Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

II. ASTROLOGIA ŞI PSIHOLOGIA ANALITICĂ

Principiul sincronicităţii

Într-o adresă trimisă la Munchen, la 10 mai 1930, în amintirea lui Richard Wilhelm, marele exponent al înţelepciunii chineze şi iniţiat în psihologia yoga, C. G. Jung făcea aceste semnificative afirmaţii:¹⁷

„Pentru mine, cea mai mare realizare a lui Wilhelm este tradu­cerea şi comentariul la Yi Jing. Această lucrare întruchipează, probabil ca nici o alta, spiritul culturii chineze. Cele mai mari minţi ale Chinei au colaborat şi contribuit la ea, mii de ani. În ciuda vârstei fabuloase, nu a îmbătrânit niciodată, ci încă mai trăieşte şi operează, cel puţin pentru cei care îi înţeleg semni­ficaţia... Orice om, cum sunt eu, de exemplu, care a avut rarul noroc de a experimenta, într-un schimb spiritual cu Richard Wilhelm, puterea divinatorie a Yi Jing-ului, nu mai poate ignora mult timp faptul că aici s-a atins un punct arhimedic din care atitudinea minţii noastre occidentale poate fi zguduită din temelii. ... Funcţia pe care se bazează, utilizarea Yi Jing-ului, dacă pot să mă exprim astfel, este în mod aparent în clară contradicţie cu Weltanschauung-ul¹⁸ nostru occidental, cauzal-ştiinţific. Cu alte cuvinte, ea este extrem de neştiinţifică, reprezentând de fapt un tabu, şi de aceea este în afara judecăţii noastre ştiinţifice şi de neînţeles pentru ea.

Cu câţiva ani în urmă, preşedintele de atunci al Societăţii Britanice de Antropologie m-a rugat să explic faptul că oameni aşa de înzestraţi din punct de vedere intelectual, cum sunt chinezii, nu au produs ştiinţa. Am replicat spunând că aceasta trebuie într-adevăr să fie o „iluzie optică”, deoarece chinezii au o ştiinţă a cărei „lucrare standard” era Yi Jing, dar că principiul acestei ştiinţe era, ca multe altele în China, cu desăvârşire diferit de principiul nostru ştiinţific.”

Ştiinţa Yi Jing-ului nu este bazată pe principiul cauzalităţii, ci pe un principiu pe care l-am numit, în mod experimental, principiul sincronicităţii. Preocuparea mea faţă de psihologia proceselor inconştiente a necesitat de mai multă vreme căutarea unui alt principiu de explicare pentru că principiul cauzalităţii mi s-a părut inadecvat în explicarea anumitor fenomene remarcabile ale psihologiei inconştientului. Am găsit astfel faptul că există para­lelisme psihice ce nu pot fi asociate unul altuia în mod cauzal, ci care trebuie să fie legate printr-o altă secvenţă de evenimente. Această legătură mi s-a părut esenţial asigurată de faptul simul­taneităţii relative şi, de aici, expresia de „sincronist”. Departe de a fi o abstracţiune, aceasta reprezintă într-adevăr un continuum concret ce conţine calităţi sau condiţii fundamentale care se manifestă simultan în locuri diferite, într-un mod de neexplicat de paralelismele cauzale, cum ar fi, de exemplu, în cazurile de apariţie comună a gândurilor, simbolurilor sau condiţiilor psihice identice. Un alt exemplu ar fi simultaneitatea perioadelor de stil chineză şi europeană, un fapt subliniat de Wilhelm”.

Aceasta reprezintă chiar expresia ideilor fundamentale pe care le-am formulat în capitolul precedent. Timpul ca un „continuum concret” este ceea ce Bergson numeşte „durata reală”. Faptul că el conţine „calităţi şi condiţii fundamentale” care se exteriorizează în idei, culturi şi condiţii psihice (individuale sau colective), este dovada puterii generatoare a momentului. Fiecare moment este un întreg care zămisleşte întreguri concrete. Mai mult, fiecare moment trebuie consi­derat ca ciclu-unitate sau timp-unitate, aşa cum fotonul sau cuanta este unitatea de eliberare a energiei. Energia este eliberată de fotoni. Semnificaţia sau individualitatea este eliberată de momente. Timpul reprezintă matca sufletelor, întocmai cum „Lumina”, în cel mai general sens al cuvântului, reprezintă matca tuturor energiilor fizice. Aşa cum ar spune ocultistul hindus, Daiviprakriti (adică Lumina Logosului) este sursa tuturor energiilor (sau shakti). Toate energiile Pământului pot fi trasate către sursa lor părintească, Soarele, ale cărui radiaţii sunt descrise, în mod generic, prin termenul de „lumină”.

Avem astfel, într-un anumit sens, un dualism al luminii şi timpului, al fotonilor şi momentelor. Aceste două elemente, la care ar trebui să adăugăm Spaţiul, sunt temeliile astrologiei, care se poate baza pe accentuarea oricăreia dintre ele. Lumina şi timpul sunt simbolizate de fotosfera Soarelui (Vulcan?) şi Saturn, care, după cum am văzut deja, se echilibrează, pe fiecare parte a Pământului, în sistemul solar. Fără a intra în lungi discuţii metafizice, am putea totuşi afirma aici că Lumina reprezintă emanaţia totalităţii întregului (teoretic, al oricărui întreg perfect integrat) - de aici „lumina” emanată, dacă tradiţia este corectă, de fiinţa însăşi a marilor sfinţi şi mistici. Pe de altă parte, timpul este calitatea semnificativă a fiecărui întreg, adică caracteristica definitorie a întregului.

Fiecare întreg ca întreg radiază în mod teoretic Lumina (un anumit grad sau tip al ei, nu în mod necesar, bineînţeles, ceea ce numim de obicei „lumina”, şi care este radiaţia acelui întreg cosmic: Soarele). Fiecare întreg este sau simbolizează o calitate care e manifestarea unui anumit moment de timp. Timpul generează particulari; şi fiecare întreg, după cum deja am văzut, trebuie să fie definit, limitat. Este astfel un particular. Lumina este manifestarea totalităţii acestor particulari. Fotonul este descris de formula hv, în care litera v reprezintă particu­larul (viteza sau frecvenţa sau „nota fundamentală” a întregului) şi h simbolizează universalul (faptul universal al totalităţii, exteriorizat ca Lumină; „totalitatea operativă”)¹⁹.

Putem spune că orice ciclu, ca o cuantă a duratei, e de asemenea definibil prin formula hv, în care h reprezintă puterea universală a Timpului (adică Puterea universală de Creaţie sau Dumnezeu) şi v, valoarea particulară a duratei ciclului. După cum nu există eliberare de energie, cu excepţia celei eliberate prin cuanta întregului, tot aşa nu există evoluţie în sine sau în totalitate, economisită prin ciclurile întregului. Şinele progresează de la ciclu la ciclu şi numai prin realizarea, perfectă a acestor cicluri (indiferent dacă durează un minut sau un eon). Cel care nu realizează, cel mai mic moment, nu poate realiza niciodată ciclul mai lung - o doctrină sugerată în ultima secţiune a aforismelor lui Patanjali despre Yoga.

Aceasta este atât filozofie holistică, cât şi astrologică, pentru că astrologia nu are valoare reală dacă nu ne permite să trăim mai din plin şi mai semnificativ momentul sau orice alt ciclu de-a lungul căruia evoluăm. A trăi pe deplin fiecare moment înseamnă a găsi Lumina în fiecare moment şi a deveni iluminat de această Lumină. Întunericul este întotdeauna rezultatul nerealizării. Momentele sau ciclurile nerealizate îşi aruncă umbra peste momentele viitoare; aceasta este karma - sau ce am numit anterior „timp negativ”, un timp ne-iluminat.

Şinele evoluează prin realizarea momentelor; şi fiecare moment sau ciclu ni se prezintă cu o nouă calitate ce trebuie realizată. Astfel, fiecare naştere este, pentru întregul universal, o problemă de realizare, întregul găseşte în fiecare naştere o calitate, o nouă dharma (în termi­nologia hindusă) de realizat. Nu este doar faptul că „orice se naşte sau se face în acest moment de timp are calităţile acestui moment de timp” (Jung, op.cit., p.43), ci şi că fiecare moment creează, pentru fiecare întreg, datoria de a realiza calitatea acelui moment. Acest principiu are o semnificaţie corespunzătoare şi o anumită capacitate explicativă. Şi aceasta îi conferă o mereu mai mare valoare psihologică. După cum vom vedea mai târziu, funcţia astrologiei nu este să ne spună ce se va - sau mai degrabă - ce se poate întâmpla in viitor, ci mai ales ce semnificaţie există în fiecare moment sau ciclu trăit sau gata de a fi trăit. Ea revelează calitatea momentelor particulare şi a ciclurilor mai întinse înrădăcinate în acele momente. Acest lucru este corect înţeles de C. G. Jung, care spune în aceeaşi adresă memorabilă:

„Astrologia ar fi un bun şi cuprinzător exemplu al sincronicităţii, dacă ar avea la dispoziţia sa constatări testate profund... În măsura în care există deducţii astrologice într-adevăr corecte, ele nu sunt astfel datorită efectelor constelaţiilor, ci ipoteticului nostru caracter-timp. Cu alte cuvinte, orice se naşte sau se făureşte în acest moment, are calităţile acestui moment de timp. Aceasta este şi formula fundamentală pentru utilizarea Yi Jing. După cum se ştie, cineva realizează cunoaşterea hexagramei ce caracterizează, momentul printr-o metodă de manipulare a betelor sau a monedelor, o metodă care depinde de întâmplarea cea mai pură. După cum este momentul, aşa cad şi beţele runice... Tipul de gândire construit pe principiul sincronic, care îşi atinge punctul cel mai înalt în Yi Jing, este expresia cea mai pură a gândirii chineze în general. Raportată la noi, această gândire a fost absentă din filozofia de după Heraclit şi apare doar ca un vag ecou la Leibnitz. Totuşi, în tot acest răstimp, ea nu s-a stins, ci a continuat să trăiască în crepusculul speculaţiei astrologice, rămânând şi astăzi la acest nivel”.²⁰