I'ti i ii li ştiut Turpil că zece mii de franci din banii daţi de Tweed 'iu '. Cilul de la Drei Könige, pentru asigurarea cheltuielilor de mii Newman bloca încuietorile genţii, aprinse o ţigară şi rămase ' pin mită afară, pe strada pustie, mohorâtă. 1 i'rula nu operez în Elveţia, îl înştiinţa Turpil pe tonul său kili iiiiu. M care toarce.
Isă nici un răspuns; Newman se uită la ceas: şase şi
|i>u de discutat cu dumneavoastră, comentă Turpil şi New-li'l'i. C.una că vederea banilor îl făcuse până la urmă pe ie momeala. De atlfel, însuşi Turpil îi confirmă, cu ' i, că nu greşise: Aş putea să mă uit şi eu mai de-aproa-
¦ nul meu…
Turpil cercetă conţinutul, înapoie geanta şi rămase pe gânduri. Newman, care începuse săd prindă trucurile şi ticurile, nu zise nici el nimic. Era ca un fel de dans ritual în care răbdarea ziaristului avea mult de furcă.
— Ce facem de-acum până la ora H? Întrebă el, sătul de aşteptare.
Vă las să vă distraţi pe cont propriu până la ora două la noapte, când vin să vă iau de la hotelul…
Hilton, strecură Newman prompt, după care se întoarse către ciudatul oaspete: Aş vrea să te întreb şi eu câte ceva înainte de a te face nevăzut. Unde ţi-e echipamentul şi ce planuri ai?
Echipamentul e în maşină, la nici zece metri de aici; un Audi < || motor turbo, supraalimentat. Cât despre ce-o să fac, ei bine, o să veri I n iar planul sediului WS, în amănunt.
— Cum adică, „iar…”?
Turpil zâmbi pentru prima dată de când se întâlniseră.
— Meseria mea a fost expert în sisteme de siguranţă şi eu, 1111 instalat toată reţeaua de alarmă a clădirii; o cunosc mai bine dei I propria-mi locuinţă.
IVri 'I.1
Care vasăzică, tot bâlciul despre ce greu o să fie nu fusese clei) |j târguiala, se lămuri Newman. Nu zise însă nimic, pentru că îi con ideea că Turpil va lucra pe teren cunoscut. Acesta deschise portic înainte s-o închidă la loc, îşi băgă încă o dată capul înăuntru:
— La intrarea principală de la Hilton, fix la două şi jum. Ni' Sincronizarea e esenţială.
Spiriduşul trânti portiera înainte ca Newman să poată adăug. I 11
De cum sosiră în Zurich, Tweed îi telefona vechiului său pti Arthur Beck, şef al Poliţiei Federale din Berna. Ceva mai încolo, I păzea sacoşele amândurora. Treceau printr-un moment greu: oare va reacţiona Beck?
— Arthur Beck la aparat, răsună în telefon vocea bine cuiio”^ plină de vervă; cu cine vorbesc?
— Sunt Tweed…
— Ia spune-mi, cum o cheamă pe frumoasa ta asistentă? Creill eşti, însă…
Paula Grey. Şi ultima dată când am fost aici, ai reţinut un avion în tranzit spre Atena ca să vorbim noi la aeroportul din Kloten.
Ajunge; iartă-mi prudenţa. De unde suni?
De la un public…
De când ai trecut podul în Laufenburg aştept telefonul ăsta, măi jmule!
De unde naiba o mai ştii şi p-asta?
— Păi, am primit şi eu raportul lui Howard despre isprava ta din. Ondra, plus fotografii ale tale şi ale Paulei, pe care le-am transmis 'osturilor de grăniceri. Nu l-ai văzut pe ofiţerul care s-a uitat lung la tine şi după aceea s-a înapoiat la maşina poliţiei? El te-a recunscut şi mi-t transmis prin radio. Ia zi, unde eşti?
În Zurich şi am nevoie urgent de un emiţător de mare putere la Mre să am acces singur. O să-ţi spun mai multe dacă… Sau când ne liuâlnim.
De întâlnit, trebuie să ne întâlnim. Aş putea aranja să te aducă o Waşină de-a noastră, de la sediul poliţiei din Zurich, dar cred că e mai bine să rămâi în umbră. Poţi să vii cu expresul până la Berna? Da? Bun! Unu taxi de la gară când ajungi şi părerea mea e să intri în Taubenhalde ftiiu spate; îţi mai aduci aminte unde e? Prin urmare, când te aştept?
I să-mi laşi timp să întind covoraşul roşu… () să mai dureze câteva ore. Întâi luăm masa şi după aceea expresul. Perfect. Vezi cum faci să ajungi pe întuneric. Şi când ne vedem, i spui şi mie cine-a luat-o pe mirişte la voi, în Londra – cred că nu ud, din câte-am citit eu printre rânduri. Ai grijă de tine. Surâsul lui Tweed în timp ce agăţa telefonul în furcă avea două 'iivc: o dată, pentru că se simţea uşurat la auzul glasului prietenos, „ i|. Uor; apoi, îl amuzase să audă expresia aceea colocvială din gura Hfck, mândru nevoie mare de cunoştinţele sale de limbă engleză. > Pare prietenos, o anunţă pe Paula. Acum, trebuie să cumpărăm ¦ i >. Dize pentru lucrurile astea şi după aceea la masă!
Nu eu un loc în Bahnhofstrasse de unde putem cumpăra valizele; ţ| „A mă aştepţi la cafeneaua din apropiere, nu stau mult…
¦orowitz stătea împreună cu Morgan în biroul acestuia din Basel. Illunscse pe Eva Hendrix înapoi acasă, în Frankfurt, nu fără să-i plătească un onorariu substanţial. Într-adevăr, nu vedea cum ar fi putut-o infiltra pe lângă Tweed, aşa că n-avea rost s-o mai care după el.
— A sosit momentul să plec la Zürich, îi spuse el lui Morgan. Vreau să-1 iau cu mine pe Stieber; când se întoarce din Germania – parc-aşa ai spus, nu?
— Trebuie să se-ntoarcă dintr-o clipă în alta.
— Să pui în mişcare cât mai mulţi agenţi în Zürich; presupun că au fotografia lui Tweed şi a Paulei?
— Da. O să le spun să scoată mai multe cApii.
Sper că ne putem baza măcar pe agenţii ăştia. Au posibilitatea şi controleze un oraş de întinderea şi complexitatea Zürichului?
Ba bine că nu! Sări Morgan ofensat. Am o bătrână care te M uimi văzând ce distanţe poate acoperi pe bicicletă; avem motocicliştj avem tineri care umblă pe jos, avem vânzători de baloane şi jiu Iţi plasaţi în puncte strategice… Câte-un ochi pe metru pătrat şi un dracu' nu s-ar prinde!
— Trimite un bărbat şi o femeie la gara mare; fugarii noştri au probabil acolo deja. Scormoneşte toate hotelurile, pune-le trepădu iii la îndemână o poezie, s-o recite la recepţie când arată poza lui Twe< ştiu eu, să zică ceva cum că Tweed trebuie să plece urgent la NewYi sau mă rog… Nevastă-sa e greu bolnavă, ceva de genul ăsta. Sau să sc| drept reprezentanţi ai firmei de asigurări Prudential, unde Tv,< I directorpoţi să scoţi nişte cărţi de vizită false ale firmei Prudenţii!
— Da. Chiar la sediul din Zürich. Pleci cu avionul astăzi la Zürifl Morgan îşi înăbuşi enervarea în faţa acestui torent de indii
Horowitz se ridică în picioare.
— Nu azi, mâine, răspunse el. Ai destul timp deci să prej^ terenul acolo.
— Asta o să consume toată forţa de lucru, se plânse Morgan.
— Mai trimite oameni şi de aici. Pentru moment, Zürich a d” principalul teatru de acţiune. La revedere.
Horowitz se întoarse la hotelul Drei Könige, unde-şi luase 11 II lăsă pe Morgan să fumege, la propriu şi la figurat. Colac pesir ff îl mai sună şi Buckmaster. Nu mai poate omul nici să respire'
— Numai câteva cuvinte, îl anunţă glasul arogant al şefului. Regret că trebuie să-ţi dau o veste tristă: doctorul Rose a fost victima unui accident fatal. După cum spun ziarele, a fost lovit de o maşină al cărei şofer a fugit de la locul accidentului. Atât am avut să-ţi spun.
Morgan se prăvăli în fotoliu, cu un oftat de uşurare. Avea, iată, o compensaţie măcar pentru discuţia cu Armand Horowitz…
După ce îl văzu pe Turpil plecat, Newman se întoarse la Drei Könige să ia masa de seară. Din câte înţelesese, Turpil avea de făcut pregătiri minuţioase pentru infiltrarea în clădirea companiei World lecurity. Îşi parcă BMW-ul lângă hotel, răspunse la salutul portarului şi mi. I în camera lui.
Sub duşul fierbinte, Newman îşi lăsă mintea să deruleze în voie Iii mul probei deloc uşoare prin care trecuse în scurtul drum cu maşina li Li gară până la hotel: nu mai ningea, însă temperatura scăzuse brusc, liniile de tramvai erau nişte panglici paralele de gheaţă, el însuşi dera-jtiisc de două ori pe câte-un petic de gheaţă, în curbe.
I Hipă duşul reconfortant, se îmbrăcă mai gros, în vederea perforatelor ce i se cereau pentru noaptea respectivă, apoi coborî în res-ii uit. Terasa suspendată deasupra apelor Rinului, cu mese în aer liber („unui sezonul cald, era acum închisă şi acoperită cu un strat de omăl de o palmă.
Iu icstaurantul aproape gol, şeful de sală îl conducea pe Newm.in 11 masă, când acesta se răzgândi brusc: ş prefera masa aceea pentru doi, de lângă perete, vă rog… 1 uni să nu, domnule!
¦. Ii cu spatele la perete, făcându-se că studiază meniul, Newman I Ip. I din ochi pe bărbatul înalt, suplu, cu ochelari cu ramă meta-| Iţr/.it patru mese mai încolo. II recunoscuse imediat pe Horowitz, tllU.it de Marler drept cel mai redutabil asasin profesionist al! I ii unei când îi arătase fotografia făcută pe ascuns, la intrarea în '< din Freiburg. Şi uite că Armand Horowitz avea afinităţi cu „i în alegerea unui hotel convenabil…
< i u grijă, ziaristul lăsa să se dizolve şocul prin care trecuse.
30„10' latitudine nordică, 41”0' longitudine vestică, la sud-vest il insulele Azore; cu alte cuvinte, în mijlocul Atlanticului. La ordin căpitanului William North, cargobotul de douăzeci de mii de tofl Lampedusa, cu un singur coş, fu oprit cu prova în vânt. Secundul rapi j tase un semnal de ajutor primit prin radio dinspre nava aflată acum l. i jumătate de milă tribord. Se găseau la sute de mile distanţă de cel tjj apropiat traseu maritim circulat şi căpitanul North se simţea datol răspundă apelului.
— Am înţeles că e vorba de o femeie care şi-a rupt un picior că/. I pe o scară de tambuchi, a explicat secundul. Are fractură dublă şi u doctor la bord. Au mai semnalat şi nişte defecţiuni în sala maşinii Aprobaţi transferarea femeii la noi?
North stătea pe punte, cu picioarele depărtate, cu binoclul la o cercetând nava străină. Lipsită parcă de viaţă, aceasta se legăna uiJ ritmul hulei potolite. Binoclul mătură orizontul însă, după cum aştepta căpitanul North, nici urmă de alt vas nu apărea în ra vizuală. Era ziua în amiaza mare, soarele scotea cuţite de lumină crestele valurilor.
Noi avem medic de bord, insistă secundul. Dacă femeia rj acolo şi nici n-or să reuşească să remedieze defecţiunea tehnică ^ u am putea-o avea pe conştiinţă…
Lasă-mă să mă gândesc, îi răspunse North, luându-şi binoi I la ochi.
La multe lucruri trebuia să se gândească William Nortli. Avariat, Helvetia, naviga sub pavilion francez. Tot cam douăzei 11 de tone, estimă el. Dacă defecţiunea survenise mai de mult, e posibil într-adevăr să fi plutit mult în derivă spre sud.
Ceea ce-1 făcea pe North să ezite era însă acest Shock-wave, oniputerul gigantic ascuns în cala vasului, ocupând aproape tot spa-jiul. Echipajul era compus din douăzeci de marinari, toţi înarmaţi, sub prelata aceea dinspre prova se ascundea o mitralieră de mare ilibru. Helvetia, văzută prin binoclul său, oferea într-adevăr o privelişte demnă de milă: o navă în derivă, fragilă, vulnerabilă, neputincioasă…
— Şi ce-ar fi dacă ne-am vedea de drum, gândi North cu glas tare; Bte-aşa, să ne punem palma-n fund şi să-i dăm bătaie, cu ochii închişi, până la Plymouth, să vedem ce gust are berea britişilor ăstora… I – Nu cred c-aş mai dormi liniştit tot restul drumului, în cazul ăsta, llttientă secundul. I” Da' ce, crezi că eu aş mai dormi? Îl aprobă North, apoi se hotăra: l'unc-i radistului să le transmită că ne pot trimite cucoana într-o barcă. 9 lingură barcă, atenţie! Şi anunţă-1 pe doctorul Schellberger că-i vine icient la bord. Stai! Mai spune-i radistului să-i comunice lui Lan-pe frecvenţa ştiută, incidentul. Sper că i-ai întrebat pe băieţii de la ¦ni dacă n-au detectat cumva vreun submarin în zonă?
Înainte să ies pe puntea de comandă, după cum cere procedura în Ic urgenţă.
Bine, e-n regulă. Hai, dă-i drumul că ne apucă Revelionul pe-aici. A fim cu sufletu-mpăcat, spune-le puşcaşilor să stea pe lângă mi-Hjrft; să nu ridice prelata, totuşi. Nu de alta, dar n-aş vrea să-i dăm 11 *„1 M”î săracului căpitan de pe Helvetia; nu cred că doctorului Schell-Hjkr i-arface plăcere încă un pacient…
Lorth rămase cu mâinile în şolduri, uitându-se la vasul străin. II B pe secund, care tocmai părăsea puntea de comandă: l'll! Încă o măsură de precauţie: pune echipajul în stare de alarmă, m Ic sase adune pe puntea din faţă. Hai, dă-i bătaie! B>rth, un vlăjgan de un metru şi nouăzeci, rămase să se întrebe, nu. U, ce-i venise cu atâtea măsuri de precauţie. Era ceva în toată BJl asta care-1 îngrijora, nu-şi dădea seama ce. Aparenţele erau |l paşnice, în orice caz. Se uită la ceas: o să treacă vreo jumătate de oră până o vor transborda pe femeie pe Lampedusa. Prin binoclu mai văzuse că echipajul de pe Helvetia era compus numai din albi, pro babil europeni.
Privi peste umăr la bărbatul scund, cu părul alb, care tocmai urci ¦ pe puntea de comandă. Scund, solid, doctorul Schellberger era foarfi agil pentru vârsta lui.
— Aud că am de lucru, domnule căpitan: o fractură dublă înseamnl un sac de dureri.
North dădu din cap, gândindu-se la o alternativă: ce-ar fi să se ilurfj doctorul pe Helvetia, săd dea pacientei primul ajutor? Schellbergei iitfi fu însă de acord.
— Cu un diagnostic ca ăsta nu se ştie niciodată. Mai bine s < > -aici, s-o ţin sub observaţie.
North acceptă explicaţia doctorului. Secundul îşi făcu
— Radistul transmite mesajul către Helvetia chiar acum. A mi iidj fiindcă a trebuit să răspundă unui mesaj trimis din Londra. I >iij”4 tM o să ia legătura cu Langley.
— Mulţumesc. Cred că peste o jumătate de oră putem piei I i
La câteva mii de mile nord-vest de locul discuţiei de nul Lance Buckmaster părăsea încăperea pusă la dispo/iiN i Amiralitate în urma cererii exprese a primului-ministru. Aii I ¦ aparat de emisie-recepţie de mare putere, a cărui manipulau Hj problemă pentru Buckmaster, iar singura cheie era la < I V „M tice se găseau, de altfel, în toate sediile mai importau ic aii | World Security & Communications.
Lance se întoarse singur, pe întuneric, la biroul său 01 unde aşternu pe hârtie o scurtă înştiinţare dactilopi ||| i mul-ministru. O reciti, o semnă cu un „B” mare, < 1 puse într-un plic pe care îl sigila şi scrise „Strii i H atenţia personală a Doamnei Prim-Ministru.” Apoi i,. I 'lulj ceafă, se întinse şi căscă. Nu-i mai rămânea ^ corespondenţei oficiale.
Înştiinţarea era concisă, aşa cum îi plăcea primului >¦ „18:10. Luat legătura cu North. Transportul se desfăşoară în limitele rarului stabilit.”
De pe puntea de comandă a vasului Lampedusa, căpitanul North mărea prin binoclu mişcările de la bordul Helvetiei. Aceştia borâseră o scară mobilă a cărei platformă mai că atingea crestele valului liniştite. Mai fusese lansată la apă şi o barcă mare, pe care o liluceau acum în dreptul platformei. Doi mateloţi coborâră scara şi P|ură pupa şi prova bărcii de platformă. In capul scării apărură alţi Hpmbri ai echipajului, cărând cu grijă o targa, pe care o coborâră Im. Ită, până la platforma de jos. Pe targa, North distinse o brunetă n lung, despletit. Femeia stătea nemişcată şi avea legat în lungul „hi picior ceva ce părea a fi o atelă de lemn.
Lori h îşi luă binoclul de la ochi şi cercetă starea de lucruri pe „ i prova a propriului vas. Într-adevăr, erau acolo câţiva mateloţi în „I >. Ilierei mascate, aşa cum ordonase el; alţii sprijineau balustrada 'I I, privind la Helvetia. Mai mult ca sigur şi aceştia aveau asupra
I i iH. Dele, ascunse vederii. Întrucât vasul stătea cu prova îndreptată 1 1 Iwiia, North nu mai consideră necesar să irosească oameni şi p i i punţii pupa. Ului Helvetiei, Greg Singer, fost sergent în SAS, supraveghea „, operaţiilor din capul scării. Un metru nouăzeci, masiv, II l uns perie; bluză şi pantaloni de doc; un cap mare, cu trăsă-i un portret sculptat în lemn de tek. M n. ivea decât treizeci şi trei de ani. Fusese dat afară din 1 i|'c i i. d de Comando Aerian din motive de brutalitate faţă de
! Lanţul său a avut o strângere de inimă când a plecat
1 Im i. i o stâncă„, spusese el atunci. „Păcat că s-a ambalat aşa ii ui iIc acelea de antrenament; altfel îl duce mintea bine…„ 1 il h” lusese un eufemism în stil britanic, pentru că de fapt i ' nici mai mult nici mai puţin decât să rupă fălcile a doi inpul unei şedinţe de alpinism în munţii Brecon din Ţara o „I iiu-şi dăduseră toată osteneala!
' i, i ii cronometrul în mână, conducând o operaţie ui în a să se aleagă cu o sută de mii de lire sterline.
Pentru aşa o sumă, Singer era gata să meargă până-n pânzele albe. Mâna îi alunecă pe sub bluză, pipăind tocul Luger-ului de la centură. Lângă el îşi făcu apariţia căpitanul Hartmann, austriac de origine, cared spuse:
Radistul raportează că am obţinut permisiunea de a transbord, pasagera rănită.
Atunci să-nceapă bruiajul, ordonă scurt Singer, cu o expresi întunecată.
A şi început; nici un mesaj de pe Lampedusa nu mai poate I recepţionat de nimeni. Ce facem cu scafandrii?
Au plecat de cinci minute, pe la babord; or să ajungă cam în acelajl timp cu barca…
Singer coborî scara şi sări în barcă, unde targa fusese deja aşezată < il grijă. Erau cinci oameni cu totul. Pe fundul bărcii zăceau în dezonlin mai multe suluri de prelată. Singer dădu ordinul de plecare şi moi I porni, funia de acostare fu dezlegată şi aruncată pe platformă, iar b. irn o luă de-a curmezişul valurilor line către Lampedusa.
Atenţia întregului echipaj era îndreptată asupra şalupei cari apropia, fapt pe care Singer îl anticipase corect, contând pe curiozii. H|fl oamenilor ca factor de deturnare a vigilenţei. Îşi consultă din nou >r| nometrul şi dădu ordin să fie micşorată viteza.
Succesul operaţiei depindea de o sincronizare perfectă: cei i scafandri autonomi trebuia să ajungă la pupa Lampedusei cu un nil! Înainte ca şalupa lui Singer să acosteze lângă scara deja cobor.'uj flancul vasului. După aceea, operaţia trebuia încheiată scurt, în dj trei minute.
North nu găsea nimic îngrijorător în toată scena: un cer al Iu limpede, un soare generos, valuri jucăuşe, barca în care o puteil deja şi pe femeia accidentată. Să fi avut vreo douăzeci şi ceva d jacheta descheiată lăsa la vedere cele două coline ale sâniloj puloverul de lână, mulat pe trup, iar pantalonii strâmţi, clin I puneau în evidenţă picioarele lungi, frumoase. De pe Lamp
Bord.
Intre timp, pe puntea pupa a Lampedusei începea să se deruleze coşmarul: nişte mâini se agăţau de copastie, trăgând după ele trupuri > unplet mascate în costume de scafandru, fiecare purtând cu sine un sac impermeabil. Se mişcau fără zgomot şi foarte rapid. Se debarasară de labele înotătoare şi de măşti, pe care le înlocuiră cu măşti contra gazelor |i aparate de respirat, scoase din saci, împreună cu câte un pistol cu gaze otrăvitoare. O dată echipaţi, porniră în pas alergător de-a lungul punţii, Uc-o parte şi de cealaltă. Pe o scară de tambuchi apăru pe neaşteptate un ni nciot de pe Lampedusa şi rămase mut să se holbeze la apariţiile Hdoase care alergau înspre el; îşi duse mâna la pistol, însă unul dintre Ihcatori fu mai iute. Matelotul îşi duse mâinile la beregată şi, cu un fel li gâlgâit sinistru, se prăbuşi înapoi, pe scară, mort înainte de a ajunge i nli ima treaptă.
Agresorii se răspândiră: un grup o luă în jos, pe scara tambuchiului, ¦I doi urcară spre puntea de comandă, încă unul o luă pe puntea Hbord. Înainte de a ajunge pe puntea de comandă, cei doi se opriră şi mul din ei furişă o privire după colţ. Sde pe Helvetia era deja amarată la platforma Lampedusei. ' i marinari se adunaseră pe platformă şi aju-tau la transbordatei < u infinite precauţii. Singer se aplecă şi luă ceva de sub un sul de 1 hi; când se ridică din nou, avea masca de gaze pe cap şi un pistolii icră Uzi în mână. Până să se dumirească North, el era pe punte. Maţi mitraliera! Sunt terorişti, deschideţi focul… I ui a ultimele cuvinte ale căpitanului North, înainte ca trupul să i se | ni tlouă sub tăişul unei rafale scurte. Singer îndreptă arma spre i' i are, conform ordinului, dezvelise mitraliera şi se pregătea de ' Im. I patu rafale scurte, patru trupuri se prăbuşiră pătând puntea Hlge. Singer îşi trecu arma la poziţia „foc cu foc” şi înlocui norul. Părăsi în fugă puntea de comandă şi se repezi în jos pe un i In, fără să-şi scoată masca de pe figură. Gazul cu cianură ucidea u, la cea mai mică inhalare. Văzu încă doi mascaţi pe coridor, rftiiil înaintea lui. Sări peste două cadavre, îndreptându-se spre sala |< Krcapitulă automat, din mers, cadavrele: până acum, şapte.
În total, aveau de măturat un echipaj de douăzeci de oameni, inclusiv căpitanul North. Singer dădu buzna în cabina radio unded surprinse pe operator cu un vraf de caiete de coduri într-o mână, încercând cu cealaltă să deschidă hubloul. Singer îşi eliberă gura de sub mască şi sprijini ţeava pistolului de ţeasta lui Hoch, radistul american:
— Pune dracului caietele alea pe masă. Aşa, băieţel, fii cuminte. Iii atent, a doua oară nu te mai întreb: ai luat legătura cu Langley?
Hoch deschise gura, dar nu reuşi să scoată nici un sunet; înghiţi îil sec şi mai făcu un efort:
— Am încercat, zise el stins, dar n-a mers; prea mulţi paraziţi…
În sinea lui, Singer răsuflă uşurat, bucuros că staţia de bruiaj illJ pe Helvetia îşi făcuse treaba. Se dădu înapoi câţiva paşi, arătând '<|” podea:
— S-ar putea să fii unicul supravieţuitor. Avem nevoie de uilfl tovarăşe. Culcă-te pe jos. Nu aşa, pe burtă!
Singer scoase o pereche de cătuşe din buzunar, îl împunse pe I l^H cu ţeava armei în ceafă, să-1 sperie mai bine, apoi puse pistolul p< p-hM şi se aplecă deasupra slăbănogului care tremura de spaimă, li u I mâinile la spate şi i le prinse în cătuşe. II ridică în picioare.1 11 l 1 „ j şi-i aplică o lovitură în falcă, trimiţându-1 în lumea viselor. I'
Singer era uriaş.
Or să aibă nevoie de Sparkes pentru mesaje radio, gândea 1 I „I 1 ce priveşte semnalele morse, ăia îi cunoşteau probabil „anp Hoch, tuşeul cu care erau obişnuiţi.
Singer îşi culese arma de pe jos, îşi puse masca la loc şi driuH cabinei. Ieşi în coridor, executând o întoarcere rapidă stânga dicjfl pistolul îndreptat înainte. Unul din oamenii lui mascaţi lovi 1 n „ o uşă; aceasta sări în lături şi dinăuntru răbufni un foc de aiitM propti cu spatele în peretele opus al coridorului. Cu un ţ>,” agre-sorul apăsă trăgaciul pistolului său, expediind un proii cabină. Urmă o linişte adâncă.
Singer se apropie tiptil, furişă o privire rapidă în calmi 1 < 4 rămăsese deschisă şi-şi retrase imediat capul. Abia după. U '¦< „ ¦ cadrul uşii. Claie peste grămadă, şase membri ai echipajului I 4
Zăceau fără suflare, cu mâinile încleştate pe pistoale. Faţa unuia dintre ei jjxepea să se cianozeze.
Auzind un geamăt înăbuşit, Singer se întoarse. Omul lui fusese rănit numai. Nu era timp însă de îngrijiri acum. Singer aruncă o privire în lungul coridorului, luă pistolul din mâna unui matelot mort şi-1 împuş-I i pe rănit în cap. O convulsie dezarticulată şi trupul rămase nemişcat. Singer puse arma la loc în mâna mortului din cabină: nu era bine să ştie li lui că el dăduse lovitura de graţie unuia din echipă…
Îşi făcu din nou socoteala: douăzeci, fără Hoch însemna nouăspre-¦ i e. Până acum numărase treisprezece cadavre; mai rămâneau şase.; Ieşind pe tambuchiul dinspre puntea pupa, dădu peste încă trei; Hai rămâneau deci trei. Sala maşinilor! S-or fi gândit tâmpiţii să caute l, o…?
' niger coborî câteva trepte, se opri în faţa unei uşi de oţel, o deschi- „1 p. işi pe grătarul de metal dinăuntru. O scară cobora mai adânc, în de vasului. Cei trei maşinişti rămaseră cu gâtul întors, paralizaţi i' 11 U ia bruscă a ciudatei arătări. Singer îi culese, unul câte unul, fără mli, 11 c. Nouăsprezece. Scena era liberă. Alergă grăbit afară, pe pun-1 di 11 unandă; mai erau o mulţime de lucruri de făcut.
I |tn (ut îşi scosese masca şi trăgea cu nesaţ în piept aerul sărat, învio lugrid, suedeza folosită drept momeală, se debarasase ele largă şi 1' niiiiilă şi stătea acum sprijinită de balustradă.
Lor, strigă Singer către unul din oamenii săi, originar din i -l Pune-ţi masca de gaze şi dă o raită prin hârdăul ăsta, de la un ilml; îi ştii rostul, că doar ai studiat planul împreună cu noi toţi, II ' ipru. Vreau să fie totul curat într-o oră: deschide toate hu-
Dostları ilə paylaş: |