Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 396 Constituirea uzufructului

1. 
   Uzufructul se poate constitui, prin lege sau act juridic, dispoziţiile privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobileă inznevvind răspunderea vînzătorului.elor-părţi.ii precum şi poziţia şi mărimea părţilor de clădire afl. În cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărîre judecătorească.
   
2. 
   La constituirea uzufructului se aplică aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.
   
3. 
   Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuit civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporal, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el.
   
4. 
   Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.
   

Prezentul articol este consacrat condiţiilor de fond şi de formă ale constituirii uzufructului.

Conform alin (1) al acestui articol, uzufructul poate fi consacrat în baza:

1. 
   legii;
   
2. 
   actului juridic;
   
3. 
   hotărârii judecătoreşti în cazurile prevăzute de lege.
   

1. 
   În cazul când uzufructul este constituit prin lege, legiuitorul singur determină condiţiile, conţinutul şi termenul uzufructului.
   
2. 
   Când la baza constituirii stă un act juridic, condiţiile, conţinutul şi termenul uzufructului sînt determinate prin actul juridic respectiv. Alin (1) al prezentului articol nu dispune expres prin care acte juridice poate fi constituit un uzufruct. Prin urmare , uzufructul poate fi constituit prin orice act juridic, numai că acest act juridic să nu contravină legislaţiei în vigoare şi să fie de regulă, cu titlul gratuit.
   

Practica demonstrează că în cele mai frecvente cazuri uzufructul se constituie printr-un testament (art.1449, art. 1487). Însă de aici nu rezultă că uzufructul nu poate fi constituit şi printr-un act juridic între vii (inter vivos), special consacrat constituirii acestuia. Şi într-un caz, şi în altul actele juridice, care stau la baza constituirii uzufructului, trebuie să corespundă prevederile capitalelor 1,2,şi 3 al titlului 3 din prezentul Cod. În cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărârea judecătorească. În asemenea cazuri conţinutul şi durata uzufructului sunt determinate de instanţa ce adoptă hotărârea respectivă.

3. 
   Când obiect al uzufructului este un bun imobil (art. 288 (2)), se aplică dispoziţiile înregistrări de stat în conformitate cu articolele 289 şi 290 din prezentul Cod şi art.4 şi 5 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02. 1998, cu modificările şi completările ulterioare (M.O. al R.M. nr.44-46/318 din 21.05.1998):
   

(2) Prevederile acestui aliniat accentuează asupra respectării uzufructului care sunt analogice celor de la înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul uzufructului (vezi comentariul alin.(1) ).

(3) Obiect al uzufructului caracterizat de acest aliniat poate fi orice bun care :

1. 
   Este neconsumptibil (art. 295) cu excepţia prevăzută de art. 402
   
2. 
   Se află în circuitul civil (art. 286),
   
3. 
   Este mobil sau imobil (art.288);
   
4. 
   Este corporal sau incorporal (art. 285(2) şi art.401 (1));
   
5. 
   Este un patrimoniu al anumitei persoane (art. 284);
   
6. 
   Este o parte a patrimoniului ce aparţine unei anumite persoane;
   

(4) Conform acestui aliniat, uzufructuarului îi aparţine aceleaşi drepturi şi asupra tuturor bunurilor accesorii ca si asupra bunului principal (art. 292) ce constituie obiect al uzufructului.

Articolul 397 Termenul uzufructului.

1. 
   Uzufructul se instituie cel mult pînă la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice dacă un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau prin act juridic.
   

2. 
   Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi 30 de ani.
   
3. 
   Uzufructul încetează la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice în al cărei folos a fost stabilit uzufructul.
   
4. 
   Orice act juridic prin care se constituie un uzufruct perpetuu şi transmisibil pentru cauză de moarte sau lichidare este lovit de nulitate absolută.
   

Prezentul articol este consacrat limitelor duratei în timp a uzufructului şi ordinii determinării acestor limite.

1. 
   Uzufructul, având un caracter strict personal, durata maximă a acestuia este determinată de durata vieţii uzufructuarului, existenţei persoanei juridice, uzufructuar sau de durata existenţei obiectului uzufructului dacă un termen mai scurt nu este prevăzut prin lege sau actul juridic ce stă la baza constituirii acestuia.
   
2. 
   Acest aliniat prevede cazul când un termen mai scurt al uzufructului poate fi stabilit prin lege şi anume: uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi 30 de ani.
   
3. 
   Acest aliniat stipulează temeiurile stingerii uzufructului care se reduc la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice, în a căror favoare a fost constituit uzufructul.
   

Considerăm că în sintagma “în a cărei” s-a strecurat o greşală de tipar, expresia corectă a căreia ar trebui să fie “în a căror”, dat fiind că se referă la ambele categorii de subiecte.

4. 
   Aliniatul (4 ) declară nulitatea absolută a oricăror acte juridice ( art. 216(1) ), prin care ar putea fi constituit un uzufruct perpetuu, transmisibil pentru cauză de moarte, a persoanei fizice sau lichidare a persoanei juridice.
   

Articolul 398 Inalienabilitatea uzufructului.

1. 
   Uzufructul nu poate trece de la uzufructuar la o altă persoană prin acte juridice sau prin succesiune.
   
2. 
   Uzufructuarul poate închiria sau arenda altuia, integral sau în parte, bunul mobil obiect al uzufructului dacă, la momentul constituirii uzufructului, nu a fost stabilit altfel.
   
3. 
   Dacă la momentul constituirii uzufructului imobilul nu era dat în chirie sau arendă, uzufructuarul nu are dreptul să-l dea în chirie sau arendă fără acordul nudului proprietar sau fără autorizaţia instanţei de judecată dacă acest drept nu i-a fost acordat expres la momentul constituirii uzufructului.
   
4. 
   La stingerea uzufructului, nudul proprietar este obligat să menţină contractele de locaţiune sau de arendă, încheiate în modul stabilit. El poate totuşi să refuze menţinerea în cazul în care:
   

1. 
   termenul contractului de locaţie sau de arendă depăşeşte, fără consimţămîntul lui, termenul obişnuit în conformitate cu uzanţele locale;
   
2. 
   spaţiul comercial a fost dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani;
   
3. 
   întreprinderea agricolă a fost dată în arendă pe un termen mai mare de 12 ani;
   
4. 
   un teren agricol a fost dat în arendă pe un termen mai mare de 6 ani;
   
5. 
   contractul de locaţiune sau de arendă stipulează condiţii neobişnuite, excesive pentru nudul proprietar.
   

5. 
   Nudul proprietar pierde dreptul de a refuza menţinerea contractului cînd locatarul sau arendaşul i-a stabilit un termen rezonabil în care nudul proprietar trebuia să declare despre menţinerea sau refuzul de a menţine, iar el a omis să facă aceasta în termenul stabilit.
   

1. 
   Din prevederile acestui aliniat rezultă caracterul personal al uzufructului, în baza căruia aceasta nu poate trece de la uzufructuar la o altă persoană prin acte juridice sau prin succesiune.
   
2. 
   În cazul când obiectul uzufructului este un bun mobil, uzufructuarul îl poate da în chirie sau în arendă oricând, integral sau parţial, dacă la momentul constituirii uzufructului nu a fost stipulat altfel.
   

Sintagma “chirie sau arendă” întâlnită în aliniatele (1) şi (2) trebuie înţeleasă că ea exprimă echivalenţă între aceste noţiuni, dat fiind faptul că aceste instituţii juridice sunt de aceeaşi natură, numai că contractul de închiriere se întâlneşte în practică mai frecvent la bunurile mobile (art.875-910), iar arenda-la bunurile imobile (art. 911-922). Aceasta însă nu este o regulă imperativă.

3. 
   Dacă în condiţiile alin (1) uzufructuarul are dreptul să dea obiectul uzufructului în chirie sau arendă în toate cazurile, cu excepţia limitărilor stipulate la constituirea uzufructului, apoi în cazurile când obiectul uzufructului este un bun imobil, uzufructuarul, de regulă, nu are dreptul de a da bunul în chirie sau arendă, decât în condiţiile când:
   

1. 
   Bunul imobil este dat în chirie sau arendă la momentul constituirii uzufructului;
   
2. 
   Obţine acordul nudului proprietar sau autorizaţia instanţei de judecată. Conjuncţia “sau” pune aceste două condiţii în raport de alternativă: sau “acordul”, sau autorizaţia. Ultima poate fi obţinută şi în pofida voinţei nudului proprietar în cazurile când:
   

1. 
   Contractul de arendă existent la momentul constituirii uzufructului este lovit de nulitate, dar nimeni până la solicitarea uzufructuarului n-a iniţiat un asemenea proces judiciar:
   
2. 
   Refuzul nudului proprietar este recunoscut neîntemeiat de către instanţa judecătorească la iniţiativa uzufructuarului.
   
3. 
   Acest drept i-a fost acordat uzufructuarului la momentul constituirii. Probabil că prevederile stipulate în p. “c” pot fi realizate doar în condiţiile prevederilor punctului “a”.
   

3. 
   La stingerea uzufructului în condiţiile art. 297(3) nudul proprietar este obligat să menţină contractele de locaţiune (art. 875-910) sau de arendă (art. 911-922), încheiate în modul stabilit de alineatele (2)şi (3) ale prezentului articol. Sintagma “nudului proprietar” este folosită convenţional în acest aliniat, pentru a nu pierde legătura dintre subiecţii uzufructului ce s-a stins. Însă din momentul stingerii uzufructului nudul proprietar se repune integral în dreptul de proprietate asupra obiectului uzufructului stins. Consider că mai corect ar fi de întrebuinţat aici sintagma “fostul nud proprietar”. Totuşi fostul nud proprietar are dreptul să refuze menţinerea contractelor indicate în cazul în care.:
   

1. 
   Termenul contractului de locaţiune sau de arendă, încheiat fără consimţământul lui, depăşeşte termenul obişnuit în conformitate cu uzanţele locale;
   
2. 
   Spaţiul comercial a fost dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani;
   
3. 
   Întreprinderea agricolă a fost dată în arendă pe un termen mai mare de 12 ani;
   
4. 
   Un teren agricol a fost în arendă pe un termen mai mare de 6 ani;
   
5. 
   Contractul de locaţiune sau de arendă stipulează condiţii neobişnuite, excesive pentru nudul proprietar (fostul).
   

Condiţii (clauze) neobişnuite pot fi clauzele (condiţiile) care vin în contradicţie cu modul de viaţă şi obişnuinţele tradiţionale ale “nudului proprietar” .

Excesive pot fi acele clauze (condiţii) care depăşesc sau modul obişnuit de folosire a bunului în cadrul contractului respectiv, sau plata de arendă (chirie) este mai mică de cât cotele minime existente la moment, reducând substanţial interesul proprietarului în menţinerea unui asemenea contract.

3. 
   Dreptul de a refuza menţinerea contractului de locaţiune sau arendă poate fi pierdut în urma omiterii termenului rezonabil, stabilit de locatar sau arendaş fostului nud proprietar, pentru ca acesta să-şi exprime refuzul.
   

Articolul 399 Determinarea stării bunului.

1. 
   Uzufructuarul preia bunurile în starea în care acestea se află.
   
2. 
   La stabilirea uzufructului asupra unei universalităţi de bunuri, uzufructuarul şi nudul proprietar sînt obligaţi să-şi acorde asistenţă reciprocă în vederea întocmirii inventarului.
   
3. 
   Inventarul trebuie să conţină menţiunea despre data întocmirii, să fie semnat de ambele părţi, iar la cererea unei din părţi semnătura trebuie autentificată.
   
4. 
   Fiecare parte are dreptul să ceară ca inventarul să fie întocmit de către organul competent.
   
5. 
   Partea care cere întocmirea inventarului în condiţiile alin.(4) sau autentificarea semnăturii suportă cheltuielile aferente.
   

Prevederile prezentului articol se referă la condiţiile de fond şi de formă ale determinării stării obiectului uzufructului la momentul constituirii acestuia.

1. 
   Dat fiind că dreptul subiectiv de uzufruct este, de regulă, un drept cu titlul gratuit, (art. 400(1)) legea nu prevede careva obligaţii pentru nudul proprietar relative la calitatea obiectului, ca, de exemplu, la contractul de vânzare - cumpărare (art.763,764,765).Uzufructuarul trebuie să preia obiectul uzufructului în starea în care el se află la momentul constituirii uzufructului. Nudului proprietar i se impune doar obligaţia prevăzută de art. 417, care apare după constituirea uzufructului.
   
2. 
   În cazurile când obiectul uzufructului constituie o universalitate de bunuri, uzufructuarul şi nudul proprietar sunt obligaţi să-şi acorde asistenţa reciprocă în vederea întocmirii inventarului. Această obligaţie survine după principiu general de conduită a părţilor la exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor prevăzut în art.9 al prezentului Cod.
   
3. 
   Inventarul întocmit trebuie să conţină:
   

1. 
   Menţiunea despre data întocmirii;
   
2. 
   Semnătura ambelor părţi;
   
3. 
   Autentificarea semnăturii, dacă una din părţi o cere.
   

4. 
   Alături de posibilitatea oferită părţilor de a întocmi singure inventarierea prevăzută în alin.(2), prezentul aliniat oferă dreptul fiecăreia din părţi să ceară, ca inventarierea să fie efectuată de către un organ competent, adică de o companie de audit sau de expertiză merceologică (după caz).
   
5. 
   Partea care cere întocmirea inventarului în condiţiile alin. (4) sau autentificarea semnăturii suportă cheltuielile aferente.
   

Articolul 400. Preţul, sarcinile şi cheltuielile uzufructului.

1. 
   Uzufructul este gratuit în cazul nestipulării exprese a caracterului oneros.
   
2. 
   Cheltuielile şi sarcinile proprietăţii revin nudului proprietar, cu excepţiile prevăzute de lege sau de contract.
   
3. 
   Uzufructuarul este ţinut pentru obligaţiile de plată (impozite, taxe) faţă de stat pentru obiectul uzufructului.
   

(1) Uzufructul este gratuit, cu excepţia cazurilor când titlul oneros este expres prevăzut de lege sau contract. Legea nu prevede metodica determinării şi limitele preţului uzufructului pentru cazurile când titlul oneros al acestuia este stabilit prin lege sau printr-un act juridic. În opinia noastră, preţul ar putea fi stabilit sau de însuşi legiuitorul, sau prin acordul părţilor la constituirea uzufructului, sau de către testator, dacă la baza uzufructului cu titlul oneros stă un testament.

2. 
   În prezentul aliniat este vorba de cheltuieli şi sarcini ale proprietarului care sînt prevăzute în articolele 315(6) şi 318, dacă prin lege sau contract nu este stabilit altfel.
   
3. 
   Cât priveşte plata impozitelor şi careva alte taxe pentru obiectul uzufructului faţă de stat, aceste sunt suportate de uzufructuar.
   

Articolul 401. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor.

1. 
   Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului dacă nu este stipulat altfel. Fructele obiectului uzufructului trec în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.
   
2. 
   Fructele neculese în momentul deschiderii dreptului la uzufruct sînt ale uzufructuarului, iar cele neculese la sfîrşitul perioadei de uzufruct sînt ale nudului proprietar dacă actul prin care s-a instituit uzufructul nu prevede altfel. Veniturile se consideră percepute zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului proporţional duratei uzufructului său. Aceste prevederi sînt aplicabile arenzii, chiriei imobilelor, dividendelor şi dobînzilor obţinute.
   

Prezentul articol determină regimul juridic al fructelor obiectului uzufructului.

1. 
   Uzufructuarul are dreptul să perceapă toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului. Termenul “fructe” trebuiesc înţelese în sensul art. 299 şi a comentariului la art.395. Uzufructuarul, percepând fructele de la obiectul uzufructului, obţine asupra acestora dreptul de proprietate.
   
2. 
   Prezentul aliniat este consacrat ordinii perceperii fructelor de la obiectul uzufructului şi anume:
   

1. 
   Fructele neculese la momentul constituirii uzufructului le culege uzufructuarul;
   
2. 
   Fructele neculese la momentul stingerii uzufructului le culege fostul nud proprietar:
   

Veniturile (fructele) se consideră percepute zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului proporţional duratei uzufructului. Aceste prevederi sunt aplicabile arenzii (art. 911-922),chiriei (locaţiunii) (art. 875-910), dividendelor şi dobânzilor obţinute

Articolul 402. Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile.
Dacă uzufructul cuprinde şi bunuri consumptibile, uzufructuarul are dreptul să dispună de ele, însă cu obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare sau, dacă este imposibil, să restituie contravaloarea lor de la data stingerii uzufructului.
Prezentul articol determină soarta juridică a bunurilor consumptibile în cazurile când ele fac parte din obiectul uzufructului (fie că acestea fac parte dintr-o universalitate de bunuri, fie că ele sunt nişte accesorii, fie că cu alt titlu ).

Dat fiind că bunurile consumptibile nu pot fi folosite în alt mod, decât să li se schimbă substanţa, neputând fi întoarse nudului proprietar la stingerea uzufructului precum cele neconsumptibile (art.409), prezentul articol îi şi oferă uzufructuarului dreptul de a dispune de ele adică dreptul de proprietate. Concomitent, acest articol prevede obligaţia uzufructuarului de a întoarce aceeaşi cantitate de bunuri de acelaşi gen, de aceeaşi calitate şi valoare, care au avut aceste bunuri la momentul constituirii uzufructului. Dacă restituirea nu este posibilă, uzufructuarul compensează contravaloarea acestor bunuri la data stingerii uzufructului. Conform doctrinei, în cazul de faţă avem de a face cu un cvaziuzufruct.

Articolul 403. Plata creanţelor scadente.

1. 
   Dacă uzufructul se răsfrînge asupra unei creanţe care devine scadentă în timpul uzufructului, plata se face uzufructuarului, care eliberează chitanţă.
   
2. 
   La încheierea uzufructului, tot ceea ce a fost primit ca plată se transmite nudului proprietar.
   

Prezentul articol este consacrat regimului juridic al plăţilor pentru creanţele ce devin scadente în timpul existenţei uzufructului.

1. 
   În cazul când uzufructul se răsfrânge asupra creanţelor care devin scadente în timpul uzufructului, plăţile se fac uzufructuarului, drept dovadă pentru care acesta eliberează chitanţa pentru fiecare plată.
   
2. 
   Plăţile primite de uzufructuar pentru creanţele de venite scadente în timpul uzufructului urmează a fi transmise de către uzufructuar nudului proprietar la stingerea uzufructului.
   

Sintagma “la încheierea” din alin (2 )al prezentului articol urmează a fi înţeleasă “la stingerea”.

Articolul 404 Dreptul de vot.

1. 
   Dreptul de vot acordat de o acţiune sau de o altă valoare mobiliară, de o fracţiune din coproprietate sau de un alt bun aparţine uzufructuarului.
   
2. 
   Dreptul de vot aparţine nudului proprietar dacă are ca efect modificarea substanţei bunului principal, cum ar fi capitalul social ori bunul deţinut în coproprietate, schimbarea destinaţiei acestui bun sau lichidarea persoanei juridice.
   

Prezentul articol prevede temeiurile apariţiei şi limitele exercitării dreptului la vot al uzufructuarului, care rezultă din natura şi specificul folosirii obiectului uzufructului.

1. 
   Uzufructuarul obţine dreptul la vot, dacă obiect al uzufructului este:
   

1. 
   O acţiune (un pachet de acţiuni) sau o altă valoare mobiliară;
   
2. 
   O fracţiune din coproprietate sau un alt bun.
   

1. 
   În conformitate cu art. 25 al Legii privind societatea pe acţiuni (M.O. al R.M. 1997, nr.38-39, art. 332), deţinatorul unei acţiuni (unui pachet de acţiuni), alături de alte drepturi, are dreptul să voteze la adoptarea hotărârilor de către organele de conducere ale societăţii pe acţiuni, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin.(2) al prezentului articol.
   
2. 
   Dacă obiect al uzufructului este o fracţiune din coproprietate sau o cotă-parte din fondul social al unei societăţi comerciale, uzufructuarului îi aparţine dreptul la vot, respectiv, în condiţiile art.347(2) şi art.115 (1).
   

2. 
   Aliniatul (2) al prezentului articol prevede cazurile când dreptul la vot nu poate aparţine uzufructuarului, ci numai nudului proprietar. Acestea sunt cazurile când se adoptă hotărârile cu privire la:
   

1. 
   Modificarea substanţei bunului principal, cum ar fi capitalul social al unei societăţi comerciale sau bunul deţinut în coproprietate;
   
2. 
   Schimbarea destinaţiei economice a acestui bun sau lichidarea persoanei juridice.
   

Articolul 405. Dreptul creditorilor.

1. 
   Creditorii uzufructuarului pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor nudului proprietar.
   
2. 
   Creditorii nudului proprietar pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor uzufructuarului.
   

Prezentul articol este consacrat delimitării drepturilor uzufructuarului şi nudului proprietar care pot fi urmărite de către creditorii acestora.

1. 
   Drepturile care aparţin uzufructuarului pot fi urmărite de către creditorii acestuia, cu excepţia celor ce aparţine nudului proprietar.
   
2. 
   Drepturile care aparţin nudului proprietar pot fi urmărite de către creditorii acestuia, cu excepţia celor ce aparţin uzufructuarului.
   

Articolul 406. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de arbori.

1. 
   Uzufructuarul nu are dreptul să taie arborii care cresc pe terenul grevat cu uzufruct, cu excepţia reparării, întreţinerii sau exploatării terenului. El poate dispune de cei care au căzut ori s-au uscat natural.
   
2. 
   Uzufructuarul este obligat să înlocuiască, în conformitate cu uzanţele locale sau obişnuinţele nudului proprietar, arborii care au fost distruşi.
   

Prezentul articol determină regimul juridic al arborilor care se află pe terenul grevat cu uzufruct, destinaţia terenului fiind alta de cît cea de a creşte şi a folosi arbori.

1. 
   Conform acestui aliniat, uzufructuarul nu are dreptul să taie arborii care creşteau pe terenul grevat cu uzufruct la momentul constituirii uzufructului şi continue să crească în timpul existenţei acestuia. El are dreptul să taie unii arbori doar în scopul:
   

1. 
   Reparării terenului, când unii arbori s-au uscat sau au fost distruşi de fenomene naturale sau frauduloase;
   
2. 
   Întreţinerii terenului, când tăierile sunt condiţionate de crearea condiţiilor de dezvoltare a lor sau dezvoltarea excecivă a arborilor influenţează negativ asupra folosirii normale a terenului;
   
3. 
   Exploatării terenului, când tăierile sunt condiţionate de necesitatea exploatării normale la zi şi în perspectivă a terenului în conformitate cu destinaţia acestuia.
   

Uzufructuarul poate să dispună doar de arborii care au căzut sau uscat în urma unor fenomene naturale.

2. 
   În conformitate cu uzanţele locale sau obişnuinţele nudului proprietar, uzufructuarul este obligat să înlocuiască arborii care au fost distruşi. Această obligaţie are la fel scopul de a menţine destinaţia şi folosirea normală a terenului-obiect al uzufructului.
   

Articolul 407 Dreptul uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii.

1. 
   Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi cantitatea tăierii, potrivit regulilor stabilite de lege, de nudul proprietar sau potrivit uzanţelor locale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului.
   
2. 
   Arborii care se scot din pepinieră fără degradarea acesteia nu fac parte din uzufruct decît cu obligaţia uzufructuarului de a se conforma dispoziţiilor legale şi uzanţelor locale în ceea ce priveşte înlocuirea lor.
   
3. 
   Uzufructuarul poate, conformîndu-se dispoziţiilor legale şi uzanţei obişnuite a nudului proprietar, să exploateze părţile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa terenului. În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalţi. Va putea însă întrebuinţa, la reparaţiile la care este obligat, arbori căzuţi accidental, chiar să taie arborii trebuincioşi, cu îndatorirea însă de a demonstra, în prezenţa proprietarului, această trebuinţă.
   

Prezentul articol prevede condiţiile de obţinere şi de exercitare a drepturilor uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii, când acestea devin obiect al uzufructului.

1. 
   Uzufructuarul obţine dreptul asupra pădurilor destinate tăierii în următoarele condiţii:
   

1. 
   Dacă pădurile indicate devin obiect al uzufructului.
   
2. 
   Dacă destinaţia şi ordinea tăierii sînt stabilite prin:
   

• 
  Lege;
  
• 
  Voinţa nudului proprietar;
  
• 
  Uzanţele locale. Aceste uzanţe urmează a fi existente, cunoscute, acceptate de majoritatea populaţiei regiunii şi folosite timp îndelungat în această regiune (art.4) al prezentului Cod) înaintea constituirii uzufructului.
  

Uzufructuarul îşi exercită dreptul asupra pădurilor destinate tăierii în următoarele condiţii:

1. 
   Să respecte ordinea şi cantitatea tăierii;
   
2. 
   Să nu pretindă la vre-o despăgubire pentru părţile de păduri destinate tăierii, dar netăiate de către uzufructuar în timpul uzufructului, acestea urmând a fi întoarse nudului proprietar la stingerea uzufructului.
   

2. 
   Uzufructuarul are dreptul de a scoate arborii din pepinieră în condiţiile:
   

1. 
   Nedegradării acestea;
   
2. 
   De a înlocui arborii scoşi, respectând prevederile legale şi uzanţele locale relative la această înlocuire.
   

3. 
   Conformându-se prevederilor legale şi uzanţei obişnuite a nudului proprietar, uzufructuarul are dreptul să exploateze părţile de păduri înalte destinate tăierii regulamentare, fie că aceste tăieri se fac pe suprafaţa unui sector determinat, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa terenului de păduri. În celelalte cazuri uzufructuarul nu are dreptul de a tăia arborii înalţi.
   

În virtutea executării obligaţiei sale de reparare şi de întreţinere (art. 412), păstrându-le substanţa, uzufructuarului are dreptul:

1. 
   De a întrebuinţa arborii căzuţi accidental;
   
2. 
   De a tăia chiar arbori înalţi în caz de trebuinţă, purtând îndatorire de a demonstra, în prezenţa nudului proprietar, această trebuinţă
   

Articolul 408. Dreptul asupra carierelor.

1. 
   În condiţiile legii, uzufructuarul se foloseşte întocmai ca nudul proprietar de carierele care se aflau în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.
   
2. 
   Uzufructuarul nu are nici un drept asupra carierelor nedeschise.
   

Prezentul articol se referă la regimul juridic al carierelor, când ele singure constituie obiectul unui uzufruct sau se află pe un anumit teren-obiect al uzufructului.

1. 
   Uzufructuarul are dreptul de a se folosi în condiţiile legii doar de carierele care erau deschise la momentul constituirii uzufructului.
   

Uzufructuarul are dreptul de a folosi aceste cariere întocmai ca nudul proprietar, adică în acelaşi volum, cu aceiaşi intensitate.

2. 
   Dacă pe acelaşi teren, în apropierea celor aflate în exploatare, mai sunt zăcăminte subterane, pentru valorificarea cărora pot fi deschise sau a fost deschise de către proprietarul terenurilor noi cariere, uzufructuarul nu are nici un drept asupra carierilor nedeschise la momentul constituirii uzufructului .
   

Articolul 409. Uzura obiectului uzufructului.
Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul le va folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor. El nu este obligat să le restituie decît în starea în care se află la data stingerii uzufructului.
Prezentul articol prevede condiţiile determinării gradului de uzură a obiectului uzufructului, când acesta, fiind un obiect neconsumptibil, în procesul utilizării, se uzează .

În condiţiile prezentului articol uzufructuarul întoarce bunul în starea în care el se află la data stingerii uzufructului, dacă uzufructuarul:

1. 
   A folosit bunul ca un bun proprietar;
   
2. 
   A folosit bunul potrivit destinaţiei acestuia.
   

Articolul 410. Obligaţia de informare.

1. 
   Dacă bunul este deteriorat, distrus sau dacă sînt necesare lucrări de reparare, îmbunătăţire a lui ori măsuri de preîntîmpinare a unor pericole, uzufructuarul este obligat să-l informeze imediat pe nudul proprietar.
   
2. 
   Uzufructuarul este obligat să denunţe de îndată nudului proprietar orice uzurpare a terenului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancţiunea obligării la plata de daune-interese.
   

Prezentul articol prevede obligaţia uzufructuarului de a-l informa pe nudul proprietar despre starea obiectului uzufructului, cazurile în care trebuie imediat să-l informeze şi efectele juridice ale neinformării.

1. 
   Uzufructuarul este obligat să informeze nudul proprietar în cazurile când:
   

1. 
   Bunul (obiectul uzufructului) este deteriorat;
   
2. 
   Bunul este distrus (de fenomene naturale sau acţiuni frauduloase);
   
3. 
   Sunt necesare lucrări de reparare, înbunătăţire a bunului, atât în cazurile prevăzute la punctele “a” şi “b” al comentariului la prezentul aliniat, cît şi în alte cazuri;
   
4. 
   Există necesitatea de a lua măsuri de preîntâmpinare a unor pericole de deteriorare sau distrugere a obiectului uzufructului (a bunului).
   

2. 
   Uzufructuarul este obligat să denunţe imediat (să aducă la cunoştinţă) nudul proprietar despre:
   

1. 
   Orice uzurpare a terenului (obiect al uzufructului) de către oarecare persoană terţă.
   
2. 
   Orice contestare a dreptului de proprietate asupra obiectului uzufructului.
   

Neinformarea nudului proprietar despre situaţiile prevăzute la punctele “a ” şi “b”ale alin (2), aduc la aplicarea faţă de uzufructuar a sancţiunii de plată a daunelor interese. Sancţiunea indicată poate fi aplicată la iniţiativa nudului proprietar.

Articolul 411. Obligaţia de păstrare a destinaţiei bunului.
Uzufructuarul este obligat în exercitarea dreptului său să respecte destinaţia dată bunului de nudul proprietar.
Prezentul articol prevede obligaţia uzufructuarului de a păstra destinaţia bunului în procesul exercitării dreptului de uzufruct.

Din conţinutul prezentului articol rezultă că uzufructuarul, la exercitarea dreptului de uzufruct (art.395 (1)), este obligat să respecte (să păstreze) destinaţia bunului dată de nudul proprietar. Aceasta înseamnă că, dacă nudul proprietar a decis destinaţia terenului (obiect al uzufructului ) pentru efectuarea lucrărilor agricole, uzufructuarul nu are dreptul să construiască iazuri sau să deschidă cariere pe acest teren ; dacă pentru cultivarea culturilor anuale, uzufructuarul nu are dreptul de a sădi pe acest teren culturi multianuale .

Articolul 412. Obligaţia efectuării reparaţiilor

1. 
   Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului.
   
2. 
   În cazul în care uzufructuarul face în legătură cu bunul cheltuieli pe care nu era obligat să le facă, obligaţia nudului proprietar de a le restitui se determină în funcţie de regulile privind gestiunea de afaceri.
   
3. 
   Reparaţiile capitale sînt în sarcina nudului proprietar, fără ca acesta să poată fi obligat să le facă.
   
4. 
   Reparaţiile mari sînt în sarcina uzufructuarului atunci cînd se datorează neefectuării reparaţiilor de întreţinere.
   
5. 
   Uzufructuarul este obligat să-l înştiinţeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparaţiilor mari.
   
6. 
   Atunci cînd nudul proprietar nu efectuează la timp reparaţiile capitale, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea acestora la stingerea uzufructului.
   

Prezentul articol prevede distribuirea obligaţiilor de reparare a obiectului uzufructului între uzufructuar şi nudul proprietar în scopul de a-i păstra substanţa pe parcursul existenţei uzufructului.

1. 
   Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului în conformitate cu natura bunului şi modul obişnuit de întreţinere a bunului în condiţiile art. 395 (1) şi art. 411.
   
2. 
   Dacă în procesul de folosire a obiectului uzufructului uzufructuarul face cheltuieli pe care nu era obligat să le facă, obligaţia nudului proprietar de a le restitui să determină conform regulilor privind gestiunea de afaceri fără mandat (art. 1378-1385).
   
3. 
   Reparaţiile capitale a obiectului uzufructului sînt sarcina nudului proprietar. Fiind o obligaţie prevăzută expres prin lege, nu este nevoie de a obliga nudul proprietar în alt mod la constituirea uzufructului.
   
4. 
   Obligaţia uzufructuarului de a efectua reparaţii mari poate apărea în condiţiile neexecutării reparaţiilor prevăzute la alin (1) al prezentului articol.
   
5. 
   Obligaţia uzufructuarului prevăzută la acest aliniat apare şi în condiţiile aliniatului(4), dat fiind că nudul proprietar este cointeresat în efectuarea calitativă a reparaţiilor mari.
   
6. 
   În cazul când nudul proprietar nu-şi îndeplineşte la timp obligaţia prevăzută la aliniatul (3 ) al prezentului articol, uzufructuarul poate efectua aceste reparaţii pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea cheltuielilor la stingerea uzufructului.
   

Acesta în cazurile când uzufructul este gratuit (art. 400). Însă, conform aceluiaşi art. 400, uzufructul poate fi constituit şi cu titlu oneros. În acest caz uzufructuarul poate atribui aceste cheltuieli la plăţile cuvenite pentru uzufruct.

Articolul 413. Executarea obligaţiei de reconstruire.
Uzufructuarul şi nudul proprietar nu sînt obligaţi să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii ori unui caz fortuit.
Din conţinutul acestui articol rezultă că atât uzufructuarul, cât şi nudul proprietar nu sînt obligaţi să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii sau unui caz fortuit. În asemenea caz soarta uzufructului se determină prin prevederile art. 422. Însă din aceasta nu rezultă că lucrările de reconstrucţie nu pot fi efectuate în baza unui acord dintre părţi sau la iniţiativa uneia dintre părţi.

Articolul 414. Plata primelor de asigurare.

Dacă bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sînt plătite de uzufructuar.

Plata primelor de asigurare a obiectului uzufructului este pusă pe seama uzufructuarului . Întrucât prezentul articol nu specifică cazurile apariţiei acestei obligaţii, uzufructuarul suportă plata primelor de asigurare în toate cazurile: şi în cazul când obiectul uzufructului a fost asigurat până la deschiderea uzufructului şi termenul asigurării continuie, şi când obiectul a fost asigurat în momentul deschiderii uzufructului, şi când obiectul a fost asigurat după deschiderea uzufructului.

Articolul 415 Modificarea sau stingerea dreptului grevat.

Dreptul grevat cu uzufruct poate fi modificat sau stins prin act juridic numai cu acordul uzufructuarului.

Prezentul articol determină condiţiile modificării sau stingerii dreptului subiectiv grevat cu uzufruct.

Din conţinutul articolului rezultă că, dacă modificarea sau stingerea dreptului subiectiv grevat cu uzufruct se efectuează printr-un act juridic, nudul proprietar poate efectua aceste acţiuni numai cu acordul uzufructuarului.

Articolul 416. Dreptul de dispoziţie şi de exercitare a acţiunilor de apărare.

Nudul proprietar este în drept să înstrăineze bunul, să-l greveze cu sarcini şi să exercite toate acţiunile de apărare a dreptului de proprietate.

Păstrând după sine dreptul subiectiv de proprietate asupra obiectului uzufructului, şi, deci, de a dispune de el, nudul proprietar este în drept să-l înstrăineze şi să-l greveze cu sarcini în condiţiile art. 415. Cât priveşte exercitarea acţiunilor de apărare a dreptului de proprietate (art. 374 şi 376), acestea pot fi exercitate fără abţinerea acordului uzufructuarului.

Articolul 417. Obligaţia nudului proprietar de a garanta drepturile uzufructuarului.

Nudul proprietar este obligat să se abţină de la orice act juridic şi faptă prin care ar împiedica sau ar tulbura uzufructuarul în exerciţiul liber şi deplin al dreptului său, să garanteze uzufructuarul împotriva evicţiunii, să despăgubească uzufructuarul în cazul în care, prin fapta sa, a micşorat valoarea uzufructului.

Prezentul articol este consacrat obligaţiei nudului proprietar de a garanta uzufructuarului exercitarea dreptului de uzufruct.

Din conţinutul prezentului articol rezultă că nudul proprietar este obligat:

1. 
   Să se obţină de la orice act juridic şi fapt prin care ar împiedica sau ar tulbura uzufructuarul în exerciţiul liber şi deplin al dreptului său de uzufruct;
   
2. 
   Să garanteze uzufructuarul împotriva evicţiunii;
   
3. 
   Să despăgubească uzufructuarul în cazul în care, prin fapta sa, a micşorat valoarea uzufructului.
   

Articolul 418. Plata datoriilor aferente patrimoniului grevat cu uzufruct

1. 
   Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente patrimoniului sau părţii de patrimoniu grevate cu uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie, la stingerea uzufructului, sumele avansate fără nici o dobîndă.
   
2. 
   În cazul în care uzufructuarul nu plăteşte datoriile prevăzute la alin.(1), nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească sau să vîndă o parte suficientă din bunurile date în uzufruct. Dacă nudul proprietar plăteşte aceste datorii, uzufructuarul datorează dobînzi pe toata durata uzufructului.
   
3. 
   Dacă plata datoriilor nu se face în modul prevăzut la alin.(1) şi (2), creditorii pot urmări bunurile date în uzufruct.
   

Prezentul articol determină regimul juridic al sumelor achitate de uzufructuar în contul datoriilor obiectului uzufructului.

1. 
   În conţinutul prezentului aliniat întâlnim 3 sintagme, asupra interpretării cărora trebuie să ne oprim în primul rând. Aceste sintagme sânt:
   

1. 
   uzufruct universal;
   
2. 
   uzufruct cu titlu universal;
   
3. 
   sumele avansate.