5.Sănătatea populaţiei sectorului
Sănătatea populaţiei constituie o prioritate fundamentală a oricare administraţii, fie ea centrale sau locale, deoarece neasigurarea ei aduce mai multe pierderi decât câştiguri, şi anume: lipsa de resurse umane pentru procesele economice şi administrative (morbiditate) concretizate în pierderi, cheltuieli (bugetare) majorate pentru tratament şi spitalizare, probleme sociale în familiile afectate cu repercusiuni asupra membrilor de familie.
Starea de sănătate a populaţiei României, în general, nu este prea bună comparativ cu nivelul din ţările mai dezvoltate.
Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate, pe de o parte, şi de accesul la servicii de sănătate, pe de alta parte. Accesul la starea de sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali. Accesul la serviciile de sănătate este influenţat aproape în totalitate de organizarea sistemului sanitar.
Sistemul de sănătate din România este de tip asigurări sociale şi are ca scop asigurarea accesului echitabil şi nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. In consecinţă, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continuă la nivelul Ministerului Sănătăţii Publice.
Pentru evaluarea accesibilităţii, au fost analizaţi indicatori de proximitate care să identifice eventuale grupe populaţionale şi/sau zone geografice dezavantajate în privinţa accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici ţintite. Factorii determinanţi care influenţează gradul de accesibilitate al populaţiei la serviciile de sănătate sunt în general reprezentaţi de: nivelul sărăciei, şomajul, ocupaţia, mediul de rezidenţă, statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical. (sursa – Ministerul sănătăţii).
În Sectorul 4 se remarcă inechităţi în accesul la serviciile de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populaţie, a unor comunităţi din diferite zone periferice ale sectorului şi a grupurilor defavorizate economic.
Descentralizarea sistemului de sănătate a fost şi este parte integrantă a procesului de reformă în domeniul sanitar. Atât reorganizarea cât şi descentralizarea finanţării şi furnizării serviciilor de sănătate au început concomitent cu introducerea sistemului de asigurări sociale de sănătate, când, pentru prima dată, cetăţeanul/pacientul a fost pus în centrul sistemului de sănătate, prin posibilitatea liberei alegeri de către acesta a furnizorului de îngrijiri de sănătate.
Experienţa ultimilor ani arată o implicare inegală a autorităţilor administratei publice locale în administrarea unităţilor sanitare, cu variaţii mari între judeţe sau între localităţi.
Deşi Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice, menţionăm faptul că, în prezent, majoritatea unităţilor sanitare, sunt unităţi autonome, în administrarea autorităţilor locale sau judeţene, ministerul păstrând doar componenta de management a sistemului sanitar.
In prezent, autorităţile administratei publice locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinaţie în bugetele locale. (sursa- ministerul sănătăţii).
Obiective și măsuri
-
Susținerea acțiunilor de dezvoltare și modernizare inițiate de Municipiul București și Ministerul Sănătății, astfel încât până în anul 2020, infrastructura de sănătate din sector este conformă cu normele europene.
-
Susținerea acțiunilor de dezvoltare și modernizare a sistemului medical ambulatoriu.
-
Introducerea de programe de educaţie sanitară în toate şcolile sectorului, până în anul 2020.
-
Atragerea şi menţinerea de personal medical şi auxiliar calificat.
-
Evidenţa populaţiei cu acces inechitabil la servicii de îngrijiri de bază
-
Identificarea nevoilor reale de îngrijiri pentru diferite grupuri de populaţii
-
Evidenţa geografică a serviciilor de sănătate
-
Programe de educaţie sanitară pentru şcolari şi adolescenţi
-
Programe de sănătate pentru grupuri distincte
-
Sprijinirea persoanelor în obţinerea actelor de identitate
-
Sprijinirea dezvoltării serviciului de diagnosticare de la distanţă
-
Sprijinirea realizării unui ghid privind prevenirea bolilor
Indicatori
-
Nr. de campanii de informare/educare
-
Nr. de persoane informate/educate
-
Nr. de campanii de mediatizare în domeniul prevenirii îmbolnăvirilor
6.Asistenţa socială pentru persoanele cu probleme
La nivelul sectorului 4 există o unitate de asistenţă socială care asigură, la nivel local, aplicarea măsurilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricărei persoane aflate în nevoie – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
Direcţia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), identifică operativ şi comunică eficient cu cetăţenii sectorului care întâmpină probleme sociale. Orice problemă socială în Sectorul 4 îşi găseşte răspuns şi rezolvare în modul cel mai rapid şi eficace.
Paleta serviciilor oferite de către Direcţia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului DGASPC a fost dezvoltată în funcţie de nevoile identificate la nivelul comunităţii, de politica socială a României şi de fondurile disponibile. Totuşi, există servicii pe care instituţia noastră nu le oferă şi care ar fi necesare (ex. servicii pentru persoanele dependente, etc.), dar şi servicii care sunt oferite, dar sunt insuficiente, cum ar fi serviciile rezidenţiale şi servicii de zi pentru persoanele vârstnice, etc.
Dezvoltarea uni sistem unitar şi comprehensiv de servicii sociale la nivelul Sectorului 4, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile şi să contribuie la creşterea calităţii vieţii persoanei.
Conceptul de sărăcie extremă este asociat cu un trai desfăşurat într-un context socio-economic profund dezorganizat pe termen lung, de-a lungul câtorva generaţii, fiind rezultatul cumulării în timp a mai multor tipuri de privare socială extremă. Câteva din atributele sărăciei extreme sunt: lipsa unei locuinţe, insecuritatea locuirii şi existenţa unui spaţiu locuibil, insalubru, lipsa veniturilor constante necesare unei vieţi normale, lipsa actelor de identitate.
Obiective
-
În Sectorul 4 proporţia cazurilor sociale nerezolvate în termen util este de sub 1% din cazuri, până la finele anului 2020.
-
Scăderea numărul de cazuri sociale..
-
Elaborarea uni plan privind lupta împotriva sărăciei extreme în Sectorul 4, până la finele anului 2020.
Indicatori
-
% de rezolvare a cazurilor sociale sub 30 de zile (nr. cazuri rezolvate /nr. cazuri identificate)
-
Viteza medie de intervenţie socială de la momentul identificării (zile)
-
% de cazuri sociale la populaţia sectorului (nr. persoane beneficiare/ total populaţie sector)
-
Număr persoane beneficiare (nr.)
-
Nr. campaniilor de prevenire.
-
Bază de date actualizată, complexă şi accesibilă.
-
Parteneriate încheiate cu toţi actorii locali din domeniul social-educativ-sănătate.
-
Evaluare reală a situaţiei sociale existente.
-
% de persoane excluse la total populaţie sector
-
durata medie a măsurilor de intervenţie (zile de cazare în adăposturi temporare)
-
% din numărul de persoane cu dizabilităţi care nu mai necesită asistenţă specială (rata de scădere a solicitărilor)
-
număr de persoane beneficiare
-
numărul de locuri în adăposturi la 10.000 locuitori
-
% număr persoane (re-)integrate social din total persoane asistate
-
% locuinţelor în care condiţiile de locuit au devenit decente din total locuinţe cu probleme înregistrate iniţial
Dostları ilə paylaş: |