Anna karenina

CEh4TMU

ONIVERSITAtA

IM:

rSrii SR&. Repeta şi cuvintele fmn ciBtc vroia Sa-≪şi facă

propunerea. Insă in locul acesu>r cuvinte, dintr-o pornire

cu totul neaşteptală, Koznişev o intrebă :

— Dar care c deosebirea dintre o ciupercă albă şi o

minătarca ?

Bicele Varenlcăi tremurau de emoţie cind răspunse :

— La pălărie aproape că nu există nici o deosebire, dar

piciorul...

De indată ce pitiră aceste cuvinte, şi el şi ea inţeleseră

că totul iesfirşise şi că ceea ce trebuia spus nu va mai fi

*rostit<:iŞi tulburarea Ier, ajunsă la culme, incepu sase

potolească.

—Piciorul minătărcii seamănă cu bărbia unui brunet,

neras de două zile, spuse, liniştit acum, Serghtei

Ivanovici.

—Da* aşa e, răspunse zambind Varenka.

Directa≫;frfimbării lor se schimbă de la sine; amindoi

se indreptară spre copii. Varenka era jignită şi stingherită,

dar in acelaşi timp avea un sentiment de uşurare.

După ce se intoarsera'Vfscasă, Serghei Ivanovici — cercetind

pe rind toate ajqfupştotşle -r- ajunse la concluzia că

mtionqjfienlul său fusese greşit. , Nu putea trăda memoria

Măriei.

— Mai incet, copii, mai incet ! strigă Levin la copii,

supărat chiar, aşezind u-se in faţa soţiei sale, ca s-o apere

impotriva droaiei de copii care ii intimpinau, alergind ţ>i

chiuind de bucurie.

Serghei Ivanovici şi Varenka ieşiră din pădure in urma

copiilor. Kitty n-avu nevoie s-o intrebe pe Varenka. După

expresia calmă şi oarecum stingherită a feţei lor, ea inţelese

că planurile sale nu se indepliniseră.

—Ei, ce se aude ? o intrebă Leviaj cind porniră iarăşi

spre casă.

—Nu merge, răspunse Kitty cu zimbetul şi cu felul

de a ≪orbi al tatălui său, ceea ce Konstentin Dmitrici

ob

serva adesea cu plăcere.

—Cum adică, nu merge ? ■

■

—Uite-aşa, răspunse Kitty, luind mina soţului, du-.,

cind-ola gură şi atingind-o cu buzele stiinse^ aşa cum

sssf

sărută mina arhiereilor. • .-",; f, -n

152

—La care din doi nu merge ?

—La amindoi. Uile cum ar fi trebuit să facă...

—Vin nişte mujici.

—Nii-i nimic. N-au văzut.

...- -v - VI

in timp ce copiii işi luau ceaiul, toată lumea stătea de

vorbă pe terasă, ca şi cum nu s-ar fi intimplat nimic, dar

ştiau toţi, şi mai cu seamă Varenka şi Serghei Ivanovici,

că se petrecuse un eveniment foarte important, deşi negativ.

Amindoi se simţeau ca nişte elevi după un examen

neizbutit, rămaşi repetenţi in aceeaşi clasă sau clini muţi

pentru totdeauna din şcoală. Dindu-şi seama cu toţii că

se petrecuse ceva, cei de faţă discutau cu insufleţite despre

alte chestiuni. Levin şi Kitty se simţeau deosebit de lericiţi

şi plini de dragoste in seara aceea, şi oarecum stingheriţi

din pricina fericirii lor, ca de o aluzie nepotrivită la

neghiobia celor ce nu ştiau să fie fericiţi.

— Să ţineţi minte vorba mea. .Alexandre nu vine, sus

ţinea bătrina prinţesă. . '

Stepan Arkadici era aşteptat să vină cu trenul de scară.

Bătrinul prinţ scrisese că poate va veni şi el.

—Ştiu şi de ce, adăugă prinţesa. El spune că la inceput

tinerii căsătoriţi trebuie lăsaţi singuri.

—Da, ne-a părăsit papa. Nu l-am văzut de o mulţime

de vreme, răspunse Kitty. Dar ce fel de tineri

căsătoriţi

sintem noi ? Acum sintem soţi bătrini.

—Dacă nu vine, imi iau şi eu rămas bun de la voi

copii, anunţă prinţesa, oftand trist.

— De ce, mamă ? tăbărira pe ea amindoua fiicele.

—' Gindiţi-vă şi voi, cum o duce ? Acum...

Deodată se intimplă ceva cu totul neaşteptat, glasul

bătrinei prinţese incepu să tremure. Fiicele sale tăcură şi

schimbară cite o privire. ≪Maman trebuie să născocească

totdeauna ceva trist-, spuneau aceste priviri. Doily şi Kitty

nu ştiau că, oricit de bine s-ar fi simţit prinţesa la fiicele

sale, oricit de necesară s-ar fi socotit acolo, o chinuia tristeţea

ginda≪iu-se la soţul său şi ia ea insăşi, de cind i^i

193

măritase ultima fată, cea tetan tubtia. iar ctăbal familii

rămăsese pustiu.

— Ce doreşti, Agafia Mihailovna * o- intreb* deodat

Kitty pe Agafia Mihailovna,. ≪ase se oprise ttofa dansa

u infăţişare misterioasă şi semnificativă.

—In privinţa mesei.

—Foarte bine, zise DoHy. Atunci tu du-te şi ingri

jeşte de masă, iar eu mă duc cu Grişa să repetăm

lecţia

Wm făcut nimic toată ziaa.

—Lecţia, asa priveşte pe mine. BJur Da*iyr mă doc

≪Ari hman dse la locul h&

- Oferita,, care tocmai iuteasc in liceu, trebuia să-şi lecţiile

in timpul verii. -Huria Alexandrina feceţ≪ise chi ≪te la

Moscova să inveftf latineşte impwuna eu băiatul şi de cind

venise la soţii Levin, işi făcuse obiceiul să pete cu dinsul,

măcar o dată pe zi. cele mai gnele loeţii aritmetică şi de

limba latină. Lovin so oferi≫ s-o inj cuiască ; dar ea,

asistind o dată la o lecţie a foi Le gase de seamă^^Pteoesta

r&G Skcea ca preparai i Moscova. incurcată "fi (AsA^a§ Să

n.u-1 jignească. Daria spusese toffewşi ≪a Rotărire c*

fcrebwse să se tină rhtpă carto. ea preceptorul, şi că mai bine

ar fi să facă ea lecţiile din nou cu băiatul.

Levin era supărat atit pe Stepan Arkadici care, din

nepăsare, lăsa supravegherea invăţăturii pe seama şale

—-r eare nu se pricepea deloc — cit şi pe profesc

pentru eă invăţau atit de prost copiii. Făgădui insă ci

natei "sale1 să facă lecţiile aşa cum dorea ea Levin ur să

se ocupe de Gri.-aT daa- nu dopa sistemul lui, ci duj

carte — deci in silă. uit&sd adesea din pricina aceasta

lecţiei. Aşa se intimplaseşfatunei.

— Nu, mă duc ou, EtoBy, tu răHiii afci, insistă Levin.

Avem sa facem totul cum trebuie-, aapa earle. Namsti cind

arfe 96 vină Stira şi o s& piecam la vfnăloaFe, numai a=t≪nci

'gi/it să lipsesc de- Ia lecţii.

Şi Levin so dose ea GMşa.

Acelaşi lucra S spuse Varente* iu* Kitty. Varewlca ş;

sa< se facă folositoare' etifor ţi fa* casa fericita şi in

crindwială ≫ s≪ţ3≪r Levin.

154

—Ma duc să mă toftijasc de JEUW￡, Hr'.dmniMaiB rătnii

aici, o rugă Varenta fi ≪e- ridică, jndh'fg^Mrifege

spre

Agafia iUihailowna.

—Da. (i■' . desigur eă n-au gfatt pui. Atunci să taie

dinlr-ai na '-.<....

—() sa \ idem cu Agafia atCfaaiiovna, zise Varenka şi

ieşi impri-Li:;.. est ea.

—Ce iată drăguţă ! exclamă ba&ioa pia^esă-

—Mu drăguţă, mama≫, ta o ≪wnuw cum, aut se mai află.

—Va să zică. ii sşţe&tati ia seara asia pe Stepau. Aikadki

? intrebă S^fhei IvsiaBvki, care nu dorea

profeabdl

d

.să coaJiniie ≪UMavorsaţ≫ despre Vsrenfca. E.gpta-doi

cumnaţi care ≪ă. ≪mane mai piatra ea≫l t≫ aHaMniia el

cu un zirofeet Un — urmi, jwarifaffgfeat, eareae simte bine

numai in sacietote, ca peştele in. aţpe, iar friăiait —.

al nostru ~ vim„ sprinten, sensibil la toate, dar •

se află -in societate, amorţeşte sau .se zhale flfcrk rost, ca

peştele pe ufeat-

—Da, e .foarte copilăros, ≪puse bătrina pciaţesă către

Seighei Ivaaovid. Xocnaai woiant si te rog a≫-s spui

lui

Keisiea că ea (şi ai'Htă ≪pre Sitty) nu poate rămane1

aki.

Trebuie să plece neapărat la Moscowau Ei spane ta

vrea

să aducă IA≫ doctor.

—Mamau, al face orice, se inroieşte la orieş, se su

pără Kitty pe maică-sa, fiindcă-1 luase judecător pe

Serghei

Ivaoovici in chestiunea asta.

in toiul convorbirii, se auzi pe alee sforăitul cailor şi

zgomotul roţilor pe prundiş.

Dolly nu apucase să se scoale ca să iasă in intimpinarea

soţului său. cind Lc-vin şi sări jos de pe fereastra

camerei unde făcea lecţii .cu Giişa, scoborindu-1 iji .pe copii.

—E Stiva 1. strigă Levin de sub terasă. Am isprăvit,

Doliy, nu te teme 1 adăugă el şi, ca un băieţandru, o

luă

la fugă ca să intampine trăsura.

—is, ea, idj, ejus, ejus l, jăcnea Grişa, sărind pe alee.

—E inca cineva. Fără indoiala, papa ! strigă Levin gi

se opri in capătul aleii. Kitty, să nu co'bori de-a drepiul

pe

scara asta repede. Du-te primpejur................................

1 Acest, aceasta, acest, al acestuia, al acesteia (lat.). .