Cs. Definiţi anestezia locală. Pierderea temporară a conştienţei

1. 
   Sutura Blair-Donatti
   
2. 
   Sutura în “U”
   
3. 
   Sutura intracutanată (intradermală)
   
4. 
   Sutura simplă
   
5. 
   Surjet simplu
   

189. 
     CM. Specificaţi tipurile de sutura continuă, care sunt utilizate pentru suturarea plăgilor cutanate în chirurgie.
     

1. 
   Sutura intracutanată (intradermală)
   
2. 
   Surjet simplu
   
3. 
   Sutura mecanică
   
4. 
   Sutura Blair-Donatti
   
5. 
   Sutura în “U”
   

190. 
     CM. Indicaţi, care din patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
     
     1. 
        Pneumonia acută
        
     2. 
        Hidrosadenita acută
        
     3. 
        Abcesul hepatic
        
     4. 
        Supuraţia plăgii postoperatorii
        
     5. 
        Pielonefrita cronică
        

191. 
     CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
     
     1. 
        Prezenţa microorganismelor patogene virulente
        
     2. 
        Hiperemia venoasă a ţesuturilor
        
     3. 
        Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
        
     4. 
        Bacteriemia tranzitorie
        
     5. 
        Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
        

192. 
     CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.
     
     1. 
        Exogenă
        
     2. 
        Prin implantare
        
     3. 
        Prin contact
        
     4. 
        Endogenă
        
     5. 
        Aerogenă
        

193. 
     CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
     
     1. 
        Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
        
     2. 
        Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
        
     3. 
        Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
        
     4. 
        Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
        
     5. 
        Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
        

194. 
     CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
     
     1. 
        Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
        
     2. 
        Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
        
     3. 
        Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
        
     4. 
        Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
        
     5. 
        Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
        

195. 
     CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
     
     1. 
        Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
        
     2. 
        Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
        
     3. 
        Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
        
     4. 
        Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
        
     5. 
        Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
        

196. 
     CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare al edemului în caz de infecţie chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
     
     1. 
        Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
        
     2. 
        Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
        
     3. 
        Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
        
     4. 
        Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia acestora de către edemul tisular
        
     5. 
        Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
        

197. 
     CS. Indicaţi cauza dereglării funcţiei extremităţii în caz de infecţie chirurgicală purulentă acută.
     
     1. 
        Distrucţia supurativ-necrotică a aparatului ligamentar şi articular
        
     2. 
        Plegia în urma neuritei toxice
        
     3. 
        Sindromul algic pronunţat
        
     4. 
        Dereglarea pronunţată a circulaţiei arteriale
        
     5. 
        Tromboza venoasă distală
        

198. 
     CM. Indicaţi mecanismele şi reacţiile nespecifice de apărare în caz de infecţie chirurgicală.
     
     1. 
        Rolul protectiv al dermei neafectate
        
     2. 
        Prezenţa microflorei saprofite a pielii
        
     3. 
        Inflamaţia
        
     4. 
        Sinteza anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei
        
     5. 
        Fagocitoza
        

199. 
     CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este caracteristic pentru:
     
     1. 
        Faza de infiltraţie
        
     2. 
        Faza de contracţie a plăgii
        
     3. 
        Faza de resorbţie a exudatului inflamator
        
     4. 
        Faza de supuraţie (abcedare)
        
     5. 
        Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
        

200. 
     CS. Ce indică simptomul de fluctuienţă în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?
     
     1. 
        Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
        
     2. 
        Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
        
     3. 
        Prezenţa gazului în ţesuturi
        
     4. 
        Caracterul anaerob neclostridial al infecţiei
        
     5. 
        Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
        

201. 
     CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie chirurgicală acută.
     
     1. 
        Leucocitoză
        
     2. 
        Leucopenie
        
     3. 
        Devierea spre stînga în formula leucocitară
        
     4. 
        Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
        
     5. 
        Eozinofilie
        

202. 
     CM. Indicaţi complicaţiile locale ale proceselor supurativ-inflamatorii ale ţesuturilor moi a extremităţilor.
     
     1. 
        Limfangita
        
     2. 
        Limfadenita
        
     3. 
        Pneumonia bacteriană
        
     4. 
        Sepsisul
        
     5. 
        Tromboflebita
        

203. 
     CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a ţesuturilor moi:
     
     1. 
        Analiza generală a sîngelui
        
     2. 
        Analiza generală a urinei
        
     3. 
        Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
        
     4. 
        Puncţia diagnostică
        
     5. 
        Biopsia
        

204. 
     CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.
     
     1. 
        Triunghiul nazo-labial
        
     2. 
        Regiunea cervicală posterioară
        
     3. 
        Suprafaţa palmară a mîinii
        
     4. 
        Peretele abdominal anterior
        
     5. 
        Talpa piciorului (plantei)
        

205. 
     CS. În caz de furuncul inflamaţia purulentă se dezvoltă în:
     
     1. 
        Ţesutul subcutanat
        
     2. 
        Glanda sebacee
        
     3. 
        Piele
        
     4. 
        Foliculul pilos
        
     5. 
        Glanda sudoripară
        

206. 
     CM. Indicaţi fazele de evoluţie a furunculului.
     
     1. 
        Faza de infiltraţie
        
     2. 
        Faza de necroză
        
     3. 
        Faza de abcedare
        
     4. 
        Faza de erupere
        
     5. 
        Faza de detaşare a necrozei
        

207. 
     CM. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?
     
     1. 
        În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
        
     2. 
        În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
        
     3. 
        În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei de sprijin de către extremitatea afectată
        
     4. 
        În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
        
     5. 
        În cazul suportării patologiei respective în antecedente
        

208. 
     CS. Ce manifestare clinică indică cert asupra faptului că furunculul se află în faza de abcedare?
     
     1. 
        Simptomul de fluctuienţă
        
     2. 
        Hipertermia pielii
        
     3. 
        Hiperemia pielii
        
     4. 
        Durerea în focarul de inflamaţie
        
     5. 
        Tahicardia
        

209. 
     CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:
     
     1. 
        Carbuncul
        
     2. 
        Hidrosalpinx
        
     3. 
        Furuncul
        
     4. 
        Hidrosadenită
        
     5. 
        Dermatită axilară streptococică
        

210. 
     CS. În caz de hidrosadenită inflamaţia purulentă se dezvoltă în:
     
     1. 
        Ţesutul celulo-adipos subcutanat
        
     2. 
        Glanda sudoripară
        
     3. 
        Foliculul pilos
        
     4. 
        Ganglionul limfatic
        
     5. 
        Glanda sebacee
        

211. 
     CM. Hidrosadenita este localizată tipic în regiunea:
     
     1. 
        Peretelui abdominal anterior
        
     2. 
        Plica inframamară
        
     3. 
        Fosa axilară
        
     4. 
        Fosa poplitee
        
     5. 
        Plica inghinală
        

212. 
     CM. Hidrosadenita se caracterizează prin următoarele:
     
     1. 
        În centrul infiltratului inflamator se află foliculul pilos
        
     2. 
        Localizarea tipică este regiunea occipitală şi cervicală posterioară
        
     3. 
        Mai frecvent e localizată în regiunea axilară
        
     4. 
        Inflamaţia purulentă debutează de la glanda sebacee
        
     5. 
        Are tendinţă către recidivare
        

213. 
     CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?
     
     1. 
        Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
        
     2. 
        Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
        
     3. 
        Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
        
     4. 
        La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuienţă
        
     5. 
        Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
        

214. 
     CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?
     
     1. 
        Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
        
     2. 
        Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
        
     3. 
        Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
        
     4. 
        Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
        
     5. 
        Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau regională
        

215. 
     CM. Ce include prelucrarea chirurgicală a focarului purulent?
     
     1. 
        Deschiderea largă a cavităţii purulente
        
     2. 
        Administrarea în cavitatea purulentă a antibioticelor cu spectru larg
        
     3. 
        Înlăturarea ţesuturilor necrotizate
        
     4. 
        Aplicarea suturilor primare
        
     5. 
        Drenarea cavităţii purulente
        

216. 
     CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:
     
     1. 
        De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
        
     2. 
        Starea generală a bolnavului de regulă rămîne satisfăcătoare
        
     3. 
        Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
        
     4. 
        Semnul de “sită”
        
     5. 
        Simptomul de fluctuienţă nu este tipic
        

217. 
     CM. Drept indicaţie directă către intervenţie chirurgicală în caz de suspecţie la abces al ţesuturilor moi servesc:
     
     1. 
        Durerile puternice în regiunea focarului de inflamaţie
        
     2. 
        Hiperemia evidentă a pielii şi edemul pronunţat
        
     3. 
        Prezenţa simptomului de fluctuienţă
        
     4. 
        Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor în analiza generală a sîngelui
        
     5. 
        Obţinerea conţinutului purulent în timpul puncţiei focarului inflamator
        

218. 
     CS. Indicaţi metoda optimală de anestezie în timpul efectuării prelucrării chirurgicale a abcesului postinjecţional al regiunii fesiere.
     
     1. 
        Anestezia generală cu miorelaxare
        
     2. 
        Anestezia locală infiltrativă
        
     3. 
        Anestezia tronculară
        
     4. 
        Anestezia generală intravenoasă fără miorelaxare
        
     5. 
        Anestezia superficială cu cloretil
        

219. 
     CS. Agentul cauzal tipic al erizipelului este:
     

1. 
   Streptococul
   
2. 
   Stafilococul
   
3. 
   Colibacilul
   
4. 
   Pneumococul
   
5. 
   Bacilul pioceanic
   

220. 
     CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.
     
     1. 
        Forma flegmonoasă
        
     2. 
        Forma abcedantă
        
     3. 
        Forma buloasă
        
     4. 
        Forma necrotică
        
     5. 
        Forma eritematoasă
        

221. 
     CM. Indicaţi simptoamele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.
     
     1. 
        Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
        
     2. 
        Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
        
     3. 
        Formarea sectoarelor de necroză cutanată
        
     4. 
        Hiperemia pielii sub forma „hartei geografice”
        
     5. 
        Simptomul de fluctuienţă
        

222. 
     CM. În care forme ale erizipelului este indicat tratamentul chirurgical?
     
     1. 
        Forma flegmonoasă
        
     2. 
        Forma buloasă
        
     3. 
        Forma necrotică
        
     4. 
        Forma abcedantă
        
     5. 
        Forma eritematoasă
        

223. 
     CM. Indicaţi elementele tratamentului complex al infecţiei chirurgicale?
     
     1. 
        Antibioticoterapia raţională
        
     2. 
        Terapia de detoxicare
        
     3. 
        Transfuzia de sînge integru cu scop de stimulare a imunităţii
        
     4. 
        Prelucrarea chirurgicală a focarului purulent
        
     5. 
        Indicarea citostaticelor
        

224. 
     CS. Mastita se dezvoltă mai frecvent:
     
     1. 
        În perioada de pubertate
        
     2. 
        În al treilea trimestru de sarcină
        
     3. 
        În perioada de lactaţie
        
     4. 
        În perioada climacterică
        
     5. 
        În primul trimestru de sarcină
        

225. 
     CM. În dependenţă de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:
     
     1. 
        Abces intramamar
        
     2. 
        Abces suprafascial
        
     3. 
        Abces subareolar
        
     4. 
        Abces subpectoral
        
     5. 
        Abces retromamar
        

226. 
     CM. Indicaţi simptomele tipice ale mastitei acute.
     
     1. 
        Ascensiunea temperaturii corporale
        
     2. 
        Retracţia mamelonului de partea inflamaţiei
        
     3. 
        Durerea şi senzaţia de distensie în regiunea glandei mamare
        
     4. 
        Pielea sub formă de “coajă de portocală”
        
     5. 
        Eliminări sero-hemoragice din mamelon
        

227. 
     CM. Care din afirmaţiile enumerate sunt corecte?
     
     1. 
        Mastita reprezintă o patologie multiplu recidivantă
        
     2. 
        Porţile de intrare ale infecţiei în caz de mastită sunt fisurile mamelonului
        
     3. 
        Un rol important în dezvoltarea mastitei îl joacă galactostaza (staza laptelui)
        
     4. 
        Agentul cauzal tipic al mastitei este streptococul
        
     5. 
        Toate formele de mastită necesită tratament chirurgical de urgenţă
        

228. 
     CS. Paraproctita este definită ca:
     
     1. 
        Inflamaţia acută a mucoasei rectului
        
     2. 
        Tromboza nodulilor hemoroidali
        
     3. 
        Hemoragia din rect
        
     4. 
        Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
        
     5. 
        Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
        

229. 
     CM. Indicaţi formele de paraproctită.
     
     1. 
        Buloasă
        
     2. 
        Subcutanată
        
     3. 
        Flegmonoasă
        
     4. 
        Submucoasă
        
     5. 
        Ischio-rectală
        

230. 
     CS. După care principiu hemoragiile sunt clasificate în “per diabrosis”, “per rexin” şi “per diapedesis”?
     

1. 
   După principiul anatomic
   
2. 
   După mecanismul de apariţie
   
3. 
   După raportul faţă de mediul extern
   
4. 
   După evoluţie
   
5. 
   După timpul de dezvoltare
   

231. 
     CS. În care tip de hemoragie există pericolul dezvoltării emboliei gazoase?
     

1. 
   Arterială
   
2. 
   Venoasă
   
3. 
   Capilară
   
4. 
   Parenchimatoasă
   
5. 
   În toate cele enumerate
   

232. 
     CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne?
     

1. 
   Hemoragia din ulcerul gastric
   
2. 
   Hematomul intermuscular
   
3. 
   Hemoragia din plaga tăiată a gambei
   
4. 
   Hemoragia pulmonară
   
5. 
   Hemoragia în cavitatea articulară
   

233. 
     CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
     

1. 
   Hemoragia din ulcerul gastric
   
2. 
   Hemoragia pulmonară
   
3. 
   Hematomul intermuscular
   
4. 
   Hemotoracele
   
5. 
   Hemoragia intraarticulară
   

234. 
     CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
     
     1. 
        Hemoragia din ulcerul gastric
        
     2. 
        Hemoragia în cavitatea pleurală
        
     3. 
        Hemoragia uterină
        
     4. 
        Hemoragia intraarticulară
        
     5. 
        Tamponada cordului
        

235. 
     CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intraluminale?
     
     1. 
        Hemoragia în cavitatea pleurală
        
     2. 
        Tamponada cordului
        
     3. 
        Hemoragia pulmonară
        
     4. 
        Hemobilia
        
     5. 
        Hemoragia din ulcerul duodenal
        

236. 
     CM. Ce indici se utilizează pentru aprecierea volumului de sînge circulant conform formulei Moore?
     
     1. 
        Talia bolnavului
        
     2. 
        Hematocritul în normă
        
     3. 
        Masa bolnavului
        
     4. 
        Hematocritul bolnavului
        
     5. 
        Coieficientul empiric
        
237. 
     CM. Indicaţi cauzele posibile ale hemoragiei.
     
     1. 
        Trauma
        
     2. 
        Distrugerea peretelui vascular în cazul unui proces purulent
        
     3. 
        Dereglarea permeabilităţii peretelui vascular
        
     4. 
        Infarctul miocardic
        
     5. 
        Gangrena anaerobă clostridiană
        

238. 
     CM. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare tardive.
     
     1. 
        Ruptura vasului
        
     2. 
        Procesul inflamator
        
     3. 
        Alunecarea ligaturii de pe vas
        
     4. 
        Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
        
     5. 
        Erodarea peretelui vascular
        

239. 
     CS. Indicaţi deficitul volumului de sînge circulant, ce corespunde hemoragiei de gradul II de severitate.
     
     1. 
        < 10-15%
        
     2. 
        15-20%
        
     3. 
        20-30%
        
     4. 
        30-40%
        
     5. 
        > 40%
        

240. 
     CS. Cînd se dezvoltă hemoragia primară?
     
     1. 
        În primele ore după lezarea vasului
        
     2. 
        În timpul traumei
        
     3. 
        În timpul supuraţiei plăgii
        
     4. 
        În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecarii ligaturii de pe vas
        
     5. 
        În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din lumenul vasului
        

241. 
     CS. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară precoce?
     
     1. 
        În primele zile după traumă, în urma alunecării ligaturii de pe vas sau a detaşării trombului din lumenul acestuia
        
     2. 
        În timpul traumei
        
     3. 
        În timpul supuraţiei plăgii
        
     4. 
        Peste 14 zile după traumă
        
     5. 
        Peste 21 zile după traumă
        

242. 
     CS. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară tardivă?
     
     1. 
        În primele zile după lezarea vasului
        
     2. 
        Nemijlocit după traumă
        
     3. 
        În timpul supuraţiei plăgii
        
     4. 
        În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecării ligaturii de pe vas
        
     5. 
        În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din lumenul vasului
        

243. 
     CM. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare precoce.
     
     1. 
        Detaşarea trombului din lumenul vasului
        
     2. 
        Lezarea vasului
        
     3. 
        Alunecarii ligaturii de pe vas
        
     4. 
        Procesul inflamator
        
     5. 
        Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
        

244. 
     CS. Ce semnifică termenul “per rexin”?
     
     1. 
        Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
        
     2. 
        Lezarea vasului
        
     3. 
        Erodarea vasului
        
     4. 
        Dereglarea coagulabilităţii sîngelui
        
     5. 
        Embolia gazoasă
        

245. 
     CS. Ce semnifică termenul “per diabrosis”?
     
     1. 
        Alunecarea ligaturii de pe vas
        
     2. 
        Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
        
     3. 
        Erodarea vasului
        
     4. 
        Dereglarea coagulabilităţii sîngelui
        
     5. 
        Lezarea vasului
        

246. 
     CS. Ce semnifică termenul “per diapedesis”?
     
     1. 
        Erodarea vasului
        
     2. 
        Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
        
     3. 
        Lezarea vasului
        
     4. 
        Dereglarea coagulabilităţii sîngelui
        
     5. 
        Embolia gazoasă
        

247. 
     CM. Indicaţi consecinţele hemoragiei.
     
     1. 
        Pneumonia de stază
        
     2. 
        Hemoconcentraţia
        
     3. 
        Scăderea volumului de sînge circulant
        
     4. 
        Anemia acută
        
     5. 
        Hemofilia
        

248. 
     CM. Indicaţi reacţiile compensatorii ale organismului în caz de hemoragie, ce se referă la faza iniţială.
     
     1. 
        Spasmul venos primar
        
     2. 
        Eliberarea sîngelui din depouri
        
     3. 
        Tahicardia
        
     4. 
        Hemodiluţia
        
     5. 
        Tromboza vasului lezat
        

249. 
     CM. Indicaţi reacţiile organismului în caz de hemoragie, ce se referă la faza de compensare.
     
     1. 
        Hemodiluţia
        
     2. 
        Centralizarea hemodinamicii