Cs. Definiţi anestezia locală. Pierderea temporară a conştienţei

500. 
     CS. Care este rolul limfocitelor în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
     
     1. 
        Fagocitoza microorganismelor şi a maselor necrotice
        
     2. 
        Realizarea răspunsului imun
        
     3. 
        Eliberarea fermenţilor proteolitici
        
     4. 
        Sinteza colagenului
        
     5. 
        Eliberarea prostaglandinelor şi interleukinelor
        

501. 
     CM. Care din procesele enumerate se referă la faza a doua a procesului de plagă (faza regenerării)?
     
     1. 
        Recanalizarea şi creşterea vaselor sangvine
        
     2. 
        Tromboza capilarelor şi venulelor
        
     3. 
        Dezvoltarea acidozei tisulare
        
     4. 
        Formarea ţesutului de granulaţie
        
     5. 
        Sinteza colagenului
        

502. 
     CS. Care elemente celulare joacă rolul principal în faza a doua a procesului de plagă (faza regenerării)?
     
     1. 
        Limfocitele
        
     2. 
        Fibroblaştii
        
     3. 
        Macrofagii
        
     4. 
        Leucocitele neutrofile
        
     5. 
        Trombocitele
        

503. 
     CS. Ce reprezintă prin sine ţesutul granulant?
     
     1. 
        Ţesut epitelial, ce acoperă treptat defectul marginilor plăgii
        
     2. 
        Ţesut cicatriceal dur
        
     3. 
        Ţesut necrotic cu o concentraţie înaltă a microorganismelor
        
     4. 
        Ţesut conjunctiv fin cu capilare nou formate
        
     5. 
        Cheag dens în plagă, ce se formează în urma adeziei şi agregării trombocitelor şi trombozei capilarelor şi venulelor
        

504. 
     CM. Ce funcţii fiziologice are ţesutul granulant?
     
     1. 
        Protecţia plăgii de penetrarea microbiană
        
     2. 
        Realizarea hemostazei
        
     3. 
        Contribuie la restabilirea integrităţii dermului
        
     4. 
        Completarea defectului de plagă
        
     5. 
        Sechestrarea şi detaşarea ţesutului necrotizat
        

505. 
     CM. Ce este caracteristic pentru faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi reorganizării cicatricei)?
     
     1. 
        Acidoza tisulară
        
     2. 
        Micşorarea activităţii fibroblaştilor
        
     3. 
        Fenomenul contracţiei plăgii
        
     4. 
        Restructurarea colagenului
        
     5. 
        Infiltraţia leucocitară
        

506. 
     CS. De unde începe epitelizarea plăgii?
     
     1. 
        De la mijlocul plăgii
        
     2. 
        Din profunzimea plăgii
        
     3. 
        De la marginile plăgii
        
     4. 
        De la cea mai vascularizată zonă a plăgii
        
     5. 
        Uniform de pe toată suprafaţa
        

507. 
     CM. Există următoarele tipuri de vindecare a plăgilor:
     
     1. 
        Sub crustă
        
     2. 
        Regenerarea primară amînată
        
     3. 
        Regenerarea secundară
        
     4. 
        Regenerarea primară
        
     5. 
        Regenerarea secundară precoce
        

508. 
     CS. Vindecarea necomplicată a plăgii operatorii are loc:
     
     1. 
        Sub crustă
        
     2. 
        Prin regenerare secundară
        
     3. 
        Prin regenerare primară
        
     4. 
        Prin regenerare secundară precoce
        
     5. 
        Prin regenerare primară amînată
        

509. 
     CS. Care din plăgile enumerate nu se vindecă prin regenerare secundară?
     
     1. 
        Plaga chirurgicală aseptică suturată
        
     2. 
        Plaga prin armă de foc
        
     3. 
        Plaga muşcată
        
     4. 
        Plaga purulentă
        
     5. 
        Plaga contuzionată
        

510. 
     CS. Cum se produce de regulă vindecarea plăgilor superficiale?
     
     1. 
        Prin regenerare secundară
        
     2. 
        Prin regenerare primară amînată
        
     3. 
        Sub crustă
        
     4. 
        Prin regenerare primară
        
     5. 
        Prin regenerare secundară precoce
        

511. 
     CM. Care sunt complicaţiile plăgii în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
     
     1. 
        Şocul traumatic
        
     2. 
        Eventraţia
        
     3. 
        Dehiscenţa marginilor plăgii
        
     4. 
        Formarea cicatricei keloide
        
     5. 
        Hemoragia
        

512. 
     CS. La complicaţiile locale ale plăgilor se referă:
     
     1. 
        Şocul hemoragic
        
     2. 
        Şocul traumatic
        
     3. 
        Sepsisul
        
     4. 
        Supuraţia plăgii
        
     5. 
        Sindromul de intoxicaţie
        

513. 
     CM. Care sunt complicaţiile plăgilor în faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi reorganizării cicatricei)?
     
     1. 
        Hemotoraxul
        
     2. 
        Eventraţia
        
     3. 
        Caşexia
        
     4. 
        Sepsisul
        
     5. 
        Cicatricea keloidă
        

514. 
     CM. Ce se referă la măsurile de prim ajutor în caz de plagă?
     
     1. 
        Imobilizarea extremităţii lezate
        
     2. 
        Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
        
     3. 
        Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
        
     4. 
        Administrarea antibioticelor
        
     5. 
        Aplicarea garoului hemostatic
        

515. 
     CM. În cazul plăgii tăiate a treimii inferioare a gambei cu hemoragie arterială externă primul ajutor medical trebuie să includă:
     
     1. 
        Aplicarea pansamentului aseptic
        
     2. 
        Imobilizarea de transport
        
     3. 
        Administrarea remediilor analgetice
        
     4. 
        Aplicarea garoului în treimea medie a gambei
        
     5. 
        Aplicarea garoului pe coapsă
        

516. 
     CM. Cum poate fi prevenită infectarea secundară a plăgii în timpul acordării primului ajutor?
     
     1. 
        Prin administrarea antibioticelor
        
     2. 
        Prin aplicarea pansamentului aseptic
        
     3. 
        Prin prelucrarea pielii înconjurătoare cu un antiseptic
        
     4. 
        Prin drenarea plăgii cu o turundă cu soluţie hipertonică
        
     5. 
        Prin spălarea plăgii
        

517. 
     CS. În tratamentul plăgilor operatorii durerea este diminuată prin:
     
     1. 
        Sterilizarea cîmpului operator
        
     2. 
        Aplicarea suturilor
        
     3. 
        Drenarea plăgii
        
     4. 
        Administrarea antibioticelor
        
     5. 
        Anestezie
        

518. 
     CS. În tratamentul plăgilor operatorii dehiscenţa marginilor se înlătură prin:
     
     1. 
        Efectuarea inciziei paralel cu liniile Langher
        
     2. 
        Utilizarea bisturiului ascuţit şi a foarfecei
        
     3. 
        Aplicarea suturilor
        
     4. 
        Utilizarea depărtătoarelor de plagă
        
     5. 
        Efectuarea rapidă a intervenţiei
        

519. 
     CM. Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii infectate include:
     
     1. 
        Aplicarea cuarţului pe plagă
        
     2. 
        Drenarea plăgii
        
     3. 
        Excizia ţesuturilor necrotizate
        
     4. 
        Înlăturarea corpilor străini din plagă
        
     5. 
        Revizia plăgii
        

520. 
     CM. Care sunt variantele posibile de finisare a prelucrării chirurgicale primare a plăgii infectate?
     
     1. 
        Acoperirea plăgii cu lambou cutanat liber perforat
        
     2. 
        Plaga se lasă deschisă (nu se suturează)
        
     3. 
        Suturarea ermetică a plăgii
        
     4. 
        Suturarea plăgii cu amplasare de dren
        
     5. 
        Acoperirea plăgii cu un lambou cutanat pe pedicul vascular cu utilizarea tehnicii vasculare
        

521. 
     CM. Ce neajunsuri sunt caracteristice pentru vindecarea secundară a plăgii?
     
     1. 
        Pierderi lichidiene, proteice şi electrolitice
        
     2. 
        Formarea cicatricei deformante
        
     3. 
        Inhibiţia dezvoltării ţesutului granulant
        
     4. 
        Asocierea frecventă a infecţiei anaerobe
        
     5. 
        Durata lungă a procesului de vindecare
        

522. 
     CS. Suturile primare pe plagă se aplică:
     
     1. 
        Pînă la formarea ţesutului cicatriceal
        
     2. 
        După formarea ţesutului cicatriceal
        
     3. 
        După dezvoltarea ţesutului granulant
        
     4. 
        După curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice
        
     5. 
        Pînă la începutul formării ţesutului granulant
        

523. 
     CS. Suturile secundare precoce se aplică pe plagă:
     
     1. 
        Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
        
     2. 
        După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
        
     3. 
        După dezvoltarea ţesutului granulant, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
        
     4. 
        După excizia ţesutului granulant ce s-a format în plagă
        
     5. 
        După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
        

524. 
     CS. Suturile secundare tardive se aplică pe palgă:
     
     1. 
        Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
        
     2. 
        După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
        
     3. 
        După dezvoltarea granulaţiilor, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
        
     4. 
        După prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
        
     5. 
        După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
        

525. 
     CM. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare precoce pe plagă?
     
     1. 
        Pensetă
        
     2. 
        Portac şi ac
        
     3. 
        Bisturiu
        
     4. 
        Material de sutură
        
     5. 
        Depărtător de plagă
        

526. 
     CM. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare tardive pe plagă?
     
     1. 
        Pensetă
        
     2. 
        Portac şi ac
        
     3. 
        Bisturiu
        
     4. 
        Depărtător de plagă
        
     5. 
        Material de sutură
        

527. 
     CS. Ce tip de sutură se aplică după prelucrarea chirurgicală primară a plăgii prin armă de foc?
     
     1. 
        Sutură primară
        
     2. 
        Sutură primară amînată
        
     3. 
        Sutură secundară precoce
        
     4. 
        Sutură secundară tardivă
        
     5. 
        Suturi nu se aplică
        

528. 
     CM. Indicaţi principiile prelucrării chirurgicale a plăgilor purulente.
     
     1. 
        Suturi primare pe plagă nu se aplică
        
     2. 
        Se aplică suturi primare pe plagă
        
     3. 
        Excizia ţesuturilor devitalizate
        
     4. 
        Excizia ţesutului granulant
        
     5. 
        Drenarea plăgii cu meşe de tifon
        

529. 
     CM. Indicaţi metodele fizice suplimentare de prelucrare a plăgilor purulente.
     
     1. 
        Prelucrarea plăgii cu get pulsatil
        
     2. 
        Utilizarea laserului chirurgical
        
     3. 
        Cavitaţia ultrasonoră
        
     4. 
        Tratament în mediu abacterian dirijat
        
     5. 
        Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
        

530. 
     CS. Ce scop urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu soluţie hipertonică (soluţia de clorură de sodiu de 10%) în prima fază a procesului de plagă?
     
     1. 
        Produce liza ţesuturilor necrotizate
        
     2. 
        Accelerează drenarea exudatului din plagă
        
     3. 
        Protejează ţesutul granulant de leziuni
        
     4. 
        Stimulează regenerarea
        
     5. 
        Acţiune antimicrobiană
        

531. 
     CM. Ce avantaje are aplicarea locală a unguentelor hidrofile hidrosolubile pe bază de polietilenglucol (levosin, levomicol) în tratamentul plăgilor purulente?
     
     1. 
        Durata efectului curativ este 20-24 ore, deaceia este suficient un singur pansament pe zi
        
     2. 
        Produc liza ţesuturilor necrotizate şi accelerează vindecarea plăgilor
        
     3. 
        Conţin antibiotice, ce pătrund uşor în plagă
        
     4. 
        Activitatea osmotică a acestora durează 4-8 ore
        
     5. 
        Activitatea osmotică a acestora este de 10-15 ori mai mare ca a soluţiei hipertonice
        

532. 
     CS. Pentru liza mai rapidă şi înlăturarea ţesuturilor necrotice din plagă se utilizează:
     
     1. 
        Antibiotice
        
     2. 
        Peroxid de hidrogen
        
     3. 
        Unguente hidrosolubile (levosin, levomicol)
        
     4. 
        Fermenţi proteolitici
        
     5. 
        Acid boric
        

533. 
     CM. Ce scopuri urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu unguente în faza a doua a procesului de plagă?
     
     1. 
        Protecţia ţesutului granulant de leziuni
        
     2. 
        Stimularea creşterii granulaţiilor
        
     3. 
        Produce liza ţesuturilor devitalizate
        
     4. 
        Accelerează drenarea exudatului din plagă
        
     5. 
        Diminuarea sindromului dolor local
        

534. 
     CS. Pentru tratamentul local al plăgii cu ţesut granulant deja format de regulă se utilizează:
     
     1. 
        Pansamente cu soluţii hipertonice ale clorurii de sodiu
        
     2. 
        Pansamente cu unguente
        
     3. 
        Pansamente cu antibiotice
        
     4. 
        Fermenţi proteolitici
        
     5. 
        Pansamente cu peroxid de hidrogen
        

535. 
     CM. La apariţia semnelor de supuraţie a plăgii este necesară:
     
     1. 
        Aplicarea pungii cu gheaţă pe plagă
        
     2. 
        Înlăturarea suturilor de pe plagă
        
     3. 
        Revizia plăgii
        
     4. 
        Drenarea plăgii cu o meşă îmbibată cu soluţie hipertonică de clorură de sodiu
        
     5. 
        Aplicarea suturilor suplimentare pe plagă
        

536. 
     CM. La deformaţiile dobîndite ale cutiei toracice se referă:
     
     1. 
        Toracele emfizematos
        
     2. 
        Toracele paralitic
        
     3. 
        Toracele scafoid
        
     4. 
        Toracele în carenă
        
     5. 
        Toracele infundibuliform
        

537. 
     CM. La deformaţiile congenitale ale cutiei toracice se referă:
     
     1. 
        Toracele în carenă
        
     2. 
        Toracele infundibuliform
        
     3. 
        Toracele emfizematos
        
     4. 
        Sindromul Poland
        
     5. 
        Toracele paralitic
        

538. 
     CS. Cea mai frecventă deformaţie congenitală a cutiei toracice este:
     
     1. 
        Toracele în carenă
        
     2. 
        Toracele scafoid
        
     3. 
        Toracele infundibuliform
        
     4. 
        Sindromul Poland
        
     5. 
        Fisura sternului
        

539. 
     CS. De regulă, centrul excavaţiei în caz de torace infundibuliform se află la nivelul:
     
     1. 
        Joncţiunea sternului cu xifoidul
        
     2. 
        Treimii superioare a sternului
        
     3. 
        Manubriului sternal
        
     4. 
        Apendicelui xifoid
        
     5. 
        Treimii medii a sternului
        

540. 
     CM. Care sunt acuzele unui bolnav cu torace infundibuliform?
     
     1. 
        Defect cosmetic
        
     2. 
        Dureri în torace
        
     3. 
        Tuse
        
     4. 
        Dispnee
        
     5. 
        Aritmii
        

541. 
     CS. Gravitatea simptomaticii la un pacient cu torace infundibuliform este determinată de:
     
     1. 
        Distanţa între stern şi xifoid
        
     2. 
        Unghiul dintre stern şi xifoid
        
     3. 
        Nivelul asimetriei cu înfundarea relativ pronunţată a cartilajelor costale din dreapta şi rotirea sternului spre dreapta
        
     4. 
        Distanţa între stern şi coloana vertebrală
        
     5. 
        Lungimea excavării în centimetri
        

542. 
     CS. La examenul lateral (din profil) al bolnavului cu torace în carenă locul de maximă proieminenţă se determină:
     
     1. 
        Superior de nivelul mameloanelor
        
     2. 
        Inferior de nivelul mameloanelor
        
     3. 
        La nivelul manubriului sternal
        
     4. 
        La nivelul coastei a doua
        
     5. 
        La nivelul conexiunii sternului cu xifoid
        

543. 
     CS. Care sunt acuzele bolnavului cu torace în carenă?
     
     1. 
        Dispnea
        
     2. 
        Durerea în regiunea cutiei toracice
        
     3. 
        Dereglări de nutriţie
        
     4. 
        Defectul cosmetic
        
     5. 
        Oboseala precoce
        

544. 
     CM. Ce forme de fisuri a sternului se desting?
     
     1. 
        Fisură sternală superioară
        
     2. 
        Fisură sternală medie
        
     3. 
        Fisură sternală inferioară
        
     4. 
        Fisură sternală completă
        
     5. 
        Fisură sternală marginală
        

545. 
     CS. În fisura sternală superioară:
     
     1. 
        Se determină neconcreşterea completă a sternului pe toată lungimea acestuia, cu diastaza mare între margini în treimea superioară
        
     2. 
        Neconcreşterea are forma literei V şi se răspîndeşte inferior pînă la nivelul confluienţei sternului cu apendicele xifoid
        
     3. 
        Neconcreşterea are forma literei U şi afectează doar manubriul sternal
        
     4. 
        Neconcreşterea are forma literei U sau V şi se răspîndeşte inferior pînă la nivelul coastei a 4-a
        
     5. 
        Se determină deformarea şi excavarea cartilajelor sterno-costale
        

546. 
     CM. Prin ce se manifestă sindromul Poland?
     
     1. 
        Lipsa sau hipoplazia bilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
        
     2. 
        Absenţa sau hipoplazia unilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
        
     3. 
        Hipoplazia unilaterală a ţesutului celulo-adipos subcutanat
        
     4. 
        Absenţa unilaterală parţială a cartilajelor costale
        
     5. 
        Hipoplazia unilaterală a glandei mamare şi a areolei
        

547. 
     CS. Ce reprezintă sindromul Poland?
     
     1. 
        Defectul sub forma literei V a sternului, ce se extinde inferior aproximativ pînă la nivelul coastei a 4-a
        
     2. 
        Deformarea congenitală proieminentă asimetrică a sternului şi cartilajelor costale
        
     3. 
        Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi a glandei mamare
        
     4. 
        Excavarea dobîndită a porţiunii superioare şi medii a sternului, apărută ca urmare a siringomieliei
        
     5. 
        Devierea congenitală spre posterior a corpului sternal cu formarea excavaţiei şi asimetria cutiei toracice
        

548. 
     CS. Prin ce se caracterizează sindromul Poland?
     
     1. 
        Absenţa congenitală unilaterală a coastelor şi muşchilor pectorali
        
     2. 
        Hipoplazia congenitală bilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi a sternului
        
     3. 
        Atrofia congenitală unilaterală a cutiei toracice cu amplasarea asimetrică a claviculelor şi omoplaţilor
        
     4. 
        Lipsa congenitală unilaterală a glandei mamare şi a areolei la femei
        
     5. 
        Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi a glandei mamare
        

549. 
     CM. Ce este caracteristic pentru toracele “în butoi”?
     
     1. 
        Îngustarea spaţiilor intercostale
        
     2. 
        Participarea musculaturii cervicale în actul de respiraţie
        
     3. 
        Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
        
     4. 
        Dilatarea spaţiilor intercostale
        
     5. 
        Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
        

550. 
     CM. Ce este caracteristic pentru toracele paralitic?
     
     1. 
        Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
        
     2. 
        Se întîlneşte la bolnavii cu tuberculoză pulmonară
        
     3. 
        Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
        
     4. 
        Claviculele şi omoplaţii sunt dispuşi asimetric
        
     5. 
        Se apreciază atrofia cutiei toracice
        

551. 
     CS. Toracele emfizematos are aspect:
     
     1. 
        De butoi
        
     2. 
        Cilindric
        
     3. 
        De carenă
        
     4. 
        Scafoid
        
     5. 
        Infundibuliform
        

552. 
     CS. Cum se efectuiază examenul bolnavului pentru aprecierea lordozei şi cifozei coloanei vertebrale?
     
     1. 
        Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
        
     2. 
        Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
        
     3. 
        Poziţia pacientului - ortostatism сu flexie spre anterior, medicul se află din spate
        
     4. 
        Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
        
     5. 
        Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
        

553. 
     CS. Curbura coloanei vertebrale spre anterior se numeşte:
     
     1. 
        Cifoză
        
     2. 
        Lordoză
        
     3. 
        Cifoscolioză
        
     4. 
        Scolioză
        
     5. 
        Gheb (gibbus)
        

554. 
     CS. Curbura coloanei vertebrale spre posterior se numeşte:
     
     1. 
        Cifoză
        
     2. 
        Lordoză
        
     3. 
        Cifoscolioză
        
     4. 
        Scolioză
        
     5. 
        Anchiloză
        

555. 
     CM. Indicaţi curburile fiziologice ale coloanei vertebrale:
     
     1. 
        Cifoza cervicală
        
     2. 
        Lordoza toracică
        
     3. 
        Lordoza lombară
        
     4. 
        Cifoza toracică
        
     5. 
        Lordoza cervicală
        

556. 
     CS. Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale (dorsum platum) se dezvoltă ca urmare a:
     
     1. 
        Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
        
     2. 
        Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
        
     3. 
        Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
        
     4. 
        Rotirii vertebrelor una faţă de alta
        
     5. 
        Spasmului muscular în caz de hernie de disc
        

557. 
     CS. Hiperlordoza curburii lombare a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:
     
     1. 
        Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
        
     2. 
        Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
        
     3. 
        Spasmului muscular în caz de hernie de disc
        
     4. 
        Rotirii vertebrelor una faţă de alta
        
     5. 
        Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
        

558. 
     CS. Hipercifoza regiunii toracice a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:
     
     1. 
        Rotirii vertebrelor una faţă de alta
        
     2. 
        Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
        
     3. 
        Spasmului muscular în caz de hernie de disc
        
     4. 
        Osteoporozei, se dezvoltă cu vîrsta, mai ales la femei
        
     5. 
        Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
        

559. 
     CS. Ce reprezintă ghibozitatea?
     
     1. 
        Proieminenţa unei sau cîtorva vertebre
        
     2. 
        Rotirea vertebrelor una faţă de alta
        
     3. 
        Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale în caz de hernie de disc
        
     4. 
        Curbura pronunţată a regiunii toracice a coloanei vertebrale ca urmare a osteoporozei
        
     5. 
        Accentuarea lordozei lombare normale
        

560. 
     CM. Care sunt cauzele de bază ale dezvoltării gibozităţii?
     
     1. 
        Spasmul muscular în cazul herniei de disc
        
     2. 
        Suportarea fracturilor de corpuri vertebrale
        
     3. 
        Afectarea metastatică a vertebrelor
        
     4. 
        Spondilita tuberculoasă
        
     5. 
        Osteoporoza coloanei vertebrale
        

561. 
     CM. Indicaţi punctele de reper, ce se determină la inspecţia din posterior al bolnavului cu patologia coloanei vertebrale.
     
     1. 
        La nivelul unghiurilor inferioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei toracice VII
        
     2. 
        La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei cervicale VII
        
     3. 
        Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară II
        
     4. 
        Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară IV
        
     5. 
        La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei toracice III
        

562. 
     CS. Cum se numeşte deformarea laterală a coloanei vertebrale?
     
     1. 
        Anchiloză
        
     2. 
        Scolioză
        
     3. 
        Cifoză
        
     4. 
        Lordoză
        
     5. 
        Cifoscolioză
        

563. 
     CM. Cum se examinează bolnavul pentru aprecierea scoliozei?
     
     1. 
        Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
        
     2. 
        Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
        
     3. 
        Poziţia pacientului - ortostatism cu flexie anterioară, medicul se află din spate
        
     4. 
        Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
        
     5. 
        Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
        

564. 
     CM. Ce este caracteristic pentru înclinaţia laterală a coloanei vertebrale ca urmare a spasmului muscular?
     
     1. 
        Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece prin plica interfesieră
        
     2. 
        Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece lateral de plica interfesieră
        
     3. 
        Apare în hernia de disc intervertebral
        
     4. 
        Apare în cazul scurtării unui membru inferior
        
     5. 
        Se întîlneşte de regulă la copii
        

565. 
     CS. Care sunt cauzele dezvoltării scoliozei structurale?
     
     1. 
        Scurtarea unui membru
        
     2. 
        Fractura prin compresie a coloanei vertebrale
        
     3. 
        Carenţa vitaminei D în copilărie
        
     4. 
        Hernia de disc intervertebral
        
     5. 
        Neuralgia intercostală
        

566. 
     CS. Care este cauza cea mai frecventă de dezvoltare a scoliozei funcţionale?
     
     1. 
        Afectarea tuberculoasă a coloanei vertebrale
        
     2. 
        Carenţa vitaminei D în copilărie
        
     3. 
        Scurtarea unui membru
        
     4. 
        Afectarea metastatică a coloanei vertebrale
        
     5. 
        Hernia de disc intervertebral
        

567. 
     CM. Pentru scolioza structurală este caracteristic:
     
     1. 
        Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
        
     2. 
        La flexia anterioară a trunchiului scolioza dispare
        
     3. 
        Scolioza este mai evidentă în timpul flexiei anterioare a trunchiului
        
     4. 
        Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
        
     5. 
        Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic) atunci scolioza dispare
        

568. 
     CM. Pentru scolioza funcţională este caracteristic:
     
     1. 
        Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
        
     2. 
        La flexia trunchiului spre anterior scolioza dispare
        
     3. 
        Scolioza este mai evidentă la flexia anterioară a trunchiului
        
     4. 
        Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
        
     5. 
        Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic), atunci scolioza dispare
        

569. 
     CS. Palparea coloanei vertebrale se efectuiază cu:
     
     1. 
        Palma
        
     2. 
        Degetul mare
        
     3. 
        Degetul indicator
        
     4. 
        Patru degete ale mîinii strînse împreună
        
     5. 
        Pumnul
        

570. 
     CM. Indicaţi unii factori de risc în dezvoltarea cancerului mamar la femei.
     
     1. 
        Menopauza tardivă
        
     2. 
        Lipsa gravidităţilor
        
     3. 
        Disfuncţia sau patologia sferei ginecologice
        
     4. 
        Vîrsta înaintată
        
     5. 
        Prezenţa tumorii glandei mamare la mamă sau soră
        

571. 
     CM. La anomaliile congenitale ale glandei mamare se referă:
     
     1. 
        Amastia
        
     2. 
        Atelia
        
     3. 
        Polimastia
        
     4. 
        Ginecomastia
        
     5. 
        Mastopatia
        

572. 
     CM. Ce patologii se referă la anomaliile de dezvoltare a glandei mamare?
     
     1. 
        Boala Reclus
        
     2. 
        Politelia, atelia
        
     3. 
        Polimastia, amastia
        
     4. 
        Gigantomastia
        
     5. 
        Glanda mamară aberantă
        

573. 
     CM. Prin ce se caracterizează politelia?
     
     1. 
        Este dispusă mai des în regiunea axilară
        
     2. 
        Se măreşte în timpul lactaţiei
        
     3. 
        Ţesutul glandular lipseşte
        
     4. 
        Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
        
     5. 
        Prezenţa mameloanelor şi areolelor multiple (suplimentare)
        

574. 
     CM. Prin ce se caracterizează glanda mamară aberantă (accesorie)?
     
     1. 
        Mai des e dispusă în regiunea axilară
        
     2. 
        Se măreşte în timpul lactaţiei
        
     3. 
        Ţesutul glandular lipseşte
        
     4. 
        Conţine ţesut glandular funcţional
        
     5. 
        Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
        

575. 
     CM. Inspecţia glandei mamare se efectuiază în următoarele poziţii ale pacientei:
     
     1. 
        Decubit dorsal, cu membrele superioare ridicate
        
     2. 
        Lateral faţă de medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
        
     3. 
        Cu faţa spre medic, cu membrele superioare pe coapse
        
     4. 
        Cu faţa spre medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
        
     5. 
        Cu faţa spre medic, cu membrele superioare elevate
        

576. 
     CS. Cînd trebuie efectuat controlul profilactic al glandelor mamare?
     
     1. 
        Înainte de începutul menstruaţiei
        
     2. 
        Peste 1-2 săptămîni după finisarea menstruaţiei
        
     3. 
        Imediat după finisarea menstruaţiei
        
     4. 
        Cu 1 săptămînă înainte de începutul menstruaţiei
        
     5. 
        Cele enumerate nu sunt luate în consideraţie
        

577. 
     CS. Succesivitatea corectă în timpul inspecţiei glandelor mamare este următoarea:
     
     1. 
        Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute cu mîinile ridicate în sus, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi – cu mîinile pe coapse
        
     2. 
        Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
        
     3. 
        Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
        
     4. 
        Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi – cu mîinele elevate, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
        
     5. 
        Iniţial bolnava este examinată în decubit dorsal, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
        

578. 
     CM. Care manifestări clinice pot fi determinate la inspecţia glandei mamare?
     
     1. 
        Simptomul Kőnig
        
     2. 
        Simptomul “coajei de portocală”
        
     3. 
        Erupţii sau exulceraţii ale mameloanelor şi areolelor
        
     4. 
        Retracţia pielii sau a mamelonului
        
     5. 
        Culoarea pielii
        

579. 
     CM. La inspecţia glandei mamare, afectate de un proces inflamator, se determină:
     
     1. 
        Mărirea glandei mamare în volum
        
     2. 
        Hiperemia pielii
        
     3. 
        Cianoza pielii
        
     4. 
        Îngroşarea locală a pielii
        
     5. 
        Retracţia mamelonului
        

580. 
     CS. Umbilicarea unilaterală a mamelonului de regulă reprezintă un semn al:
     
     1. 
        Cancerului glandei mamare
        
     2. 
        Anomaliei congenitale
        
     3. 
        Mastitei acute lactogene
        
     4. 
        Fibroadenomului de glandă mamară
        
     5. 
        Papilomei intraductale
        

581. 
     CM. Pentru afectarea canceroasă a glandei mamare sunt caracteristice:
     
     1. 
        Simptomul “coajei de portocală”
        
     2. 
        Eliminările hemoragice din mamelon
        
     3. 
        Fluctuaţia
        
     4. 
        Retracţia pielii sau a mamelonului
        
     5. 
        Eliminările seroase din mamelon
        

582. 
     CS. Ce patologie trebuie suspectată, dacă pielea areolei şi a mamelonului este acoperită de erozii şi cruste cu eliminări nesemnificative?
     
     1. 
        Sindromul Poland
        
     2. 
        Boala Paget
        
     3. 
        Mastita acută lactogenă
        
     4. 
        Boala Reclus
        
     5. 
        Galactorea nonpuierperală
        

583. 
     CS. Mastita postpartum se mai numeşte:
     
     1. 
        Maternă
        
     2. 
        Nonpuierperală
        
     3. 
        Lactogenă
        
     4. 
        Primară
        
     5. 
        Secundară
        

584. 
     CS. În poziţia bolnavei în decubit dorsal cu mîinile ridicate în sus se efectuiază palparea glandei mamare cu toate degetele, prin mişcări circulare atente, apăsînd ţesutul glandular spre peretele toracic. Această metodă se numeşte:
     
     1. 
        Primul moment al simptomului Kőnig
        
     2. 
        Al doilea moment al simptomului Kőnig
        
     3. 
        Metoda Velpeau
        
     4. 
        Al treilea moment al simptomului Kőnig
        
     5. 
        Al patrulea moment al simptomului Kőnig
        

585. 
     CM. Palparea glandei mamare prin metoda Velpeau se efectuiază după următoarele reguli:
     
     1. 
        Bolnava se află pe şezute sau în ortostatism cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
        
     2. 
        Palparea se efectuiază cu toate degetele mîinii
        
     3. 
        Bolnava se află în decubit dorsal cu membrele superioare elevate
        
     4. 
        Ţesutul glandular se comprimă între două mîini, ceea ce facilitează depistarea induraţiilor
        
     5. 
        Palparea se efectuiază prin mişcări circulare apăsînd ţesutul glandular către peretele toracic
        

586. 
     CM. Care este scopul palpării glandelor mamare?
     
     1. 
        Depistarea simptomului “coajei de portocală”
        
     2. 
        Depistarea durerii
        
     3. 
        Aprecierea consistenţei ţesuturilor
        
     4. 
        Identificarea formaţiunilor de volum
        
     5. 
        Identificarea hiperemiei cutanate
        

587. 
     CM. Care este scopul palpării glandelor mamare?
     
     1. 
        Identificarea dimensiunilor şi simetriei glandelor mamare
        
     2. 
        Identificarea simptomului ”corjii de portocală”
        
     3. 
        Aprecierea consistenţei ţesutului
        
     4. 
        Identificarea dereglării conturului glandular
        
     5. 
        Identificarea formaţiunilor subareolare
        

588. 
     CS. Ce semn patologic poate fi stabilit şi la inspecţia şi la palparea glandei mamare?
     
     1. 
        Mobilitatea formaţiunii de volum
        
     2. 
        Afectarea eczematoasă a areolei
        
     3. 
        Retracţia pielii
        
     4. 
        Aplatisarea conturului glandei
        
     5. 
        Dereglarea consistenţei normale a ţesutului
        

589. 
     CM. Indicaţi sinonimele “mastopatiei”.
     
     1. 
        Boala chistică
        
     2. 
        Mastodinia
        
     3. 
        Boala Schimmelbuch
        
     4. 
        Boala Reclus
        
     5. 
        Boala Paget
        

590. 
     CM. Tabloul clinic al mastopatiei include următoarele semne:
     
     1. 
        Procesul este localizat mai des în porţiunile externe ale glandei
        
     2. 
        La palpare se determină consistenţa granulară a glandei
        
     3. 
        Durerea în regiunea glandei mamare are un caracter ondulator, amplificîndu-se cu 5-7 zile înainte de debutul menstruaţiei
        
     4. 
        Durerea în regiunea glandei mamare are caracter continuu şi dispare doar în timpul menstruaţiei
        
     5. 
        La palpare se determină multiple formaţiuni lichidiene ce confluiază între ele
        

591. 
     CM. În caz de mastopatie în glanda mamară are loc:
     
     1. 
        Dezvoltarea ţesutului cicatriceal cu deformarea conturului glandei
        
     2. 
        Reacţia inflamatorie a ţesuturilor, ce are caracter continuu progresant
        
     3. 
        Producerea secretului lactic ce stagnează în ducturile galactofore
        
     4. 
        Proliferarea ţesutului conjunctiv dur sub formă de cordoane
        
     5. 
        Apariţia chisturilor, umplute cu lichid transparent
        

592. 
     CS. Cum se numeşte simptomul în caz de mastopatie, atunci cînd induraţia glandei mamare apreciată palpator în poziţia verticală a bolnavei dispare la palparea în poziţie orizontală?
     
     1. 
        Simptomul Velpeau
        
     2. 
        Simptomul Kőnig
        
     3. 
        Simptomul Paget
        
     4. 
        Simptomul Schimmelbuch
        
     5. 
        Simptomul Reclus
        

593. 
     CS. Cum se numesc porţiunile în care este divizată convenţional glanda mamară?
     
     1. 
        Regiuni
        
     2. 
        Sectoare
        
     3. 
        Zone
        
     4. 
        Cvadrante
        
     5. 
        Compartimente
        

594. 
     CM. Ce caracteristici sunt obligatorii în descrierea formaţiunii de volum a glandei mamare?
     
     1. 
        Porii cutanaţi pronunţaţi
        
     2. 
        Forma
        
     3. 
        Doloritatea
        
     4. 
        Numărul formaţiunilor
        
     5. 
        Delimitarea de la ţesuturile adiacente
        

595. 
     CM. Ce caracteristici sunt obligatorii la descrierea formaţiunii de volum a glandei mamare?
     
     1. 
        Localizarea
        
     2. 
        Consistenţa
        
     3. 
        Mobilitatea
        
     4. 
        Defectul de umplere
        
     5. 
        Dimensiunile în centimetri
        

596. 
     CS. Tumoarea glandei mamare concreşte în coaste şi muşchii intercostali dacă la palpare:
     
     1. 
        Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
        
     2. 
        Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile pe coapse
        
     3. 
        Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a pacientei
        
     4. 
        Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
        
     5. 
        Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
        

597. 
     CS. Tumoarea glandei mamare concreşte în fascia toracică dacă la palpare:
     
     1. 
        Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
        
     2. 
        Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile pe coapse
        
     3. 
        Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a pacientei
        
     4. 
        Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
        
     5. 
        Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
        

598. 
     CS. Palparea glandei mamare permite uneori identificarea unei formaţiuni cu localizare tipică nemijlocit sub areolă, ce este denumită:
     
     1. 
        Fibroadenom benign
        
     2. 
        Adenocarcinom
        
     3. 
        Mastopatie fibro-chistică
        
     4. 
        Boala Paget
        
     5. 
        Papiloma intraductală
        

599. 
     CM. Galactorea nonpuierperală se caracterizează prin următoarele manifestări:
     
     1. 
        Corelează cu dereglările hormonale
        
     2. 
        Dilatarea chistică a ducturilor galactofore cu reacţie inflamatorie adiacentă
        
     3. 
        Eliminări de lapte din mameloane, persistente un timp îndelungat după lactaţia normală
        
     4. 
        Reprezintă o patologie malignă
        
     5. 
        Eliminări de lapte din mameloane, ce nu sunt legate de sarcină şi lactaţie
        

600. 
     CM. În cazul prezenţei eliminărilor hemoragice din mameloane trebuie suspectate:
     
     1. 
        Forma gangrenoasă a mastitei
        
     2. 
        Papiloma intraductală
        
     3. 
        Tumoarea malignă
        
     4. 
        Fibroadenomul benign
        
     5. 
        Mastopatia fibro-chistică
        

601. 
     CS. Ganglionii limfatici axilari centrali sunt localizaţi:
     
     1. 
        De-a lungul marginei laterale a omoplatului, fiind dispuşi în profunzimea muşchilor plicii axilare posterioare
        
     2. 
        Posterior şi de-a lungul marginei muşchiului pectoral mare
        
     3. 
        În regiunea subclaviculară de aceiaşi parte
        
     4. 
        De-a lungul treimii superioare a braţului
        
     5. 
        În fosa axilară strict pe linia axilară medie
        

602. 
     CM. Regulile de autoexaminare a glandei mamare sunt următoarele:
     
     1. 
        La femeile în menopauză trebuie efectuată în fiece lună
        
     2. 
        Trebuie să includă descrierea sistematică a formaţiunilor de volum
        
     3. 
        La femeile în vîrstă fertilă este preferabilă examinarea imediat după finisarea menstruaţiei
        
     4. 
        Trebuie să includă inspecţia în faţa oglinzii
        
     5. 
        Trebuie să includă palparea glandelor în poziţia verticală a corpului şi în decubit dorsal
        

603. 
     CS. Mărirea dimensiunilor glandei mamare la bărbaţi se numeşte:
     
     1. 
        Mastopatie
        
     2. 
        Hipermastie
        
     3. 
        Asimetria glandelor mamare
        
     4. 
        Ginecomastie
        
     5. 
        Fibroadenomatoza glandei mamare
        

604. 
     CS. Ce vreprezintă ginecomastia?
     
     1. 
        Micşorarea volumului glandei mamare la bărbaţi
        
     2. 
        Mărirea volumului glandei mamare la bărbaţi
        
     3. 
        Absenţa glandei mamare la bărbaţi
        
     4. 
        Prezenţa unei glande mamare accesorii la bărbaţi
        
     5. 
        Prezenţa areolei şi a mamelonului auxiliar la bărbaţi
        

605. 
     CM. Principalele cauze ale ginecomastiei sunt:
     
     1. 
        Sindromul Klinefelter
        
     2. 
        Obezitatea
        
     3. 
        Farmacologică
        
     4. 
        Idiopatică
        
     5. 
        Insuficienţa hepatică
        

606. 
     CS. Metoda de elecţie în tratamentul ginecomastiei idiopatice este:
     
     1. 
        Dietoterapia (corecţia obezităţii)
        
     2. 
        Radioterapia
        
     3. 
        Chimioterapia
        
     4. 
        Terapia hormonală
        
     5. 
        Exereza chirurgicală
        

607. 
     CM. Cancerul glandei mamare la bărbaţi:
     
     1. 
        Reprezintă o patologie determinată genetic
        
     2. 
        Se dezvoltă din elemente ductale rudimentare
        
     3. 
        Se dezvoltă în cazul dereglării fonului hormonal
        
     4. 
        Se dezvoltă din ţesut glandular
        
     5. 
        Se dezvoltă în cazul insuficienţei hepatice
        

608. 
     CM. Simptomele cancerului glandei mamare la bărbaţi sunt următoarele:
     
     1. 
        Fluctuienţa
        
     2. 
        Retracţia mamelonului şi a pielii
        
     3. 
        Operaţii în anamneză pentru ginecomastie
        
     4. 
        Prezenţa tumorii în regiunea areolei sau a mamelonului
        
     5. 
        Prezenţa eliminărilor din defectul ulceros al areolei
        

609. 
     CS. Termenul “abdomen acut” reprezintă un:
     
     1. 
        Simptom
        
     2. 
        Diagnostic definitiv
        
     3. 
        Sindrom
        
     4. 
        Diagnostic postoperator
        
     5. 
        Toate afirmaţiile sunt corecte
        

610. 
     CM. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:
     
     1. 
        Indicaţie către operaţie urgentă
        
     2. 
        Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
        
     3. 
        Indicaţie către consultaţia chirurgului
        
     4. 
        Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
        
     5. 
        Argument către externarea pacientului din staţionar
        

611. 
     CS. Ce afirmaţie nu este corectă?
     
     1. 
        “Abdomenul acut” - este un termen general, ce semnifică prezenţa la bolnav a durerilor abdominale acute
        
     2. 
        “Abdomenul acut” - este un sindrom şi, concomitent, - un diagnostic prezumtiv
        
     3. 
        “Abdomenul acut” semnifică necesitatea unui diagnostic rapid
        
     4. 
        “Abdomenul acut” semnifică efectuarea obligatorie a intervenţiei chirurgicale
        
     5. 
        “Abdomenul acut” semnifică necesitatea în măsuri curative urgente
        

612. 
     CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă un caracter inflamator?
     
     1. 
        Apendicita acută
        
     2. 
        Hernia strangulată
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Sarcina extrauterină
        
     5. 
        Ulcerul gastro-duodenal perforat
        

613. 
     CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă caracter inflamator?
     
     1. 
        Colecistita acută
        
     2. 
        Hernia strangulată
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Tromboza vaselor mezenteriale
        
     5. 
        Apendicita acută
        

614. 
     CM. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
     
     1. 
        Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
        
     2. 
        Ulcerul duodenal perforat
        
     3. 
        Tromboza vaselor mezenteriale
        
     4. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Traumatismul penetrant al intestinului subţire
        

615. 
     CM. Care din situaţiile enumerate nu se referă la perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
     
     1. 
        Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cea a colonului
        
     2. 
        Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cavitatea peritoneală
        
     3. 
        Comunicarea patologică între lumenul duodenal şi spaţiul retroperitoneal
        
     4. 
        Comunicarea patologică între vezica urinară şi cavitatea peritoneală
        
     5. 
        Hemoragia din ulcerul gastric
        

616. 
     CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă la sindromul “ocluziei intestinale acute”?
     
     1. 
        Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
        
     2. 
        Hernia strangulată
        
     3. 
        Invaginarea
        
     4. 
        Stenoza piloroduodenală ulceroasă
        
     5. 
        Volvulusul intestinului sigmoid
        

617. 
     CM. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?
     
     1. 
        Hemoragia din ulcer gastric
        
     2. 
        Eruperea anevrismului aortei
        
     3. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     4. 
        Hemoragia uterină (metroragia)
        
     5. 
        Ruptura traumatică a splinei
        

618. 
     CM. Ce patologii nu se asociază cu hemoragie intraperitoneală?
     
     1. 
        Hemoragia din ulcer gastric
        
     2. 
        Eruperea anevrismului aortei
        
     3. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     4. 
        Hemoragia uterină (metroragia)
        
     5. 
        Ruptura traumatică a splinei
        

619. 
     CM. Ce patologii extraabdominale pot condiţiona tabloul clinic de “abdomen acut”?
     
     1. 
        Coarctaţia aortei
        
     2. 
        Pneumonia bazală
        
     3. 
        Vasculitele sistemice
        
     4. 
        Diabetul zaharat decompensat
        
     5. 
        Toxiinfecţia alimentară
        

620. 
     CS. Care din patologii se dezvoltă de regulă la copii?
     
     1. 
        Ulcerul perforat
        
     2. 
        Ocluzia intestinală joasă tumorală
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Invaginarea intestinului
        

621. 
     CS. Care din patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de ani?
     
     1. 
        Ocluzia tumorală a colonului
        
     2. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Invaginarea intestinului
        
     5. 
        Ulcerul perforat
        

622. 
     CM. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?
     
     1. 
        Pancreatita acută
        
     2. 
        Ocluzia tumorală a colonului
        
     3. 
        Ulcerul perforat
        
     4. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Invaginarea intestinului
        

623. 
     CS. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?
     
     1. 
        Apendicita acută, colecistita acută, invaginarea intestinului
        
     2. 
        Ocluzia tumorală a colonului, apendicita acută, anexita
        
     3. 
        Hernia strangulată, ulcerul perforat, ocluzia tumorală a colonului
        
     4. 
        Apoplexia ovariană, invaginarea intestinului, sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Ulcerul perforat, pancreatita acută, sarcina extrauterină întreruptă
        

624. 
     CS. În durerea viscerală iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă prin intermediul:
     
     1. 
        Fibrelor nervoase parasimpatice
        
     2. 
        Plexurilor nervoase paralimfatice
        
     3. 
        Fibrelor nervoase parasimpatice şi simpatice
        
     4. 
        Plexurilor nervoase paravenoase
        
     5. 
        Fibrelor nervoase simpatice celiace
        

625. 
     CS. În durerea somatică iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă prin:
     
     1. 
        Fibre nervoase parasimpatice şi simpatice
        
     2. 
        Fibre nervoase parasimpatice
        
     3. 
        Plexuri nervoase paravenoase
        
     4. 
        Plexuri nervoase paralimfatice
        
     5. 
        Fibre nervoase simpatice
        

626. 
     CM. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?
     
     1. 
        Reprezintă rezultatul distensiei sau spasmului organului
        
     2. 
        Provine din peritoneul parietal
        
     3. 
        Are caracter difuz
        
     4. 
        Poate fi localizată exact de către bolnav
        
     5. 
        Nu poate fi localizată exact de către bolnav
        

627. 
     CM. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?
     
     1. 
        Este difuză
        
     2. 
        Este resimţită de către bolnav sub formă de apăsături, accese şi colici
        
     3. 
        E intensă şi continuă
        
     4. 
        Este cert delimitată, localizată
        
     5. 
        Se intensifică în timpul mişcărilor
        

628. 
     CM. Ce este caracteristic pentru durerea somatică în “abdomenul acut”?
     
     1. 
        Are caracter continuu intensiv
        
     2. 
        Provine din peritoneul parietal
        
     3. 
        Provine din organele tractului digestiv
        
     4. 
        Este consecinţa distensiei sau spasmului organului
        
     5. 
        E cert delimitată, localizată
        

629. 
     CM. Care este caracterul durerii somatice în “abdomenul acut”?
     
     1. 
        Se intensifică în timpul mişcărilor
        
     2. 
        Este percepută de bolnav sub formă de compresii, apăsături, accese şi colici
        
     3. 
        Este delimitată strict, localizată
        
     4. 
        Este difuză
        
     5. 
        Este intensă şi continuă
        

630. 
     CM. În care cazuri durerea abdominală are caracter visceral?
     
     1. 
        Simptomul Blumberg
        
     2. 
        Simptomul Kocher
        
     3. 
        Colecistita acută cu peritonită locală
        
     4. 
        Colica renală
        
     5. 
        Colica biliară
        

631. 
     CS. Pentru comoditatea descrierii simptomelor abdomenul este divizat în:
     
     1. 
        2 etaje, 6 regiuni
        
     2. 
        3 etaje, 9 regiuni
        
     3. 
        3 etaje, 6 regiuni
        
     4. 
        2 etaje, 9 regiuni
        
     5. 
        3 etaje, 3 regiuni
        

632. 
     CM. Regiunea epigastrală a abdomenului include:
     
     1. 
        Regiunea epigastrică propriu-zisă
        
     2. 
        Hipocondrul drept
        
     3. 
        Hipocondrul stîng
        
     4. 
        Regiunea paraombilicală
        
     5. 
        Regiunea iliacă
        

633. 
     CM. Regiunea mezogastrică a abdomenului include:
     
     1. 
        Regiunea suprapubiană
        
     2. 
        Flancul drept
        
     3. 
        Flancul stîng
        
     4. 
        Regiunea paraombilicală
        
     5. 
        Regiunea iliacă
        

634. 
     CM. Regiunea hipogastrică a abdomenului include:
     
     1. 
        Regiunea epigastrică propriu-zisă
        
     2. 
        Regiunea suprapubiană
        
     3. 
        Regiunea paraombilicală
        
     4. 
        Regiunea iliacă stîngă
        
     5. 
        Regiunea iliacă dreaptă
        

635. 
     CM. În care patologii ale organelor abdominale pacienţii pot indica cu precizie timpul debutului bolii?
     
     1. 
        Apendicita acută
        
     2. 
        Ocluzia intestinală
        
     3. 
        Ulcerul perforat
        
     4. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Anexita acută
        

636. 
     CM. Pentru care patologii este caracteristică sporirea treptată a intensităţii sindromului algic abdominal?
     
     1. 
        Eruperea anevrismei aortei abdominale
        
     2. 
        Apendicita acută
        
     3. 
        Ulcerul perforat
        
     4. 
        Ocluzia intestinală tumorală
        
     5. 
        Anexita acută
        

637. 
     CS. Debutul cărei patologii corelează de regulă cu ridicarea greutăţilor sau schimbarea bruscă a poziţiei corpului?
     
     1. 
        Eruperii anevrismului aortei abdominale
        
     2. 
        Ocluziei intestinale obturatorii
        
     3. 
        Ulcerului perforat
        
     4. 
        Herniei strangulate
        
     5. 
        Rupturei splinei
        

638. 
     CM. Ca varietăţi ale durerii sunt caracteristice pentru patologiile abdominale chirurgicale acute?
     
     1. 
        În “lovitură de pumnal”
        
     2. 
        Continuu progresante
        
     3. 
        Nocturne
        
     4. 
        Colicative
        
     5. 
        Episodice
        

639. 
     CS. Ce patologie se asociază cu durerea abdominală cu aspect de “lovitură de pumnal?
     
     1. 
        Concreşterea tumorii maligne a unui organ parenchimatos în ţesuturile adiacente
        
     2. 
        Perforarea ulcerului gastric
        
     3. 
        Tromboza arterelor mezenterice
        
     4. 
        Procesul necrotic în cavitatea peritoneală
        
     5. 
        Toxiinfecţia intestinală gravă
        

640. 
     CM. Unde este localizată iniţial durerea abdominală în caz de patologie a intestinului subţire?
     
     1. 
        În regiunea epigastrală
        
     2. 
        În hipocondrul drept
        
     3. 
        În regiunea suprapubiană
        
     4. 
        În regiunea paraombilicală
        
     5. 
        În regiunea inghinală
        

641. 
     CS. Deplasarea durerilor din regiunea epigastrală spre regiunea iliacă dreaptă indică asupra:
     
     1. 
        Anexitei acute
        
     2. 
        Ocluziei intestinale
        
     3. 
        Apendicitei acute
        
     4. 
        Herniei strangulate
        
     5. 
        Colecistitei acute
        

642. 
     CS. Durerile spastice în abdomen sunt caracteristice pentru:
     
     1. 
        Pielonefrită
        
     2. 
        Apendicita acută
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Ocluzia intestinală
        
     5. 
        Anexita acută
        

643. 
     CS. Durerea abdominală cu aspect de «lovitură de pumnal» este caracteristică pentru:
     
     1. 
        Apendicita acută
        
     2. 
        Anevrism disecant al aortei abdominale
        
     3. 
        Ocluzia intestinală
        
     4. 
        Colecistita acută
        
     5. 
        Ulcerul perforat
        

644. 
     CS. Iradierea durerii în regiunea unghiului inferior al omoplatului drept este caracteristică pentru:
     
     1. 
        Ruptura traumatică a splinei
        
     2. 
        Anevrism disecant al aortei abdominale
        
     3. 
        Ocluzia intestinală
        
     4. 
        Colecistita acută
        
     5. 
        Ulcerul perforat
        

645. 
     CM. Iradierea durerii spre regiunea supraclaviculară pe partea afectată se întîlneşte în:
     
     1. 
        Ruptura traumatică a splinei
        
     2. 
        Colecistita acută
        
     3. 
        Anevrismul disecant al aortei abdominale
        
     4. 
        Ulcerul perforat
        
     5. 
        Eruperea piosalpinxului
        

646. 
     CS. Caracterul de constrîngere sub formă de “centură” al durerii abdominale este caracteristic pentru:
     
     1. 
        Ulcerul perforat
        
     2. 
        Anevrismul disecant al aortei abdominale
        
     3. 
        Ocluzia intestinală
        
     4. 
        Colecistita acută
        
     5. 
        Pancreatita acută
        

647. 
     CS. În ce patologie intensitatea durerii este într-atît de mare, încît bolnavul nu-şi găseşte loc de durere?
     
     1. 
        În ulcerul perforat
        
     2. 
        În colica renală
        
     3. 
        În apendicita acută
        
     4. 
        În ocluzia intestinală
        
     5. 
        În sarcina extrauterină întreruptă
        

648. 
     CM. Voma la bolnavii cu “abdomen acut” este condiţionată de:
     
     1. 
        Iritarea intensă a terminaţiunilor nervoase ale peritoneului şi mezoului
        
     2. 
        Sindromul hipertensiunii intracerebrale
        
     3. 
        Ocluzia intestinală mecanică
        
     4. 
        Reacţia reflectorie – în caz de obturare a lumenului structurilor cu musculatură netedă (căi biliare, ureter, intestin, apendice vermiform)
        
     5. 
        Factorii externi
        

649. 
     CS. Care este caracterul vomei în caz de apendicită acută?
     

1. 
   Voluminoasă multiplă
   
2. 
   Reflectorie unică
   
3. 
   Fecaloidă
   
4. 
   Voluminoasă, cu conţinut gastric de stază
   
5. 
   Cu conţinut de tip “zaţ de cafea”
   

650. 
     CM. În care patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este caracteristică?
     
     1. 
        Apendicita acută
        
     2. 
        Colecistita acută
        
     3. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     4. 
        Ocluzia intestinală înaltă
        
     5. 
        Ulcerul gastric şi duodenal perforat
        

651. 
     CM. În ce patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este caracteristică?
     
     1. 
        Ruptura splinei
        
     2. 
        Ocluzia intestinală joasă
        
     3. 
        Ocluzia intestinală înaltă
        
     4. 
        Pancreatita acută
        
     5. 
        Apendicita acută
        

652. 
     CM. Voma multiplă cu conţinut bilios este caracteristică pentru:
     
     1. 
        Colecistita acută
        
     2. 
        Ocluzia intestinală joasă
        
     3. 
        Colica hepatică
        
     4. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        
     5. 
        Pancreatita acută
        

653. 
     CS. În ca patologie se întîlneşte voma “fecaloidă”?
     
     1. 
        Ocluzia intestinală joasă
        
     2. 
        Ocluzia intestinală înaltă
        
     3. 
        Hemoragie din polip al colonului
        
     4. 
        Pancreatita acută
        
     5. 
        Stenoza ulceroasă piloroduodenală decompensată
        

654. 
     CS. Lipsa scaunului şi a emisiei de gaze sunt semne precoce ale:
     

1. 
   Ocluziei intestinale joase
   
2. 
   Ocluziei intestinale înalte
   
3. 
   Peritonitei difuze
   
4. 
   Pancreatitei acute
   
5. 
   Sarcinei extrauterine întrerupte
   

655. 
     CS. Setea şi xerostomia la un bolnav cu “abdomen acut” sunt semne ale:
     
     1. 
        Anemiei acute
        
     2. 
        Hipotoniei
        
     3. 
        Disbacteriozei
        
     4. 
        Hipertensiei portale
        
     5. 
        Deshidratării
        

656. 
     CM. „Faţa lui Hipocrate” la un bolnav cu peritonită avansată se caracterizează prin asocierea următoarelor semne:
     
     1. 
        Culoarea surie-pămîntie (teroasă) a tegumentelor
        
     2. 
        Orbitele înfundate
        
     3. 
        Culoarea pal-cianotică a tegumentelor
        
     4. 
        Nuanţa ascuţită a feţei
        
     5. 
        Tegumente acoperite cu transpiraţii reci
        

657. 
     CS. Ce asociere de semne caracterizează “faţa lui Hipocrate” la un bolnav cu peritonită avansată?
     
     1. 
        Tegumente palide, transpiraţii reci, respiraţie superficială
        
     2. 
        Tegumente cianotice, grimase pe faţă din cauza durerii, uscăciunea buzelor
        
     3. 
        Tegumente icterice, transpiraţii reci, edemaţierea feţei
        
     4. 
        Tegumente surii-pămîntii (teroase), comportament liniştit, grimase pe faţă din cauza durerii
        
     5. 
        Tegumente surii-pămîntii (teroase), înfundarea orbitelor, nuanţa ascuţită a feţei
        

658. 
     CS. Pentru ce patologie este caracteristic simptomul “hopa-mitică”?
     
     1. 
        Ruptura ficatului sau a splinei
        
     2. 
        Peritonita difuză
        
     3. 
        Pancreatita acută
        
     4. 
        Ocluzia intestinală prin strangulare
        
     5. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        

659. 
     CS. În ce constă simptomul “hopa-mitică”?
     
     1. 
        Pacientul se află în poziţia forţată în decubit dorsal, tentativele de a întoarce bolnavul în decubit lateral fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia iniţială
        
     2. 
        Pacientul se află în poziţia forţată în decubit lateral, tentativele de a întoarce bolnavul în decubit dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia iniţială
        
     3. 
        Pacientul preferă ortostatismul sau poziţia pe şezute, tentativele de a plasa bolnavul în decubit dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia iniţială
        
     4. 
        Pacientul se află în poziţie forţată în decubit dorsal, iar apariţia durerilor colicative în abdomen îl impun să treacă în decubit lateral
        
     5. 
        Pacientul se află în poziţie forţată în decubit lateral, iar apariţia durerilor colicative în abdomen îl impun să treacă în decubit dorsal
        

660. 
     CM. Mărirea simetrică în volum a abdomenului se întîlneşte de regulă în:
     
     1. 
        Tumori masive ale cavităţii abdominale
        
     2. 
        Obezitate
        
     3. 
        Ocluzia intestinală
        
     4. 
        Ascită
        
     5. 
        Balonarea simetrică a intestinului
        

661. 
     CS. Mărirea asimetrică a abdomenului în volum se întîlneşte de regulă în:
     
     1. 
        Patologii inflamatorii ale organelor abdominale
        
     2. 
        Obezitate
        
     3. 
        Ocluzia intestinală
        
     4. 
        Ascită
        
     5. 
        Toxiinfecţii alimentare
        

662. 
     CS. Care trebuie să fie poziţia bolnavului în timpul palpării abdomenului?
     
     1. 
        Decubit lateral, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – extinse
        
     2. 
        Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele inferioare – flexate leger în articulaţiile genunchilor
        
     3. 
        Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele inferioare – extinse
        
     4. 
        Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – extinse
        
     5. 
        Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – flexate leger în articulaţiile genunchilor
        

663. 
     CM. Ce scopuri urmăreşte palparea superficială a abdomenului?
     
     1. 
        Aprecierea simptomelor de iritare a peritoneului
        
     2. 
        Aprecierea lichidului liber în abdomen
        
     3. 
        Determinarea limitei inferioare a ficatului
        
     4. 
        Determinarea încordării musculare
        
     5. 
        Determinarea locului durerii maximale
        

664. 
     CS. Palparea superficială a abdomenului permite stabilirea:
     
     1. 
        Lichidului liber în abdomen şi a semnelor de iritare a peritoneului
        
     2. 
        Locului de durere maximală şi a contracturii musculare
        
     3. 
        Locului de durere maximală şi a dimensiunilor porţilor herniale
        
     4. 
        Locului de durere maximală şi a semnelor de iritare a peritoneului
        
     5. 
        Prezenţei formaţiunilor de volum şi a semnelor de iritare a peritoneului
        

665. 
     CS. Palparea abdomenului începe cu:
     
     1. 
        Palparea superficială
        
     2. 
        Palparea profundă
        
     3. 
        Aprecierea semnului Blumberg
        
     4. 
        Determinarea contracturii musculare
        
     5. 
        Identificarea tumefierilor herniale
        

666. 
     CS. Din ce regiune trebuie începută palparea superficială a abdomenului?
     
     1. 
        Din hipocondrul stîng
        
     2. 
        Din regiunea iliacă dreaptă
        
     3. 
        Din regiunea epigastrală
        
     4. 
        Din cea mai îndepărtată regiune de la locul durerii maximale
        
     5. 
        Din regiunea durerii maximale
        

667. 
     CS. Încordarea musculară la bolnavii cu ”abdomen acut” se dezvoltă în urma:
     
     1. 
        Dereglărilor hidro-electrolitice
        
     2. 
        Stării de excitaţie psiho-emoţională
        
     3. 
        Iritării peritoneului parietal
        
     4. 
        Iritării pleurei parietale
        
     5. 
        Acţiunii toxinelor bacteriene asupra SNC
        

668. 
     CS. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal anterior nu este caracteristică?
     
     1. 
        Ulcerul perforat
        
     2. 
        Ocluzia intestinală obturatorie
        
     3. 
        Apendicita acută
        
     4. 
        Ruptura traumatică a unui organ cavitar
        
     5. 
        Colecistita acută
        

669. 
     CS. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal este într-atît de exprimată, continuă şi răspîndită, încît se apreciază ca “abdomen de lemn”?
     
     1. 
        Ocluzia intestinală joasă tumorală
        
     2. 
        Ulcerul perforat
        
     3. 
        Tromboza vaselor mezenteriale
        
     4. 
        Eruperea anevrismului de aortă abdominală
        
     5. 
        Sarcina extrauterină întreruptă
        

670. 
     CM. În ce situaţii clinice încordarea musculară poate fi semnificativ redusă, chiar şi în prezenţa peritonitei difuze?
     
     1. 
        La bolnavul cu patologii neuro-psihice severe
        
     2. 
        La bolnavii obezi cu perete abdominal anterior îngroşat şi flasc
        
     3. 
        La bolnavii în stare de şoc hemoragic sau traumatic
        
     4. 
        La bolnavii în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică
        
     5. 
        La pacienţii vîrstnici
        

671. 
     CS. Cum se apreciază simptomul Blumberg în caz de peritonită?
     
     1. 
        Percuţia regiunii examinate condiţionează durere acută
        
     2. 
        Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere acută
        
     3. 
        La palparea precaută a regiunii examinate se determină încordare musculară, asociată de durere pronunţată
        
     4. 
        Degetele sunt afundate atent şi adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale examinate, apoi presiunea este brusc întreruptă, ceea ce condiţionează durere pronunţată
        
     5. 
        Degetele sunt afundate adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale examinate, ceea ce condiţionează durere pronunţată
        

672. 
     CM. Selectaţi două variante corecte de apreciere a simptomului psoas, ce se apreciază în inflamaţiile retroperitoneale?
     
     1. 
        Percuţia regiunii lombare condiţionează durere pronunţată
        
     2. 
        Palparea bimanuală a regiunii lombare din partea afectată condiţionează durere pronunţată
        
     3. 
        Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere pronunţată
        
     4. 
        Pacientul este plasat în decubit lateral şi i se extinde membrul inferior în articulaţia coxo-femurală pe partea afectată, ce condiţionează durere pronunţată
        
     5. 
        Palparea bimanuală a regiunii lombare de partea afectată condiţionează flexia involuntară a membrelor inferioare
        

673.