Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

IMAGINEA DE ANSAMBLU
Până acum am văzut că impactul global al combustibililor fosili este uluitor de pozitiv. Dar să facem un pas înapoi şi să ne întrebăm: De ce suntem procupaţi de mediul nostru? De ce suntem preocupaţi, să zicem, de poluare? Desigur, în principal dorim să vedem prosperarea omului, dar în special dorim sănătatea omului. De aceea, privind către combustibilii fosili şi calitatea mediului, este important să privim nu doar cum acestea ne ajută să ne transformăm mediul nostru spre mai bine, ci de asemenea ne ajută să ne transformăm noi înşine spre mai bine prin tehnologia sănătăţii

Să vedem tendinţele: mortalitate infantilă, mortalitate sub cinci ani, malnutriţie şi speranţa de viaţă.

Figura 7.2: Tendinţele de sănătate peste graniţă şi în jurul lumii

Source: World Bank,World Development Indicators (WDI) Online Data April 2014.
Fiecare dintre aceste grafice reprezintă o colectare de date ale unor oameni reali, mulţi dintre care au primit recent energie şi mulţi dintre care suferă din lipsa energiei.

Speranţa de viaţă pe plan mondial la naştere a crescut de la şaizeci şi trei în 1980 la şaptezeci în 2012. Rata mortalităţii infantile la nivel de planetă a scăzut de la 115 la 47 per 1.000 de naşteri. Rata de mortalitate a bebeluşilor a scăzut de la 80 la 35 per 1.000 naşteri în aceeaşi perioadă. Incidenţa tuberculozei, o boală infecţioasă care ameninţă în special oamenii săraci cu puţin acces al medicina modernă, a scăzut de la 147 per 100.000 oameni în 1990 când au început înregistrările Băncii Mondiale, la 122 în 2012. Malnutriţia, definită ca procentaj al copiilor sub cinci ani cu greutate sau înălţime medie semnificativ sub cele pentru vărsta respectivă, a scăzut constant la o rată semnificativă din 1990. Accesul la electricitate şi surse îmbunătăţite de apă, ceea ce constituie indicatori de bază pentru bunăstarea umană, igienă şi sănătate în general, s-a îmbunătăţit de asemenea.

Ţările în curs de dezvoltare în regiunile sub-sahariene şi estul Asiei au fost deosebit de impresionante; ţările în curs de dezvoltae din estul Asiei au acum o speranţă de viaţă medie la naştere de şaptezeci şi trei de ani. Trebuie acordat mult credit energiei la scară industrială, mai întîi, după cum am văzut în capitolelele anterioare, din combustibilii fosili. Fără o cantitate mare de energie convenabilă vasta majoritate a oamenilor ale căror vieţi au fost drastic îmbunătăţie în ultimele decenii ar sta încă în întuneric jelindu-şi copiii şi prietenii decedaţi, dacă aceştia ar fi fost născuţi, în primul rând.

Multe tehnologii consumatoare de energie influenţează sănătatea noastră globală într-un mod pozitiv. Producţia de hrană, medicina modernă şi salubritatea necesită energie ieftină, abundentă şi sigură pentru a le face disponibile şi convenabile cât mai multor persoane.

Toate acestea sunt parte din imaginea în ansamblu impactului combustibililor fosili asupra vieţii, sănătăţii noastre şi mediului nostru.

Pentru a rezuma, combustibilii fosili ne îmbunătăţesc mediul printre altele, prin faptul că ne permit să combatem pericolele pentru sănătate ale naturii, care în caz contrar ar fi copleşitoare.

Ca toate formele de energie acestea conţin riscuri şi produse secundare, dar în acelaşi timp ne furnizează energia şi resursele pentru a minimaliza, neutraliza şi chiar inversa unele stricăciuni. Mai pe larg, daca sănătatea este preocuparea noastră, combustibilii fosili se supun sistemului alimentar si de îngrijire medicala care a creat cea mai mare speranţă de viaţă din istorie.

Din nou, vedem că impactul considerat negativ al combustibililor fosili asupra calităţii mediului este de fapt uimitor de pozitiv.

Trebuie să facem o alegere. Vom folosi combustibili fosili pentru a maximiza bunăstarea umană în toate domeniile vieţii, inclusiv mediul nostru? Sau vom continua să vedem combustibilii fosili doar negativ, orbi la beneficiile imense de până acum şi cele uimitoare care urmează în viitor?

8

COMBUSTIBILII FOSILI, SUSTENABILITATE ŞI VIITOR

ESTE MODUL NOSTRU DE VIAŢĂ SUSTENABIL?

Cercetând dovezile cu privire la utilizarea combustibililor fosili până în prezent de către oameni, am văzut că industria combustibililor fosili este de departe liderul mondial în producerea de energie ieftină, din belşug, de încredere şi că energia a crescut radical capacitatea noastră de a crea o societate înfloritoare, un climat mai locuibil, şi o mai mare calitate a mediului. Pe aceste fronturi, atâta timp cât suntem capabili să utilizăm combustibilii fosili, este copleşitoare dovada că viaţa poate fi din ce în ce mai bună în toată lumea dacă utilizăm tehnologiile combustibililor fosili şi alte tehnologii pentru a rezolva mai multe probleme - inclusiv cele pe care tehnologia combustibililor fosili şi alte tehnologii le crează.

Rămâne o întrebare importantă: Care sunt perspectivele pe termen lung pentru acest mod de viață? În timp ce astăzi suntem bogaţi în resurse de combustibili fosili şi aceştia ne ajută să creăm bunăstare, ce ne rămâne pentru viitor?

Cu un consum atât mare, poate acest mod de viață să dureze într-adevăr? Este el sustenabil?

Răspunsul este mai mult decât da. Nu numai că modul nostru de viaţă poate dura; îl putem păstra din ce în mai mult, atâta timp cât nu adoptăm politici de "sustenabilitate".

În capitolul 3, am văzut că, volumul de combustibili fosili neutilizaţi, materii prime aflate în prezent în Pământ, depăşeşte cu mult cantitatea pe care am folosit-o în întreaga istorie a civilizației noastre, de multiple ori, şi că problema-cheie este dacă avem capacitatea tehnologică şi interesul economic pentru a transforma această materie primă într-o resursă.

De ani de zile, de fapt secole, adversarii combustibililor fosili - şi unii susținători ai combustibililor fosili - au spus ca utilizarea combustibililor fosili este nesustenabilă pentru că vom rămâne fără ei.

În schimb, am continuat să-i folosim. Cu cât îi folosim mai mult, cu atât mai mult vom crea. Resursele energetice de combustibili fosili, am discutat, sunt create - prin rotirea unei materii prime non-resursă într-o resursă folosind ingeniozitatea umană. Și există rămase o mulțime de materii prime.

În ultimii ani, revoluţia energetică a gazelor de şist a deblocat vaste noi resurse de petrol şi gaze, ceea ce face ca remarca "suntem pe punctul de a rămâne fără combustibili fosili" să pară neverosimilă în viitorul apropiat. Prin urmare, mulți lideri ecologişti au trecut de la a spune că suntem pe punctul de a nu mai avea combustibili fosili, la a spune că abundența noastră de combustibili fosili este cauza pentru care vom rămâne fără alte resurse - cel mai alarmant, teren arabil şi apă, dar şi o întreagă serie de alte materiale care sunt cruciale pentru civilizaţie.

"Consumând trei planete" ca valoare a resurselor, atunci când, de fapt, avem una singură, poate fi comparată cu obezitatea din copilărie - mănâncă până ţi se face rău ", spune David Miliband, secretarul de stat pentru mediu, produse alimentare, şi afaceri rurale din Regatul Unit. Răspunzând la criticile aduse planurilor de energie regenerabilă ca fiind numite utopice şi exagerate, Bill McKibben spune: "Poate este sistemul actual, cu cererea lui de creştere fără sfârşit într-o lume limitată, care pare utopică şi exagerată."

Teoria din spatele acestor predicţii este că Pământul are o "capacitate de încărcare" limitată, o idee care a fost răspândită pretutindeni în anii 1970. Doi dintre cei mai importanţi exponenţi ai acestui punct de vedere au fost Paul Ehrlich şi John Holdren. În cartea lor de referinţă, Global Ecology, ei au scris:
Când o populație de organisme creşte într-un mediu limitat, mai devreme sau mai târziu se va ajunge la o limită de resurse. Acest fenomen, descris de ecologişti ca atingerea "capacităţii de încărcare" a mediului, se aplică bacteriilor dintr-un un vas de cultură, musculiţelor dintr-un borcan cu agar, şi bivolilor din preerie. Aceasta trebuie să se aplice, de asemenea, şi omului de pe această planetă finită.
Aceste teorii nu au fost luate în râs - au fost folosite de mulţi pentru a cere restricţii drastice privind utilizarea combustibililor fosili, atâţi cât avem astăzi.

Ehrlich și Holdren au anunţat, " Trebuie să fie lansată o campanie masivă pentru a restabili un mediu de înaltă calitate în America de Nord şi pentru a re-dezvolta Statele Unite ale Americii." Acest lucru a însemnat o încercare de a inversa dezvoltarea industrială - prin lege: "Acest efort trebuie să fie o politică pe scară largă"

Aceste idei au fost văzute în mare măsură ca muncă a lui Holdren, care subliniază aceste teme iar şi iar, şi care i-au adus prestigiul de a deveni consilier ştiinţific al preşedintelui Barack Obama.

Aşa cum am discutat mai devreme, aceste previziuni au fost greşite, dar de ce, mai exact, au fost greşite? Motivul cel mai clar este că există de departe mult mai multe materii prime – combustibili fosili – şi mai multă ingeniozitate umană pentru a le obţine decât se aşteptau Ehrlich și Holdren. Dar există o eroare profundă aici, o eroare la rădăcina întregului concept de sustenabilitate (durabilitate). Această eroare este o înţelegere retrogradă a resurselor.

POTENŢIALUL NELIMITAT DE A CREA RESURSE

ȘI PROGRESUL UMAN
Cei care cred în „capacitatea de încărcare” finită consideră Pământul ca pe ceva care ne "poartă" pe noi cu dispensarea unei anumite cantităţi de resurse. Dar dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce omul cavernelor a avut atât de puţine resurse?

Cei care cred în idealul nonimpact-uman tind să înzestreze natura cu un statut divin, ca o entitate care ne hrănește numai dacă vom trăi în armonie cu alte specii şi dacă nu cerem prea mult pentru noi.

Dar natura ne oferă foarte puține resurse direct utilizabile pentru maşinile de energie. Resursele nu sunt luate din natură, ci create din natură. Ceea ce se aplică la materiile prime cum ar fi cărbunele, petrolul şi gazele se aplică de asemenea fiecărei materii prime din natură - sunt toate resurse potenţiale, cu un potențial nelimitat care urmează să fie valorificat de mintea umană.

În cele din urmă, o resursă este doar materie şi energie trasformată prin ingeniozitatea umană pentru a satisface nevoile umane. Ei bine, planeta pe care trăim este 100 % materie și energie, 100 % potenţială resursă pentru energie şi orice altceva ne-am dori. Să spunem că am zgâriat numai la suprafaţă este sugestiv pentru a înţelege cât de puţin am dezvăluit din potenţialul acestei planete. Știm deja că avem destule combinații de combustibili fosili şi energie nucleară care să dureze mii şi mii de ani, şi atunci, sperăm, vom avea fuziunea (o potenţială formă de energie nucleară mult superioară) sau chiar o formă hiper eficientă de energie solară.

Cantitatea de materie primă şi energie de pe această planetă este atât de vast incomprehensibilă că este lipsit de sens să facem speculații cum că am rămâne fără. Spunându-ne că există doar atâta materie şi energie pentru a crea resurse este ca şi cum ne-ar spune că există doar atât de mult de vizitat în galaxie că o vedem dintr-o dată. Adevărat, dar irelevant.

Sustenabilitatea nu este un termen clar definit. Potrivit Naţiunilor Unite, are peste o mie de interpretări, dar ideea de bază este "repetabil pe termen nedefinit". De exemplu, ideea de regenerabilitate, care este de obicei sinonimă cu dezvoltarea durabilă în domeniul energiei, este că sursa de combustibil se reface iar şi iar, fără să fie nevoie să se facă ceva special.

Dar de ce este acest lucru un ideal? În cele mai multe domenii, vom accepta şi dori o schimbare constantă. De exemplu, vă doriţi cel mai bun telefon din cele mai bune materiale, indiferent dacă aceste materiale vor mai exista peste două sute de ani şi indiferent dacă acestea vor fi "reînnoite" pentru a fi utilizate pentru două ceşti şi-o sfoară.

De ce ar trebui să vrem să utilizăm panouri solare sau mori de vânt iar şi iar (lăsând la o parte faptul că acestea se deteriorează rapid şi necesită astfel o serie continuă de cercetări în domeniu) dacă acestea continuă să ne furnizeze o energie scumpă, nesigură? De ce să nu folosim cea mai progresivă formă de energie din toate timpurile, recunoscând că acest lucru ne va schimba pe măsură ce avansăm şi cel mai bun devine mai bine?

La începutul acestei cărți, am observat cum fiinţele umane supravieţuiesc cu ajutorul ingeniozităţii, transformă natura să răspundă nevoilor lor - de exemplu, să producă şi să consume resurse. Am observat că forţa motrice a transformării, amplificatorul capacităţilor umane, resursa din spatele oricărei alte resurse, este energia - care, în viitorul apropiat, înseamnă în mare măsură energia din combustibili fosili. Nu există nicio limită esenţială a resurselor energetice - avem nevoie doar ca ingeniozitatea umană să fie liberă să descopere metode de a transforma energia inutilizabilă în energie utilizabilă. Aceasta deschide o posibilitate palpitantă: un potenţial nesfârşit de îmbunătăţire a vieţii prin tot mai multe resurse energetice care să ajute la crearea a şi mai multe resurse de orice fel. Acesta este principiul care explică corelaţia puternică dintre: utilizarea combustibililor fosili şi speranţa de viaţă, utilizarea combustibililor fosili şi veniturile, utilizarea combustibililor fosili şi ceva la fel de bun: ingeniozitatea umană de a transforma resursele potenţiale în resurse reale - inclusiv resursa cea mai fundamentală, energia.

Dezvoltarea nu este nesustenabilă. Cu libertate, inclusiv libertatea de a produce energie, este practic inevitabilă. Nu mănâncăm ultima felie de pizza din cutie , nu răzuim fundul oalei; stăm pe vârful unui aisberg fără sfârșit.

Aceasta este o perspectivă palpitantă pentru toată lumea - şi, desigur, pentru cei care trăiesc în sărăcie de resurse. Dacă continuăm să creăm resurse, cred că viitorii mei nepoţi vor gândi despre generația mea de americani din 2014 că a fost o generaţie care a trăit în sărăcie de resurse.
CUM UTILIZAREA COMBUSTIBILILOR FOSILI ADUCE

PROGRES PENTRU GENERAŢIILE VIITOARE

Hai să aplicăm ideea creării de resurse, la grija că activităţile de astăzi fac rău generaţiilor viitoare, grijă pe care adversarii utilizării combustibililor fosili se concentrează de multe ori.

Nu am copii, deci ştiu că nu mă pot referi la perspectiva asupra viitorului pe care ţi-o oferă paternitatea, dar cred că e important pentru mine să încerc. Deci, când mă gândesc la aceste probleme, încerc să mă gândesc la copiii pe care îi ştiu, copiii prietenilor mei apropiaţi sau membri ai familiei şi să mă întreb cum îi va afecta ceea ce fac eu.

Zilele trecute, am fost în vizită la doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, care au un copil de doi ani pe nume Seth. Am fost suficient de norocos să-l văd o dată pe săptămână din momentul în care s-a născut - şi se întâmplă rar să-l văd şi să nu-mi lumineze săptămâna. Dacă noi adulții am putea să aducem atât de multă de învăţătură şi bucurie în vieţile noastre ca un copil fericit de doi ani. În ultima vreme, când l-am vizitat, l-am învăţat unele lucruri despre un fel de jujitsu brazilian rudimentar, pentru că îmi place, şi cred că este un lucru mare pentru un copil să înveţe, şi sper că el va continua asta mai târziu în viaţă.

Pentru cineva care a fost vreodată conectat chiar şi cu un singur copil, gândul că întreprinzi conştient acţiuni care să-i afecteze viitorul este înfricoșător. Noi, natural, ne dorim ca viața copiilor noştri să fie la fel de bună sau chiar mai bună decât a noastră.

Când îl văd pe Seth, uneori mă întreb, cum va fi el în viitor?

O parte din răspunsul la această întrebare este minunat necunoscut. Ce alegeri va face el? Nu știu, dar sunt încântat să văd.

O altă parte din răspunsul la această întrebare este sub controlul părinților săi: Cum îl vor influenţa părinţii lui şi cum îl vor educa, bine sau rău? Aici sunt fericit să ştiu că el este pe mâini bune.

Dar o parte din răspunsul la această întrebare este sub controlul nostru al tuturor. Ce alegeri vom face care să definească lumea în care trăim? Va fi o lume cu mai multe oportunităţi şi mai puţine greutăți sau mai multe greutăţi şi mai puţine oportunităţi? Va fi o lume a progresului - o lume în care el să aibă mai multe opţiuni interesante pentru carieră, mai puţine şanse să se îmbolnăvească, mai multă securitate financiară, mai puţine şanse de a merge la război, mai multe oportunităţi de a vedea lumea, mai puţină suferinţă şi un mediu mai curat, mai sigur? Sau va fi o lume în declin, dacă unul sau toţi aceşti factori se vor înrăutăţi?

Tot ceea ce am învățat despre energie m-a condus la concluzia că va fi o lume a progresului dacă vom continua să utilizăm mai multă energie, combustibili fosili în special, dar va fi o lume care va da înapoi dacă nu vom mai face asta din teama pentru mediu şi climă, cărora combustibilii fosili de fapt le fac mai mult bine, decât rău.

Principiul de bază îmbrăţişat în această carte este că noi supravieţuim prin transformarea mediului astfel încât să ne satisfacă nevoile. Maximizăm resursele şi minimizăm riscurile. Consumul de energie este forma supremă de transformare - deoarece ne creşte capacitatea de a transforma mediul pentru a satisface toate celelalte nevoi, pentru a maximiza fiecare resursă şi a minimiza orice amenințare.

Nu există nici o limită la cantitatea de resurse pe care le putem crea sau la numărul de probleme pe care le putem rezolva - cu excepţia timpului pe care îl avem, timpul fiind cea mai valoroasă resursă (cu toate că, poate fi extins, de asemenea). Singura altă "limită" este punctul nostru de plecare, care reprezintă resursele existente cu care trebuie să lucrăm şi, chiar mai important, cunoştinţele pe care le avem despre crearea de resurse.

Ceea ce are Seth nevoie este o lume în care oamenii să fi creat o mulţime de resurse, ceea ce va face mai uşor pentru el şi ceilalţi din generaţia lui să creeze unele noi, şi o mulţime de cunoştinţe privind modul de a crea resurse. Sunt încrezător că va primi această lume, pentru că este exact ceea ce avea nevoie şi generaţia mea – şi a primit.

Gândiţi-vă la generaţia voastră. Din perspectiva generaţiilor anterioare, sunteţi o generaţie viitoare. Extinzând la bunicii şi străbunicii noştri, şi ei au gândit la ce fel de lume ne-ar lăsa, s-au gândit la noi.

În urma căror acţiuni ale lor - şi ale generațiile dinaintea lor - am beneficiat cel mai mult?

Un tip de acţiune de care beneficiază toată lumea pentru a merge înainte, este formarea unei idei noi importante - fie o descoperire ştiinţifică, cum ar fi cele trei Legi ale lui Newton, fie o realizare tehnologică, cum ar fi eficientul motor cu aburi al lui Watt.

Dacă ne uităm la istorie, un procent incredibil de disproporționat de idei valoroase au venit în ultimele câteva secole, care coincid cu civilizaţia care a folosit combustibilii fosili. De ce? Deoarece o astfel de civilizație productivă ne-a câştigat nouă timp să gândim şi să descoperim, şi apoi să utilizăm aceste cunoştinţe pentru a deveni mai productivi, şi să câştigăm mai mult timp pentru a gândi şi a descoperi. Ar trebui să fim recunoscători generaţiilor trecute pentru producerea şi consumul de combustibili fosili, mai degrabă decât să-i limităm şi să încearcăm să subzistăm cu ceva inferior.

Dacă ne vom încetini progresul, inclusiv generarea de idei noi, prin utilizarea energiei inferiore, nu merităm nimic, decât dispreţ de la generaţiile viitoare - de exemplu, de la cei care mor prematur din cauza unui tratament medical care vine douăzeci de ani mai târziu decât le este necesar.

Producţia de energie creşte producţia de cunoştinţe, şi sunt cunoştinţe care permit unei generaţii să înceapă de unde a rămas cea de dinainte.

În afară de ideile şi cunoştinţele noastre, o altă formă de acţiune din trecut care ne-a adus beneficii este crearea bunăstării trecute.

Imaginaţi-vă că am fi avut toate cunoştinţele de astăzi, dar am fi fost plasaţi într-un mediu din precivilizaţie. Din ceea ce ştim, aceasta era o perioadă "bogată în resurse naturale". Am vrea să fim acolo? Bineînţeles că nu, pentru că aceste "resurse" nu ar fi resurse reale; ar fi doar resurse potenţiale, materii prime, şi ar fi nevoie de o cantitate enormă de timp şi de efort fie chiar şi pentru a începe să le folosim pentru a crea bunăstare.

Cu cât mai multe resurse au fost create în trecut, cu atât mai prospere au fost societăţile şi cu atât au lăsat în urmă mai multe resurse pentru noi ca să avem cu ce începe. Cât de recunoscător sunt omului care a luat primul un filon de rugină dintr-o piatră şi l-a transformat într-unul de fier, în loc să-l lase să stea acolo pentru mine şi generaţia mea.

Acest proces de creare a resurselor furnizează materialul pentru următoarea etapă de creare de resurse. Aceasta înseamnă să iei minereul de fier şi să-l transformi în ceva mai valoros, oţel, apoi oţelul să-l transformi în ceva mai valoros, o grămadă de grinzi, pe care să le transformi în ceva mult mai valoros, un zgârie-nori, care devine ceva chiar mai valoros - loc de muncă pentru mii de oameni productivi, care cresc valoarea fiecăruia dintre aceste locuri de muncă pornind un număr de întreprinderi de producţie, care în cele din urmă ajung înapoi la materiile prime pentru a le face mai valoroase printr-o combinație ingenioasă de maşină de putere, forţă de muncă, şi metode superioare.

Viaţa poate fi grozavă, pe termen nelimitat. Fiecare dintre noi trebuie să încerce să facă tot ce este mai bine în viaţa lui, prin crearea a cât de mult poate ca să beneficieze în viaţa lui, şi să se bucure de faptul că interesele sale sunt armonizate cu cele ale semenilor săi, ale copiilor săi şi copiii copiilor săi, ştiind că cel mai mare dar pe care el îl poate face atât lui cât şi viitorului este de a fi o ființă umană creativă care se bucură de viața lui.

Concluzia finală pe care o putem trage despre consum, eficiență şi risipă este că cel mai valoros lucru pe care îl avem este timpul nostru. Dacă vrem să vorbim despre resurse, în cazul în care viața umană este standardul nostru, atunci cea mai importantă resursă ar trebui să se concentreze asupra timpului nostru. Prin utilizarea combustibililor fosili cumpărăm mai mult timp. Cumpărăm mai multă viață. Cumpără pentru noi mai multe oportunități. Cumpără pentru noi mai multe resurse. Combustibilii fosili sunt un instrument extraordinar care să creeze această formă finală de bunăstare, această resursă supremă: timp pentru a ne utiliza mintea şi corpul să ne bucurăm de viaţa noastră cât mai mult posibil.

Timpul şi calitatea vieţii de care ne putem bucura în acest moment, este deja mai puţin decât ar trebui să fie, şi ameninţă să devină mult mai puţin decât ar trebui să fie, chiar dacă utilizarea combustibililor fosili este morală, societatea noastră nu ştie asta. Vocile care ghidează societatea noastră au convins mulți dintre noi că energia vieţii este imorală şi fac apel la restricţii, din toate dovezile pe care le avem, aceasta ar fi un coşmar.

9

CÂŞTIGAREA VIITORULUI

“DE CE FACI ASTA?”

5 noiembrie

Stau în faţa unei săli de curs plină cu trei sute de studenţi de la Levine Science Research de la Universitatea Duke. Acum doisprezece ani, stăteam într-unul din acele locuri. Acum stau în faţă, vizavi de Bill Mckibben; care a fost numit liderul ecologist al naţiunii şi, fără îndoială, lider mondial adversar al combustibililor fosili.

În seara aceasta, el şi cu mine vom dezbate “etica de utilizare a combustibililor fosili”. Sunt emoţionat. La fiecare dezbatere unde există o cameră de fotografiat, fără să conteze cât eşti de experimentat, ceva va merge întotdeauna rău. Adversarul tău poate să facă o observaţie neaşteptată sau pur şi simplu să fie un bătăuş şi o secundă de pierdere a calmului poate anula o oră şi jumătate de calm.

McKibben are mult mai multă experienţă în dezbateri decât mine. L-am vazut în dezbateri înainte şi este foarte priceput – este calm, sigur pe el, şi poate, la cerere să citeze sute de studii prestigioase şi autori pentru a-şi impune punctul de vedere.

El va argumenta o poziţie mult mai populară decât a mea, aceea că folosirea combustibililor fosili este imorală, o “dependenţă” nesustenabilă care provoacă schimbări catastrofale climatice, poluare, şi epuizarea resurselor. Cred că studenţii sunt cufundaţi în aceste idei; Eu am fost cu siguranţă atunci cand m-am dus la Universitatea Duke.

Am să argumentez că utilizarea de către noi a combustibililor fosili este morală şi ar trebui să fie continuată şi chiar extinsă. Am de gând să argumentez că folosirea combustibililor fosili ne îmbunătăţeşte mediul, care este o idee contraintuitivă de care cei mai mulţi oameni nu au auzit niciodată, una de care nici măcar eu nu am ştiut cu un deceniu în urmă.

Pregătirea pentru această dezbatere a fost dură. Deşi îmi spun că sunt un bun combatantdiscuţii mulţi fani ai muncii mele au “vorbit prostii” în numele meu, am ştiut încă din prima zi că voi fi în razboi. În ultimele două luni mi-am petrecut mai mult de jumătate din timp pregătindu-mă pentru această noapte.

De obicei atunci când petrec mai bine de două luni la un proiect, există măcar consolarea că voi fi plătit. Nu şi acum. De fapt, eu plătesc pentru această dezbatere. Am fost de acord să-i plătesc lui McKibben zece mii de dolari din banii mei – ceea ce înseamna mulţi bani pentru mine, poate o sumă nesăbuită , având în vedere ca am o afacere mică, unde patru din cinci nu reuşesc în primii cinci ani .

Cât despre buzunarele adânci ale prietenilor mei din industria combustibililor fosili? Este 2012, şi nu am astfel de prieteni. Abia ştiu pe cineva din această industrie, şi după luni de zile de ridicare a antenelor pentru găsirea vreunei implicări, am găsit o organizaţie care mi-a dat o echipă de producţie video pentru a filma evenimentul. Toată promovarea şi logistica au fost finanţate de mine, cu 25.000 de dolari pe care i-am strâns pentru a promova dezbaterea – donaţi de oameni ca şi mine care sunt în afara industriei de combustibili fosili, dar apreciază civilizaţia noastră bazată pe industria de combustibili fosili – şi Programul de Valori sau Etică în Piaţă de la Universitatea Duke, condus de fostul meu profesor Gary Hull.

Cum stăteam pe scenă, simţeam o combinaţie de adrenalină, nervi, oboseală, şi mi-am pus o întrebare la care cred că se gândeau mulţi dintre membrii audienţei : De ce faci asta?

Totul a început cu Rolling Stone.

În iulie 2012, Rolling Stone a publicat un articol fantastic de popular, scris de Bill McKibben despre relele combustibililor fosili, intitulat “Încălzirea globală înfricoşează noua matematică “. El a susţinut că este dovedit ştiinţific de mult timp că avem nevoie să restricţionăm mare parte din consumul de combustibili fosili - în diferite momente, şi a cerut interzicerea lor între 80 % şi 90 % în următoarele câteva decenii. Singurul lucru care ne opreşte, a spus el, este manipularea politică a industriei combustibililor fosili, care a luptat pentru profituri în detrimentul viitorului nostru şi a devenit astfel “Inamicul public numărul unu pentru supravieţuirea civilizaţiei noastre planetare.”El a cerut o mişcare a maselor pentru a demoniza industria de combustibili fosili şi de a o priva de susţinerea politică, la fel cum s-a întamplat cu regimul apartheid din Africa de Sud care a fost demonizat şi demontat din cauza indignării morale a cetăţenilor din întreaga lume.

La fel cum acel mecanism puternic a dat jos acel regim, investiţiile din Africa de Sud au fost private – retrase , McKibben a făcut apel la americani să renunţe la industria combustibililor fosili ca o formă de ostracizare publică.

Articolul lui McKibben a făcut senzaţie. A primit 120.000 “like”-uri pe Facebook – descris de un blogger al Centrului American pentru Progres ca fiind “un număr monstru, de obicei rezervat pentru articole din HuffPost despre Kim Kardashian în bikini.” Articolul a fost celebrat de către cetăţeni şi elitele intelectuale deopotrivă.

Ceea ce nu s-a întamplat a fost - opoziţia – cel puţin a celor presupuşi mari şi puternici, industriile combustibililor fosili. Asta deoarece ei nu se tem de McKibben? Nu prea. McKibben este un maestru activist politic , pe larg creditat de întarzierea cu mai mult de cinci ani a conductei Keystone XL, cel mai important proiect de combustibili fosili din ultimii zece ani .

Lipsa de răspuns a fost, cred eu, din cauză că McKibben aducea un argument moral – acela că era timpul să se facă lucrul corect în privinţa viitorului nostru legat de combustibili fosili, chiar dacă ar fi fost dificil. Foarte puţini oameni ştiau că există un argument moral pentru combustibilii fosili, un argument cum că folosirea acestora este cea mai bună pentru viaţa umană, economie şi mediu, în prezent şi în viitor.

Cineva trebuia să faca ceva, şi eu aveam controlul asupra a exact unei persoane. Am simţit că cea mai bună şansă a mea în a face o diferenţă , chiar dacă a fost înfricoşător şi riscant, a fost aducerea susţinătorilor de top anti – combustibili fosili pe video unde să fie provocaţi pe motive morale. Cel puţin oamenii ar putea vedea că există o alternativă.

De aceea am fost acolo. De aceea, stresul, timpul şi banii au meritat. Nu voi spune cine m-am gândit că va câştiga; poţi să decizi pentru tine la www.moralcaseforfossilfuels.com . Dar am fost mulţumit că mulţi oameni care nu auziseră despre cazul moral al combustibililor fosili mi-au spus că a fost interesant şi important, inclusiv un agent de carte, Wess Neff, a urmărit aceste filmări şi mi-a spus că trebuie să scriu cartea pe care o citiţi acum.

Dacă, la începutul acestei cărţi, ar părea o nebunie pentru o fiinţă umană să investească în viaţa combustibililor fosili şi în industria de combustibili fosili, sper că v-am convins că aceasta este o cauză care merită, o cauză la care sper ca vă ve-ţi alătura ca parte a cauzei mai mari a înfloritorului progres uman. Pentru că am de gând să vă cer, de asemenea, să luaţi măsuri şi nu va fi mereu uşor şi confortabil, dar va fi cel mai bun lucru de făcut pentru prezentul şi în special pentru viitorul nostru.

Pe măsura ce citiţi asta, există milioane de oameni din industria de combustibili fosili ce muncesc pentru a produce mai multă energie ca să ne dea capacitatea de a ne dezvolta , dar libertatea lor de producere a energiei şi libertatea noastră de a o folosi sunt în pericol. Pe măsură ce citiţi acestea, există o mişcare reală, decisă împotriva combustibililor fosili care vrea cu adevărat să ne priveze de energia vieţii .