Colectivizarea agriculturii în romania: anatomia represiunii
Mijloace de prevenire în Bihor. Represiunea concretizatã prin arestãri si
Yüklə 0,79 Mb.
|
Mijloace de prevenire în Bihor. Represiunea concretizatã prin arestãri sideportãri a impus mãsuri speciale de supravghere a populatiei din zonele cele maiactive în timpul rãscoalei dupã cum reiese dintr–un document întocmit la 3 august1949 august cu titlul Sarcini fixate de Comandamentul Unic Oradea pentrutrupele de Securitate desfăşurate în regiunea Oradea, în zonele unde au avutloc revoltele ţărăneşti (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 43-44).COMANDAMENTUL UNIC ORADEASARCINI ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 3 AUGUST 1949 I. Determinarea cetăţenilor de a ieşi la muncă şi a respecta legea pentru colectare. Comitetul prin comitetele Provizorii de plăşi şi comune rurale va intensifica munca de lămurire a maselor şi va lua măsuri ca în timp de cinci zile să fie transportate grânele la arii, va pune în funcţiune toate batozele în plăşile de şes şi va întări la arii paza şi centrele de colectare. Se vor îngriji de aprovizionarea la batoze a muncitorilor prin distribuirea promptă a raţiilor ce le revin conform cartelelor. Organele de Miliţie vor lucra în strânsă legătură cu Comitetele Provizorii şi comisiile de colectări pentru îndeplinirea sarcinilor. II. Extinderea aceloraşi măsuri în ziua de 2/3 august 1949 în restul zonelor. Deoarece până la data actuală nu s-au prezentat situaţii similare celor din regiunea Tinca începând din ziua de 3 august a.c., se vor acţiona acolo unde se vor produce dezordini. După lămurirea complectă a situaţiei din regiunea Tinca, unităţile din această zonă se vor regrupa succesiv: 1. - Batalionul 5 la Salonta. 2. - Batalionul 7 la Oradea 3. - Batalionul 12 rămâne la Marghita. III. Intensificarea muncii informative. Securitatea şi Miliţia prin organele respective, vor lua măsuri de intensificare a muncii informative în toate zonele şi în special în localităţile din plasa Salonta plasa Marghita, Salard şi localităţile din zona împădurită nord-est de Tinca şi de-a lungul văii Crişului Negru între Urdani şi Beiuş. Informaţiuni zilnice la orele 16 şi 18. Evenimentele importante se comunică imediat. Se va da o atenţie persoanelor care apar în localităţile străine din localitate. Acestea vor fi identificate şi după ce se va stabili identitatea se va hotărî asupra libertăţii lor. De asemenea se va da o deosebită atenţie asupra persoanelor deghizate sau fals deghizate. COMANDANT UNIC (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 43-44).
„1. Depistarea şi arestarea tuturor membrilor din organizaţiile subversive, astfel ca prin cercetări acţiunea să fie extinsă către vârfuri şi alte regiuni. 2. O serioasă verificare a membrilor de Partid din aceste regiuni şi excluderea celor care au trădat sau au avut slăbiciuni. Intensificarea muncii politice la sate, dusă cu elemente bine pregătite şi pe baza unui plan bine întocmit. 3. Verificarea şi îndepărtarea din Aparatul de Stat a tuturor elementelor duşmănoase care s-au pus în slujba duşmanului de clasă, participând la acţiunile contrarevoluţionare chiabureşti, precum şi la pregătirea lor. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 90).
Cu privire la activitatea duşmănoasă a chiaburimii faţă de politica Partidului Bolşevic şi măsurile puterii faţă de politica Partidului Bolşevic şi măsurile puterii sovietice din perioada lupteI pentru transformarea socialismului a agriculturii în Uniunea Sovietică, tovarăşul Stalin ne învaţă în Istoria Partidului Comunist (b) al U.R.S.S.: ... “Se înţelege că această împrejurare n-a putut să nu întărească spiritul de împotrivire a chiaburimii împotriva politicii guvernului Sovietic. Şi într-adevăr, chiaburii începură să se împotrivească din ce în ce mai puternic. Ei începură în masă să refuze a vinde Statului Sovietic surplusul de cereale, acumulat de ei în cantităţi însemnate. Ei începură să recurgă la acte de teroare împotriva colhozlnicilor, împotriva activiştilor Partidului şi ai instituţiilor sovietice de la sate, începură să incendieze colhozurile, centre de înmagazinare a cerealelor, aparţinând Statului .” (Istoria Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice, fila 389, - Ediţia 1948 -). Aceste acţiuni au confirmat de asemenea indicaţiile Partidului nostru, indicaţii cuprinse în documentele Şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949. În raportul cu privire la sarcinile Partidului în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii, raport prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Şedinţa plenară a C.C. din 3-5 martie, se spune: “Introducerea consecventă a acestei politici şi trecerea la organizarea socialistă a agriculturii, va duce la o extremă ascuţire a luptei de clasă, la ţară, chiaburii, pentru a-şi menţine poziţiile lor de jaf, exploatare şi influenţă asupra ţărănimii sărace şi mijlocaşe, şi-au revărsat ura lor feroce prin cele mai diverse metode, de la cele mieroase şi făţarnice ale vicleniei, până la actele duşmănoase ale sabotajului criminal”. În adevăr, în aceste regiuni existau grupuri subversive care se sprijineau pe chiaburi şi care pregăteau acţiunile contrarevoluţionare; 1. chiaburii refuzând să predea grâul la colectare instigând şi pe ţăranul sărac şi mijlocaş să procedeze la fel; 2. ei au comis acte de teroare împotriva activiştilor de Partid şi împotriva organelor de Stat de la sate; 3. ei au devastat instituţiile de Stat de la sate (primării, şcoli, cămine culturale, cooperative, posturi de miliţie) şi au distrus firele telefonice; 4. au incendiat maşinile de treer şi cerealele; 5. au atacat convoaiele de căruţe care duceau grâul colectat spre centrele de colectare; 6. au ameninţat cu aruncarea în aer a magaziilor “Comcerealului”. Acţiunile contrarevoluţionare din judeţele Bihor şi Arad nu au fost deci acţiuni spontane ale maselor de ţărani săraci şi mijlocaşi, ci ele au fost pregătite cu mult mai înainte de elementele duşmănoase, iar izbucnirea lor violentă cu antrenarea unei părţi din massa ţărănimii muncitoare, a avut loc în momentul, când nemulţumirile ţăranilor puteau fi speculate mai uşor, adică în momentul treierişului, când se punea problema predării cotelor la colectare şi plata pentru muncile agricole. Învăţămintele studiului Istoriei P.C. (b) al U.R.S.S. ca şi indicaţiile Partidului nostru ne ajută să vedem, că faptele petrecute în judeţele Bihor şi Arad, constituie acţiuni chiabureşti contrarevoluţionare îndreptate împotriva clasei muncitoare şi a Partidului său, împotriva regimului nostru de democraţie populară. Cele întâmplate în judeţele Bihor şi Arad ne arată, că duşmanul de clasă la sate există şi că el în disperare, pentru a-şi menţine poziţiile pe care le pierde, recurge la acţiuni contrarevoluţionare . Elementele exploatatoare, indiferent cărei naţionalităţi aparţin, pentru a-şi menţine poziţiile lor, se unesc. Acest lucru s-a întâmplat şi în judeţele Bihor şi Arad unde chiaburii români şi unguri au condus acţiunile contrarevoluţionare, fără a ţine seama de naţionalitate şi s-au unit în ura lor împotriva R.P.R. Faptele din judeţele Arad şi Bihor ne mai arată, că în acţiunile lor contrarevoluţionare chiaburii se bazează în deosebi pe elementele legionare, maniste, rămăşiţele partidelor istorice, elemente deblocate din armată, pe o parte a preoţilor de la sate, în special pe cei catolici şi unii conducători ai culturii baptist. Acţiunile chiabureşti au mai arătat, că duşmanul de clasă îşi întemeiază activitatea sa contând pe ajutorul puterilor imperialiste şi pe ataşamentul lui faţă de acţiunea trădătoare a lui Tito, fapte constatate prin instigările, că vin americanii în ajutor şi prin lozincile strigate, lozinci care salutau pe Tito. Cauzele acţiunilor chiabureşti Faţă de ofensiva noastră pentru îngrădirea puterii chiaburilor şi dezvoltarea formelor socialiste în agricultură, chiaburimea satelor din judeţele Bihor şi Arad a trecut la agresiuni împotriva organelor puterii locale (a comitetelor provizorii) şi a membrilor de Partid. Cauza principală deci, este ascuţirea luptei de clasă la sate. Izbucnirea ei violentă în aceste regiuni, se datoreşte următoarelor cauze: 1. Existenţa organizaţiilor subversive în regiunile unde au izbucnit acţiunile chiabureşti. Aceste organizaţii subversive, aşa cum se va vedea din expunere, au pregătit cu mult timp înainte tulburările, atât din punct de vedere al practicei de luptă, cât şi în ceea ce priveşte acţiunea politică de instigare. 2) Lipsa de vigilenţă a organelor de Securitate, care deşi ştiau despre activitatea şi planurile acestor organizaţii subversive, n-au luat măsuri pentru depistarea şi arestarea membrilor ei, astfel că au reuşit să-şi pună în aplicare planurile lor. Din materialul informativ existent reiese, că acţiunea era fixată pentru data de 5 iulie a.c., şi numai aşteptarea secerişului şi colectărilor, au făcut ca ea să fie amânată pentru perioada de timp în care starea de spirit a ţărănimi este mai agitată şi mai uşor de manevrat. Organele noastre, deşi ştiau despre pregătirile duşmanului, din lipsă de vigilenţă şi de spirit de orientare n-au acţionat la timp pentru a-le preîntâmpina. 3) Organizaţiile de Partid au dus o slabă muncă politică la sate, astfel că ţărănimea săracă şi mijlocaşă a putut fi influenţată de duşmanul de clasă. Organizaţiile de Partid şi organizaţiile de masă din comune au dat dovadă de lipsă de vigilenţă de clasă, lăsând ca elemente oportuniste şi duşmănoase să se strecoare în conducerile acestora. Cu unele excepţii, membrii de Partid au luat parte la aceste acţiuni iar în comuna Taunteu, jud. Bihor, a fost nevoie să fie arestaţii Comitetului Provizoriu, secretarul Organizaţiei de Bază, Preşedintele U.T.M., Preşedintele Sindicatului de Salariaţi Agricoli şi Preşedinta U.F.D.R., deoarece fuseseră în fruntea rebelilor. În rândurile femeilor munca politică a fost ca şi inexistentă, astfel că ele au devenit o uşoară masă de manevră în mâinile elementelor chiabureşti instigatoare. 4) Organele de Stat n-au cunoscut situaţia în judeţe revendicări ale ţărănimii sărace la muncile agricole, seceriş, maşini de treer şi Gospodării de Stat, astfel că elementele instigatoare au găsit terenul prielnic pentru desfăşurarea acţiuni lor. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 66-90). Răscoala din Rogogeşti. Dar protestele împotriva colectivizării nu se vor reduce la judeţul Bihor. În comuna Rogogeşti, judeţul Rădăuţi, au loc incidente la 31 iulie 1949. Ţăranii protestează împotriva sistemului de colectare. În cursul incidentelor miliţianul din comună este bătut de ţăranii răsculaţi. Iată cum sunt relatate evenimentele de către organele de securitate pe baza informaţiilor oferite de Direcţiunea Regională de securitate Suceava: „În ziua de 31 iulie 1949, au venit îndrumători ai PMR în comuna Rogogeşti, pentru a lămuri pe săteni în privinţa strângerii recoltei la arie şi a celorlalte măsuri luate de guvern pe linia înfăptuirii socialismului la sate. După ce procurorul Văsescu Radu şi tov. Ianciuc au lămurit mai multe persoane din comună cu privire la măsurile luate de guvern, în momentul când intenţiona să părăsească comuna, au fost opriţi de un grup de săteni femei şi copii, care pe un ton provocator au început să insulte pe îndrumătorii P.M.R, culminând cu lovirea acestora cu pietre şi prin strigăte că „nu vrem colhoz ca în Rusia, au venit hoţii să ne fure pâinea’’, „afară cu bolşevicii, nu avem nevoie de autorităţi comuniste’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 97). Răscoala din Arad. Focul răscoalei izbucneşte la începutul lunii august 1949 şi în judeţul Arad. Sunt implicate comunele Gurba, Chereluş, Sepreuş, Motiori, Someşgheş, Apateu, Berechiu, Sintea Mare, Atea, Siclău. Ca şi în răscoala din Bihor, revendicările ţărăneşti vizează stoparea sistemului colectărilor şi renunţarea la instituirea structurilor colectiviste. Sunt incendiate sediile Comitetelor Provizorii, iar preşedintele Sfatului Popular trimis să calmeze populaţia este bătut. Pentru a proteja zona de intervenţii din afară, ţăranii rup firele telefonice şi blochează intrările în comune. Cu toate acestea, intervenţia trupelor de miliţie şi securitate nu va întârzia. Toate comunele răsculate sunt ocupate de trupe de miliţie şi securitate. În comunele Gurba şi Chereluş vor fi staţionate un pluton de puşcaşi şi cinci miliţieni; în comuna Sintea Mare, un pluton de puşcaşi şi cinci miliţieni; aceleaşi forţe vor fi staţionate şi în comunele Adea, Mişca, Soclău. Măsurile sunt dure şi urmăresc atât intimidarea populaţiei, cât şi forţarea reluării campaniei agricole.(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19) Ca şi în cazul represiunii din Bihor, se recurge la execuţii fără judecată, trupurile celor împuşcaţi fiind lăsate în văzul tuturor. Pentru a masca ilegalitatea execuţiilor, organele de securitate au raportat că participanţii la răscoală au fost împuşcaţi deoarece au încercat să fugă şi nu s–au supus somaţiilor. Astfel, la Someşgheş sunt împuşcaţi Ioan Faur şi Gheorghe Margine; la Sepreuş, Teodor Pârvu, Ioan Stana, Ioan Pârvu şi Mihail Iancicău; la Apateu, au fost „suprimaţi după somaţiile legale’’, după cum menţionează raportul organelor de securitate, Simion Stana, Ioan Mangu, Petru Mot; la Berechiu, a fost împuşcat Petre Ilonca. În total, represiunea din judeţul Arad se va solda cu 12 execuţii. Arestările vor urma la scurtă vreme. Din comuna Sepreuş vor fi arestate 57 de persoane; din comuna Apateu, 22 persoane; din comuna Berechiu, 18 persoane; din comuna Motiori, 10 persoane; iar din comuna Someşgheş, 4 persoane. Deportările vor începe la 3 august, când prima garnitură cu 33 de persoane va pleca din staţia Cermeiu. (ASRI, FD, dos nr. 4638, f. 21–22). Etapele reprimării răscoalei din Arad. Acţiunile de reprimare s–au derulat după un plan întocmit de Comandamentului Unic Arad la 2 august 1949 (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19-22). PLAN DE LUCRU A. Pentru ziua de 2 august 1949 1. Activitatea în comunele: Sepreus, Apateu, Berechiu şi Somosghes. Se va continua o acţiune de identificare prin organele Miliţiei şi Securitate, a elementelor aţâţătoare la rebeliune. Se va trece la acţiunea de determinare a populaţiei de a relua muncile agricole cu respectarea strictă a prevederilor legale. Aceasta se va face de elementele din Miliţie şi organele administrative locale, în zonele unde s-au produs manifestări, cu sprijinul unităţilor de Grăniceri şi Securitate. 2. Activitatea în comunele: Gurba, Cherelus, Sintea Mare, Adea şi Soclau. Pentru a determina populaţia din aceste comune care fac un treerat anarhic, să intre în legalitate, se va duce o acţiune în forţă, de organele Miliţiei sprijinite de Unităţi de Securitate, aşa cum se arată mai jos: - Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comunele Gurba şi Cherelus. - Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comuna Sintea Mare. - Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comuna Adea; în măsură de a interveni cu un pluton la Misca sau Chisneau Cris. - Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în com. Soclau. B. În noaptea de 2/3 august 1949. Se va trece la acţiuni de represalii aşa cum se arată în tabelele alăturate. - Toate persoanele ridicate în vederea evacuării vor fi aduse la Cermei şi adăpostite în localul şcolii, astfel ca la ora 4.00, în ziua de 3 august 1949 să poată fi îmbarcate în garnitura C.F.R. - Această operaţiune se va face prin grija Miliţiei şi Securităţii, ajutaţi de Comandantul unităţii din garnizoana respectivă şi folosind mijloacele locale. C. În ziua de 3 august 1949 şi următoarele: Se va duce o intensă acţiune în toată zona Arad pentru a determina populaţia să treacă la muncile agricole potrivit prevederilor legale, aşa cum se arată mai jos: Zona jud. Arad se împarte în cinci (5) subzone - în interiorul cărora se vor duce acţiuni pentru restabilirea ideii de autoritate; a da sprijin autorităţilor locale şi eventual a ridica persoanele ce au fost identificate ca instigatori. Această acţiune se va duce de Unităţile din Trupele de Securitate şi Miliţie. 2) În subzona 2: - două plutoane din Batalionul 6 Securitate cu patru maşini, vor merge pe traseul de mai jos; oprindu-se în fiecare comună unde vor lua contact cu Sfaturile Populare şi organele Miliţiei locale; aceasta în scopul de a le sprijini punerea în aplicare a planului agricol. - Plot. 1: pe traseul Siria - Măderat - Târnova-Silindia-Mocrea-Ineu-Sicula-Seleus-Pâncota-Siria. - Plot. 2: pe intinerariul: Sf. Ana - Simandul de Sus-Chişineu - Cris - Cherelus - Sintea Mică - Olari - Sf. Ana. b) În subzona 3: Plot. 3 pe itinerariul: Simandul de Sus - Pădureni Zerind - Vârsad - Piluoul - Grăniceri - Siclău-Socodor-Sânmartin-Mandruloc - Mancea. c) În subzona 4: - Plot. 4 cu două maşini pe intinerariul: Arad-Livada – Zimandul Nou-Sf. Ana - Păulis - Sâmbeteni-Mândruloc-Glogovăţ Arad. d) În subzona 5: - Plot. 5 cu două maşini pe intinerariul: Arad-Turnu Rovine-Peregul - Nădlac - Seitin - Pecica - Zădârlac - Aradul Nou - Arad. Efectivele ce vor patrula în subzonele arătate mai sus vor putea fi mărite în raport cu ultimele informaţiuni.
- În comuna Someşgheş o parte din instigatori încercând să fugă şi nesupunându-se la somaţiile legale au fost împuşcaţi. Aceştia sunt: - Faur Ioan - Margine Gheorghe zis Iota
- Pârvu Teodor - Stana Ioan - Pârvu Ioan şi - Iancicau Mihail Aceeaşi situaţie s-a petrecut şi în com. Apateu şi Berechiu, în care organele de Miliţie la somaţiile legale au suprimat pe: În Apateu: - Stana Simion - Mangu Ioan - Mot Petru În com. Berechiu: - Ilonca Petru Familiile rebelilor care au încercat să fugă de sub excortă şi nu s-au supus somaţiilor legale au fost ridicate şi evacuate pe C.F.R., în ziua de 03-08-49 ora 7,00. În ziua de 03-08-49 în localităţile unde s-a făcut reconstituirea ca şi în celelalte comune unde se găsesc trupe de Grăniceri şi Securitate şi anume: Someşgheş, Berechiu, Apateu, Sepreuş, Gurba, Cherelu Sintea Mare, Atea şi Siclău. S-a trecut la muncile agricole respectându-se întocmai ordinele în vigoare. În restul comunelor din jud. Arad, s-au deplasat unităţi din Batalionul 6 Securitate în maşini după traseul stabilit în planul de lucru cu misiunea de a se opri atât cât este necesar, pentru ca împreună cu Organele Administrative locale să pună în aplicare planul agricol. Operaţiunea este în curs de cercetare şi executare. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19-22). Cine sunt participanţii la răscoala din judeţul Arad? Întrucât ei provin din familii de condiţie economică şi intelectuală diferită, este greu de formulat o regulă generală care să explice adeziunea la revoltă. Din rapoartele întocmite de organele de securitate se pot reconstitui date minimale despre persoanele care au participat la răscoală, unele din acestea fiind împuşcate în cursul represiunii. Astfel, din comuna Sepreuş au participat Ioan Ştefănuţ, pretor, proprietarul unei suprafeţe de 8 iugăre pământ, cu antecedente politice în Partidul Naţional Ţărănesc; Teodor Pârvu, avocat, fiu de chiabur, şi el cu activitate în Partidul Naţional Ţărănesc; Tascău, învăţător; Teodor Ban, chiabur, proprietarul unei suprafeţe de 13 iugăre pământ şi al unui cazan de ţuică; Ioan Stana, proprietar de prăvălie şi cazan de ţuică; Ioan Garai, proprietar a 6 iugăre de pământ şi batoză; Iosif Pârvu, chiabur; Ioan Sârbu, invalid; Petre Iancicău, proprietarul a 3 iugăre pământ, cismar; Faur Mitroi, muzicant, proprietarul a 4 iugăre de pământ; Mihail Petraş, poseda 4 iugăre de pământ; Ioan Chirilă, membru al Partidului Muncitoresc Român; Gheorghe Ban, adventist; Dumitru Petru Pitaş, adventist; Simion Catrinţa, chiabur, proprietarul a 9 iugăre de pământ şi al unei batoze, fost legionar; Mandor Seivelt, proprietar a 13 iugăre pământ şi al unei băcănii; Peter Pârvu, ofiţer deblocat în 1947; Gheorghe Pârvu, agent sanitar; Ioan Pârţan, Mihail Velici, Teodor Ţurcuş, Petru Gabor, Simion Gabor, Iosif Gabor, Simion Suciu, toţi ţărani mijlocaşi; Ioan Stana, învăţător. (ASRI, FD, dos.nr. 4638, f. 23–26). Datele despre participanţii din comuna Apateu conţin mai multe informaţii. Astfel, printre ei se numără Petru Stana, născut în 1891, proprietar a 36 iugăre de pământ; Simion Stana, proprietarul a 36 iugăre de pământ; Nicolae Botaş, născut în 1905, proprietar al unui teren de 1 iugăr; Ioan Botaş, născut în 1899, cu 10 iugăre de pământ; Petru Miron, născut în 1919, ţăran sărac, membru al Partidului Muncitoresc Român din 1946; Ioan Mangu, născut în 1915, cu 20 iugăre de pământ; Florian Mangu, născut în 1880, baptist, cu 3 iugăre pământ; Petru Stan, cu 3 iugăre pământ; Gavrilă Blidar, născut în 1910, cu 7 iugăre pămânăt; Teodor Fitu, născut în 1931, cu 2 iugăre pământ; Petru Moţ, născut în 1896, născut în 1896, cu 17 iugăre pământ; Petru Bancea, născut în 1891, cu 4 iugăre pământ; Nicolae Piroş, născut în 1907, cu 8 iugăre pământ; Teodor Hulea, născut în 1924, cu 4 iugăre pământ; Gheorghe Iuga, născut în 1897, de confesiune reformat, fără pământ; Bujor Iuga, născut în 1928, fără avere; Cornel Iuga, născut în 1930, fără avere; Teodor Ungur, născut în 1932, fără avere.(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 28–30). Răscoala din Calafindeşti. De o mare intensitate sunt şi incidentele din comuna Calafindeşti, judeţul Suceava, unde ţăranii atacă postul de miliţie şi sediul Comitetului Provizoriu. protestând împotriva planurilor de colectare şi a reţinerii persoanelor care se opuseseră înfiinţării colhozului în comună. Represiunea va fi deosebit de sângeroaseă, înregistrându–se, după unele surse, 4 morţi, numeroşi răniţi şi 13 arestări. Printre participanţii la răscoală pot fi amintiţi: Ion Băncescu, născut în 1911, proprietarul unui teren de 2,50 hectare, cu antecedente în Partidul Naţional Ţărănesc; Silvestru Lazurcă, născut în 1924, proprietarul unui teren de 2,45 hectare, şi angajat ca om de serviciu la şcoala din comună; Marcian Lavric, născut în 1908, cu 3 hectare pământ; Pamfil Herman, născut în 1925, cu 3 hectare şi vite, membru în Frontul Plugarilor; Pamfil Ciobanu, născut în 1926, cu 2 hectare pământ şi vite; Dumitru Diaconescu, născut în 1929, cu 4 hectare şi vite; Filon Prepeliţă, cu 2 hectare pământ şi vite, membru în PMR; Casian Popovici, născut în 1922, cu 2 hectare şi antecedente în Partidul Naţional Ţărănesc; Vasile Popescu, cu 5 hectare şi vite. (CPCA, dos. 5163/1992, f.1–2; ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93–94). Într–un document intitulat Referat privind răscoala din com. Calafindeşti, jud. Rădăuţi din 29 septembrie 1949 sunt prezentate circumstanţele şi protagoniştii răscoalei, precum şi măsurile represive luat în urma protestelor împotriva colectărilor (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93-96). REFERAT
Direcţiunea Regională de Securitate Suceava, ne-a înaintat un dosar privitor la rebeliune ce a avut loc în ziua de 6 august 1949, în comuna Calafindeşti, jud. Rădăuţi. Din studierea dosarului rezultă următoarele: În dimineaţa zilei de 6 august 1949, Bancescu Ioan, (dispărut), fruntaş P.N.Ţ. - Maniu, a trecut la agitarea populaţiei din comuna Calafindeşti, strigând că Statul va lua toată recolta ce se va duce la arii, că se va face colhoz, şi că lumea va muri de foame. Împreună cu Lazurca Silvestru, Lavric Marcian şi Herman Pamfil, au încercat să–l forţeze pe Serg. major de Miliţie Dalcu Vasile, să elibereze un infractor arestat pentru instigare. Nereuşind acest lucru, Bancescu Ion, împreună cu Lazurca Silvestru, Lavric Marcian, Herman Pamfil, şi ceilalţi menţionaţi în nota alăturată, s-au îndreptat spre postul de Miliţie, atacând pe miliţieni cu pietre, care au reuşit să-i îndepărteze numai după ce au făcut uz de armă. De la Miliţie, s-au îndreptat spre Sediul Comitetului Provizoriu, pe care l-au devastat, distrugând telefonul. Propuneri: Opinăm ca toţi vinovaţii să fie înaintaţi Justiţiei. Lotul este format din Bancescu Ioan, Popovici Casian, Popescu Vasile, Lavrig Loghin, Holofca Gheorghe, Lavrig Gheorghe, (dispăruţi), şi Lazurca Silvestru, Lavrig Marcian, Herman Pamfil, Ciobanu Pamfil, Diaconescu Dumitru, Prepelita Filon, şi Lazurca Sava (arestaţi).
Neldman Gh. 29 septembrie 1949 LOTUL DE VINOVAŢI ÎN REBELIUNEA DIN COMUNA CALAFINDEŞTI CE URMEAZĂ A FI ÎNAINTAŢI JUSTIŢIEI
(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93-96). Răscoalele din Drăgoieşti şi Roşiori. Revoltele continuă în vara anului 1950, îndeosebi în timpul campaniei de colectare. La începutul lunii iulie au loc incidente în comunele Drăgoieşti şi Roşiori din judeţul Ialomiţa, ţăranii protestând împotriva planului de colectare, trăgând clopotele şi adunându–se în faţa postului de miliţie. (CPCA, dos. nr. 5578/1992, f.1–2; Dosarul, p. 188). La Roşiori organele de miliţie au intervenit rapid arestând trei chiaburi, dar la intervenţia unui grup masiv de ţărani au fost obligaţi să–i elibereze pe cei arestaţi. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 188). La fel au decurs evenimentele şi în comuna Drăgoieşti, unde organele de represiune au încercat să reţină mai mulţi chiaburi, provocând în acest fel reacţia ţăranilor din comună. Înarmaţi cu furci, sape, coase, peste 500 de ţărani s–au adunat în faţa postului de miliţie, cerând eliberarea celor arestaţi. La refuzul organelor de represiune, ţăranii i–au dezarmat pe miliţienii şi securiştii care se aflau în local, au devastat birourile şi au distrus instalaţiile telefonice. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 188). Iată cum relatează Alexandru Enescu evenimentele din vara anului 1950: „La începutul lunii iulie 1950, în comună se oganizaseră arii pentru treieratul grâului. Cu această ocazie organele de stat au stabilit preluarea unor cantităţi importante de grâu drept cote. Ţăranii din comună s–au răzvrătit şi şi–au dus grâul acasă. Acelaşi lucru s–a petrecut în comunele învecinate Drăgoieşti şi Roşiori şi acest lucru a durat câteva zile’’. Represaliile nu au întârziat, după cum rezultă din aceeaşi mărturie: „În noaptea de 10 iulie 1950, sâmbătă spre duminică, părinţii mei Mihai şi Sevastiţa Enescu, precum şi sora mea, Aurelia Enescu din comuna Moviliţa au fost ridicate din locuinţă de către sublocotenentul de securitatea M. Andreescu şi plutonierul de securitate Bucur Vasile şi o grupă de ostaşi. Li s–a dat voie să ia din casă numai strictul necesar, fără bani şi fără mâncare. Am fost duşi la primărie unde a mai fost adusă şi familia Mihai şi Anghelina Matei. Bărbaţii au fost separaţi de restul familiei. În acea noapte securitatea şi primăria au întocmit inventare şi procese verbale de confiscare a averii mobile a tuturor celor arestaţi. (CPCA, dos. nr. 5578/1992, f. 1–2). Revolte la Leul, Ghimpaţi, Cămineasa, Înfrăţirea. Ţăranii din comuna Leul, judeţul Romanaţi, refuză să predea cotele impuse prin planul de stat, acţiune urmată de descinderea organelor de securitate şi de numeroase arestări. (ASRI, FD, dos. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 189). Se înregistrează revolte şi la Ghimpaţi, judeţul Giurgiu şi în satul Cămineasca, comuna Schitu, unde trupele de intervenţie trag în răsculaţi. (CPCA, dos. nr. 3540/1991, f.1–2; CPCA, dos. nr. 6172/1992, f.2). În satul Înfrăţirea, comuna Plevna, judeţul Ialomiţa, ţăranii cer renunţarea la cote şi în semn de protest blochează întrarea în comună. (ASRI, FD, dos.nr. 4640, f. 23). Răscoala din Vlaşca. Cauze. Cele mai mari incidente din 1950 au avut loc în nordul judeţului Vlaşca. Izbucnită iniţial în comuna Ciuperceni, răscoala s–a extins în comunele Siliştea, Purani, Baciu, Udeni, Cosmeşti, Blejeşti, Scurtu, Negreni, Sârbeni, Corbii Mari, Corbii Ciungi. După cum rezultă dintr–un raport întocmit de Direcţiunea Regională de Securitate Ploieşti la 7 iulie 1950 (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153) răscoala ar fi izbucnit din cauza nivelului ridicat al cotelor. JUD. VLAŞCA Încă din primele săptămâni ale lunii iunie starea de spirit a ţărănimii în legătură cu colectările a fost agitată. În acest sens a circulat zvonul că 80% din recoltă i se va lua producătorului. În urma investigaţiunii întreprinse pentru identificarea autorilor, au fost identificaţi numiţii Capsec Ioan, deblocat şi Marin Galvan, fost şef de sector P.N.Ţ. De asemeni în comuna Ciuperceni numai o zi după ce predaseră producătorilor planurile de predare a cotelor, populaţia arăta foarte nemulţumită. Astfel în seara zilei de 9 iunie a.c. în timp ce Preşedintele Comitetului Judeţean era în susnumita comună, populaţia a cerut în masă, reducerea cotelor. Aici în urma investigaţiunilor, organele noastre au stabilit că cererile de scădere au fost tip, bătute la maşină, de către învăţătorul comunei anume Ionescu I. Marin, chiabur, proprietar a 22 ha teren arabil, fost căpitan în rezervă şi care în trecut a fost liberal. O dată cu identificarea autorului, de către Organele noastre s-a trecut la reţinerea celui în cauză. Populaţia comunei, aflând de reţinerea învăţătorului, în număr foarte mare, a reacţionat, reţinând 2 activişti ai P.M.R.-ului în ziua de 6 iulie a.c. Faţă de această situaţie organele noastre cu organele Miliţiei s-au deplasat la faţa locului în aceeaşi zi, iar acolo au fost reţinuţi şi dezarmaţi. Pentru restabilirea ordinii, s-au deplasat la faţa locului comandantul Regionalei şi ajutorul împreună cu cca un pluton de ofiţeri şi subofiţeri de la Regională. În urma operaţiunilor din această comună au fost 2 morţi şi 2 răniţi. Trecându-se la identificarea autorilor şi instigatorilor, aceştia au fost identificaţi, pentru care fapt s-au format echipe pentru prinderea acestora. În comuna Siliţa, situată la numi 6 km de comuna Ciuperceni, populaţia s-a strâns în faţa Comitetului, au devastat sediul P.M.R.-ului, maltratând mai mulţi activişti, dintre care trei grav. În acest sens au fost trimise trupe de Securitate şi Miliţieni care au restabilit ordinea. Şi în această comună au fost 2 morţi şi 2 răniţi. S-a trecut la identificarea autorilor. Astăzi 7 iulie a.c. orele 12 un grup de cetăţeni s-au strâns în comuna Blejeşti cu intenţia de a ataca G.A.S. din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153). Răscoala din Vlaşca . Secvenţele răscoalei nu diferă prea mult de cele derulate în judeţele Bihor şi Arad în vara anului 1949. Înarmaţi cu furci, topoare şi ciomege, ţăranii răsculaţi devastează sediile Comitetelor provizorii, atacă sediile Partidului Muncitoresc Român şi posturile de miliţie, întrerupând legăturile telefonice. Furia răsculaţilor s–a revărsat îndeosebi asupra simbolurilor puterii comuniste: tablourile membrilor Secretariatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român sunt distruse, activiştii de partid sunt bătuţi sau alungaţi din comune. La Ciuperceni, răsculaţii vor lua ostateci un ofiţer de miliţie, doi ofiţeri de securitate şi împuternicitul Comisiei de Stat pentru Colectări. Principala revendicare a ţăranilor răsculaţi este, ca şi în celelalte revolte, desfiinţarea sistemului de colectare a produselor agricole. Reprimarea răscoalei din Vlaşca. Represiunea răscoalei din Vlaşca a fost necruţătoare. Trupele de intervenţie au tras în răsculaţi, înregistrându–se morţi şi răniţi în majoritatea comunelor implicate în revoltă. La Ciuperceni, se înregistrează doi morţi şi doi răniţi, la Siliştea 3 morţi şi 7 răniţi, la Şopârleşti un rănit, la Udeni un mort şi 8 răniţi, la Corbii Mari 1 mort şi 2 răniţi, la Corbii Ciungi 1 mort şi doi răniţi, la Sârbeni, 2 morţi şi 4 răniţi. Au fost operate numeroase arestări, 285 persoane fiind reţinute şi anchetate. Yüklə 0,79 Mb. Dostları ilə paylaş:
|