Dicţionar de figuri de stil vasile Şimilovici Acumulare



Yüklə 446 b.
səhifə6/13
tarix26.07.2018
ölçüsü446 b.
#58708
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

(G. Bacovia)



  • Epanodă

  • Specie de repetiţie constând în revenirea, cu explicaţii detaliate, asupra fiecărui termen al unei enumerări ori al unui enunţ.

  • Ex.:

  • A cunoaşte. A iubi / Înc-odată, iar şi iar, / A cunoaşte-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară.”

  • (L. Blaga)



  • Epenteză

  • Figură realizată prin adăugarea unui sunet neetimologic în mijlocul cuvântului din nevoia unei mai bune reliefări a structurii sale silabice.

  • Ex.:

  • „cerşit”, „codobaltură”, „fitecine



  • Epifonem

  • Figură de insistenţă prin adaus, constând în adăugarea la finele unui enunţ sau unităţi compoziţionale, a unei „exclamaţii sentenţioase”, constituind o reflecţie lirică ce rezumă sau caracterizează ce s-a spus mai înainte.

  • Ex.:

  • „Şi te-ai dus, dulce minune,

  • Şi-a murit iubirea noastră,

  • Floare-albastră! Floare-albastră!

  • Totuşi este trist în lume!” (M. Eminescu)



  • Epiforă

  • Figură care constă în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte) la sfârşitul unor unităţi sintactice sau metrice; este inversul anaforei.

  • Ex.:

  • „Venii târziu acasă

  • Să văd ce-ai zice tu,

  • Luai puţin din masă

  • Să văd ce-ai zice tu.”

  • (Gr. Vieru)



  • Epistrofă

  • Vezi: epiforă



  • Epitet

  • Figrua de stil constând in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb menit sa exprime acelea insuşiri ale obiectului care înfăţişeaza imaginea lui aşa cum se reflectă ea în simţirea şi fantezia scriitorului.

  • Ex.:

  • „Ochişorii lui

  • Mura câmpului.” („Mioriţa”)

  • „Ţichindeal -- gură de aur.” (M.Eminescu)

  • „Pantalonii -- culoarea oului de raţa.

  • (I. L. Caragiale)



  • Epitet

  • „Părul ce-mi ajunge la călcăie.

  • (M. Eminescu)

  • „Cânturi de durere.”

  • (cu de – epitet metaforic)

  • „Cu cămaşă albă floare.” (Folclor)

  • Epitet paratactic, rezultat prin asindet



  • Epiteză

  • Figură fonologică ce constă în adăugarea la sfârşitul unui cuvânt a unui sunet sau a câtorva sunete.

  • Ex.:

  • A taia , nimănuia, cevai.



  • Epizeuxă

  • Figura care constă în reluarea imediată a unui cuvânt în propoziţie sau în vers.

  • Ex:

  • Mircea însuşi mâna-n luptă

  • vijelia-ngrozitoare,

  • Care vine, vine, vine, calcă totul

  • în picioare.”

  • (M. Eminescu)



  • Etopee

  • 1.Figură de stil care constă în personificarea unor lucruri.

  • 2. Figură de compoziţie care constă în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-un cuvîntare cel mai adesea fictive; imitarea vorbirii cuiva potrivit cu caracterul şi activitatea sa.

  • „Codrule,stăpânule, E. Se mai numeşte şi orice „portret moral” în

  • Codrule, bătrânule, opoziţie cu prosopografia sau „portretul fizic”.

  • Mişcă-ţi tu poienile

  • Şi-ţi ridică genele

  • De priveşte până-n zare...”

  • (St. O. Iosif)



  • Eufemism

  • Figură constă în îndulcirea, prin substituire sau perifrază, a expresiei unei idei, pe care respectul faţă de noi înşine şi faţă de alţii ne împiedica, adesea, s-o numim cu adevăratul său nume.

  • Ex.:

  • „De la adormirea bătrânului Ştefan –Voievod, părintele Moldovei, trecuseră şaptezeci şi doi de ani.”

  • (M. Sadoveanu)



  • Eurologie

  • Figură în care, de obicei, un verb predicat, repetându-se, în genere imediat, prin juxtapunere ori coordonare copulativă, rezumă, pentru a nu mai fi narată, o actiune verbală îndelungată, nedefinită.


  • Yüklə 446 b.

    Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin