Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1449. Testamentul

(1) Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratiui, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.

(2) Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu.

(3) Nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant.
Patrimoniu soccesoral al unei persoane fizice decedate poate fi transmis către succesorii săi atît în temeiul legii, cît şi prin act de ultimă voinţă a celui ce lasă mostenirea – prin testament.

Dat fiind faptul, că oricare persoană este interesată să-şi hotărască soarta patrimoniului său, legislatorul dă prioritate moştenirii testamentare, recunoscînd dreptul oricărei persoane de a dispune liber pentru cauză de moarte, prin manifestare de ultimă voinţă, cui să transmită bunurile sale sau o parte din ele. Prin urmare, moştenirea legală are o funcţie doar de întregire, normele ei fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus pentru cauză de moarte, prin testament, cu privire la bunurile sale sau o parte din ele au rămas netestate.

În scopul protejării intereselor unor anumite categorii de moştenitori legali, eliberarea de a dispune prin testament este limitată doar în partea ce constituie rezerva succesorală.

1. Testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu pivire la patrimoniul său. O noţiune mai amplă a testamentului este dată în alin. (1) din care rezultă că testamentul are următoarele caractere juridice:

- testamentul este un act juridic, prin care se manifestă voinţa testatorului. Astfel, testamentul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a actului juridic, cum ar fi: capacitate de exerciţiu, consimţămînt valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauză licită şi morală. (vezi cap.II, tit.III, Cartea I). Testamentul întocmit cu încălcarea condiţiilor de validitate a actului juridic este nul;

- testamentul este un act juridic solemn pentru a cărui validitate testatorul trebuie să-şi exprime voinţă prin una din formele prevăzute la Art.1458. Nerespectarea formei testamentului atrage nulitatea lui;

- testamentul este un act juridic unilateral, deoarece în el se exprimă o singură voinţă şi anume aceea a testatorului, indeferent de acceptarea sau neacceptarea de către moştenitorul desemnat a moştenirii;

- testamentul este un act juridic revocabil în sensul că testatorul în timpul vieţii sale poate reveni oricînd asupra conţinutului testamentului, modificînd sau anulînd unele dispoziţii testamentare, ori revocîndu-l în întregime. Testatorul nu poate renunţa la acest drept, iar orice clauză de renunţare la dreptul de revocare este nulă. Testamentul devine irevocabil odată cu decesul testatorului;

- testamentul este un act juridic personal, deaceea nu poate fi întocmit la decizia terţelor persoane prin reprezentare, sau de către un terţ. Testatorul poate pune în sarcina terţei persoane doar desemnarea executorului testamentar. Reieşind din caracterul unilateral şi personal al testamentului nu se admite întocmirea unui testament de către două sau mai multe persoane;

- testamentul este un act juridic cu titlu gratuit, adică un act de liberalitate, prin care testatorul pentru cauză de moarte transmite gratuit toate bunurile sale sau o parte din ele. Testamentul prin care testatorul testează bunurile sale în contul achitării unei datorii sau recunoaşterii şi executării altei obligaţii asumate de către testator este nul;

- testamentul este un act juridic prin care se dispune pentru cauză de moarte. Deşi, testamentul este valabil din momentul întocmirii lui, el produce efecte juridice doar în momentul încetării din viaţă a testatorului. Astfel, testatorul fiind în viaţă păstrează toate drepturile asupra bunurilor de care a dispus prin testament, iar moştenitorul testamentar sau legatarul dobîndeşte dreptul de a accepta sau renunţa la bunul testat din momentul decesului testatorului;

- testamentul este un act juridic prin care persoana poate dispune liber de bunurile sale sau o parte din ele prin desemnarea unui moştenitor sau cîtorva moştinitori. Astfel, punctul esenţial al testamentului îl constitie desemnarea moştenitorului sau/şi a legatarului. Dacă testatorul a testat unei persoane întreg patrimoniu sau o parte din patrimoniu, o asemenea dispoziţie se consideră ca desemnare a moştenitorului, chiar dacă această persoană nu a fost numită direct moştenitor. În cazul în care persoanei i-a fost testat un anumit bun, determinat sau determinabil această persoană va fi recunoscută legatar, dacă din sensul dispoziţiei testamentare nu rezultă, că persoana a fost desemnată în calitate de moştenitor.

2. Alin. (2) stabileşte că testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu, iar Art.52 din Legea nr. 1453/2002 concretizează că persoana trebuie să posede capacitate de exerciţiu deplină. Potrivit Art.20 (1), persoana fizică dispune de capacitate de exerciţiu deplină la împlinirea vîrstei de 18 ani sau prin dobîndirea acestei capacităţi de către minorul care a atins vîsta de 16 ani în modul şi temeiurile prevăzute de lege.

Nu pot dispune prin testament minorii, persoanele declarate incapabile (Art.24), precum şi persoanele limitate în capacitate de exerciţiu (Art.25).

Persoana trebuie să aibă capacitate de a testa cînd îşi manifestă voinţa, adică la momentul întocmirii testamentului.

Pentru validitatea testamentului este necesar ca persoana să aibă nu numai capacitate deplină de exerciţiu dar să aibă şi descernămînt, adică să poată să conştientizeze acţiunile sale şi să le dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele juridice ale manifestării sale de voinţă.

Persoana care nu poate aprecia efectele juridice ale manifestării de voinţa din cauza dereglărilor psihice, alienaţiei sau debilităţii mintale, stării vremelnice de inconştiinţă, hipnozei, beţiei alcoolice, folosirii de stupifiante, etc., nu poate dispune prin testament.

Testamentul încheat cu încălcarea prevederilor privind capacitatea de exerciţiu sau lipsei de descernămînt este nul.

3. Testamentul fiind un act juridic unilateral, personal şi revocabil sub sancţiunea nulităţii nu poate fi întocmit prin reprezentant. Astfel, testatorul nu poate încredinţa unui terţ întocmirea din numele său a testamentului.

Articolul 1450. Determinarea cotei succesorale de către testator

(1) Testatorul poate determina în testament cotele succesorale pentru moştenitorii menţionaţi în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din patrimoniu îi va trece în proprietate. Dacă în testament nu există astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se împarte egal între moştenitori.

(2) Dacă în testament sînt menţionaţi cîţiva moştenitori, dar este stabilită cotă succesorală numai unuia dintre ei, ceilalţi moştenesc în părţi egale patrimoniul rămas.
Prezentul articol este consacrat principiului libertăţii testamentare, în sensul că, testatorul este liber de a dispune prin testament întreg patrimoniu sau o parte din el, de a testa bunurile sale unei sau mai multor persoane, de a stabili cota-parte a fiecărui moştenitor sau de a determina bunul care va trece în proprietatea moştenitorului. Însă, legiuitorul, reieşind din faptul că, uneori, dispoziţiile testamentare nu sînt destul de clare şi precise, putînd fi întrepretate fără a stabili adevărata intenţie a testatorului, a reglementat anumite reguli de interpretare a unor clauze testamentare.

1. Astfel, în cazul în care testatorul a desemnat cîţiva moştenitori, fără a indica cota-parte a fiecărui, se consideră că dispun toţi moştenitorii desemnaţi în cote-părţi egale. Uneori, cotele-părţi şi sumele acestora determinate de testator pot depăşi valoarea patrimoniului succesoral. În aceste cazuri cotele-părţi ale moştenitorilor se diminuează proporţional cotelor-părţi ce le revin. Iar dacă cotele-părţi şi sumele acestora sînt mai mici decît patrimoniul succesoral, rieşind din intenţia testatorului de a testa întreg patrimoniul, cotele-părţi ale moştenitorilor desemnaţi pot fi proporţional majorate.

2. Dacă din cîţiva moştenitori numai unuia îi este determinată o anumită cotă-parte, ceilalţi moştenitori vor primi partea testată rămasă în cote-părţi egale. Însă, în cazul cînd toată moştenirea a fost împărţită în cote-părţi, însă unui moştenitor nu i-a fost determinată cota-parte, aceste cote-părţi trebuie diminuate astfel, încît moştenitorul desemnat fără atribuirea cotei-părţi să primească atît cît a primit moştenitorul căruia i-a fost atribuită cea mai mică cotă-parte.

Articolul 1451. Substituirea succesorului

(1) Testatorul este în drept să substituie succesorul desemnat dacă acesta din urmă decedează pînă la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau renunţă la moştenire, sau este privat de dreptul la moştenire.

(2) Renunţarea moştenitorului testamnetar la succesiune se admite numai în cazul în care acesta nu indică în favoarea cu renunţă.
1. Substituirea succesorală constituie o dispoziţie specială prin care testatorul desemnează în subsidiar un al doilea moştenitor, denumit substituit, care va primi bunurile testate, dacă primul moştenitor nu le va primi.

Substituirea succesorului se admite, dacă primul succesor:

a) a decedat pînă la deschiderea moştenirii;

b) nu acceptă sau renunţă la moştenire;

c) este privat de dreptul la moştenire ca succesor nedemn în temeiul Art.1434.

Testatorul poate desemna substituitul numai în baza temeiurilor enumărate. Dacă testatorul nu va indica nici unul din aceste temeiuri în testament, substituitul se consideră că are vocaţie succesorală, dacă primul moştenitor nu a primit moştenirea în baza unuia din aceste temeiuri.

Substituit poate fi orice persoană fizică sau juridică, iar dreptul lui la moştenire apare din momentul decesului testatorului.

2. Moştenitorii testamentari pot accepta sau renunţa la moştenire în termenul şi modul stabilit de titlul V, Cartea IV. Însă, spre deosebire de moştenitorii legali, moştenitorii testamentari renunţă la moştenire fără a indica în favoara cui renunţă.

Articolul 1452. Partajarea patrimoniului între moştenitorii

testamentari

Dacă în testament sînt numiţi cîţiva moştenitori, iar cota determinată a unuia

dintre ei include întregul patrimoniu succesoral, toţi comoştenitorii testamentari moştenesc în cote egale.

Prin partajarea patrimoniului succesoral moştinitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din indiviziune. Partajul patrimoniului succesoral, inclusiv a moştenitorilor testamentari se admite cu respectarea prevederilor stipulate la tit. VII, Cartea IV. Însă, în cazul în care prin testament sînt desemnaţi mai mulţi moştenitori, iar cota-parte a unuia din ei include întreg patrimoniu, legiuitorul a stabilit toţi moştenitorii testamentari moştenesc în cote-părţi egale.

Articolul 1453. Moştenirea părţii netestate din patrimoniul succesoral

În cazul în care cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante, care se referă şi la moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din avere dacă testamentul nu prevede altfel.
Testatorul poate dispune prin testament întreg patrimoniu sau numai o parte din el. În cazul în care testatorul a testat numai o parte din bunuri, la partea rămasă netestată sînt chemaţi la moştenire moştenitorii legali în ordinea stabilită de Art. 1500-1501. Moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din bunuri, deasemenea, pot moşteni partea de bunuri netestată, dacă prin testament nu au fost lipsiţi de dreptul de a moşteni.

Dacă toţi moştenitorii cei legali au fost lipsiţi de dreptul de a moşteni partea de moştenire rămasă netestată, nu au acceptat moştenirea în termen şi nu au prelungit acest termen, sau au renunţat la partea de moştenire netestată, ea va trece în proprietatea statului ca moştenire vacantă în ordinea Art.1515.

Articolul 1454. Imposibilitatea determinării exacte a moştenitorului

Dacă testatorul a determinat persoana moştenitorului prin carateristici care pot fi proprii mai multor persoane şi nu se poate stabili pe care dintre ele a avut-o în vedere testatorul, toate persoanele se consideră moştenitori cu drept la cote-părţi egale.
Persoana în favoarea cărei este făcut testamentul trebuie să fie determinată sau să poată fi determinabilă la data deschiderii moştenirii. Dacă persoana bineficiară este încertă şi nedeterminabilă testamentul sau dispoziţia testamentară este nulă.

Persoana poate fi determinată prin indicarea concretă a numelui de familie şi prenumelui precum şi a domiciliului acesteia. Însă, din sensul articolului comentat rezultă că testatorul ar putea folosi un diminutiv, sau supranume dat în legătură cu o trăsătură caracteristică a acesteia sau a aspectului său exterior, psihic, unei profesii sub care este cunoscut. În cazul în care aceste caracteristici sînt proprii mai multor persoane şi este imposibil de a stabli cui concret testatorul a avut intenţia să transmită bunurile sale, potrivit acestei prevederi legale, moştinitori în cote-părţi egale vor fi recunoscute toate aceste persoane.

Articolul 1455. Dezmoştenirea

(1) Testatorul poate dezmoşteni pe unul, pe cîţiva sau pe toţi moştenitorii legali şi nu este obligat să motiveze acest fapt.

(2) Persoana dezmoştenită prin dispoziţie testamentară expresă nu poate deveni moştenitor legal asupra părţii netestate din avere şi nici asupra cotelor-părţi la care au renunţat moştenitorii testamentari.
1. Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară de ultimă voinţă a testatotului prin care aceasta înlătură de la moştenire pe unul, pe cîţiva sau pe toţi miştenitorii legali. Moştenitorii legali pot fi dezmoşteniţi de înterg patrimoniu sau numai o parte din el.

Însă, dreptul de dezmoştenire este limitat în privinţa moştenitorilor legali ce dispun de dreptul la cotă din rezerva succesorală. Astfel, testatorul poate dezmoşteni moştenitorul legal doar în limitele cotitaţiei disponibile, fără a atinge cota rezervei succsorale, stabilită prin Art.1505. Dacă există temeiuri de a declara moştinitorul legal nedemn, testatorul îl poate dezmoşteni şi de cota rezervei succesorale, dar în acest caz va înainta potrivit Art.1513 o acţiune în instanţa de judecată de decădere din dreptul la cota din rezerva succesorală.

Moştenitorul nu este obligat să invoce în testament motivele dezmoştenirii.

Dezmoştenirea poate fi de două feluri directă (expresă) sau indirectă.

Dezmoştenirea directă (expresă) este atunci cînd testatorul prin dispoziţie testamentară declară în mod expres că înlătură de la moştenire- în tot sau în parte – pe unul, pe cîţiva sau pe toţi moştenitorii legali.

Dezmoştenirea este indirectă în cazul în care testatorul prin testarea întregului patrimoniu sau altor persoane înlătură tăcit unul sau toţi moştenitorii legali de la moştenire.

2. Moştenitorul legal dezmoştenit prin dispoziţie testamentară expresă (directă) nu poate moşteni partea de bunuri rămasă netestată. Moştinitorul legal dezmoştenit, total, nu poate moşteni nici cînd toţi moştenitorii nu au acceptat sau au renunţat, la moştenire, precum şi în cazul de declarare a nulităţii testamentului în privinţa altor moştinitori sau de declarare a nedemnităţii celorlalţi moştinitori. Însă, dacă moştinitorul legal a fost dezmoştenit numai de un anumit bun sau o parte din bunuri, atunci partea de bunuri de care nu a fost dezmoştenită şi a rămas netestată poate fi moştenită de către acest moşinitor.

Moştinitori legali sînt în drept de a contesta testamentul prin care au fost dezmoşteniţi.

Articolul 1456. Păstrarea dreptului la moştenire

Moştenitorii legali nedesemnaţi în testament îşi păstrează dreptul la moştenire asupra părţii netestate din avere. Ei, de asemenea, moştenesc şi partea testată din avere dacă, la momentul deschiderii moştenirii, în viaţă nu se afla nici unul dintre moştenitorii testamentari sau adică toţi au renunţat la moştenire.
Moştenitorii legali dezmoşteniţi indirect, prin testarea de către testator a patrimoniului său altor persoane, pot moşteni partea de bunuri rămasă netestată. În cazul în care toţi moşinitorii testamentari au decedat pînă la deschiderea moştenirii sau au renunţat la moştenire şi prin testament nu sînt desemnaţi substituiţi, atunci moştinitorii legali dezmoşteniţi indirect pot culege moştenirea în ordinea stabilită de Art.Art. 1500-1501. Ei, de asemenea, vor culege moştenirea şi în caz de declarare a nulităţii testamentului sau de nedemnitate a moştinitorilor testamentari.

Articolul 1457. Inadmisibilitatea moştenirii legale

Dacă înreaga avere a fost divizată între moştenitori conform testamentului, dar la momentul deschiderii unul dintre ei nu mai este în viaţă, moştenirea legală nu va avea loc, iar cota lui succesorală va fi repartizată în mod egal între ceilalţi moştenitori testamentari.
Intemeindu-se, pe ultima voinţă a testatorului dispoziţia menţionată concretizează că în cazul în care testatorul a testat întregul său patrimoniu mai multor persoane, iar unul din ei a decedat pînă la deschiderea moştenirii, cota succesorală a celui decedat trece în favoarea celorlalţi moştenitori testamentari în mod egal. Însă, dacă a fost desemnat de către testator un substituit în locul celui decedat, atunci cota-parte a ultimului va fi culeasă de către substituit. Prin urmare, moştenitorii legali, pot fi chemaţi la moştenire numai în cazul în care unicul sau toţi moştenitorii testamentari au decedat pînă la deschiderea moştenirii, nu au acceptat sau au renunţat cu toţii la moştenirea testamentară.

Capitolul II

FORMA TESTAMENTULUI