Căile teologiei ruse

III

Cercul Ostrog şi Biblia
Kurbskii nu era singur în încercările lui literare şi educaţionale. În a doua jumătate a secolului al şaisprezecelea un anumit număr de centre de tipar au fost stabilite în Lituania şi Polonia, cel mai mult de mâni private: Ivan Fedorov¹⁴⁹ şi Petru Mstislaveţ,¹⁵⁰ pe moştenirea familiei Chodkiewicz (1586 până în 1570)¹⁵¹ Fedorov în Lvov (1573-1579); Mstislaveţ în Vilna (1574-1576, înviat de familia Mamonici în 1582; prinţul Konstatin Ostrozhskii¹⁵² în Ostrog Volynia (1580-1590).¹⁵³ Principalul motiv al acestor centre era apologetic; principalul lor motiv era de a combate propaganda protestantă şi ariană. Pentru acest motiv era mult mai important să publicăm surse primare decât lucrări argumentative. Rezultatul a fost o curgere de manuale liturgice, cărţi devoţionale, pamflete religioase şi predici.

Cele mai importante din aceste tipografii au fost în Ostrog, unde prin energiile prinţului Ostrozhskii a părut un centru de educaţie cultură. Între „iubitorii de înţelepciune” care s-au adunat acolo au fost Gherasim Smotriţchii, educatorul¹⁵⁴ Ivan Fedorov, tipograf principal, preoţii Vasile Surazschii, autorul Unei credinţe unite [O edinoi vere],¹⁵⁵ şi Demian Nalivako (fratele celebrului hetman)¹⁵⁶ şi cu o faimă celebră, Jan Liatos, matematician şi astronom.¹⁵⁷ De această comunitate la Ostrog Zaharia Kopystenski şi-a scris Palindodia: „aici existau oratori egali cu Demostene.” Aici existau doctori bine antrenaţi în greacă, latină şi slavonă. Aici existau remarcabili matematicieni şi astronomi. Printr-o exagerare evidentă, cuvintele lui indică o impresie puternică pe care întreprinderea Ostrog a lăsat-o spre generaţiile care vor urma. Ei au cultivat aceiaşi viziune a unei culturi slavono-elinice la fel cum a făcut Kurbskii.

Şcoala din Ostrog a fost modelată după un model greco-bizantin. A fost de mai multe ori descrisă ca o „şcoală greacă” şi era de fapt o „şcoală de trei limbi” [trilingue lycaeum] şi de arte liberale. „Non slavonicae duntaxat linguae, sed graecarum juxta atque latinarum artium erexit palaestram.”¹⁵⁸ Visul lui nu s-a materializat niciodată; mai mult şcoala a reuşit să supravieţuiască numai câţiva ani. Pentru acele vremuri planul nu era realist. O criză critică a unui personal calificat a existat în tot locul. Învăţători competenţi erau imposibil de găsit, în special pentru instrucţie în greacă. În 1583 Ostrozţi a luat în considerare angajarea câtorva uniaţi greci de la colegiul grecesc Sfântul Atanasie din Roma, dar fără succes. Mai târziu a privit la Grecia. Chiril Lukaris, viitorul patriarh, a predat la Ostrog între 1594 şi 1595.¹⁵⁹ Ostrozhii a încercat să educe studenţi. Ca şi interpreţi ai Sinodului din Brest, părintele Ciprian, se pare că a fost unul dintre studenţii lui. El a studiat în Veneţia şi Padova şi apoi a stat în muntele Athos. Succesul lui Ostrozhskii în aceste îndatoriri variate a fost modest. Probabil întregul lui proiect a fost prea ambiguu pentru o întreprindere privată. Chiar şi aşa, renumele câştigat de şcoala din Ostrog era justificat, nu atât de mult pentru împlinirile lui cât pentru pionieratul său nobil.

De la început comunitatea Ostrog a fost profund implicată în lupta cu propaganda romană şi mai târziu cu cea a uniaţilor.¹⁶⁰ Reforma calendarului introdusă în 1582 de papa Grigorie XIII a creat o mare agitaţie.¹⁶¹ Rezistenţa deschisă a fost puternică într-un anumit număr de cartiere şi în Polonia rezistenţa includea anumiţi romano catolici. Jan Liatos al Cracoviei a atacat violent. Exmatriculat din universitate, el s-a dus în Ostrog unde a susţinut grupurile ortodoxe care se opuneau noului calendar. (Liatos a continuat campania sa până în 1603) Un alt oponent viguros al reformei a fost Gherasim Smotriţchi, directorul şcolii din Ostrog în 1580. Un pamflet publicat în 1583 denunţă destul de vehement. În acelaşi an Biserica Constantinopolului a respins formal reforma calendarului şi a adus disputa la final pentru ortodocşi. În Polonia şi Lituania controversa s-a menţinut pentru încă câţiva ani prin încercări persistente de a pune în folosinţă noul calendar în toată ţara.

Mult mai semnificativă decât lupta împotriva reformei calendarului şi cea mai spectaculară din toate încercările comunităţii din Ostrog a fost traducerea şi tipărirea Marii Bibliii de la Ostrog. Odată cu publicarea ei în 1580 (reafirmată în 1581 cu anumite amendamente tehnice), textul deplin al Bibliei şi-a făcut o astfel de apariţie în slavona bisericească. Biblia din Ostrog, rămâne un punct de reper în istoria biblică. Stă ca o mare împlinire în sine, un monument de erudiţie, literatură şi teologie.

Biblia de la Ostrog a fost concepută ca o unealtă polemică şi intenţionată pentru o circulaţie largă. În Prefaţă, scrisă de un anumit Gherasim Smotrischii, cititorii au fost puternic avertizaţi împotriva celor care, pretinzând că cursul lor a fost susţinut de Sfintele Scripturi, „cu blasfemie încearcă să îi urmeze lui Arie în învăţăturile lui.” Biblii naţionale au fost instrumente caracteristice pentru reformatori. Bibliile poloneze şi cele slavone a lui Primoz Truber¹⁶² sunt numai câteva exemple. În vestul rus majoritatea traducerilor biblice au apărut dinr-un mediu protestant, în special din cercurile sociniene şi antitrinitarienecare şi-au bazat muncile lor pe cehi sau mai bine spus pe versiunea poloneză. Vasile Tiapinski¹⁶³ a tradus Evangheliile în Bielorussia din versiunea 1572 a lui Szymnon Budn, în timp ce Valentin Negalevschi şi-a realiat ediţia sa în Volynia din biblia poloneză pe care Marcin au fost nemulţumiţi de stadiul sărăcăcios al manuscriselor cu care lucrau. Mult prea des textele sufereau de variaţii şi stricăciuni. Totuşi, pentru vremea lor, cărturarii de la Ostrog au avut un material amplu şi bogat pentru dispoziţia lor. Ei au consultat textul masoretic¹⁶⁴ şi Vulgata şi a luat în consideraţie noile versiuni cehe şi poloneze. Din nou ei au verificat textul lor împotriva grecilor, folosind două ediţii tipărite: Septuaginta Aldină din 1518 (Veneţia)¹⁶⁵ şi marele Complutensiam Polyglot a cardinalului Ximens, completat între 1514-1517, dar care nu a fost realizat până în 1522.¹⁶⁶

Cu toate imperfecţiunile evidente, Biblia Ostrog oferă un text mult mai acurat şi de bază decât celebra versiune Sixtus Clementine a Vulgatei (1592).¹⁶⁷ Ediţiile moderne ale Bibliei slave se bazează esenţial pe textul Bibliei Ostrog. Datoria cu care s-au confruntat traducătorii şi editorii a fost enormă; realizarea lor imensă. Aparent a luat acestei echipe de cărturari trei sau patru ani până când au împlinit această realizare. Expertiza tehnică a fost oferită de Ivan Fedorov, care avea deja un anumit număr de proiecte de tipar în creditul său, inclusiv arta tipăriturii în Moscova. Probabil mai mult decât orice, împlinirea creativă a Bibliei Ostrog mărturiseşte curgerea unei renaşteri teologice şi culturale între ortodocşii Rusiei de vest spre finele secolului al şaisprezecelea. De o şi mai mare semnificaţie, venirea acestei Biblii reflectă o legătură neruptă şi vie cu tradiţia bizantină.