Camelia stan

SCL, 58 (2007), 2, p. 451-458.
NOTĂ GRAMATICALĂ: „CONJUNCŢIA” CA (…) SĂ

CAMELIA STAN

O problemă controversată a gramaticii româneşti este statutul lexico-gramatical al grupării ca (...) să.

Aceasta a fost considerată ca fiind conjuncţie subordonatoare compusă, locuţiune conjuncţională sau îmbinare lipsită de unitate, formată din conjuncţia subordonatoare simplă ca şi marca să a conjunctivului – formă verbală pe care ca o selectează obligatoriu (v. infra 1.).

Elementele ca şi să pot fi direct alăturate (Respectă ca să fii respectat!) sau distanţate, conjunctivul fiind precedat de constituenţi ai propoziţiei subordonate din care face parte (Ar vrea ca toţi să îl respecte) – v. 1.1., 1.2. Opinia larg acceptată este că, în cele două situaţii sintactice, apare aceeaşi conjuncţie, şi anume ca (...) să. Într-o interpretare diferită, ca să şi ca... să sunt conjuncţii distincte (v. infra 2.).

Spaţiul nu permite discutarea aici, în detaliu, a bibliografiei problemei. Mă voi limita, în continuare, la câteva aspecte mai importante ale controversei, referindu-mă numai la contribuţiile fundamentale şi susţinând, în final, două dintre interpretările mai vechi, din perspectiva teoriei gramaticale moderne (v. infra 3., 4.).