Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

3. ASTROLOGIA OCULTA

Astrologia ocultă nu trebuie considerată în întregime separată de cele două tipuri precedente, nu mai mult decât se poate vreodată considera creativul separat de individual şi colectiv. Am văzut că rotaţia polilor este determinată de o combinaţie de factori: în principal, de rotaţia planetei în jurul axei sale şi de presiunea Soarelui (şi a Lunii) asupra proeminenţei centurii ecuatoriale. Această proeminenţă este ea însăşi un rezultat al rotaţiei axiale şi al forţelor centrifuge care o generează. În acelaşi mod, abordarea ocultă a astrologiei este determinată de calitatea abordării individului şi de nivelul instinctelor colective (vitalitatea moştenită) pe care individul le concentrează.

În timpurile arhaice, conştiinţa oamenilor era fundamental centrată la nivel fiziologic. Inteligenţa era atunci instinctul organic făcut conştient, iar apoi, în mod progresiv, despărţit de condiţiile particulare şi dotat cu semnificaţie universală. Acest proces era cu adevărat ceea ce s-a înţeles prin „iniţiere”. Ca rezultat al iniţierii, omul era capabil să-şi proiecteze conştiinţa şi instinctele universale asupra sferei celeste - Corpul lui Dumnezeu (Macrocosmos şi Macroprosopos în Kabbala). Dar era de asemenea capabil să primească Corpul lui Dumnezeu în propriul său organism fizic.

Cu alte cuvinte, universalul devenea particular în măsura în care particularul devenea universal. Se credea că şi reversul era de ase­menea adevărat, pentru că universalul - Dumnezeu şi Ierarhiile celeste de constructori - s-a proiectat El însuşi pe Pământ. În exteriorul acestui Pământ evolua o fiinţă alcătuită după înfăţişarea lumii arhetipale celeste şi a Ierarhiilor sale - după adevărata înfăţişare a lui Dumnezeu Un microcosmos, în potenţialitate totuşi, nicidecum actualizat până la acest prim proces de iniţiere menţionat, potenţiala „înfăţişare a lui Dumnezeu” devenea energizată de voinţa creativă a lui „Eu sunt”, latentă în fiecare om, şi apărea ca un fapt spiritual efectiv - aşa numitul corp-Christic.

Pentru a explica în întregime acest dublu proces ar fi nevoie de un volum separat, ceea ce, de fapt, ar însemna foarte puţin dacă nu s-ar experimenta procesul în sine; dar lucrul principal de priceput este că el implica: 1). o concentrare structurală a universalului ca un prototip latent în corpul fizic al omului; 2). o expansiune a conştiinţei de la conştiinţa ego-ului particular la o conştiinţă organică universală. Aceste două procese pot fi numite involuţie şi evoluţie. Involuţia înseamnă aici alcătuirea de către Ierarhiile celeste a unui prototip „astral” în interiorul omului fizic ca formă potenţială divină a omului. Pe de altă parte, evoluţia se referă la expansiunea şi universalizarea conştiinţei omului, prin eforturile propriului său „Eu sunt” individual, până când acest „Eu sunt”, asimilând puterea tuturor „virtuţilor” sau Razelor, devine identificat cu Dumnezeu şi un avatar al lui Dumnezeu.

Astrologia ocultă (atunci când este corespunzător înţeleasă) clarifică mult din ceea ce este confuz şi încâlcit în aceste două procese. Procesul involutiv se referă la domeniul ecuatorial al zodiacului, iar procesul evolutiv la axa polară şi la mişcările sale. Până acum nu a existat practic nicăieri vreo menţiune directă a factorilor astrologiei implicaţi în acest proces evolutiv ocult. Singurul lucru menţionat a fost schimbarea nivelului instinctual al omenirii, care coincide cu intrarea Soarelui, prin precesia echinocţiilor, în constelaţiile zodiacale. Aceasta este totuşi' doar o jumătate a poveştii, mai degrabă o consecinţă decât o cauză.. Să spunem din nou că motivul precesiei echinocţiilor este rotirea axei polare.

Zodiacul, în sistemul ptolemeic, este o centură de foc creator care înconjoară pământul, focul acesta fiind concentrat asupra planetei noastre prin discul Soarelui - Soarele fiind o simplă lentilă prin care întregul zodiac îşi focalizează energia îndoisprezecită asupra Pământului. Ierarhiile zodiacale sunt Ierarhii de constructori - „Cosmocratori”, cum mai sunt numite. Împreună ele constituie Puterea cosmică formatoare (Mahat în sanskrită). În muzică ele sunt simbolizate de ciclul de 12 cincimi care domină secvenţa „tonalităţii”, ciclul de 12 „lyus” ce constituie baza muzicii chineze. Ele reprezintă seria Marilor Strămoşi, Patriarhii Bibliei şi ai cosmogoniei hinduse, cele douăsprezece Porţi ale «Oraşului Sfânt” în interiorul „Corpului christic” al omului etc. Ele se referă la marele sistem simpatic şi la „lotuşii” lui (două Ierarhii pentru fiecare „lotus” ca şi două semne zodiacale guvernate de fiecare planetă, Soare-Lună fiind în mod simbolic o planetă). Ele se referă în special la plexul solar şi la diafragmă: centura ecuatorială unde pasiunile «tropicale” de deasupra (inima) şi de dedesubt (sexul) se centralizează. În şi prin zodiac, substanţa-pământ devine Om. Dar de-a lungul căii axei polare („copacul” „Eu-Sunt”-ului), Omul se polarizează alternativ la cele şapte mari Raze ale Logosului sau Dumnezeu. El se identifică cu cele şapte Raze şi cu cei şapte Avatari ai Christosului cosmic (sau Vishnu) şi devine al optulea Krishna, Christosul uman, Dumnezeul cel viu, Ishvara-în-corp.

Astfel, în timp ce Ierarhiile zodiacale sunt, în simbolistica cosmică, Constructorii corpurilor sau vehiculelor umane (reprezentate alegoric în Biblie de „Templul din pustie” şi de „Templul lui Solomon”)²⁸, Stelele Reşedinţei Eterne (Polul Nord) simbolizează învăţătorii şi Avatarii Spirituali care, unul după altul, în concordanţă cu principiul permutării Razelor, apar şi energizează „Eu sunt”-ul Omului. Ei personifică marile energii oculte ale Dragonului înţelepciunii (constelaţia Draco), al cărui cap arată înspre Vega, a cărui coadă separă Ursa Mare de Ursa Mică şi al cărui corp anterior se curbează în jurul polului eclipticii - Marele Gol. Acesta este „Palatul din centru” al cosmogoniei chineze, Tien-Ki, a cărui culoare este purpura.

În privinţa problemei Razelor, pe care ezotericii o tratează cu atâta nepăsare, vom cere îngăduinţa să cităm din Doctrina Secretă unde, aparent, învăţătura apărea în forma sa teozofică modernă:

„Steaua sub care este născută o Entitate umană, spune învăţă­tura ocultă, va rămâne pentru totdeauna steaua sa, de-a lungul întregului ciclu al încarnărilor sale într-o singură Manvatara. Dar aceasta nu este steaua sa astrologică. Ultima se referă la personalitate, în timp ce prima se referă la INDIVIDUALITATE, „îngerul” acelei stele (sau Dhyani-Buddha) va fi „îngerul” care ghidează sau conduce, ca să spunem aşa, la fiecare nouă renaştere monada, care este o parte a propriei sale esenţe, deşi vehiculul său, omul, poate să rămână pentru totdeauna ignorant în privinţa acestui fapt. Adepţii au fiecare un Dhyani-Buddha al lor - „Sufletul lor geamăn” mai bătrân - şi ei îl cunosc, numindu-l „Tatâl-Suflet” şi „Tatăl-Foc”. Totuşi, abia în ultima şi suprema iniţiere ei ajung să-l cunoască, atunci când stau faţă în faţă cu Imaginea strălucitoare...

Există şapte constructori de grupuri de astfel de Dhyani Chohani şi aceste grupuri vor fi găsite şi recunoscute în orice religie, pentru că ei sunt cele ŞAPTE raze primordiale... Adică cele şapte planete conducătoare, sferele unde locuiesc cele şapte spirite sub care este născut fiecare din cele şapte grupuri umane ce sunt ghidate şi influenţate de acestea”. (Doctrina Secretă, voi. I, p. 572, prima ediţie)

În cartea Un tratat despre focul cosmic, scrisă de Alice Bailey, se pune un mare accent pe abordarea ocultă a astrologiei. Totuşi, subiectul nu este studiat ca un întreg, ci sunt date doar indicii enigmatice cu privire la astfel de stele, cum ar fi Ursa Mare, Sirius, Pleiadele etc. Sperăm că cele de mai sus vor arunca o oarecare lumină asupra domeniului simbolismului, deocamdată neatins.

Un lucru trebuie totuşi adăugat. Pentru ocultist, aceste constelaţii şi stele nu sunt în mod aparent simboluri, ci manifestări ale fiinţelor cosmice care influenţează planeta noastră şi omenirea. Prin aceasta astrologia ocultă este legată de astrologia mundană şi vitalistă - care lucrează cu forţa vitală, cu raze solare şi cosmice şi altele asemenea. În acelaşi timp, Un tratat despre focul cosmic este în întregime bazat pe Legea corespondenţei - aşa cum sunt toate lucrările oculte, incluzând Kabbala şi Doctrina Secretă. Dar a folosi Legea corespondenţei înseamnă de fapt a folosi simbolismul. Dacă există o „corespondenţă” între macrocosmos şi microcosmos, între părul unui om şi părul Marelui Om din Ceruri (ca în Kabbala) - atunci, fie oricare dintre obiectele „corespondente” poate fi considerat ca un simbol pentru celălalt, fie amândouă sunt la fel de simbolice faţă de o realitate pur subiectivă, neformulată. Astfel „astrologia ocultă” este, de fapt, în special pentru cercetătorii cu înclinaţii filozofice, un sistem simbolic cosmic legând naturile ecuatorială şi polară din Om cu zonele asociate cerurilor din jurul Pământului.

O altă formă de astrologie ocultă, de data aceasta simbolică într-o manieră dramatică şi efectivă, este cea care a dat naştere seriei de tablouri simbolice (câte unul pentru fiecare grad zodiacal). Vom discuta mai târziu despre acesta. Aici este suficient să spunem că această astrologie calcă pe urmele Yi-Jing-ului şi ale întregului ezoterism chinez şi tibetan; şi, înaintea lor, pe urmele a ceea ce s-a numit Revelaţia primordială a omenirii. Am analizat deja această chestiune în capitolul „Procesul ciclic”, atunci când am vorbit despre Imaginile şi Arhetipurile primordiale. Toate acestea sunt manifestări ale Creativului cosmic - aşa cum, de altfel, este şi astrologia ocultă, pentru că Cerul însuşi nu e altceva decât una din primele şi cele mai puternice „Imagini primordiale”. Şi poate fi considerat ca o creaţie a Unului Individual, pe care unii îl numesc Marele Arhitect al Universului şi alţii îl venerează ca Dumnezeu.

Elemente fundamentale în „astrologia armonică”

După ce am discutat temeiul „logic” al simbolismului astrologie şi după ce am separat cele trei mari abordări ale interpretării astrologice, cele trei tipuri fundamentale de astrologie, vom studia acum simbolismul astrologie legat de „astrologia individului”. Vom arăta îndeosebi modul în care elemente de astrologie universal acceptate - cum sunt casele, semnele zodiacale şi planetele - trebuie să fie interpretate într-un tip de astrologie care pune accentul pe valorile psihologice. Am numit deseori un asemenea tip de astrologie, astrologie armonică, pentru că furnizează o bază pentru armonizarea şi integrarea psihicului uman. Ea considera harta natală ca pe o strună-de-viaţă a fiinţei individuale şi a destinului pe care îl simbolizează; putem spune, de asemenea, că o consideră ca pe adevăratul Nume al acestei fiinţe individuale. Ea realizează faptul că cei mai mulţi oameni trăiesc doar în anumite părţi ale fiinţei lor, în mod fragmentar şi incomplet. Deplinătatea pe care ei o reprezintă în mod esenţial, ca şi Indivizi compleţi, este acolo potenţială, arhetipală, dar exprimată sau manifestată pe bucăţi. Această deplinătate este adevărata Coardă a sinelui lor individual; însă numai câteva note ale corzii răsună din când în când, altele nu vibrează niciodată, şi astfel nu există intensitate sau plenitudine în viaţa lor.

A ajuta omul să-şi realizeze deplinătatea fiinţei şi să-şi ducă la îndeplinire destinul său - iată care este scopul astrologiei armonice! Harta natală este cheia spre împlinirea unui individ şi a manifestării sale exterioare - destinul său. Este izbânda simfoniei care înseamnă un om viu. Este tiparul arhetipal, formula simbolică, Signatura întregii fiinţe. Este schiţa clădirii reprezentând şinele său perfect - şi care conţine, de asemenea, graficul de timp în concordanţă cu care stadiile operaţiei de construcţie vor continua în secvenţă ordonată - ceea ce noi numim Destinul omului.

Astrologia nu înseamnă doar studiul unui interesant sistem simbolic; ea nu este, în mod fundamental, nici o prezicere a viitorului pentru a satisface curiozitatea personală. Este un studiu practic cu un scop foarte definit - chiar dacă, în mod obişnuit, neînţeles. Un scop vital. Ea reprezintă, cel puţin potenţial, temelia unei noi tehnici de a trăi, a unui nou principiu de conduită (sau, am putea spune, a unei noi Yoga) - implicit deja, mai mult sau mai puţin, în tehnica psihologiei analitice (tehnica lui Jung) la care s-a făcut aluzie într-un capitol precedent, când am studiat dualismul idealurilor, caracterizat prin termenii etic şi estetic.

Dacă luăm o astfel de atitudine faţă de astrologie, va trebui să ne limităm la domeniul valorilor psihologice. Este adevărat că nu putem cu adevărat separa psihicul de corp. Fiziologia şi psihologia sunt strâns legate una de cealaltă. Cei din vechime ştiau acest lucru, dar au rezolvat corelaţia în termeni de corpuri mai subtile (vital şi astral, mai ales). Ştiinţa modernă tinde să accepte ideea de „câmp magnetic” şi de „emanaţii electrice” care, atunci când funcţionează perfect, vor îndeplini probabil aceeaşi funcţie - o funcţie de corelare, ca aceea care a dat valoare conceptelor arhaice sau „oculte”.

În prezent, totuşi, având în vedere dificultatea practică de a aplica astrologia în fiziologie şi medicină, pare mult mai înţelept să con­centrăm interpretarea astrologică la nivel psihologic, indicând pur şi simplu posibilitatea corelaţiilor organic-fizice, când acestea par evidente şi de excepţională influenţă asupra dezvoltării psihologice. De aceea, privim fiinţa umană prin harta sa natală mai mult ca pe o entitate psihologică. Ea este o fiinţă particulară, unică. Nu există o altă fiinţă exact ca ea. Realizăm totuşi că această fiinţă unică este un amestec de elemente care nu se găsesc doar în ea, ci şi într-o mulţime de alte fiinţe - în special în acelea care constituie, în mod colectiv, cadrul său spaţio-temporal, adică mediul său şi strămoşii săi. Această fiinţă unică este o coardă particulară sau o combinaţie de elemente colective.

Prin urmare, ceea ce este individual reprezintă cadrul structural in care elementele colective sunt organizate mai mult sau mai puţin adecvat. Este forma sinelui. Substanţa, pe de altă parte, este de natură colectivă. Corpul omului este alcătuit din molecule care sunt părţi ale marii rezerve a acestui Pământ. La fel, psihicul omului poate fi văzut ca fiind alcătuit din elemente psihice - le putem oare numi psihoni? - care sunt părţi ale vastului rezervor format din inconştientul colectiv al omenirii ca întreg sau din grupuri definite în cadrul omenirii (rase, triburi, naţii, familii, biserici etc.). Casele unei hărţi natale şi toate elementele care îşi au originea în rotaţia axială a Pământului se referă la factorul individual din om - la structura sinelui său individual. Pe de altă parte, semnele zodiacului şi toate elementele avându-şi originea în revoluţia orbitală a Pământului se referă la factorul colectiv, la substanţa fiinţei sale. Vom adăuga aici că planetele se referă la energiile generate de constanta relaţie schimbătoare a factorilor colectivi cu cei individuali.

Zodiacul reprezintă domeniul Soarelui şi al planetelor sale. Este simbolul general al relaţiilor vitale ce pot fi exprimate ca gravitaţie. Gravitaţia este simbolul relaţiei, al atracţiei şi repulsiei dintre membrii unui grup. Este un factor aparţinând, în mod simbolic, categoriei de „ecuatorial”. Pentru că, după cum am văzut, termenii „ecuatorial”, „orbital”, „solar” se referă la acelaşi factor fundamental: colectivul. Zodiacul reprezintă astfel un fundal pentru exprimarea diferitelor variaţii orbitale ale planetelor. Este o cale potrivită de întipărire şi înregistrare a relaţiilor reciproce complexe dintre o planetă şi Soare, şi dintre o planetă şi celelalte planete.

Planetele sunt astfel, în termenii poziţiilor lor zodiacale, puncte focale pentru energiile colective. Pe de altă parte, ele reprezintă în termenii poziţiilor caselor lor (adică prin referire la orizont şi meridian), centre de activităţi în cadrul structurii individuale a fiinţei (şi destinului). Întrucât planetele pot fi interpretate conform celor două seturi fundamentale de referinţă (semne şi case), ele reprezintă centrele de forţă şi de activitate ale căror caracter, intensitate şi mod de operare sunt determinate de constantul echilibru schimbător al colectivului cu individualul: adică, personalitatea.

De exemplu, Jupiter în Berbec se referă la un anumit tip de energizare şi activare al tipului de substanţă şi funcţie organică reprezentată de semnul zodiacal Berbec. Jupiter în casa a şaptea indică faptul că orice (din conştiinţa şi din destinul individului) este simbolizat de casa a şaptea va fi afectat de un tip de activitate jupiteriană. Deoarece casa a şaptea se referă la senzaţii şi la relaţii, acestea vor opera conform unui ritm jupiterian expansiv, iar nativul va avea asociaţi şi parteneri care îi vor extinde viziunea şi sfera de acţiune.

Ceea ce numim azi „personalitate” reprezintă o sinteză de tipare de comportament. Este suma totală a tuturor mişcărilor şi emoţiilor exterioare ale fiinţei umane: ritmul total al activităţilor sale vitale - de la modul în care merge şi îşi contractă buzele, la comportamentul lui pe câmpul de luptă sau într-o sală de concert. Reprezintă un complex de activităţi. Fără activitate nu ar putea exista „personalitate”. Compor­tamentul personalităţii este un amestec de influenţe moştenite şi de mediu care operează în cadrul unei structuri a sinelui individual - factorul individual. La fel, planetele sunt caracterizate de semnele lor zodiacale după natura lor şi ele operează. În moduri particulare în concordanţă cu poziţiile lor din structura caselor. Suma totală a planetelor, incluzând Soarele şi Luna - tiparul planetar, cum îl numim - reprezintă astfel personalitatea ca întreg.

Din cele arătate până acum se va deduce, probabil, că tiparul planetar simbolizează cel de-al treilea termen fundamental: creativul. Simbolizează, dar numai în mod potenţial. El înseamnă întâi de toate activitate, dar activitatea nu semnifică neapărat creativitate. Orice om este activ, dar câţi sunt creativi? Creativitatea este activitatea semnifi­cativă a unei personalităţi relativ individuate. Elementul de semnificaţie este acolo spre a fi subliniat; şi, după cum vom vedea, acest element trebuie să fie revelat de simbolurile gradelor care sunt energizate şi înfăţişate de activitatea planetelor localizate pe acestea. Totuşi planeta nu trebuie să clarifice - şi adesea nici nu o face - semnificaţia simbolică a gradului, în care caz tipul de activitate reprezentat de planetă nu este creativ. Personalitatea umană nu a atins încă punctul de relativă individuaţie şi individul nu are încă puterea de a da vieţii şi destinului său o semnificaţie creativă²⁹.