Dicţionar de figuri de stil vasile Şimilovici Acumulare



Yüklə 446 b.
səhifə8/13
tarix26.07.2018
ölçüsü446 b.
#58708
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13

(G. Coşbuc)



  • Homeoptotă

  • Figură care constă în folosirea unor membre ale frazei terminate cu acelaşi cuvânt sau cuvinte, cu aceleaşi silabe finale.

  • Ex.:

  • „Bine-ar fi, dac-ar fi aşa, căci la război înapoi şi la pomană navală, parcă nu prea vine la socoteală.” (I. Creangă)

  • „Socrul roagă-n capul mesei

  • Să poftească să se pună

  • Nunul mare, mândrul soare,

  • Şi pe nună, mândra lună.” (M. Eminescu )



  • Incitare

  • Orice enunţ elemetar sau contextual prin care vorbitorul ne face să simţim cum cuvintele pot dezlănţui faptele, de obicei prin propoziţii imperative violente, puternic motivate în prealabil.

  • Ex.:

  • Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,

  • Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!”

  • (M. Eminescu)



  • Ingambament

  • (enjambement)

  • Procedeu constând în continuarea ideii poetice în versul următor fără a marca aceasta prin vreo pauză, urmărind efecte stilistice superioare.

  • Ex.:

  • „…şi mut

  • ascult cum creşte-n trupul tău sicriul.”

  • (L. Blaga)



  • Iluzie

  • Vezi: ironie



  • Interogaţie

  • Figură de stil constând în adresarea unei întrebări unui întreg auditoriu, nu pentru a solicita un răspuns, ci pentru a transmite în direct o opinie ce trebuie subliniată.

  • Ex.:

  • „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

  • I-e ruşine oamenirii să vă zică vouă oameni.” (M. Eminescu)



  • Inversiune

  • Figură poetică realizată prin abaterea de la topica propoziţiei şi, mai rar, a frazei.

  • Ex.:

  • Dulce, ce începu

  • Cântecul, l-auzi şi tu?”

  • (L. Blaga)



  • Invocaţie

  • Figură care în retorica clasică înseamnă rugăciune adresată unei muze, unei divinităţi, pentru a-i cere inspiraţie. În literatura română, un exemplu de I. înseamnă invocarea, mai mult formală, a divinităţii pentru implorarea unui ajutor.

  • Ex.:

  • „Fă-mă,Doamne,ce m-ai face,

  • Fă-mă cerc la poloboace,

  • Fă-mă cui şi fă-mă sfoară,

  • Fă-mă foaie de ţigară,

  • Fă-mă să rămân surcică

  • Să mă târîie-o furnică,

  • Fă-mă la hotară semn,

  • Numai nu picior de lemn.

  • Numai nu picior de lemn!” (Gr.Vieru.„Cântecul

  • bradului”)



  • Ipotipoză

  • Figură de comparaţie care constă în descrierea vie aobiectului, de obicei un eveniment, o scenă, evocată cu, mijloace verbale menite să o „aducă sub ochii” noştri, ca şi când s-ar petrece aievea.

  • Ex.:

  • „La câţiva paşi strălucea iazul; apa liniştită se întindea ca o mătase; spre faţa ei, sălciile îşi coborau frunzişul fraged, aruncând pete de umbră, în răcoarea cărora lebedele stăteau nemişcate, ca nişte bulgări de argint. Din ascunsul grădinii răsună prelung, ca o frântură de doină voinicească, fluierul grangurilor îmbrăcaţi în pene de aur. Pe mal, înaltele şi chipeşele nalbe sfrângeau lumina în potirile florilor mari, pentru ca să o reverse apoi, înflăcărată ca sângele sau lucie ca gheaţa.” (E. Gârleanu )

  • În naraţiune, ipotipoza se realizează aplicându-se altă figură, numită enalagă, adică folosindu-se prezentul istoric sau dramatic.



  • Ironie

  • Figură retorică prin care se enunţă cel mai adesea o apreciere pozitivă ori chiar o laudă simulată, pentru a se înţelege că este vorba de o persiflare ori chiar de o batjocură, sau, de o apreciere negativă simulată în locul celei pozitive, la adresa unei persoane.

  • Ex.:

  • O, te-admir, progenitură de origine romană.”

  • (M. Eminescu)

  • Bogat bine şi folos au rămas ţării şi de la Petriceicu-vodă: pradă şi foamete mare!”

  • (I. Neculce)



1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin