Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu


Articolul 1191. Textul final al contractului



Yüklə 9,86 Mb.
səhifə179/249
tarix28.10.2017
ölçüsü9,86 Mb.
#18412
1   ...   175   176   177   178   179   180   181   182   ...   249
Articolul 1191. Textul final al contractului


(1) Cu exceptia cazurilor cind este exonerat de catre parti sau prin efectul uzantelor locale, intermediarul comercial este obligat, imediat dupa perfectarea contractului, sa puna la dispozitia fiecarei parti textul final al acestuia, semnat de el, in care sa fie indicate partile contractante, obiectul si conditiile contractului, iar pentru cazul vinzarii marfurilor sau titlurilor de valoare, tipul si cantitatea lor, pretul si termenul de livrare.

(2) In cazul actelor juridice care nu pot fi executate pe loc, textul final este pus la dispozitia partilor pentru semnare, fiecareia din ele expediindu-i-se contractul semnat de cealalta parte.

(3) Daca o parte va refuza sa primeasca ori sa semneze textul final al contractului, intermediarul comercial va informa neintirziat cealalta parte despre acest fapt.
1. Norma dispozitivă a articolului comentat obligă intermediarul comercial imediat după ce contractul a fost semnat de ambele părţi, să fie pus la dispoziţia lor în redacţie finală. Pentru fiecare categorie de contract semnat de părţi, legea cere indicarea corectă a parţilor contractante, a obiectului şi a condiţiilor contractului, iar pentru unele tipuri de contracte ca intermedierea vînzarii mărfurilor sau titlurilor de valoare specificarea obiectului prin indicarea tipului şi cantităţii, a preţului şi termenului de livrare.

Părţile sau uzanţele locale pot însă elibera intermediarul comercial de obligaţia de punere la dispoziţia fiecarei părţi a textului final al contractului, şi în acest caz încheierea contractului de intremediere comercială va fi guvernată de prevederile art.art.679-703 ale prezentului Cod Civil.




Articolul 1192. Angajamentul specificat


(1) Daca o parte primeste textul final al contractului, in a carui privinta intermediarul comercial isi rezerva dreptul de a indica cealalta parte contractanta, atunci prima va fi obligata, in baza conventiei, fata de partea indicata ulterior daca impotriva acesteia din urma nu se pot ridica obiectii intemeiate.

(2) Desemnarea celeilalte parti se efectueaza in termenele uzuale la locul emiterii textului final al contractului, iar in lipsa acestora, intr-un termen rezonabil.

(3) Daca nu se nominalizeaza persoana sau daca impotriva acesteia exista obiectii motivate, partea are dreptul sa inainteze intermediarului comercial pretentii cu privire la executarea contractului. Acest drept nu exista daca partea nu declara imediat intermediarului comercial la cererea acestuia ca solicita realizarea contractului.
1.Legislatorul reglementează situaţia încheierii contractelor între părţile intermediate prin intermediul unei noi modalităţi ca angajamentul specificat. Esenţa juridică a acestei modalităţi constă în faptul, că dacă o parte acceptă primirea de la intermediarul comercial a textului final al contractului unde încă nu este indicată cealaltă parte contractantă, dar asupra indicării ulterioare a căreia s-a obligat intermediarul, atunci partea respectivă se consideră obligată (angajată) faţă de partea necunoscută. Nulitatea angajamentului specificat poate fi invocată, ţinînd cont de obiecţiile întemeiate aduse părţii respective.

În cazul intermedierii comerciale prin utilizarea angajamentului specificat intermediarul comercial trebuie să indice cealaltă parte la locul emiterii textului final în termini prevăzuţi de uzanţele în domeniu, iar în lipsa lor în termen rezonabil.

2. În cazul în care intermediarul comercial nu stabileţe potenţialul client al părţii ce a declarat angajament specificat sau împotriva acesteia există obiecţii motivate, care nu permit încheierea contractului, partea angajată este în drept să ceară de la intermediar despăgubiri legate de la executarea contractului.

Partea angajată pierde acest drept de a cere despăgubiri, dacă nu declară imediat intermediarului că solicită executarea contractului.




Articolul 1193. Păstrarea mostrelor
(1) In masura in care partile sau uzantele locului si natura bunului permit, intermediarul comercial va pastra mostrele bunului vindut prin intermedierea sa pina ce bunul va fi receptionat fara obiectii sau pina ce actul este finalizat intr-un alt mod.

(2) Intermediarul comercial va marca mostra pentru ca ea sa poata fi recunoscuta.
1. În afară de obligaţiile propriu-zise ale intermediarului comercial, care reies inedit din specificul activităţii sale, părţile pot prevedea în cadrul raportului contractul stabilit păstrarea mostrele bunului vîndut prin intermediere pînă la recepţia finală. Legea nu indică expres partea care urmează să suporte cheltuielile respective de păstrare şi marcare a mostrelor, deoarece acest fapt trebuie să fie stabilit în contract. Iar în lipsa unei astfel de prevederi contractuale, cheltuielile urmează să fie suportate de persoanele în interesul cărora se efectuiază intermedierea, adică proprietarul acestor bunuri.

Obligaţiunea de păstrare şi marcare a mostrelor de către intermediarul commercial poate reieşi şi din prevederile uzanţelor locului intermedierii şi în acest caz, în temeiul art.4 al prezentului Cod Civil părţile se vor conduce de prevederile uzanţelor în ceea cde priveşte cheltuielile de păstrare şi marcare a mostrelor.

Natura bunurilor sau a mostrelor, care nu permite păstrarea lor, poate servi ca temei pentru recunoaşterea invalidităţii obligaţiei de păstrare.


Articolul 1194. Lipsa imputernicirilor de acceptare a platilor
Intermediarul comercial nu se considera imputernicit să accepte o plata sau o alta forma de remunerare prevazuta în contract.
Prin intermediul normei articolului comentat legiuitorul îl lipseşte completamente pe intermediarul comercial de dreptul de a acceptea o plata sau o altă formă de remunerare, prevăzute de contractile de intermediere, fapt ce ne permite să considerăm nulă orice acceptare de acest fel din partea intermediarului comercial. Stipulaţia legală respectivă se bazează pe faptul, că riscurile financiare în raportul de intermediere comercială le suportă clienţii, iar intermediarul neavînd careva atribuţii financiare.

Articolul 1195. Răspunderea intermediarului comercial
Intermediarul comercial răspunde faţa de ambele părţi pentru daunele cauzate cu vinovaţie.
1. Particularităţile prestării serviciilor de intermediere comercială îşi găsesc oglindirea şi în ceea ce priveşte temeiurile şi condiţiilor de survenire a răspunderii intermediarului comercial.

Răspunderea survine numai pentru acţiunile vinovate ale intermediarului, conform prevederilor art.603 Cod Civil, ceea ce înseamnă că este exclusă răspunderea fără vină, iar vinovăţia părţilor intermediate sau alte circumstanţe stabilite de lege (art.606 Cod Civil) exonerează intermediarul comercial de la răspundere.

Prezenţa daunelor (prejudiciilor) materiale ale părţilor intermediate este o condiţie obligatorie a survenirii răspunderii intermediarului, iar mărimea răspunderii intermediarului se stabileşte conform prevederilor art.art.610-611 Cod Civil.


Articolul 1196. Dreptul de a pretinde ambelor parti remuneraţie


Daca intre parti nu exista un acord privind plata remuneratiei intermediarului comercial, fiecare dintre parti va fi obligata, in absenta unor uzante locale care ar stipula altceva, sa achite jumatate din suma remuneraţiei.
1. Pentru remunerarea intermediarului comercial ambele părţi, în favoarea cărora s-a efectuat intermedierea, pot stabili un acord despre remunerarea intermediarului prin care să se indice mărimea cotei fiecăruia în achitarea remuneraţiei. Mărimea şi modul de stabilire a remuneraţiei pentru serviciile intermediarului poate fi stabilită şi de uzanţele locale, de exemplu de uzanţele portuare, existente în portul maritim de activitate a intermediarului.

În lipsa unor prevederi clare în acest sens legiuitorul a stabilit norma dispozitivă, conform căreia fiecare din părţi achită jumatate din suma remuneraţiei. Pentru neachitarea remuneraţiei de către părţile obligate de a o face, intermediarul comercial are dreptul de a pretinde remunerarea, în temeiul art.518 a prezentului Cod Civil, de la fiecare debitor separat pîna la concurenta părţii sale din datorie.




Articolul 1197. Registrul intermediarului comercial
(1) Intermediarul comercial este obligat sa tina un registru in care sa inscrie zilnic toate actele incheiate. Inregistrarile se fac in ordine cronologica. Intermediarul comercial semneaza pentru fiecare inregistrare efectuata.

(2) Asupra registrului intermediarului comercial se aplica dispozitiile cu privire la registrele comerciale.
1. Obligaţia specifică a intermediarului comercial constă în ţinerea unui registru de evidenţă a tuturor actelor încheiate. Evidenţa respectivă a actelor încheiate, efectuată în ordine cronologică de către intermediar, poate servi în calitate de probă a executării actelor de intermediere. În baza Legii Nr.1320-XIII din 25.09.97 cu privire la registre, registrul intermediarului comercial are statut de registru privat, iar în baza prevederii alin.2 a prezentului articol dispoziţiile corespunzătoare ale legii nominalizate se răsfrîng şi asupra registrului intermediarului comercial.

Articolul 1198. Prezentarea extraselor din registrul intermediarului commercial
Intermediarul comercial este obligat sa prezinte, la cererea partilor, extrase din registru, pe care le semneaza. Extrasele vor cuprinde toate datele relevante pentru actele intermediate de el.
1. Modul şi ordinea de prezentare a extraselor din registrul intermediarului comercial, precum şi semnificaţia juridică a extraselor din registru semnate de către intermediar sunt prevăzute de prezentul articol şi Legea Nr.1320-XIII din 25.09.97 cu privire la registre.
Capitolul XXIII

AGENTUL COMERCIAL.

COMISIONARUL PROFESIONIST

S e c t i u n e a 1

AGENTUL COMERCIAL

Articolul 1199. Dispoziţii generale cu privire la agentul comercial
(1) Agentul comercial este persoana fizica întreprinzător independent căreia i s-au încredinţat împuterniciri permanente de intermediere sau de încheiere de contracte comerciale cu bunuri si servicii in numele si pe contul unei alte întreprinderi (principal).

(2) In sensul prezentului cod, nu se considera agent comercial persoana care:

a) fiind un angajat al principalului, are atribuţii de încheiere a contractelor obligatorii pentru principal;

b) fiind partener, are dreptul de a încheia contracte obligatorii pentru partenerii săi;

c) este administratorul procedurii de reorganizare sau al procedurii de lichidare in procesul de insolvabilitate;

d) activează la bursele de mărfuri.
1. Prezentul articol stabileşte criteriile juridice de bază de identificare a unui subiect nou a circuitului civil, care este agentul comercial. Evident, această figură juridică activează în baza unui contract de agenţie comercială ce este plasat de către legislator în categoria contractelor de intermediere.

Cerinţele legale faţă de statutul juridic al agentului comercial sânt:



  • activitatea în calitate de persoana fizica, întreprinzător independent, în conformitate cu prevederile Art.26 Cod civil;

  • prezenţa împuternicirilor permanente;

  • activitatea in numele si pe contul unei alte întreprinderi (principal);

  • domeniul stabilit de activitate, care este intermedierea sau de încheierea de contracte comerciale cu bunuri si servicii.

Spre deosebire de statutul juridic al altor categorii de subiecte din domeniul intermedierii, agentul comercial este împuternicit prin contract să acţioneze pentru intermedierea sau încheierea de contracte comerciale cu bunuri si servicii, alte categorii de servicii de intermediere nu se pot califica ca raporturi de agenţie comercială.

Agentul comercial este împuternicit să săvârşească un spectru larg de acţiuni faptice şi juridice (de intermediere), având caracter de sistemă, de aceea activitatea permanentă a agentului comercial poate servi în calitate de criteriu de calificare juridico-civilă a acestui raport de intermediere.

Subiectul, ce are statut de agent comercial, se obligă prin contract să caute un cumpărător sau consumator de service şi să negocieze condiţiile esenţiale ale viitorului contract. Rezultatele tratativelor avute sînt aduse la cunoştinţa principalului, care finisează negocierile şi semnează contractele propriu-zise. De aceea, prin efectul legii, agentul comercial nu este în drept să încheie în nume şi pe cont propriu contractele comerciale la care a participat în această calitate.

Aliniatul 2 al prezentului articol expres stabileşte categoriile de subiecte, care nu pot fi considerate în raporturi anumite agenţi comerciali. Persoanele indicate nu corespund criteriilor ce definitivează statutul juridic al agentului comercial, fie din motivul că se află în relaţii de muncă cu principalul şi în virtutea relaţiilor date este obligat să încheiere a contractelor obligatorii pentru principal, fie că este un partener de afaceri al principalului şi este împuternicit prin anumite contracte să reprezinte partenerii săi, sau reieşind din activitatea specifică are atribuţii legale de reprezentare.




Articolul 1200. Obligaţiile agentului comercial
(1) Agentul comercial este obligat sa reprezinte onest interesele principalului.

(2) Agentul comercial trebuie sa întreprindă masurile corespunzătoare in cadrul negocierilor, precum si sa încheie, după caz, contracte la indicaţia principalului, sa prezinte acestuia informaţia utila care se

afla la dispoziţia sa, sa îndeplinească indicaţiile rezonabile date de principal.
1. Reprezentarea onestă a intereselor principalului este cerinţa de bază, înaintată de legislator pentru activitatea agentului comercial. Sensul juridic al cuvântului „onest” urmează a fi înţeles în vederea corectitudinii, cinstei agentului comercial în săvârşirea acţiunilor de intermediere.

Agentul comercial, la fel ca şi alţi intermediari urmează să execute personal prevederile contractuale, să se conducă , după caz, de indicaţiile contractuale şi de indicaţiile principalului, iar în unele cazuri, pentru săvârşirea unor acţiuni din numele principalului i se va elibera procură. Obligaţiile agentului comercial sunt determinate de natura acţiunilor ce le întreprinde, dar reieşind din faptul că el acţionează în numele şi pe contul unei alte întreprinderi (principal) ele (obligaţiile) se modelează conform regulilor contractului de mandat.

Ţinând cont de faptul, că agentul comercial este un subiect independent al raportului juridic contractual toate acţiunile prescrise în alin.2 al articolului comentat trebuie să fie executate conform propriilor sale convingeri, şi numai indicaţiile rezonabile date de principal, urmează să fie executate. În acest aspect poate fi găsită tangenţa cu acţiunile antreprenorului sau ale prestatorului de servicii.


Articolul 1201. Obligaţiile principalului
Principalul trebuie sa respecte, in relaţiile cu agentul comercial, principiul bunei-credinţe.

In particular, principalul este obligat sa pună la dispoziţia agentului comercial toata informaţia necesara executării contractului de agenţie, sa înştiinţeze agentul comercial in termene rezonabile despre faptul ca se aşteaptă ca volumul tranzacţiilor comerciale sa fie considerabil mai mic decât ar fi putut presupune in mod normal agentul, precum si despre acceptarea, refuzul sau neîndeplinirea unui contract comercial propus de agent.
1. Principiul bunei-credinţe este pus de legiuitor la baza relaţiilor dintre agent şi principal. Dar acest principiu nu trebuie confundat cu relaţiile fiduciare dintre părţi, caracteristice raportului de mandat. Bună-credinţa se prezintă a fi o atitudine din start pozitivă faţă de acţiunile agentului.

Printre obligaţiile principalului expres prevăzute de lege pot fi evidenţiate:



  • punerea la dispoziţia contragentului a informaţiei, necesare executării contractului de agenţie;

  • înştiinţare în termene rezonabile despre faptul că volumul tranzacţiilor comerciale sa fie considerabil mai mic decât ar fi putut presupune în mod normal agentul;

- acceptarea, refuzul sau neîndeplinirea unui contract comercial propus de agent.

Legea nu indică expres în calitate de obligaţie a principalului eliberarea procurii, dar prezumă că pentru săvârşirea acţiunilor de intermediere este suficient contractul scris de agenţie, unde să fie indicat că agentul comercial acţionează din numele principalului. La rândul său principalul în relaţiile cu terţii nu este în drept să invoce lipsa împuternicirilor corespunzătoare ale agentului.



Articolul 1202. Remunerarea agentului comercial
(1) Agentul comercial are dreptul la remunerare pentru serviciile prestate principalului conform contractului de agenţie.

(2) Daca suma remuneraţiei nu este stipulata, se considera ca s-a convenit asupra unei remuneraţii obişnuite pentru acest domeniu de activitate. In cazul imposibilităţii de a se stabili o remuneraţie

obişnuita, agentul comercial are dreptul la o remuneraţie rezonabila pentru serviciile prestate principalului, luându-se in considerare circumstanţele cauzei si principiul echitaţii.
1. Cuantumul şi ordinea achitării remuneraţiei pentru serviciile prestate de către agentul comercial principalului se stabilesc expres în contractul de agenţie. Cu toate că în Art.1200 Cod civil nu este pus accentul pe caracterul oneros al contractului de agenţie, din conţinutul prezentului articol reiese acest fapt.

În ceea ce priveşte mărimea remuneraţiei achitată agentului comercial, legislatorul stabileşte câteva principii acceptate în practica juridică, şi anume:

dacă părţile n-au indicat în contract suma concretă a remuneraţiei, agentul comercial are dreptul să pretindă la o remuneraţie obişnuită pentru acest domeniu de activitate. Însă, se pot întâlni cazuri, când este cu neputinţă stabilirea unei remuneraţii obişnuite, pe motiv că într-un anumit teritoriu nu activează astfel de intermediari. În acest caz pentru serviciile prestate se achită o sumă de bani (remuneraţie) rezonabilă, ţinându-se cont de volumul de lucru efectuat de agentul comercial şi beneficiul adus principalului.

Articolul 1203. Plata remuneraţiei
(1) Remuneraţia poate fi plătita integral sau parţial sub forma de comision, adică de remuneraţie care variază in funcţie de valoarea actelor juridice comerciale.

(2) Agentul comercial are dreptul la comision pentru actele juridice încheiate in perioada acţiunii contractului de agenţie daca, si in măsura in care:

a) actul juridic a fost încheiat in urma acţiunilor agentului comercial respectiv;

b) actul juridic a fost încheiat cu un terţ, care anterior a devenit client al principalului in urma unui act analog, datorita acţiunilor agentului comercial respectiv.

(3) Agentul comercial va avea dreptul la comision si pentru actele juridice încheiate in perioada acţiunii contractului de agenţie daca agentul are dreptul exclusiv, acordat de principal in baza contractului de agenţie, de a purta negocieri sau de a încheia contracte in numele principalului pe un anumit teritoriu sau pentru un grup anumit de clienţi si daca a fost încheiat un contract cu un client de pe teritoriul sau din grupa respectiva de clienţi.

(4) Agentul comercial are dreptul la comision pentru actul juridic încheiat după încetarea acţiunii contractului de agenţie daca:

a) in conformitate cu prevederile alin.(2) si (3), propunerea terţului de a contracta (oferta sau cererea) a fost recepţionata de principal sau de agentul comercial până la încetarea acţiunii contractului de agenţie;

b) actul juridic a fost încheiat, datorita acţiunilor agentului comercial, intr-un termen rezonabil din momentul încetării acţiunii contractului de agenţie.

(5) Agentul comercial nu are dreptul la comisionul prevăzut la alin.(2) si (3) daca acesta trebuie plătit, conform alin.(4), agentului comercial precedent, cu excepţia cazului in care divizarea remuneraţiei

de comision intre cei doi agenţi este rezonabila.
1. Agentul comercial poate pretinde la remuneraţia integrală sau parţială sub forma de comision în funcţie de rezultatul executării obligaţiilor sale, exprimat prin valoarea actelor juridice comerciale. Remuneraţia de comision poate fi achitată cu avans sau după prestarea totală sau parţială a serviciilor respective.

Legislatorul reglementează dreptul la comision al agentului comercial pentru serviciile de intermediere acordate în perioada acţiunii contractului şi după încetarea acţiunii contractului. În primul caz, pentru apariţia dreptului la comision sunt stabilite anumite condiţii:



  • actul juridic să fie încheiat în urma acţiunilor agentului comercial respectiv;

  • actul juridic să fie încheiat cu un terţ, care anterior a devenit client al principalului în urma unui act analog, datorita acţiunilor agentului comercial respectiv;

- daca a fost încheiat un contract cu un client de pe teritoriul sau din grupa respectiva de clienţi, unde agentul are dreptul exclusiv, acordat de principal în baza contractului de agenţie, să poarte negocieri sau să încheie contracte în numele principalului pe un anumit teritoriu sau pentru un grup anumit de clienţi.

2. După încetarea acţiunii contractului de agenţie agentul comercial are dreptul la comision dacă:

- oferta sau cererea terţului de a contracta a fost recepţionata de principal sau de agentul comercial până la încetarea acţiunii contractului de agenţie, iar ulterior a fost încheiat contractul cu terţul;

- actul juridic a fost încheiat, datorită acţiunilor agentului comercial, într-un termen rezonabil din momentul încetării acţiunii contractului de agenţie. În acest caz, acţiunile agentului comercial produse în interiorul termenului contractului, produc efecte juridice corespunzătoare, dacă contractul cu terţii se încheie într-un termen rezonabil după încetarea contractului de agenţie.



3. Dreptul la comision al agentului comercial se stinge în cazul când remuneraţia trebuie plătită, conform alin.4 al prezentului articol , agentului comercial precedent, cu excepţia cazului când este rezonabila şi echitabilă divizarea remuneraţiei de comision intre cei doi agenţi.

Articolul 1204. Termenul de plata a comisionului
(1) Agentul comercial are dreptul la comision din momentul si in măsura in care actul juridic a fost executat. La înţelegerea părţilor, dreptul agentului comercial la remuneraţie poate apărea in momentul

naşterii obligaţiei principalului de a executa actul juridic încheiat cu un terţ sau in momentul executării acestuia de către terţ.

(2) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu in ultima zi a lunii in care agentul a obţinut dreptul la el. De la prevederile prezentului alineat nu se poate deroga în defavoarea agentului comercial.


  1. Momentul apariţiei dreptului la remuneraţia de comision este condiţionat de lege de faptul executării actului juridic, intermediat de agentul comercial. La fel, se ţine seama şi de măsura în care a fost executat actul juridic dat. Ţinând cont de formularea vagă a momentului apariţiei dreptului la comision, este necesar ca părţile expres să reglementeze acest fapt în contract. Mai mult ca atât, norma dispozitivă a articolului comentat prescrie câteva momente posibile de apariţie a acestui drept:

  • momentul naşterii obligaţiei principalului de a executa actul juridic încheiat cu un terţ;

  • momentul executării acestuia de către terţ.

2. Momentul achitării comisionului este strict fixat de lege, cel mai târziu in ultima zi a lunii in care agentul a obţinut dreptul la el, pentru a proteja interesele patrimoniale ale agentului comercial, de aceea prin contract părţile nu pot stabili altceva ce ar fi în defavoarea agentului comercial.

Articolul 1205. Încetarea dreptului la comision
(1) Dreptul la comision încetează in cazul in care contractul dintre principal si terţ nu a fost executat, daca principalul nu poarta nici o vina pentru ne executare. De la prevederile prezentului alineat nu se

poate deroga in defavoarea agentului comercial.

(2) Comisionul pe care agentul l-a primit deja trebuie restituit in cazul încetării dreptului la aceasta remuneraţie.
1. În calitate de temei a încetării a dreptului la comision a agentului comercial reprezintă neexecutarea contractului dintre principal si terţ, pentru care principalul nu poartă nici o vină. Însă, neexecutarea contractului poate avea loc şi din vina persoanei terţe, care nu se află, din motive cunoscute, cu agentul comercial în relaţii contractuale. Sintagma, expusă în alin.1 al articolului comentat, conform căreia „de la prevederile prezentului alineat nu se poate deroga în defavoarea agentului comercial” urmează a fi tratată în sensul că numai acţiunile vinovate ale agentului comercial, care au dus la imposibilitatea executării contractului dintre principal si terţ, pot servi în calitate de temei pentru încetarea dreptului la comision al agentului comercial.


Articolul 1206. Prezentarea informaţiei cu privire la calculul remuneraţiei
(1) Principalul este obligat sa prezinte in scris agentului comercial calculul comisionului la care acesta are dreptul. Calculul trebuie sa includă elementele principale in funcţie de care a fost determinat

comisionul.

(2) Agentul comercial are dreptul la informaţie, inclusiv la extrase din registrele si documentele deţinute de principal, necesare lui pentru verificarea comisionului pe care este in drept sa îl primească.

(3) De la prevederile alin.(1) si (2) nu se poate deroga in defavoarea agentului comercial.
1. Până la achitarea remuneraţiei de comision principalul este obligat să prezinte în scris agentului comercial calculul comisionului la care pretinde. Termenul concret de prezentare a calculului nu este indicat în lege, dar din conţinutul obligaţiei date reiese faptul, că momentul prezentării calculului de către principal trebuie să anticipeze rezonabil momentul primirii de facto a remuneraţiei, pentru ca agentul comercial să aibă posibilitatea verificării calculului şi prezentării de dovezi care ar indica valoarea (suma) reală a comisionului. Pentru realizarea dreptului la verificarea calcului prezentat de principal, legea îi oferă agentului comercial dreptul de examinare a extraselor din registrele si documentele deţinute de principal, pentru documentarea personală în corectitudinea calculelor prezentate. Drepturile respective ale agentului comercial reies şi din faptul, că conţinutul calcului trebuie să fie bine motivat şi să includă criteriile de bază din care s-a calculat comisionul. Neincluderea în calcul a indicilor de bază în funcţie de care a fost determinat comisionul poate fi calificată ca nerespectarea obligaţie de prezentare a calculului în genere.

2. Obligaţiile indicate mai sus ale principalului, precum şi drepturile corespunzătoare ale agentului comercial poartă un caracter imperativ, de aceea prin contract nu pot fi stabilite clauze contrarii care ar defavoriza agentul comercial.




Articolul 1207. Forma contractului de agenţie
(1) Contractul de agenţie poate fi încheiat in scris sau verbal.

(2) Fiecare parte are dreptul sa ceara încheierea contractului in scris ori sa primească de la cealaltă parte o adeverinţa privind obligaţiile asumate de partea respectiva in conformitate cu contractul de agenţie.
1. Legea admite încheierea contractului de agenţie atât în formă scrisă, cît şi verbală. În cazul stabilirii relaţiilor de agenţie în formă verbală, părţile pot cere încheierea ulterioară a contractului în formă scrisă sau eliberarea de la contragentul său a unei adeverinţe, prin care să se confirme împuternicirile asumate. Adeverinţa eliberată agentului comercial, spre exemplu, nu poate fi confundată cu o procură şi nici nu poate îndeplini funcţiile ei. Însemnătatea juridică a adeverinţei constă numai în adeverirea existenţei raporturilor contractuale între părţi.

Articolul 1208. Termenul contractului de agenţie
(1) Contractul dintre agentul comercial si principal poate fi încheiat pe un termen nedeterminat.

(2) Daca părţile continua sa-si execute obligaţiile ce decurg din contractul de agenţie încheiat pe un termen determinat, contractul se considera prelungit pentru un termen nedeterminat.
1. Raporturile contractuale de agenţie pot fi stabilite pe un termen anumit, cît şi fără indicarea termenului. Acest fapt poate reieşi din situaţia că, de regulă, contractul de agenţie nu conţine obligaţii de executare (prestare) a unor servicii de intermediere de o singură dată, adică poartă un caracter continuu.

În cazul în care părţile continuă peste termenul indicat în contract executarea obligaţiilor sale, contractul îşi menţine forţa lui juridică pentru un termen nedeterminat.



Articolul 1209. Încetarea contractului de agenţie
(1) Contractul de agenţie încheiat sau prelungit pentru un termen ne determinat poate înceta la iniţiativa oricăreia dintre părţi, prin notificarea celeilalte părţi.

(2) Termenul notificării nu poate fi, din momentul încheierii contractului, mai mic de o luna pe parcursul primului an, de 2 luni pe parcursul celui de-al doilea si de 3 luni pe parcursul celui de-al

treilea si al următorilor ani. Părţile nu pot prevedea prin contract termene de notificare mai scurte.

(3) Daca părţile convin asupra unor termene de notificare mai lungi decât cele menţionate la alin.(2), termenul de notificare prevăzut pentru principal nu poate fi mai scurt decât termenul de notificare prevăzut pentru agent.

(4) Expirarea termenului de notificare trebuie sa coincidă cu sfârşitul lunii calendaristice daca in contract nu este prevăzut altfel.
1. Raporturile contractuale de agenţie, născute din contracte fără stabilirea termenului sau prelungite pentru un termen nedeterminat , pot înceta din iniţiativa oricăreia dintre părţi cu condiţia înştiinţării prealabile a celeilalte părţi. Cu alte cuvinte, fără respectarea procedurii de notificare, prescrisă de lege, nu este posibilă încetarea corespunzătoare, fără efecte negative a contractului. Legea nu indică caracterul notificării (verbală sau scrisă ), dar din conţinutul normelor prezentului articol, reiese respectarea formei scrise a acestei obligaţii, fapt ce ar permite dovedirea respectării termenului de notificare.

2. Termenii de notificare a părţilor pentru încetarea contractului de agenţie sunt indicaţi la fel de lege, fiind stabilită interdicţie legală în ceea ce priveşte stabilirea de termene mai scurte, decât cei indicaţi. În calitate de punct de sprijin pentru calcularea termenului serveşte momentul încheierii contractului. Respectiv,

- dacă raportul contractual la momentul notificării are o durată de până la un an de zile, atunci termenul notificării nu poate fi mai mic de o lună de zile până la încetarea contractului;

- pe parcursul celui de-al doilea an al existenţei raportului contractual, termenul notificării nu poate fi mai mic de două luni de zile până la încetarea contractului;

- pe parcursul celui de-a treilea an şi al următorilor ani de existenţă a raportului contractual, termenul notificării nu poate fi mai mic de trei luni de zile până la încetarea contractului.

3. Legea permite părţilor stabilirea prin contract a unor termeni mai lungi de notificare, decât cele menţionate la alin.(2) al articolului comentat, cu condiţia respectării echităţii contractuale dintre părţi, care constă în stabilirea termenilor egale de notificare, atât pentru principal, cît şi pentru agentul comercial.



În baza normei dispozitive, indicate în alin.4 al prezentului contract, expirarea termenului de notificare trebuie sa coincidă cu sfârşitul lunii calendaristice.


Articolul 1210. Clauza de concurenţa
(1) In contractul de agenţie, părţile pot prevedea o dispoziţie care sa limiteze activitatea agentului comercial in acelaşi domeniu in care activează principalul, după încetarea raporturilor contractuale (clauza despre concurenta).

(2) Clauza despre concurenta este valabila daca:

a) are forma scrisa;

b) se refera la un teritoriu sau la o categorie de clienţi si un teritoriu si la acelaşi tip de bunuri sau de servicii prevăzute in contractul de agenţie;

c) nu încalcă prevederile legislaţiei privind protecţia concurentei si limitarea activităţii monopoliste.

(3) Clauza despre concurenta este valabila pentru o perioada de cel mult 2 ani de la încetarea raporturilor contractuale.


  1. Ţinând cont de specificul raporturilor de agenţie, legislatorul reglementează activitatea agentului comercial atât în cadrul raporturilor contractuale, cît şi după încetarea raporturilor contractuale, prin stabilirea clauzei de concurenţă. În sensul prezentei reglementări, clauza despre concurenţă reprezintă o clauză contractuală prin care se dispune limitarea activităţii agentului comercial în acelaşi domeniu în care activează principalul, ceea ce ar însemna că agentului comercial i se interzice, în virtutea informaţiilor, cunoştinţelor şi deprinderilor acumulate în cadrul prestării serviciilor de intermediere. Specificul reglementării constă în faptul, că acţiunea clauzei respective este peste termenul raporturilor contractuale cu o perioada de cel mult 2 ani de la încetarea raporturilor contractuale, iar valabilitatea clauzei despre concurenţă poate fi dovedită prin:

  • perfectarea ei în formă scrisă;

- referinţa în contract la un teritoriu sau la o categorie de clienţi si un teritoriu şi la acelaşi tip de bunuri sau de servicii prevăzute in contractul de agenţie;

  • respectarea legislaţiei privind protecţia concurentei si limitarea activităţii monopoliste.

Nerespectarea uneia din condiţiile indicate, duce la nulitatea clauzei clauza despre concurenţa. Pentru protejarea sigură a intereselor sale patrimoniale, părţile îi pot acorda clauzei respective statut de clauză esenţială a contractului cu toate consecinţele respective (Art.679 alin.2 Cod Civil).

Articolul 1211. Compensarea si recuperarea pagubelor
(1) La încetarea raporturilor contractuale, agentul comercial poate cere de la principal o compensare corespunzătoare daca:

a) a atras pentru principal clienţi noi sau a majorat considerabil volumul tranzacţiilor comerciale cu clienţii existenţi, iar principalul urmează sa obţină un profit esenţial de pe urma tranzacţiilor cu aceştia;

b) plata compensării este echitabila, luând in considerare toate împrejurările, si, in particular, comisionul, pe care agentul comercial l-ar fi primit in cazul continuării raporturilor contractuale, in baza

actelor juridice deja încheiate sau realizabile in viitor, cu clienţi atraşi de el, sau clauza despre concurenta prevăzuta de contractul de agenţie in conformitate cu art.1210.

(2) Compensarea nu poate depăşi remuneraţia agentului comercial pentru un an, calculata in mărime medie pentru ultimii 5 ani de activitate a agentului comercial. In cazul in care durata relaţiilor contractuale este mai scurta, se va determina mărimea medie a remuneraţiei pentru perioada respectiva de activitate.

(3) Plata compensării îl lipseşte pe agent de dreptul de a cere reparaţia prejudiciilor.

(4) Agentul comercial este in drept sa ceara reparaţia prejudiciilor care i s-au cauzat prin încetarea raporturilor contractuale cu principalul. Se considera cauzatoare de prejudicii in special încetarea

relaţiilor contractuale in urma căreia:

a) agentul comercial este lipsit de comisionul care i-ar fi revenit in cazul executării corespunzătoare a contractului de agenţie, cu condiţia obţinerii de către principal a unui profit considerabil din activitatea

agentului;

b) agentul comercial este lipsit de posibilitatea de a acoperi cheltuielile pe care le-a suportat in procesul executării contractului de agenţie in conformitate cu indicaţiile principalului.

(5) Dreptul la compensare in cazurile prevăzute la alin.(1) si la reparaţia prejudiciilor in cazurile prevăzute la alin.(4) poate fi realizat de către moştenitori in cazul încetării relaţiilor contractuale

in urma decesului agentului comercial.

(6) Cererea de compensare si de reparaţie a prejudiciilor trebuie înaintata in decursul unui an după încetarea relaţiilor contractuale.

(7) Compensarea si reparaţia prejudiciilor nu se efectuează in unul din următoarele cazuri:

a) principalul are dreptul legal de a rezilia contractul din vina agentului comercial;

b) raporturile contractuale au încetat la iniţiativa agentului comercial, cu excepţia cazurilor in care acest fapt a fost cauzat de comportamentul principalului sau a avut drept motiv vârstă sau deteriorarea sănătăţii agentului comercial in urma căreia nu a mai fost in stare sa-si continue activitatea in conformitate cu contractul de agenţie;

c) conform acordului cu principalul, agentul comercial transmite unui terţ drepturile si obligaţiile sale stipulate in contractul de agenţie.


  1. În afara dreptului la remuneraţie, agentul comercial în anumite condiţii, la încetarea raporturilor contractuale, are dreptul de a cere de la principal o compensare anumită. Plata compensaţiei se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori, ca de exemplu:

  • atragerea de noi clienţi, sau majorarea considerabilă a volumului tranzacţiilor comerciale cu clienţii existenţi şi obţinerea unui profit esenţial de pe urma tranzacţiilor cu aceştia. Profit esenţial poate fi considerat profitul net superior decât cel obţinut de obicei.

  • pentru calcularea compensaţiei urmează să se ţină cont de mărimea comisionului, care urma să fie primit de agentul comercial în cazul continuării raporturilor contractuale, ţinând cont de actele juridice deja încheiate sau realizabile in viitor, cu clienţi atraşi de el.

  1. Cerinţele de calculare a compensaţiei la fel se reglementează strict de lege, unde agentul comercial nu are dreptul să pretindă la o compensaţie mai mare decât valoarea comisionului, calculată în mărime medie pentru ultimii săi 5 ani de activitate. În celelalte cazuri, se va ţine cont la determinarea compensaţiei mărimea medie a remuneraţiei pentru perioada respectiva de activitate.

Coraportul dintre dreptul la compensarea cheltuielilor şi dreptul la reparaţia prejudiciilor este punctat de legislator prin formula, plata compensării îl lipseşte pe agent de dreptul de a cere reparaţia prejudiciilor. Dar această regulă nu pare a fi echitabilă în cazul când valoarea prejudiciilor, cauzate agentului comercial în temeiul raportului contractual, depăşeşte suma (valoarea) compensaţiilor.

  1. În primul rând, agentul comercial are dreptul la reparaţia prejudiciilor, cauzate de faptul încetării raporturilor contractuale cu principalul. Acţiunile principalului cauzatoare de prejudicii în urma cărora survine dreptul la reparaţia prejudiciului sunt considerate:

  • lipsirea de comision al agentului comercial în cazul executării corespunzătoare a contractului de agenţie, în condiţiile în care principalul obţine un profit considerabil din activitatea agentului;

  • lipsirea de posibilitate a agentului de a-şi acoperi cheltuielile pe care le-a suportat in procesul executării contractului de agenţie in conformitate cu indicaţiile principalului.

Ambele temeiuri sunt considerate de către lege ca acţiuni efectuate din culpa principalului.

  1. Adresarea sau cererea privind compensarea şi reparaţia prejudiciilor poate fi efectuată şi de moştenitorii agentului în decursul unui an după încetarea relaţiilor contractuale, survenită în legătură cu decesul agentului comercial.

  2. Temeiurile în care nu se admite compensarea şi reparaţia prejudiciilor agentului comercial sunt expuse în alin.7 al articolului comentat, printre care în calitate de temeiuri specifice pot fi menţionate raporturile contractuale au încetat la iniţiativa agentului comercial, cu excepţia cazurilor in care acest fapt a fost cauzat de comportamentul principalului sau a avut drept motiv vârstă sau deteriorarea sănătăţii agentului comercial in urma căreia nu a mai fost in stare sa-si continue activitatea in conformitate cu contractul de agenţie.

S e c t i u n e a a 2-a

COMISIONARUL PROFESIONIST


Articolul 1212. Dispoziţii generale cu privire la comisionarul

profesionist
(1) Se considera comisionar profesionist (comisionar) persoana care, în cadrul activităţii sale comerciale permanente, îşi asuma obligaţia de a încheia contracte cu mărfuri sau cu titluri de valoare in nume propriu, dar pe contul unei alte persoane (comitent).

(2) Fata de activitatea comisionarului care nu este reglementata de normele prezentei secţiuni se aplica regulile referitoare la agentul comercial.

(3) Normele cu privire la contractul de comision se aplica in măsura in care dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd altfel.
1. Prin intermediul normelor prezentei secţiuni a Codului Civil, legiuitorul a legiferat activitatea pe piaţa de prestări servicii de intermediere a comisionarului profesionist. Obiectul activităţii sale reprezintă încheierea de contracte cu mărfuri sau cu titluri de valoare, ceea ce formează o activitate mai îngustă decât a agentului comercial. La fel ca şi agentul comercial, comisionarul profesionist este o figură independentă ce prestează servicii de intermediere permanente în bază comercială. Deosebirea de bază a calităţii juridice a comisionarului profesionist de ceilalţi intermediari, constă în activitatea sa în nume propriu, dar pe contul unei alte persoane (comitent). Din considerentele indicate, faţă de activitatea comisionarului se aplica în mod corespunzător regulile referitoare la agentul comercial şi normele cu privire la contractul de comision.

Efectul principal al activităţii comisionarului profesionist constă în faptul că comisionarul se obligă personal şi direct faţă de terţ, în consecinţa cărui fapt, între comitent şi terţ nu se nasc nici un fel de raporturi juridice.



Articolul 1213. Obligaţiile comisionarului
(1) Comisionarul este ţinut sa execute cu diligenta unui bun comerciant obligaţiile pe care si le-a asumat. Comisionarul trebuie sa respecte interesele comitentului si sa îndeplinească indicaţiile date de el.

(2) Comisionarul prezintă comitentului informaţiile necesare, in particular îi va comunica imediat despre executarea comisionului. El este obligat sa prezinte comitentului un raport cu privire la executarea comisionului si sa-i transmită cele cuvenite din executarea respectiva.

(3) Comisionarul poarta răspundere fata de comitent pentru executarea actului juridic încheiat in cazul in care, concomitent cu notificarea despre executarea comisionului, el nu va indica si terţul cu care a încheiat actul juridic.


  1. Obligaţiile comisionarului profesionist sunt în mare măsură identice cu cele ale comisionarului stabilite în art.art 1062, 1067, 1069 ale prezentului Cod.

  2. Alin.3 al articolului comentat conţine o normă ce reglementează răspunderea comisionarului profesionist faţă de comitent pentru executarea actului juridic încheiat cu terţul. Dacă, concomitent cu notificarea despre executarea comisionului pe care este obligat s-o prezinte comisionarul profesionist, nu va fi indicată şi persoana terţului cu care a contractat, atunci survine răspunderea comisionarului faţă de comitent. Per a contrario, indicarea terţului în notificarea sau darea de seamă despre executarea comisionului îl eliberează pe comisionarul profesionist de răspundere faţă de comitent pentru executarea actului juridic încheiat cu terţul.

Răspunderea comisionarului faţă de comitent survine şi în cazul clauzei de del credere, situaţie în care comisionarul este îndreptăţit la o remuneraţie deosebită de cea de comision „pentru garanţia” executării obligaţiilor (actelor juridice) de către terţi.

Indiferent de faptul dacă comisionarul profesionist a garantat sau nu executarea contractului de către terţ, comitentul nu are acţiune decât împotriva comisionarului, iar nu şi împotriva terţului contractant. Terţul cu care a contractat comisionarul rămâne străin faţă de comitent, ne având acţiune unul împotriva altuia, decât în cazul, când aceste acţiuni le-au fost cedate din partea comisionarului.




Articolul 1214. Efectele ne respectării indicaţiilor comitentului
In cazul in care nu acţionează conform indicaţiilor comitentului, comisionarul este obligat sa repare prejudiciul cauzat. Totodată, comitentul este in drept sa nu recunoască efectele actului juridic încheiat astfel în privinţa sa.
1. Respectarea indicaţiilor comitentului reprezintă una din obligaţiile de bază ale comisionarului profesionist, iar pentru nerespectarea lor, legiuitorul prevede răspundere în formă de reparare a prejudiciului cauzat, precum şi nerecunoaşterea efectelor actului juridic încheiat în privinţa sa, ceea ce înseamnă că pentru actele juridice încheiate, fără a fi recunoscute de comitent, se obligă personal comisionarul profesionist.


Articolul 1215. Limitele preţului
(1) In cazul in care comisionarul a efectuat o vânzare la un preţ mai mic decât cel stabilit sau daca a majorat preţul de cumpărare stabilit, comitentul, in cazul in care intenţionează sa respingă convenţia ca

nefiind încheiata pe contul lui, trebuie sa declare acest fapt imediat după notificarea despre încheierea convenţiei. In caz contrar, abaterea de la preţul stabilit se considera acceptata.

(2) In cazul in care comisionarul, concomitent cu notificarea despre încheierea convenţiei, declara ca va compensa diferenţa de preţ, comitentul nu are dreptul sa respingă convenţia. Dreptul comitentului de

a cere reparaţia prejudiciului care depăşeşte diferenţa de preţ nu este afectat.


  1. Legislatorul reglementează situaţia în care comisionarul a efectuat o vânzare la un preţ mai mic decât cel stabilit sau daca a majorat preţul de cumpărare stabilit de comitent. În cazul depistării unei astfel de situaţie, având intenţia să respingă convenţia ca ne fiind încheiata pe contul lui, comitentul urmează să declare ne acceptarea convenţiei imediat după ce primeşte de la comisionar notificarea despre încheierea convenţiei. Se consideră acceptată de către comitent convenţia, încheiată în condiţiile indicate mai sus, care n-a fost respinsă verbal sau scris de către comitent.

  2. Comitentul nu are dreptul sa respingă convenţia dacă comisionarul, concomitent cu notificarea despre încheierea convenţiei, declară că va compensa diferenţa de preţ. Cu toate acestea comitentul este în drept să ceară reparaţia prejudiciului care depăşeşte diferenţa de preţ, ne achitată de comisionar.



Articolul 1216. Încheierea convenţiei in condiţii mai avantajoase
In cazul in care comisionarul încheie o convenţie in condiţii mai avantajoase decât cele stabilite de comitent, avantajele sunt atribuite comitentului. Prezenta regula produce efecte in particular in cazul in

care preţul cu care comisionarul a efectuat vânzarea depăşeşte preţul pe care comitentul l-a stabilit ca fiind cel mai mic sau daca preţul de cumpărare nu atinge preţul cel mai mare stabilit de comitent.


  1. Avantajele oricărei convenţii, încheiate în condiţii mai avantajoase decât cele stabilite de comitent, sunt atribuite prin efectul legii comitentului. Însă efectele normei comentate se produc numai în două cazuri strict determinate:

    • în cazul vânzării de către comisionar la preţul ce depăşeşte preţul pe care comitentul l-a stabilit ca fiind cel mai mic admisibil;

    • în cazul cumpărării de către comisionar la preţul ce nu atinge preţul cel mai mare stabilit de comitent.

În celelalte cazuri avantajele obţinute de către comisionar prin încheierea de acte juridice cu terţii sunt apreciate de lege ca avantajele comisionarului.

Articolul 1217. Remunerarea comisionarului
(1) In cazul in care convenţia este executata, comisionarul poate pretinde plata comisionului.

(2) Chiar daca convenţia nu a fost executata, comisionarul are totuşi dreptul la un comision daca acesta este prevăzut de uzanţele comerciale.

(3) Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar si in cazul in care executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, insa faptul acesta se datorează vinovatei comitentului sau este in legătură cu personalitatea lui.
1. Regula generală de apariţie a dreptului la remunerare a comisionarului este executarea convenţiei încheiate de către persoana terţă. Însă, neexecutarea convenţiei se poate produce nu din vina comisionarului. Dreptul la un comision se păstrează şi în cazul neexecutării convenţiei, dacă acest fapt este prevăzut de uzanţele comerciale sau se datorează culpei comitentului, or legăturii cu personalitatea lui. Neexecutarea convenţiei în legătura cu personalitatea comitentului reprezintă o novelă legislativă şi poate fi interpretată numai de la caz la caz, ţinând cont de condiţiile concrete ale obligaţiei stabilite, dar nu în mod general.


Articolul 1218. Marfa de comision deteriorata sau viciata
Daca marfa care i-a fost expediata este deteriorata sau are anumite vicii depistabile la o examinare, comisionarul, in raport cu cărăuşul si comitentul, este obligat sa asigure proba stării ei si sa informeze

imediat comitentul. In caz contrar, comisionarul va fi obligat sa repare prejudiciul cauzat astfel.
1. Comisionarul, activând în nume propriu, este în permanenţă responsabil de starea mărfii pe care o primeşte de la comitent pentru executarea contractului. În cazul depistării unor deteriorări sau vicii ale mărfii, care sunt uşor depistate la o simplă examinare, fără antrenarea unor mijloace speciale, este obligat, în raport cu cărăuşul si comitentul să informeze imediat comitentul despre aceste calităţii mărfurilor şi să documenteze starea lor. Legiuitorul nu impune respectarea anumitor termeni în acest caz, dar aceste acţiuni trebuie efectuate în termeni rezonabili, care ar permite derularea continuă a contractului. La discreţia părţilor termenii respectivi pot fi stabiliţi în contract pentru a fi evitate situaţii de tălmăcire arbitrară a acestor clauze. Ne întreprinderea acţiunilor nominalizate de către comisionar va duce iminent la repararea prejudiciului cauzat comitentului de deteriorarea sau viciile mărfii.

Articolul 1219. Răspunderea comisionarului pentru marfa
(1) Comisionarul poarta răspundere pentru pierderea sau deteriorarea mărfii aflate in custodia lui, cu excepţia cazului in care pierderea sau deteriorarea au rezultat din împrejurări care nu puteau fi evitate prin diligenta unui bun comerciant.

(2) Comisionarul poarta răspundere pentru ne asigurarea mărfii doar in cazul in care comitentul i-a dat indicaţia sa efectueze asigurarea.


  1. Comisionarul profesionist este obligat să manifeste o grijă sporită faţă de mărfurile aflate în custodia sa, indiferent dacă ele au fost transmise de comitent pentru a încheia contracte cu mărfuri, sau ele au fost primite de la terţi în scopul executării contractului. Legea cere de la comisionar în acest caz manifestarea diligenţei unui bun comerciant. De aceea, unicul temei pentru exonerare de la răspundere a comisionarului pentru pierderea sau deteriorarea mărfii aflate în custodia sa, sunt acele împrejurări care nu puteau fi evitate prin diligenţa unui bun comerciant.



Articolul 1220. Avansul si creditul la executarea contractului de comision
(1) In cazul in care a acordat terţului un avans sau un credit fără consimţământul comitentului, comisionarul acţionează pe propriul risc.

(2) Daca uzanţele comerciale prevăd posibilitatea acordării unei amânări pentru plata preţului de cumpărare, in lipsa unor indicaţii contrare din partea comitentului de acest drept se va bucura si

comisionarul.

(3) In cazul in care, ne având împuterniciri, efectuează o vânzare in credit, comisionarul este obligat, in calitate de debitor, sa plătească imediat, in contul comitentului, preţul de cumpărare.
1. Fără consimţământul comitentului comisionarul nu poate acorda terţului un avans sau un credit, deoarece el acţionează din contul comitentului şi toate riscurile financiare le suportă ultimul. Respectiv, toate riscurile ce reies din eşalonările de plăţi sau avansarea terţului efectuate fără acordul scris sau verbal al comitentului, sunt suportate de către comisionar. Indicaţiile comitentului despre interzicerea acordării terţului unei amânări pentru plata preţului de cumpărare prevalează chiar şi faţă de prevederile uzanţelor comerciale, care prevăd asemenea drepturi ale comisionarului. Din conţinutul normelor comentate reiese cert faptul, că avansul şi creditul la executarea contractului de comision poate fi acordat numai cu consimţământul comitentului.

În cazul în care, comisionarul fără consimţământul comitentului efectuează o vânzare în credit, atunci comisionarul este obligat imediat să plătească preţul integral de cumpărare a mărfii. Prin această obligaţie imperativă a comisionarului, legiuitorul protejează interesele patrimoniale ale comitentului.



Articolul 1221. Contracte similare
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplica, daca nu este prevăzut altfel sau daca din esenţa raporturilor nu reiese contrariul, si in cazul in care comisionarul, practicând activitate comerciala proprie, îşi asuma încheierea, in nume propriu, dar pe contul unei alte persoane, a unor acte juridice diferite de cele menţionate la art.1212 alin.(1).


  1. Normele prezentului Cod civil ce reglementează activitatea comisionarului profesionist se aplică şi asupra altor acte juridice (contracte), decât cele indicate în alin.(1) art.1212, de exemplu în domeniu transporturilor. La baza contractelor similare pot sta caracterele de bază ale contractului de comision, şi anume:

    • practicarea activităţii comerciale proprii;

    • încheierea in nume propriu, dar pe contul unei alte persoane, a unor acte juridice.

Legislatorul permite acoperirea altor genuri de activitate de către subiectele dreptului civil, ce au acelaşi statut juridic ca şi comisionarul profesionist cu condiţia că legea specială ce reglementează activitatea lor, sau esenţa raporturilor juridice la care sunt parte nu stabileşte contrariul. Prin intermediul normei comentate, legislatorul ne accentuează că domeniile de activitate ale subiectelor în cazul intermedierii nu pot figura în calitate de criterii formatoare de norme de drept, iar modelul contractual expus în această secţiune a Codului Civil se poate aplica în diverse domenii ale circuitului de mărfuri, capitaluri şi servicii.

Capitolul XXIV

CONTRACTELE ŞI OPERAŢIUNILE BANCARE
S e c ţ i u n e a 1


Yüklə 9,86 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   175   176   177   178   179   180   181   182   ...   249




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin