(1) Persoana obligată în baza unui contract sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligaţii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei. Dacă obligaţia trebuie executată faţă de mai multe persoane, se poate refuza executarea părţii datorate uneia din aceste persoane pînă la executarea integrală a obligaţiei corelative.
(2) Dacă una din părţi a executat parţial obligaţia sa, nu se admite neexecutarea obligaţiei corelative în măsura în care, în conformitate cu circumstanţele cazului, în special dacă partea neexecutată este nesemnificativă, aceasta ar fi inechitabil.
Această normă stabileşte regula generală cu privire la executarea obligaţiilor corelative în contractele sinalagmatice – ambele părţi trebuie să execute obligaţiile corelative simultan. Deci în cazul în care unei părţi a contractului sinalagmatic i se cere executarea obligaţiei aceasta are dreptul să refuze executarea în măsura în care cocontractantul nu oferă executarea obligaţiei corelative. Aceasta este excepţia „non adimpleti contractus”. Această excepţie poate fi ridicată dacă se împlinesc două condiţii: (a) obligaţia este reciprocă şi s-a născut din acelaşi contract sinalagmatic; (b) nu este stabilit un termen de executare a obligaţiilor corelative. Această normă are caracter dispozitiv şi părţile pot exclude aplicarea acestei excepţii prin stabilirea unui termen de executare a obligaţiei. În acest caz partea care beneficiază de termen este în drept să ceară executarea fără a fi obligată să ofere executarea obligaţiei corelative. Voinţa părţilor de a stabili un termen poate fi consimţită expres dar poate rezulta şi din uzanţe sau din practicile stabilite între părţi, în special în raporturile dintre comercianţi. În cazul în care termenul este stabilit printr-un act juridic separat pentru manifestarea voinţei părţilor de a stabili un termen de executare a obligaţiei nu sînt prevăzute careva condiţii de formă. Nu există nici prevederi cu privire la respectarea altor formalităţi; (c) obligaţia unei părţi de a executa prima nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei. Spre exemplu în cazul în care pentru executarea obligaţiei unei dintre părţi este necesară o anumită perioadă de timp această parte trebuie să execute prima. Astfel în contractul de antrepriză partea care s-a obligat să construiască un imobil este obligată să înceapă construiască imobilul înainte de a putea cere plata de la beneficiar; (d) pentru invocare excepţiei nu este necesar ca cealaltă parte să fie pusă în întîrziere (vezi comentariul la art. 709).
Excepţia de neexecutare poate fi invocată de către una dintre părţi fără a fi necesară adresarea în instanţa de judecată. Cealaltă parte este în drept să conteste în instanţa de judecată acţiunile părţii care ridică excepţia de neexecutare dacă consideră că nu se întrunesc condiţiile necesare pentru invocarea excepţiei.
Regula cu privire la executarea concomitentă a obligaţiilor corelative se aplică atît obligaţiei în întregime cît şi unei fracţiuni din obligaţie. Deci în cazul în care o parte va fi obligată să execute prima o fracţiune din obligaţia sa această parte va putea refuza să refuze executare celeilalte fracţiuni a obligaţiei în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă.
În cazul în care o obligaţie trebuie executată faţă de mai multe persoane se poate refuza executarea părţii din obligaţie datorate uneia dintre aceste persoane, chiar dacă aceasta şi-a executat parte din obligaţie ce-i revine, atîta timp cît nu se execută integral obligaţia corelativă. Acest drept poate fi exercitat de asemenea numai dacă partea nu s-a obligat să execute prima sau această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei.
În conformitate cu alineatul doi excepţia de neecutare poate fi invocată şi în cazul în care cealaltă parte a executat parţial obligaţia sa. Însă în cazul executării parţiale excepţia poate fi invocată doar dacă neexecutarea este suficient de gravă pentru a justifica refuzul de a executa obligaţia. Gravitatea neexecutării se determină în dependenţă de circumstanţele cazului, în special de interesul pe care î-l are parte în executarea părţii de obligaţie care nu a fost executată. Determinarea faptului dacă neecutarea este nesemnificativă sau nu se va face în conformitate cu principiul echităţii.
(1) Partea obligată să presteze prima poate refuza executarea obligaţiei dacă, după încheierea contractului, apar indicii că dreptul său la contraprestaţie este periclitat de imposibilitatea executării obligaţiei de către cealaltă parte. Executarea obligaţiei nu poate fi refuzată dacă a fost executată contraprestaţia sau au fost prezentate garanţii privind executarea obligaţiei.
(2) Partea obligată să presteze prima poate stabili un termen rezonabil, în care cealaltă parte să execute treptat contraprestaţia sau să ofere garanţii privind executarea obligaţiei. Dacă termenul expiră fără ca să fie executată obligaţia sau fără ca să fie prezentate garanţii, persoana obligată să presteze prima poate rezilia contractul.
Scopul acestui articol este de a proteja drepturile părţii care şi-a asumat obligaţia să presteze prima sau această obligaţie rezultă din lege sau din natura obligaţiei în cazul în care există indicii că prestaţia reciprocă şi interdependentă este sau va deveni imposibilă. Spre exemplu vînzătorul poate refuza predarea bunului dacă există indicii că cumpărăroul este sau va deveni insolvabil. În acest caz parte obligată să execute prima este în drept să refuze executarea obligaţiei în măsura în care este sau va deveni imposibilă obligaţia interdependentă a celeilalte părţi. Acest drept însă poate fi exercitat doar în condiţia în care partea care trebuie să execute prima a notificat cealaltă parte despre intenţia sa de a refuza executarea şi să ceară acestuia fie să execute obligaţia corelativă fie să prezinte garanţii privind executarea obligaţiei corelative. În cazul în care prestaţia corelativă a fost executată sau au fost prezentate garanţii ale executării corespunzătoare partea care trebuie să execute prima nu are dreptul să refuze executarea obligaţiei sale. Spre exemplu cumpărătorul insolvabil va prezenta o garanţie a ahcitării preţului din partea unei bănci.
Partea care trebuie să execute prima are dreptul să stabilească celeilalte părţi un termen rezonabil în care trebuie să fie executată prestaţia corelativă sau să fie prezentate garanţii privind executare obligaţiei. Dreptul de a determina dacă va executa contraprestaţia sau va prezenta garanţii aparţine părţii căreia i s-a fixat un termen. Această soluţie se explică prin faptul că partea care este obligată să presteze prima nu are dreptul să modifice în mod unilateral termenul de scadenţei a prestaţiei corelative. Ea are doar dreptul de a cere ca în termen fixat să fie înlăturată verosimilitatea că cealaltă parte nu va putea executa obligaţia corelativă după ce partea care urmează să execute prima va executa propria obligaţie. Dacă în interiorul termenului fixat vor dispare circumstanţele care au permis părţii obligate să presteze prima să considere că dreptul său la contraprestaţie este periclitat această parte va trebui să execute obligaţia sa fără a pretinde executarea obligaţiei de către cealaltă parte sau prezentarea garanţiilor. Dreptul său de a refuza prestaţia va înceta deoarece au dispărut circumstanţele care au atras naşterea acestui drept.
Întinderea termenului în care trebuie să fie executată contraprestaţia sau să se prezinte garanţii se determină în dependenţă de circumstanţele cazului şi de practicile stabilite între părţi şi acest termen trebuie să fie suficient în condiţiile concrete pentru a permite celeilalte părţi să execute obligaţia sa sau să prezinte garanţii.
Prin interpretarea treptată a contraprestaţiei trebuie de înţeles că partea care trebuie să execute prima este obligată să accepte executarea în rate propusă de cealaltă parte chiar dacă din lege contract sau din natura obligaţiei nu rezultă dreptul acesteia de a executa. Executarea în rate este exclusă în cazul în care acesta contravine naturii obligaţiei.
Dacă altceva nu rezultă din practica stabilită între părţi sau din circumstanţele cazului partea care trebuie să execute prima nu este în drept să ceară prezentarea anumitor garanţii. Cealaltă parte este în drept să prezinte orice garanţie care va fi considerată că în condiţiile concrete garantează realizarea dreptului părţii obligate să presteze prima de a primi contraprestaţia.
În cazul în care în termenul stabilit de parte care trebuie să execute prima nu se va executa prestaţia corelativă sau nu vor fi prezentate garanţii partea care trebuie să presteze prima are drept de rezoluţiune. În acest caz dreptul de rezoluţiune apare în situaţia în care obligaţia care nu a fost executată nu era scadentă. Aceasta este o excepţia de la regula generală în conformitate cu care dreptul de rezoluţiune apare atunci cînt o parte nu execută corespunzător obligaţia scadentă (vezi comentariul la art. 735). Pentru exercitarea dreptului de rezoluţiune în acest caz se vor aplica mutatis mutandis regulile stabilite în art. 709, 710 şi 711.
Dreptul de rezoluţiune poate fi exercitat numai în interiorul unui termen rezonabil de la momentul în care a expirat termenul pentru executarea contraprestaţiei sau pentru prezentarea garanţiilor. Dacă a expirat termenul rezonabil partea care urma să execute prima va putea beneficia de dreptul de rezoluţiune numai în cazul în care va fixa din nou un termen în care cealaltă parte să execute obligaţia sau să prezinte garanţii.
În cazul în care există indicii că nu va putea fi executată de către cealaltă parte doar o parte din contraprestaţie partea care trebuie să execute prima poate să exercite dreptul său de a cere executare anticipată a cotraprestaţiei sau prezentarea garanţiilor numai în partea în care există indicii privind imposibilitatea executării. Partea obligată să execute prima poate totuşi cere executarea anticipată a contraprestaţiei în întregime dacă executarea în rate a contraprestaţiei nu este posibilă sau î-i va cauza prejudicii care nu sînt neînsemnate.
