Colectivizarea agriculturii în romania: anatomia represiunii

3. Ameninţarea funcţionarilor implicaţi în campania de colectivizare. Acţiunea este plasată în zona periculozităţii datorită implicaţiilor asupra autorităţii instituţiilor care patronează procesul de colectivizare. Ameninţările se reduc uneori la memorii sau scrisori adresate organelor locale (Sfatul Popular, Postul de miliţie, organizaţia de bază P.M.R. din cadrul G.A.C–ului), de regulă nesemnate. În alte cazuri ameninţările sunt transmise prin intermediul unor manifeste scrise de mână şi difuzate în diverese locuri din comună. Uneori ameninţările se reduc la proteste verbale şi, din punct de vedere tipologic, sunt greu de separat de acţiunea de instigare la retragere din G.A.C. sau de refuz al înscrierii în structura colectivistă. Ca şi în cazul răscoalelor ţărăneşti, ameninţările vizează personaje cu funcţie simbolic–instituţională, atacarea lor vizând de fapt demolarea unor structuri reprezentative pentru regimul comunist. Astfel, Constantin Stoian, din comuna Cuza Vodă, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II–a la 12 ani muncă silnică, conform art. 209 alin. 2. fiindcă a trimis preşedintelui Sfatului Popular „o scrisoare anonimă cu caracter duşmănos şi de ameninţare, în scopul de a–l determina pe acesta să nu mai desfăşoare activitate de transformare socialistă a agriculturii’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 288). În acest caz scrisoarea nici măcar nu a fost înmânată funcţionarului local, fiind doar „aruncată în curtea preşedintelui’’. Nicolae Golovatiuc a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 10 ani închisoare corecţională fiindcă „a ameninţat membri de partid care desfăşurau activitate de colectivizare , aducând injurii conducătorilor P.M.R. şi căutând să împiedice organele locale în socializarea agriculturii (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 288). Victor Chicoş, din comuna Blânzi, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1961 la 10 ani muncă silnică, fiindcă în octombrie 1960 „a redactat şi difuzat o fiţuică anonimă prin care ameninţa cu moartea pe cei doi preşedinţi ai G.A.C. prin aruncarea în aer cu dinamită a locuinţelor acestora’’ (ASRI, dosar nr.294 C11, f. 292). Ion Marin din comuna Movileni, regiunea Galaţi a fost condamnat la 10 ani muncă silnică în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209 pct 2 lit a şi b alin. 2, combinat cu art. 58 fiindcă în noiembrie 1956 a redactat şi difuzat „fiţuici cu caracter duşmănos la adresa sectorului socialist din agricultură’’ prin care „îndemna ţăranii să acţioneze în mod violent împotriva comisiilor de îndrumare, atunci când vor veni în comună să facă colectiv. Aceste fiţuici au fost difuzate prin diferite locuri în comună’’ (ASRI, dosar 294 C11, f. 296) Gheorghe Nistor, din comuna Frumuşiţa, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1959 la 7 ani închisoare corecţională, deoarece „a făcut agitaţie împotriva G.A.C–ului, ameninţând conducerea G.A.C. şi a sfatului Popular, afirmând că vor da socoteală la schimbarea regimului în urma unui război mondial’’(ASRI, dosar 294 C11, f. 290). Chirilă Neamţu a fost condamnat în 1961 de Tribunalul Militar Constanţa la 7 ani închisoare corecţionlă conform art. 209 Cod Penal, pct. 2, lit a, la 7 ani închisoare corecţională fiindcă la 3 septembrie 1961 „a redactat o scrisoare anonimă cu conţinut duşmănos la adresa regimului democrat şi împotriva măsurilor luate de partid şi guvern referitor la transformarea socialistă a agriculturii’’ Scrisoarea a fost aruncată în curtea şefului de post demiliţie din comună (ASRI, dosar 294 C11, f. 293). Gheorghe Ianuş, din comuna Munteni, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1961 de către Tribunalul Militar Constanţa, conform art. 209 Cod penal, pct. 2, lit. a, la 7 ani muncă silnică fiindcă „în cursul lunii iulie 1958 a redactat şi difuzat o fiţuică anonimă la adresa membrilor P.M.R. şi colectiviştilor din comună’’ prin care „îi ameninţa cu moartea căutând să–i înfricoşeze să nu mai desfăşoare activitate de transformare socialistă a agriculturii’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 292). Alexandru Vasilache, din comuna Ciuşlea, regiunea Galaţi, a fost condamnat, conform art. 209 Cod penal pct. 2 lit a de Tribunalul Militar Constanţa în 1960 la 6 ani închisoare fiindcă „începând din anul 1957 s–a manifestat duşmănos împotriva transformării socialiste a agriculturii, aducând insulte organelor puterii locale, ameninţându–i că se va răzbuna pe ei, după schimbarea regimului democrat din R.P.R., întrucât desfăşoară activitate de constituire a G.A.C. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 290). Ştefan Ciobotaru din comuna Găneşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958, conform Codului Penal art. 209, pct 2 lit. a, combinat cu art. 58, 59, pct. 2 şi 4, la 6 ani închisoare corecţională, fiindcă în 1957 „când se desfăşura munca de lămurire pentru transformarea socialistă a agriculturii, s–a manifestat duşmănos exprimând cuvinte de insultă, atât partidului cât şi colectivului, preconizând schimbarea regimului democrat şi venirea regimului democrat şi venirea la conducere a fostelor partide burgheze’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 294). Nicolae Maxim din comuna Băbeni, regiunea Cluj a fost condamnat în 1959 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în februarie 1959 „a redactat şi expediat prin poştă o scrisoare anonimă preşedintelui Sfatului Popular al comunei prin care i–a adus ameninţări pentru că a dus muncă de lămurire în scopul înfiinţării întovărăşirii agricole’’. (ASRI, dosar 294 C11, f. 280). Ene Vasian, din comuna Certeşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1961 de Tribunalul Militar Constanţa la 5 ani muncă silnică deoarece la 4 septembrie 1959 „a redactat şi difuzat în comună o fiţuică anonimă adresată secretarului organizaţiei de bază P.M.R. din cadrul G.A.C–ului. În conţinut îl ameninţa cu moartea’’ cerându–i să înceteze să mai desfăşoare „activitate pe tărâm obştesc’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 293).

4. Redactarea cererilor de retragere din structura colectivistă. Acţiune consecutivă instigării şi mobilizării ţăranilor în direcţia retragerii din G.A.C. Persoanele care redactează cererile sunt alese perntru a îndeplini această sarcină datorită statului lor intelectual sau unor afilieri politice anterioare (foşti membri P.N.L.). Dacă cererile de retragere sunt trimise la Bucureşti, gradul de periculozitate al acţiunii se amplifică. Astfel, Florea D. Gâscă din comuna Vrata, raionul Calafat, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională în 1959 conform cod penal art 209 pct 2 lit a de Tribunalul Militar Craiova fiindcă în decembrie 1958 „participând la adunarea generală a întovărăşirii agricole, a făcut agitaţie, strigând să fie scos afară din sală preşedintele sfatului popular, adresându–i totodată acestuia insulte şi calomnii; totodată a redactat cererea unui cetăţean care retrăgându–se din G.A.C. solicita sfatului popular restituirea terenului cu care intrase în colectiv’’(ASRI, dosar nr. 335 C 13, f. 271). Vasile Stoica din comuna Tătari, regiunea Galaţi, fost membru PN.L. a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209, pct. 2, lit. a deoarece în iarna anului 1958, „fiind instigat de alte elemente a acceptat să conceapă cererea de retragere din colectiv care să însoţească listele cu semnături’’ pe care urma „să o ducă la Bucureşti., în scopul destrămării G.A.C.–ului’’. Vasile Stoica a decedat în închisoare la 30 decembrie 1959 (ASRI. dosar nr. 294, C11, f. 297).

5.Participarea la acţiuni îndreptate împotriva structurilor colectiviste. Pornite de obicei spontan, acţiunile de protest exprimă dorinţa membrilor G.A.C de a părăsi structura colectivistă sau de a forţa organele locale să desfiinţeze gospodăria colectivă. Acţiunile pot lua forma ocupării sau devastării sediilor sfatului popular, G.A.C. şi a arhivelor acestora. Prin extensie, acţiunile pot viza şi locuinţele conducerii G.A.C sau ale unor funcţionari ai structurii colectiviste. Pot fi afectate în cursul acţiunilor de protest şi locuinţele unor membri ai G.A.C. în care se refugiază activişti sau funcţionari ai structurii colectiviste. Sunt vizate în aceste acţiuni şi locuinţele membrilor G.A.C. care s–au remarcat prin campania în favoarea înfiinţării gospodăriei. Participanţii la acţiunile de protest obţin restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. prin ameninţarea funcţionarilor sau a conducerii gospodăriei. Distrugerea cererilor în faţa participanţilor are un caracter simbolic, întărind semnificaţia despărţirii de servituţile gospodăriei agricole. Pentru a întări autoritatea actului de eliberare de sub presiunea G.A.C. participanţii trec uneori la împărţirea uneltelor din fondul gospodăriei. Astfel, Marin Georgescu a fost condamnat în 1959 la 17 ani muncă silnică de Tribunalul Militar Craiova conform cod penal art.209 pct 2 lit a şi alineatul penultim de sub lit. b fiindcă „a particcipat la acţiunile de agitaţie ce au avut loc în ziua de 24 iunie 1959 în faţa sfatului popular comunal, împrejurare în care se cerea desfiinţarea G.A.C.; cu acest prilej, în momentul când preşedintele sfatului popular a vrut să intre în localul sfatului, susnumitul l–a oprit atât pe preşedinte cât şi pe ceilalţi funcţionari ai statuluişi a strigat către cetăţenii adunaţi: ‘pe ei mă, să–i rupem în mâini, să desfiinţăm colectiva şi să mergem fiecare la terenul nostru’; preşedintele sfatului popular împreună cu ceilalţi funcţionari reuşind să se ascundă într–un birou, susnumitul şi un altul s–au urcat la fereastra biroului respectiv şi, după ce au spart geamul, le–a strigat celor din interior să iasă afară; tot atunci, Georgescu Marin a strigat: ‘jos colectivul, nu avem nevoie de el’ şi a aruncat cu pietre în preşedintele sfatului şi funcţionari, adresându–le totodată injurii’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 270). Gheorghe Farazică din comuna Pisica, raionul Măcin a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare corecţională conform art 209 pct 2 lit a de Tribunalul Militar Constanţa fiindcă în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 1958 „a reuşit să adune în faţa sfatului popular un număr de 50 persoane care strigau ‘vrem cererile înapoi’, ‘vrem libertate’ şi altele. Cu aceeaşi ocazie Farazică Gheorghe împreună cu alţii au intrat în localul sfatului popular, au bătut agentul veterinar, după care prin forţarea uşii , au intrat în biroul preşedintelui, căruia i–au cerut cererile înapoi; întrucât preşedintele sfatului le–a spus că cererile se găsesc în arhiva G.A.C.susnumitul împreună cu ceilalţi precum şi cu secretarul sfatului, pe care l–au luat cu forţa, s–au dus la sediul G.A.C., unde au spart geamurile, au adresat cuvinte injurioase contabilului şi casierului şi au controlat arhiva gospodăriei; văzând că cererile lor nu se află acolo, s–au reîntors la sfatul popular, unde au strigat cuvinte injurioase la adresa regimului şi a colectivizării’’ (ASRI, dosar 335 C 13, f. 274). Ghiţă Polodeanu din comuna 23 August, raionul Măcin a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă „în seara de 7 ianuarie 1958, fiind în vizită la rudele sale dintr–o comună învecinată, a afirmat faţă de cei prezenţi, printre care şi câteva persoane străine de familia rudelor sale, că în comuna sa mai mulţi cetăţeni s–au unit într–un grup şi au mers la sfatul popular unde au cerut restituirea cererilor de înscriere în G.A.C., îndemnându–i totodată pe cei de faţă să procedeze la fel; drept urmare, aceştia, în zilele de 8–11 ianuarie 1958, au acţionat după îndemnul susnumitului, mobilizând şi pe alţii, cu care ocazie s–au dedat şi la alte fapte printre care sechestrarea a doi activişti de partid’’ (ASRI, dosar nr. 335 C 13, f. 272).

6. Criticarea structurilor colectiviste. Aprecierile critice despre politica agrară a regimului comunist pot lua forma unor memorii trimise conducerii superioare de partid sau a unor manifeste răspândite pe raza comunei. Criticile aduse structurilor colectiviste sunt uneori inserate într–un rechizitoriu adus sistemului comunist din România. Nu toate criticile sunt redactate în scris, unele din ele fiind formulate în cursul discuţiilor cu alţi ţărani din comună sau cu funcţionari din conducerea structurilor colectiviste sau cu reprezentanţi ai autorităţii locale.

Astfel, Tănase Pârlea din comuna Bălteni, raionul Făurei, a fost condamnat în 1960 la 7 ani închisoare corecţională conform art 209 pct 2 lit a fiindcă „a ponegrit sectorul socialist din agricultură, afirmând faţă de mai multe persoane cu care se afla la munca câmpului că în G.A.C. se munceşte mult şi la grămadă, iar colectiviştii mor de foame, afirmaţie prin care a determinat pe mai mulţi cetăţeni să renunţe a mai munci în G.A.C. şi să se angajeze ca zilieri la G.A.S.(ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 273). Ioan Ghiran din comuna Ciubăncuţa, regiunea Cluj a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în noiembrie 1958 „a adus injurii la adresa comuniştilor şi a conducătorilor statului pentru că aceştia au dus activitate pentru transformarea socialistă a agriculturii, afirmând că va veni vremea când comuniştii vor fi spânzuraţi. În 1957 a afirmat că, comuniştii duc poporul la ruinare prin cote şi colective, instigând totodată sătenii împotriva transformării socialiste a agriculturii’’(ASRI. dosar nr. 294, C11, f. 279). Constantin Garoafă din comuna Pleniţa, regiunea Craiova a fost condamnat în 1961 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1958–1959 „a redactat şi expediat pe adresele Consiliului de Miniştri două scrisori anonime prin care aducea o serie de calomnii şi injurii în legătură cu măsurile luate de partid şi guvern pe linia transformării socialiste a agriculturii’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 263). Francisc Ferenczi, din comuna Suseni, raionul Gheorghieni a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Cluj la 4 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1959 „a afirmat faţă de preşedintele întovărăşirii agricole din comună că viaţa din cadrul întovărăşirii va fi mai grea decât în gospodăria individuală şi că fertilitatea pământului va fi mai mică, deoarece muncile agricole fiind prestate în comun, nimeni nu este interesat în creşterea producţiei’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 278)

Împotriva ţăranilor care ameninţau stabilitatea structurilor colectiviste s–a acţionat şi prin măsura internării administrative, folosindu–se ca suport legal decretul nr. 89/1958 şi HCM 282/1958. Pentru ilustrarea acestui segment al represiunii s–a folosit Ordinul vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române nr E/10.102 din 6 aprilie 1962 (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 37–98). Tipologia incriminărilor este similară cu cea aplicată în cazul utilizării codului penal art. 209. Diferenţe apar însă în menţiunea unor date de stare civilă. Ca şi în cazul altor tipologii ale represiunii, în multe cazuri incrimările acoperă mai multe categorii, o departajare netă fiind greu de operat.

1. Instigare la restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. Gheorghe Tudor, născut în 1905, din comuna Căteasca, regiunea Argeş, a fost internat în LM pentru o perioadă de 5 ani fiindcă a instigat mai mulţi cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.( ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 37). Marin Tîrtan, născut în 1893, în comuna Vînătorii Mari, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „în timp ce era cu DO s–a deplasat în com. Vînătorii Mari şi a instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 38). Dragomir Paraschiv, născut în 1897din com. Jugureni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat în masă pe cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C. şi să forţeze pe preşedinte să le restituie cererile’’. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 48). Grigore Din, născut în 1908, din com. Căteasca, reg. Argeş, a fost internat 5 ani fiindcă „a instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 44). Ion Martac, născut în 1898, din com. Dobroteşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente au hotărât să nu mai meargă la muncile agricole în G.A.C. şi totodată să li se restituie cererile de înscriere’’. ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 89). Constantin Spătaru, născut în 1929, din com Negraşi, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a forţat organele locale să restituie cererile de înscriere în G.A.C, acţiune la care a instigat şi pe alţi ţărani’’.(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 38). Gheorghe Tuta, născut în 1924, din com. Mogoşani, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii din comună să se retragă din G.A.C. cerând totodată restituirea documentelor de constituire’’. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 76). Ilie Mihai, născut în 1923 din com. Slobozia, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii din comună să meargă la sfatul popular şi să ceară restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. .(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 75). Florea Ciobanu, născut în 1907, din com. Potcoava, regiunea Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă a „instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 39). Marin Nicolae, născut în 1927, din com. Milcov, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „ a instigat pe mai mulţi cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos nr. 9572, vol 1, f. 40). Stavăr Burcă, născut în 1920, din com. Pleşoiu, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „în timpul unei adunări generale a G.A.C. a instigat pe colectivişti să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C’’. (ASRI, FD, dos. 9572, vol 1, f. 40). Alexandru Zgorcea, născut în 1931, din com. Negreni, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă la 22 ianuarie 1961 „şi–a îndemnat soţia şi pe cumnata sa să meargă la sfatul popular şi să ceară retragerea din G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos nr. 9572, vol 1, f. 77). Neagu Şerban, născut în 1931, din com. Cătunul, reg. Bucureşti, a fost internat la 3 ani LM fiindcă în ianuarie 1961 „a mers la sediul G.A.C. şi a făcut agitaţie duşmănoasă pretinzând restituirea porumbului dat pentru însămânţări în scopul destrămării G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 72). Tudor Motan, născut în 1901 din com. Putineiul, regiunea Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii împotriva G.A.C. reuşind astfel să se retragă din G.A.C. un număr de 34 membri’’. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 75). Gheorghe Coman, născut în 1935 din com. Tântava, reg. Bucureşti, a fost internat 3 ani în L.M. fiindcă „a mers la sfatul popular din comună împreună cu alţi cetăţeni instigaţi de el, pentru a face cereri să li se repartizeze terenuri individuale în scopul destrămăării G.A.C.’’. (ASRI, FD, dos 9572, vol 1, f. 72). Stana Stancu, născut în 1906, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 2 ani în LM fiindcă „a instigat mai multe femei şi au mers la sfatul popular din comună unde au făcut agitaţie împotriva G.A.C. şi au cerut să li se restituie cererile de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 76). Florea Năstase, născut în 1925, din com. Berceni, regiunea Bucureşti, a fost internat 2 ani în L.M. fiindcă „în martie 1961 a mers la sfatul popular să–şi ceară cererea de înscriere în G.A.C. şi în urma instigării făcute de el circa 20 ţărani colectivişti au făcut cereri de retragere din G.A.C.’’. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f.77).

2. Instigare la refuzul de înscriere în G.A.C. Ion Mocanu, născut în 1897, din com. Jugureni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în L.M. fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C., iar pe unii să–şi retragă cererile de înscriere’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 43). Ioan Bălosu, născut în 1925, din com. Vâlcele, reg. Argeş, fiindcă „s–a manifestat împotriva acţiunilor de colectivizare a agriculturii, strigând lozinci cu caracter duşmănos prin care instiga cetăţenii să nu se înscrie în G.A.C.’’(ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 98). Nichita Cîrstea, născut în 1910 din com. Ştefăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să nu se înscrie în G.A.C. afirmând că regimul se va schimba şi a încercat să determine pe contabil să nu ţină în bune condiţii evidenţa zilelor de muncă, în scopul de a crea nemulţumiri în rândul colectiviştilor’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 59). Ion Gălbenuş, născut în 1909, din com. Tâmpeni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C. şi a adus calomnii conducerii G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 60). Dumitru Ochioiu, născut în 1921, din com. Bercioiu, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în L.M. fiindcă în „decembrie 1960 şi martie 1961 a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C şi a mers în perimetrul G.A.C. unde s–a dedat la dezordini împotriva organelor locale’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 38). Dumitru Eana, născut în 1912, din com. Mogoşeşti, reg. Argeş. a fost internat 6 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie, iar pe alţii să–şi retragă cererile’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 39).

3. Ameninţarea funcţionarilor implicaţi în campania de colectivizare. Ion Mitrea, născut în 1886, din com. Negreni, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a fost de acord cu acţiunea duşmănoasă prin aceea că s–a redactat un memoriu în care calomnia activiştii de partid care desfăşurau muncă de lămurire pentru consolidarea G.A.C.’’ (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 94). Radu Vizulea, născut în 1932 din com. Tâmpeni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a adus injurii şi calomnii la adresa organelor locale, a lovit pe unii membri G.A.C. care duceau muncă de lămurire pentru înscrierea de noi membri în gospodărie, a provocat dezordini şi a instigat pe cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 60). Marin Taifas, născut în 1942, din com. Vâlcele, reg. Argeş, a fost internat 2 ani în L.M. fiindcă „împreună cu tatăl său a ameninţat pe activiştii locali care desfăşurau muncă de colectivizare a agriculturii în comună’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 63). Maria Bălosu, născută în 1938 din com. Vâlcele, reg. Argeş, a fost internată 2 ani în L.M. fiindcă „a ameninţat pe activiştii locali care desfăşurau muncă de colectivizare, instigând şi pe alţii să nu se înscrie în G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 64).

4. Redactarea cererilor de retragere din structura colectivistă. Anghel Jipa, născut în 1916, din com. Puchenii Mari, regiunea Ploieşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a luat parte la acţiunile de destrămare a G.A.C. din comuna Puchenii Mari şi a conceput o cerere prin care solicita, în numele colectiviştilor desfiinţarea G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 96). Marin Rădoi, născut în 1904 din com. Gălăţeni, reg. Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „în discuţiile purtate cu unii cetăţeni s–a manifestat duşmănos împotriva colectivizării agriculturii, hotărând împreună cu aceştia să se retragă din G.A.C. În acest scop a făcut o cerere prin care a adus calomnii organelor locale ale puterii de stat şi a îndemnat pe alţi cetăţeni să facă cereri de retragere din G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 69). Marin Iorga, născut în 1921, din com. Puchenii Mari, reg. Ploieşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „împreună cu alţi săteni din comună a redactat o cerere către CC al PMR în care a expus date ireale cu privire la suprafaţa de teren, a braţelor de muncă, cerând desfiinţarea G.A.C.’’(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 96). Marin Ulea, născut în 1912 din com. Putineiul, regiunea Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „în ianuarie 1961 a făcut o cerere de retragere din G.A.C. cu care s–a deplasat la Bucureşti, iar la întoarcere a lansat zvonul că cererea a fost aprobată în urma cărui fapt un număr de 2 cetăţeni au făcut cereri de retragere din G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 76).

5.Participarea la acţiuni îndreptate împotriva structurilor colectiviste. Marin Pavel, născut în 1920, din com. Cireaşov, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alţi cetăţeni a devastat sediului sfatului popular şi a distrus arhiva G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Stan Dinu, născut 1926 din com. Petreşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente instigate a mers la sfatul popular unde a provocat dezordini şi a pătruns cu forţa înăuntru devastând mobilierul, în scopul distrugerii actelor de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 75). Marin Buzea, născut în 1930, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „situîndu–se în fruntea unui grup de elemente duşmănoase a obligat conducerea G.A.C. să restituie cererile de înscriere ale ţăranilor şi a distrus arhiva gospodăriei’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Florea Ungureanu, născut în 1927, din com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a pătruns forţat în locuinţele unor colectivişti în care se aflau activişti ai organelor locale, devastând locuinţele respective şi lovind pe activişti’’.( ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Florea Jumuga, născut în 1923, din com. Drăgăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe colectivişti să se retragă din G.A.C. şi a devastat locuinţele colectiviştilor care au dus activitate în vederea înfiinţării G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 50). Radu Trăistaru, născut în 1926, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente a pătruns forţat în sediul G.A.C. obligând conducerea gospodăriei să le restituie cererile de înscriere, pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Gheorghe Mitrache, născut în 1908, din com. Mărunţei, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „s–a dedat la acte de violenţă împotriva secretarului întovărăşirii şi a devastat locuinţa preşedintelui G.A.C.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 55). Constantin Drăguţ, născut în 1908 din com. Cireaşov, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani la dezordini şi a pătruns forţat în sediul G.A.C. de unde a luat arhiva şi a distrus–o’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 47). Alexandru Istrate, născut în 1894, în com. Bălăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni la dezordini şi a îndemnat să maltrateze pe activiştii de partid’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 48). Nicolae Gheorghe, născut în 1921 din com. Sperieţeni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C. şi a forţat dulapul preşedintelui de unde a luat cererile de înscriere şi le–a distrus.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 61). Năstase Văcaru, născut în 1929, din comuna Dobroteşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţenii din comună să se retragă din G.A.C. şi a pătruns în sediul G.A.C. de unde a luat documentele gospodăriei pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 82). Petre Toma, născut în 1920, din com. Petreşti, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente duşmănoase a pătruns în sediul sfatului popular şi a forţat pe preşedinte să le restituie cererile de înscriere în G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 54). Dănilă Raicu, născut în 1918, din com. Tătărăştii de Sus, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 luni în LM fiindcă „în ianuarie 1961 a făcut agitaţie pentru destrămarea G.A.C. şi a pătruns cu forţa în sfatul popular, de unde a încercat să ia documentele G.A.C. pentru a le distruge’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 85). Marin Leancă, născut în 1936, din com. Comani, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a participat activ la acţiunile duşmănoase împotriva colectivizării agriculturii şi a intrat cu forţa în sediul sfatului popular, ridicând cererile de înscriere în G.A.C. ale colectiviştilor pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 51). Dănăilă Filea, născut în 1904, din com. Răscăeţi, reg Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C, a pătruns cu forţa în sediul sfatului popular, aducând injurii la adresa activiştilor şi a răsturnat maşina sfatului popular’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 57). Nicolae Cîrstescu, născut în 1907, a fost internat 4 ani în LM fiindcă a „participat la dezordinile ce aveau ca scop desfiinţarea G.A.C şi a instigat şi pe alţi colectivişti.’’ .(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 39). Maria Tatomir, născută în 1933 în com. Morteni, reg. Argeş, a fost internată 4 ani în LM fiindcă „a instigat şi a participat la acţiunile violente împotriva activiştilor organelor locale, precum şi la devastarea sediului G.A.C.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 47). Anghel Tilincă, născut în 1906, din com. Şelaru, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a provocat dezordini cu scopul desfiinţării G.A.C şi a instigat şi pe alţi colectivişti.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 40). Petre Piciu, născut în 1926 în com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani şi a participat la dezordini în scopul destrămării G.A.C. dedându–se la acte de violenţă împotriva organelor locale’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Constantin Bălăşoiu, din comuna Curtişoara, regiunea Argeş. a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a particpat la acţiunea de devastare a Sfatului Popular şi a arhivei G.A.C., instigând şi pe alţi săteni’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 40). Gheorghe Torică, născut în 1928, din com. Curtişoara, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani la particparea la devastarea sfatului popular, precum şi la distrugerea arhivei G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Ion Dorobanţu, născut în 1916, din com. Drăgăneşti–Olt, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a provocat dezordini şi a împărţit forţat unele atelaje colectiviştilor instigând şi pe alţi ţărani’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Marin Tarpazan, născut în 1940, din com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a devastat sediul G.A.C şi a lovit cu pietre pe activiştii organelor locale’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Filofteia Tobă, născută în 1925 din com. Bălăneşti, reg. Argeş, a fost internată 2 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C. şi împreună cu alte elemente duşmănoase a luat cererile de înscriere şi le–a distrus, participând la devastarea sediului gospodăriei’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 52).

6.Criticarea structurilor colectiviste. Aurelian Stancu, născut în 1896, din com. Mihăeşti, reg. Argeş, a fost internat 5 luni în LM fiindcă „a redactat şi expediat Comitetului Central al P.M.R. a scrisoare anonimă cu conţinut duşmănos cu privire la transformarea socialistă a agriculturii’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Mihalache Gita, născut în 1896, din com. Izvoarele–Drăgăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „s–a manifestat împotriva colectivizării agriculturii, aducând injurii şi calomnii la adresa colectiviştilor’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 62). Iancu Mihalache, născut în 1897, din com. Izvoarele, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a defăimat politica partidului şi guvernului cu privire la colectivizarea agriculturii şi a instigat pe cetăţeni împotriva G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 61). Ioan Paterău, născut în 1914, din comuna Mihăeşti, regiunea Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă în 1957 a redactat „o fiţuică cu conţinut duşmănos la adresa regimului democrat–popular şi împotriva transformării socialiste a agriculturii’’(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 38). Gheorghe Năstase, născut în 1928, în com. Oarja, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a făcut propagandă duşmănoasă regimului, preconizând schimbarea lui şi a instigat pe ţărani împotriva transformării socialiste a agriculturii’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43). Nicolae Stanca, născut în 1924, din com. Tituleşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă a „redactat fiţuici cu conţinut duşmănos la adresa G.A.C şi a instigat pe colectivişti să se retragă din gospodărie’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 54). Ioan Georgescu, născut în 1910, din com. Cireaşov, regiunea Argeş, a fost internat în LM pentru o perioadă de 4 ani fiindcă a calomniat sectorul socialist al agriculturii.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 37). Grigore Muşat, născut în 1897, din com. Uzunu, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani fiindcă „în discuţiile purtate cu diverşi cetăţeni din comună elogia vechile regimuri burghezo–moşiereşti aducând în acelaşi timp calomnii organelor care desfăşurau activitate pentru consolidarea sectorului socialist’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 86). Iorga Enache, născut în 1936 din com. Slobozia, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a redactat o fiţuică cu caracter duşmănos şi a instigat pe cetăţenii din comună la dezordini împotriva G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f.60). Ilie Andronie, născut în 1929 din com. Cucuieţi, reg.Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a redactat un memoriu cu conţinut duşmănos pe care intenţiona să–l trimită organelor de partid’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43). Marin Adronescu, născut în 1921, din com. Cucueţi, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe colectivişti să se retragă din G.A.C. şi a redactat un memoriu cu conţinut duşmănos către organele de partid, prin care cerea retragerea din G.A.C în masă’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43).
REPRESIUNEA CA RĂSPUNS LA REVOLTELE ŢĂRĂNEŞTI.

Sistemul opresiv al colectărilor, brutalităţile şi excesele birocraţiei dezvoltate în jurul operaţiunilor de colectare, spectrul pauperizării şi al înfometării au creat o stare de spirit favorabilă rezistenţei împotriva colectivizării. Această opoziţie a cuprins toată populaţia satului românesc, indiferent de suprafaţa proprietăţii. Fenomenul rezistenţei generale contrazice una din evaluările liderilor de partid, după care, procesul colectivizării trebuia să antreneze cu sine amplificarea tensiunilor între diferitele grupuri de ţărani. Încă din 1949 Gheorghiu–Dej se referea la „contradicţiile profunde’’, contradicţii „care fac ca interesele adevărate ale ţărănimii muncitoare să fie mult mai strâns legate de cele ale clasei muncitoare, care luptă pentru desfiinţarea exploatării omului de către om, decât de cele ale chiaburimii exploatatoare’’. (Dej, AC, 1955, p. 202). Chiaburii era calificaţi drept „jecmănitori ai satelor’’ care „vor să subjuge pe ţăranii săraci şi mijlocaşi, să le acapareze pământul şi să întărească exploatarea capitalistă la ţară’’ (Dej, AC, 1955, p. 176). Succesul colectivzării ar fi depins, sugera Gheorghiu–Dej, de menţinerea acestei tensiuni. „Sărăcimea satelor – adică muncitorii agricoli proletari şi semiproletari – trebuie să fie permanent mobilizată şi antrenată în lupta împotriva exploatării chiabureşti’’ (Dej, AC, 1955, p. 213). Într–un manifest al Frontului Democraţiei Populare, era evocată această tensiune, în ideea că regimul comunist va acorda tot sprijinul ţăranilor cu suprafeţe mici. „Partidul şi guvenrul sprijină ţărănimea muncitoare în lupta ei împotriva exploatării chiabureşti. Numeroase legi şi măsuri de stat îngrădesc exploatarea chiaburească’’. (Manifestul, p.. 7). În mai 1953, Gheorghiu–Dej revenea la tema sciziunii în interiorul ţărănimii: „Chiaburimea ştie că în ziua în care întreaga ţărănime muncitoare va apuca pe calea gospodăriilor colective şi va fi lichidată posibilitatea exploatării ţăranilor mucnitori, atunci va veni vremea lichidării chiaburimii ca clasă’’ (Dej, AC, 1955, p. 635).

Revolte pre–colectivizare. Rezistenţa împotriva colectărilor nu este determinată în mod semnificativ de evoluţia structurilor colectiviste. De fapt, primele forme de rezistenţă se înregistrează înainte de declanşarea campaniei de colectivizare în martie 1949. Astfel, în septembrie 1948 au loc mişcări ţărăneşti în comunele Tomşani şi Loloiasca, judeţul Prahova. Adunaţi în faţa Primăriei pentru a fi instruiţi de activiştii de partid, ţăranii au reacţionat violent. Unul din participanţi le–a strigat activiştilor: „Noi am dat porumbul, grâul, floarea soarelui, lâna, iar acum vreţi să ne luaţi şi pământull? Noi nu–l dăm, vrem să fim liberi, nu vrem să ni se defiinţeze răzoarele’’ (Constantin Dobrescu, Revolte anticomuniste în Prahova, 1948, I, în AT, nr. 11–12, 1996, p. 131). Pentru calmarea spiritelor, activiştii de partid au cerut sprijinul trupelor de poliţie şi jandarmi, iar represiunea s–a concretizat prin mai multe arestări în rândul protestatarilor.

Revolta din satul Roma. Protestele cresc în intensitate după declanşarea campaniei de colectivizare. În mai 1949 au loc ciocniri între ţărani răsculaţi şi trupele de securitate în satul Roma, judeţul Botoşani. Aici revolta a fost declanşată de excesele activiştilor de partid, dar mai ales de spectrul deposedării de bunuri şi pământuri. (CPCA, dos. 5061/1992, f.1–2).

Revolta din Bihor. La începutul lunii iunie 1949 apar primele semne de revoltă în judeţul Bihor. La 28 iunie 1949 în comuna Biharia, judeţul Bihor, 2000 de ţărani convocaţi pentru a fi prelucraţi de secretarul Comitetului judeţean al Partidului Muncitoresc Român şi de responsabilul cu agitaţia şi propaganda au reacţionat violent atunci când li s–a spus să respecte planul de stat şi să predea cotele impuse. Ţăranii au cerut „să nu se scoată nici un bob de grâu din sat’’ şi i–au luat la bătaie pe activiştii de partid. Ordinea a fost restabilită numai după sosirea organelor de securitate. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 74). La 1 iulie 1949 ţăranii din comuna Uileacul de Munte, judeţul Bihor, l–au atacat pe secretarul organizaţiei de bază din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 74). La 3 iulie 1949 au avut loc incidente în comuna Chiraleu, judeţul Bihor, unde activiştii de partid încercau să–i convingă pe ţărani să predea cotele către stat şi să accepte intrarea în gospodăriile agricole. Reacţia ostilă a ţăranilor i–a obligat pe activişti să părăsească în mare grabă comuna. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 75). În comuna Arpăşel, judeţul Bihor peste 500 de ţărani au fost convocaţi pentru a fi prelucraţi de activiştii de partid trimişi de organizaţia judeţeană. Discursurile propagandistice nu au făcut însă decât să–i înfurie pe ţărani. Aceştia au început să strige: „Nu vrem colhoz. Nu ne trebuie comunism. Nu vrem să mâncăm mămăligă de la Gospodăria de Stat’’. Pentru eliberarea activiştilor de partid a fost necesară intervenţia trupelor de miliţie şi securitate. Este semnificativ că în momentul sosirii forţelor de represiune, răsculaţii s–au solidarizat cu chiaburii din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 75–76). La sfârşitul lunii iulie 1949 izbucnesc alte revolte în Bihor. În comunele Spinuş, Păcluşa de Barcău, Sarsig, Mişca, Tria şi Dermişoare ţăranii refuză să iasă la seceriş şi treieriş în cadrul campaniei de colectare a cotelor. Pentru restabilirea ordinii vor fi chemate forţele de miliţie şi securitate. (ASRI, FD, dos. nr. 4639, f. 77). În ciuda măsurilor de forţă, spiritul revoltei se răspândeşte cu repeziciune, iar focarele răscoalei se vor înmulţi doar în câteva zile. În comuna Tăut ţăranii încep să răspândească manifeste prin care populaţia satului este chemată să reziste acţiunii de colectare a cotelor. „Atenţiune ţărani, fără nici un pic de teamă. La luptă cu dânşii pentru cereale. Un bob de grâu să nu daţi acum la nimeni. Veniţi acum din toată ţara să luptaţi (ASRI, FD, dos.nr. 4638, f. 78–79). În comuna Sişterea, judeţul Bihor, peste 300 de ţărani, adunaţi în faţa Comitetului Provizoriu strigă „Daţi–ne pâine’’. Miliţia intervine şi operează arestări. Ţăranii opun rezistenţă. Trupele de intervenţie recurg la armament. Se trage în ţărani. Se înregistrează un mort. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 79). Centrul revoltei din judeţul Bihor se va localiza în comuna Girişul Negru. Aici ţăranii adunaţi în faţa Comitetului Provizoriu protestează împotriva cotelor. „Vrem pâine. Nu vom lăsa nici un bob de grâu să iasă din comună’’. Populaţia din mai multe sate se solidarizează cu mişcările din protest. Ţăranii din comunele Batâr şi Talpoş se vor alătura celor din comuna Tăut. „Afară cu comuniştii’’, strigă ţăranii răsculaţi. „Trăiască Tito. Nu avem frică că vine Miliţia, că nu trage cu arme că are ordin’’. Ţăranii răsculaţi incendiază arhiva Comitetului Provizoriu, iar la sosirea trupelor de securitate au loc schimburi de focuri. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 80). Se înregistrează incidente şi în comunele Cociuba Mare, Ucuriş, Susag, Coroiu, Ianoşda, Craiova, Marginea, Satul Barsa, Saldabaghi de Barcău, Ghida, Cohan şi Abram.

Reprimarea răscoalei din Bihor. Represiunea răscoalei din Bihor a fost sângeroasă. După 1 august satele răsculate vor fi ocupate de trupe de Miliţie şi Securitate. La acţiune au particpiat efective importante. În comunele Batâr, Talpoş şi Tăut vor fi trimise două companii şi două plutoane conduse de comandantul Batalionului 7 de securitate. În comuna Girişul Negru, Belfir şi Cociuba Mare, au fost trimise trei companii, în comuna Bicaciu, două plutoane. Toate localităţile răsculate vor fi izolate, iar accesul populaţiei din afară, interzis. Patrule de supraveghere vor fi instituite pentru a intimida locuitorii din comunele răsculate. După ocuparea zonei, prima măsură a fost executarea fără judecată a 16 ţărani răsculaţi, prin care se urmărea înfricoşarea populaţiei. Au urmat apoi deportarea tuturor familiilor implicate în mişcările ţărăneşti. Astfel, din comuna Coroiu au fost deportate 16 persoane, de vârste situate între 10 şi 63 ani. Din comuna Talpoş au fost deportate 28 persoane între 1 şi 74 ani. Din comuna Tăut 21 persoane, între o lună şi 72 ani. Din comuna Craiova, 24 persoane, între 2 şi 72 de ani. Din comuna Susag, 17 persoane, între 16 luni şi 72 ani. Din comuna Belfir, 20 de persoane, între 7 luni şi 69 de ani. Din comuna Cociuba, 16 persoane, între 2 şi 70 de ani. Din comuna Batâr, 24 persoane, între 7 şi 67 de ani. Din comuna Bicaciu, 20 de persoane, între 5 luni şi 64 ani. Din comuna Girişul Negru, 28 persoane, între 2 şi 62 de ani. Din comuna Ucuriş, 31 de persoane între 10 luni şi 70 de ani. (ASRI, FD, dos nr. 4638, f. 45–56).

Participanţii la răscoala din judeţul Bihor provin din familii cu putere economică diferită. Pot fi aminitiţi astfel câţiva participanţi din comuna Girişul Negru: Gheorghe Sârbu, născut în 1924, şi deţinând 11 hectare şi 6 vaci; Constantin Has, născut în 1899, cu 9 hectare şi 4 vaci; Florian Brânduş, născut în 1907, cu 4 hectare şi 1 vacă; Alexandru Jurjac, născut în 1930, cu 9 hectare şi 6 vaci; Ioan Bălaj, născut în 1914, cu 5 hectare şi 5 vaci; Ioan Barne, născut în 1904, cu 7 hectare şi 3 vaci, Petru Brânduş, născut în 1911, cu 4,3 hectare şi 3 vaci; Petre Tarău, născut în 1907, cu 9 hectare şi 4 vaci. Dintre participanţii din comuna Cociuba Mare pot fi amintiţi Ioan Dan, născut în 1904, cu 6,5 hectare şi 5 vaci; Gheorghe Şut, născut în 1920, cu 7 hectare şi 5 vaci; Moise Pojoca, născut în 1900, cu 7,5 hectare şi 4 vaci; Mihai Bront, născut în 1901, cu 6 hectare şi 3 vaci; Petru Ilieş, născut în 1897, cu 9 hectare şi 5 vaci; Teodor Obonţ, născut în 1921, cu 5 hectare şi 3 vaci; Vasile Tamp, născut în 1921, cu 7 hectare şi 4 vaci; Cornel Pojoga, născut în 1928, cu 5 hectare şi 4 vaci.

Etapele reprimării răscoalei din Bihor. Datorită amplorii şi intensităţii sale răscoala din Bihor a impus o reacţie deosebită din partea regimului. Planul de acţiune al Comandamentului Unic Oradea din 3 august 1949 conţine măsurile întreprinse în vederea executării acţiunii de deportare a persoanelor implicate (ASRI, FD dos. nr. 4638, f. 35–42).