Cap Obiectul economiei politice 5

Scopul cheltuielilor guvernamentale de la bugetul statului ar trebui condus spre producție și neapărat spre consum.

2. Consumul și funcțiile consumului:

• 2. Consumul și funcțiile consumului:

• 2.1. Mărimea consumului și factorii care o determină

• Venitul național (Y) se descompune în fonduri destinate consumului (C) și economiilor (S), astfel încât: Y = C + S.

• Consumul reprezintă cheltuirea unei părți din venitul obținut într-o perioadă de timp, în scopul utilizării bunurilor și serviciilor cumpărate, destinate satisfacerii trebuințelor individuale și / sau colective.

• Structura și funcțiile consumului:

• A. Structura consumului este foarte complexă. Se disting mai multe criterii de clasificare:

• a. După destinația nemijlocită, există:

• - consum public – cheltuieli curente pentru achiziția bunurilor și serviciilor de care au nevoie administrațiile publice și alte organisme de stat;

• - consum privat – propriu unui individ, unei gospodării sau unei întreprinderi cu scop nelucrativ;

• b. După obiectul lui, se diferențiază:

• - consumul material – în ce privește produsele alimentare și nealimentare;

• - respectiv consumul de servicii;

• c. După modul de procurare a bunurilor, se întâlnesc:

• - consum de mărfuri și autoconsum (bunurile fabricate chiar de utilizator);

d) după timpul necesar procesului, se observă:

• d) după timpul necesar procesului, se observă:

• - consumul curent – relativ la bunuri de unică întrebuințare;

• - consum durabil – în raport cu bunurile care își pierd utilitatea în mod repetat;

• B. Funcțiile consumului

• Sunt vizate elemente cum sunt:

• - orientarea obiectivelor producției;

• - realizarea scopurilor agenților economici, conform cerilor pieței;

• - satisfacerea nemijlocită a necesităților materiale și spirituale ale populației (societății);

• - recunoașterea utilității produselor și serviciilor create (prestate);

• - determinarea modificărilor aportului muncii la crearea venitului național;

• - constituirea consumului drept condiție a creșterii calității traiului, printr-o serie de indicatori, cum ar fi: consumul mediu anual de produse alimentare pe locuitor (în unități fizice și în calorii);

• - cheltuieli de consum pentru o familie;

• - cheltuieli cu asistența medicală;

• - cheltuieli pentru educație ș.a..

• Când se constată o scădere, în timp, a indicelui costului vieții, calitatea (nivelul) traiului s-a îmbunătățit. Pentru studierea nivelului și structurii consumului se uzează de conceptul de buget de familie. El este un sistem cronologic (pentru un an, de obicei), de înregistrare atât a veniturilor unui individ (menaj), după sursele de proveniență, cât și a cheltuielilor pentru consum, potrivit destinației lor finale.

Consumul normal nu trebuie confundat cu cel existent în unele perioade în cele mai dezvoltate țări („societatea abundenței”). Aici se întâlnește o multiplicare extremă a cantității de bunuri și servicii create și puse la dispoziția populaiei. În această situație consumul este exagerat și / sau inutil.

• Consumul normal nu trebuie confundat cu cel existent în unele perioade în cele mai dezvoltate țări („societatea abundenței”). Aici se întâlnește o multiplicare extremă a cantității de bunuri și servicii create și puse la dispoziția populaiei. În această situație consumul este exagerat și / sau inutil.

• Factorii de influență și legități ale consumului

• I. Factorii care influențează consumul sunt:

• a. factori direcți, nemijlociți: mărimea venitului și dinamica lui; modificarea raportului dintre venitul curent și cel prognozat (așteptat); riscul (în ce privește prețul, rata dobânzii ș.a.);

• b. Factori indirecți:influența pozitivă sau negativă a altor indivizi, consumatori ai aceluiași bun (serviciu); dorința de apropiere a nivelului de viață de ce al populației înstărite; schimbări în sistemul de referință al cumpărătorului (evoluția nevoilor, apretențiilor personale ș.a.); apariția unor noi produse.

• Proporția consumului în cadrul venitului , precum și tendința de evoluție a acesteia, se exprimă prin intermediul înclinației spre consum. Această înclinație spre consum a fost studiată de J.M. Keynes ca o legătură funcțională între venit și consum, constatând că ea se bazează pe mai multe modificări obiective: a salariului, în sensul că, nivelul consumului depinde, de fapt, de venitul real, și mai puâțin de cel nominal; ale diferenței dintre venitul obținut și cel net, rămas după impozitare; ale valorii capitalului (fix și circulant); ale așteptărilor, pe de o parte din perspectiva difererenței dintre consumul prezent și cel viitor, iar pe de altă parte din punctul de vedere al nivelului prezent și viitor al venitului; ale politicii fiscale.

Înclinația medie spre consum se calculează prin intermediul ratei consumului (c) și exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului disponibil

• Înclinația medie spre consum se calculează prin intermediul ratei consumului (c) și exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului disponibil

II. Legile consumului, sunt importante din cel puțin trei aspecte: mărimea venitului; inter-relația dintre trebuințele în continuă creștere și diversificare, și necesitatea satisfacerii lor; particularitățile consumului sub aspect etnico-geografic, economic și social.

•