Venitul global (total, brut) reprezintă valoarea producției unui agent economic vândută, într-o anumită perioadă de timp.
Venitul personal este cuantificat la nivelul gospodăriilor (persoanelor) și rezultă din activități curente. Lui i se adaugă transferurile guvernamentale și cele de la diferite firme (care nu provin din participarea la acțiuni de natură economică): fonduri pentru șomaj, pensii, diverse ajutoare, burse ș.a.
Venitul disponibil este un termen utilizat de economie, considerat, componentă secvențială a venitului personal, după ce s-au reținut impozitele percepute asupra acestuia. El reflectă partea utilizatăpentru cumpărarea bunurilor necesare acoperirii nevoilor, iar suma rămasă poate fi economisită.
Se știe că veniturile se obțin în urma vânzării producției. În procesul de producție se efectuează anumite cheltuieli primare (factoriale) pentru cumpărarea factorilor de producție și de întrebuințare, destinate terților pentru cumpărarea materialelor și bunurilor necesare procesului de producție. Se scad din suma obținută din vânzare, cheltuielile primare și se obține profitul global (total, brut) al întreprinzătorului.
Conceptul de venit național operează la nivel macroeconmic și se determină sub forma adunării veniturilor personale, a câștigurilor societăților anonime și contribuțiile pentru asigurări sociale. Din rezultatul obținut se scad, transferurile efectuate de stat și de către agenții economici, dobânzile aferente creditelor pentru consum, precum și dividendele obținute.
Conceptul de venit național operează la nivel macroeconmic și se determină sub forma adunării veniturilor personale, a câștigurilor societăților anonime și contribuțiile pentru asigurări sociale. Din rezultatul obținut se scad, transferurile efectuate de stat și de către agenții economici, dobânzile aferente creditelor pentru consum, precum și dividendele obținute.
Direcțiile de creștere a venitului național sunt:
- extensivă prin sporirea volumului factorilor de producție și folosirea lor conform cerințelor pieței;
- intensivă prin creșterea randamentului factorilor de producție (prod-factorilor) aplicând rezultatele progresului tehnico-economic.
Repartizarea venitului național este următorul proces și se face în două trepte succesive:
- distribuirea are loc sub formă de salariu, profit, dobândă și rentă ( în conformitate cu contribuția fiecărui factor de producție);
- redistribuirea se face ca urmare a unor mecanisme onduse de stat, prin intermediul fiscalității, o parte din venituri revin autorității publice care prin buget le folosește la acoperirea cheltuielilor acestuia pentru învățământ, sănătate, apărare ș.a.
Politica veniturilor într-o țară reprezintă o problemă importantă, dincel puțin două motive: pe de o parte, este instrumentul necesar creșterii economice în condiții neinflaționiste; pe de altă parte, constituie calea repartiției echilibrte a veniturilor realizate într-un interval de timp.
Pentru o distribuție reală a veniturilor, statul ar trebui să țină seama de modul de formare a rezultatelor economice care diferă semnificativ de la un grup socio-profesional la altul.
În cadrul unui exemplu ipotetic putem lua în considerare fluxurile monetare a unei economii închise. Totalitatea mișcărilor valorice și materiale redate prin intermediul conturilor economiei naționale, constituie, în esență, circuitul economic de ansamblu al Produsului național Brut (PNB). Dacă nu se ia în considerare comerțul exterior, fluxurile principale din economie apar sub forma unui circuit închis. Important ete modul cum se formează economiile firmelor, ale gospodăriilor și amortizarea, care până la urmă, se transformă în acumulări brute și apoi în investiții. Acestea prin intermediul infuziei de capital realimentează PNB. Tot așa se întâmplă și cu consumul populație, precun și cu achizițiile de stat (bunuri și servicii). Are loc o conturare a dimensiunii cererii agregate.
În cadrul unui exemplu ipotetic putem lua în considerare fluxurile monetare a unei economii închise. Totalitatea mișcărilor valorice și materiale redate prin intermediul conturilor economiei naționale, constituie, în esență, circuitul economic de ansamblu al Produsului național Brut (PNB). Dacă nu se ia în considerare comerțul exterior, fluxurile principale din economie apar sub forma unui circuit închis. Important ete modul cum se formează economiile firmelor, ale gospodăriilor și amortizarea, care până la urmă, se transformă în acumulări brute și apoi în investiții. Acestea prin intermediul infuziei de capital realimentează PNB. Tot așa se întâmplă și cu consumul populație, precun și cu achizițiile de stat (bunuri și servicii). Are loc o conturare a dimensiunii cererii agregate.
Bugetul statului are un rol esențial în circuitul de mai sus. Prin intermediul lui sunt reciclate fondurile necesare înfăptuirii programului de protecție socială a populației, stimulării unor activități desfășurate de firme sau alimentării veniturilor disponibile ale gospodăriilor..
Se are în vedere, de exemplu, faptul că o presiune fiscală prea mareînhibă libera inițiativă, ducând la decapitalizarea firmelor și invers, o politică fiscală relaxantă stimulează activitatea economică (pe termen mediu este posibilă obținerea unor venituri mai mari).
Dacă populației i se aplică un regim fiscal prea sever s-ar putea să aibă urmări negative asupra comportamentului consumatorilor. Ori, se știe faptul că odată cu scăderea veniturilor populației, scade consumul și implicit scad vânzările de mărfuri și, în consecință, nu s-ar realiza o parte din PIB, ar crește stocurile de produse greu vandabil. Dacă veniturile populației scad sub o anumită limită, inflențează destul de puternic înclinația marginală a acesteia spre consum, ceea ce se repercutează asupra volumului investițiilor din sfera economică.
