Discuţia legată de instituţii ale migraţiei ridică probleme din însăşi punctul de plecare

VI. Concluzii şi recomandări

Migraţia pentru muncă a cunoscut o traiectorie ascendentă în România după 1989, devenind probabil cea mai importantă formă de mobilitate internaţională având ca origine România. Plecările pentru muncă nu reprezintă însă o categorie omogenă. Raportul propune distincţia între două contexte de plecare pentru muncă: contextul bazat pe acceptarea individului ca lucrător migrant în ţara de destinaţie şi contextul bazat pe lipsa acceptării individului ca lucrător migrant în ţara de destinaţie. Fiecare dintre cele două contexte delimitează prima secvenţă a unor trasee de migraţie distincte.

Existenţa restricţiilor în circulaţia forţei de muncă determină reorientarea unei părţi consistente a potenţialilor migranţi către trasee al căror scop declarat în situaţie formală este diferit de muncă. Pentru migraţia în Uniunea Europeană, ieşirea din ţară în scopuri turistice este probabil strategia cea mai frecventă. Utilizarea unor astfel de trasee pentru a pune în aplicare o veritabilă migraţie pentru muncă ridică probleme speciale în abordarea aspectelor instituţionale ale migraţiei. Aceste trasee nu intersectează instituţiile (definite formal) care apar şi se dezvoltă datorită migraţiei pentru muncă. Funcţiile performate de instituţiile legale în cazul migraţiei legale pentru muncă sunt probabil performate în informal de persoane sau chiar instituţii/organizaţii. Ceea ce nu înseamnă că aceste trasee nu cunosc intervenţii instituţionale. Instituţiile cu care se întâlnesc migranţii care se înscriu într-un context de plecare caracterizat de lipsa acceptării lor ca lucrători migranţi de către statul de destinaţie sunt însă instituţii ale migraţiei şi nu instituţii ale migraţiei forţei de muncă. De aici derivă una din dificultăţile esenţiale de management al migraţiei pentru muncă. Măsuri legislative care privesc forme diferite de mobilitate (turism, spre exemplu) se aplică de facto unor indivizi a căror deplasare vizează munca. Instituţiile care le aplică sunt puse în situaţia „navigării” între Scilla şi Caribda, ca să folosim o expresie inspirat propusă de un specialist. Măsurile legate de libera circulaţie nu pot fi concepute pentru a aduce atingere interesului turiştilor dar pot fi ineficiente (ca măsuri de control sau protecţie) în cazul celor care ieşind ca turişti se deplasează de fapt pentru muncă.
Dezvoltarea migraţiei pentru muncă a condus la sfârşitul anilor ’90, începutul anilor 2000 la intensificarea interesului pentru această formă de mobilitate internaţională. Înfiinţarea Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă şi schimbarea reglementărilor conexe privind agenţii privaţi de mediere, înfiinţarea Departamentului pentru Muncă în Străinătate şi a Corpului Ataşaţilor pe Probleme de Muncă şi Sociale, apariţia unei poziţii de secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt elemente care marchează un proces de construcţie instituţională în domeniu. Deşi în mod evident eforturile şi preocuparea statului român pentru migraţie s-au intensificat, României îi lipseşte încă o politică coerentă în domeniu care să vizeze evoluţii pe termen lung. Există încă o serie de disfuncţionalităţi pe piaţa medierilor legale, cărora statul va trebui să le răspundă şi o serie de aspecte pe care va trebui să le reglementeze, mai ales din perspectiva viitoarei integrări în Uniunea Europeană. Recomandările/disfuncţionalităţile formulate/identificate de noi reprezintă cu siguranţă numai o parte a procesului de construcţie prin care România trebuie să răspundă provocărilor mobilităţilor forţei de muncă.



Continuarea încheierii de convenţii de securitate socială, în temeiul Regulamentului 883. De exemplu, în cazul în care o persoană a fost supusă unei duble perceperi de contribuţii de asigurări sociale din cauza lipsei unui acord bilateral care reglementează acordarea prestaţiilor de securitate socială semnate de România cu alte state membre, asiguratul să poată opta pentru una dintre varianta cea mai favorabila lui. Acest lucru poate fi realizat prin includerea in viitoare convenţii bilaterale de securitate socială, a unei prevederi care să specifice faptul că persoana în cauză poate să aleagă drept perioadă de contribuţie pe cea care este mai favorabilă (lucru valabil doar pentru situaţiile de dublă percepere de dinainte de integrare). Necesitatea încheierii de acorduri este prevăzută şi în Convenţia europeană a statutului juridic al lucrătorului migrant.
Reintroducerea acreditării agenţilor privaţi de ocupare a forţei de muncă (o atenţie sporită ar trebui acordată în acest caz monitorizării riscului de apariţie a corupţiei şi reducerea birocraţiei). Deşi Ordonanţa Guvernului nr. 43/ 2002 a eliminat obligativitatea acreditării acestor firme de către Ministrul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, reprezentanţi ai patronatului agenţilor economici acreditaţi pentru selecţia şi plasarea forţei de muncă susţin reintroducerea criteriului acreditării. În acelaşi timp, este necesară reintroducerea unor sancţiuni drastice pentru agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate pentru nerespectarea legii, în sensul întreruperii sau suspendării temporare a activităţii lor. Această recomandare presupune coordonarea cu responsabilităţile Inspecţiei muncii în acest domeniu. În prezent, Inspecţia muncii are dreptul de suspendare a activităţii doar în domeniul securităţii şi sănătăţii muncii.
Îmbunătăţirea procedurilor utilizate de către agenţii de mediere în raport cu solicitanţii de locuri de muncă în străinătate. În acest sens, pot fi luate în considerare o serie de aspecte, evidenţiate în diferite documente naţionale şi internaţionale:

• 
  în ceea ce priveşte mediatizarea ofertelor de către agenţii de ocupare a forţei de muncă, Inspecţia muncii ar trebui să combată practicile incorecte de publicare a anunţurilor, să interzică publicarea anunţurilor privind ofertele de locuri de muncă inexistente sau neconforme cu realitatea;
  
• 
  în ceea ce priveşte recrutarea şi plasarea solicitanţilor, agentul de ocupare nu ar trebui să recruteze sau să plaseze lucrători pentru activităţi care implică riscul producerii unor accidente grave sau în condiţii care-i fac vulnerabili la abuz sau tratament discriminatoriu de orice fel. Totodată, agenţii de plasare ar trebui să prevină prin activităţile pe care le desfăşoară oferirea de locuri de muncă copiilor;
  
• 
  stabilirea unor criterii sau limite pentru stabilirea de către agenţi a comisionului şi specificarea clară a destinaţiei comisionului;
  

Implicarea inspectorilor de muncă în seminarii de instruire privind aplicarea legii. În accepţiunea Asociaţiei Internaţionale a Inspecţiei Muncii pentru a preveni încălcarea dispoziţiilor legale, pe lângă activitatea de control, Inspecţia muncii ar trebui să mai aibă activităţi privind:

• 
  creşterea gradului de conştientizare a importanţei respectării dispoziţiilor legale;
  
• 
  consilierea şi informarea privind dispoziţiile legale;
  
• 
  instruirea agenţilor de ocupare a forţei de muncă în străinătate şi a lucrătorilor;
  
• 
  observarea şi monitorizarea activităţii agenţilor de ocupare a forţei de muncă în străinătate în scopul prevenirii încălcării dispoziţiilor legale. (Seminar Naţional privind traficul de persoane în scopul muncii forţate, Bucureşti, România, 23-24 martie 2006, Wolfgang F. von Richthofen, Consultant al Asociaţiei Internaţionale a Inspecţiei Muncii).
  

Întărirea cooperării dintre agenţia statului şi agenţii privaţi de ocupare a forţei de muncă în străinătate, fapt recomandat şi de Convenţia europeană referitoare la statutul lucrătorului migrant;
Încurajarea auto-reglementarii activităţii agenţilor de ocupare a forţei de muncă în străinătate. Ţările de origine şi de destinaţie ale lucrătorilor migranţi ar trebui să încurajeze auto-reglementarea de către agenţii de ocupare a forţei de muncă a desfăşurării propriei activităţi. Auto-reglementarea ar trebui să includă adoptarea de către agenţii de ocupare a forţei de muncă a unui cod de practici, care să cuprindă:

- standarde minime pentru profesionalizarea serviciilor oferite de agenţii de ocupare, care să includă specificări referitoare la calificările minime ale personalului şi persoanelor de conducere ale acestor agenţi;

- informarea completă şi clară a solicitanţilor de locuri de muncă în străinătate despre totalitatea termenilor şi condiţiilor activităţii desfăşurate de agenţii de ocupare a forţei de muncă;

- principiul conform căruia, înainte de mediatizarea ofertelor de locuri de muncă, agentul de ocupare a forţei de muncă în străinătate este obligat să obţină de la angajator toate informaţiile referitoare la locurile de muncă, inclusiv funcţiile şi responsabilităţile specifice, salariile şi alte beneficii, condiţiile de muncă, de transport, cazare şi masă.

Bibliografie

Boudon, Raymond; Besnard, Philippe, Cherkaoui, Mohamed, Lecuyer, Bernard-Philippe. 1996. Dicţionar de sociologie. Univers Enciclopedic. Bucureşti

Diminescu, Dana, Berthomière. 2003. La saison prochaine à Jérusalem. în Dana Diminescu (coord.) (editor): Visibles mais peu nombreux. Les circulation migratoires roumaines, Édition de la Maison des sciences de l’homme. Paris

Friedberg, Erhahrd. 1997. Organizaţia. În R. Boudon (coord.). Tratat de sociologie. Humanitas. Bucureşti

Lăzăroiu, Sebastian. 2002. Migraţia circulatoria a forţei de muncă din România. Consecinţe asupra integrării europene.

Lăzăroiu, Sebastian. 2003. Migration trends in selected EU applicant countries. Volume IV – Romania: more „out” than „in” at the crossroads between Europe and the Balkans. IOM. Viena

Massey et all. 1993. Theories of International Migration: A review and Appraisal. Population and Development Review, Volume 19, Issue 3, 431-466

Michalon, Bénédicte. 2003. De la politique des Aussiedler à la circulation. Diversification des pratiques migratoires des Saxons de Transylvanie. în Dana Diminescu (coord.) (editor): Visibles mais peu nombreux. Les circulation migratoires roumaines, Édition de la Maison des sciences de l’homme. Paris

OIM. 2005. Riscurile migraţiei ilegale în statele Uniunii Europene 2002-2005: Ce s-a schimbat?. Percepţii şi curente. Raport de cercetare pentru pregătirea unei campanii de informare la scară naţională. www.iom.ro/migratie/ro/home.htm

Sandu, Dumitru, Radu, Cosmin, Constantinescu, Monica, Ciobanu, Oana. 2004. A country report on Romanian migration abroad: stocks and flows after 1989. http://www.migrationonline.cz/

Sandu, Dumitru. 2002. Migraţia transnaţională a românilor din perspectiva unui recensământ comunitar. în Sociologie românească nr. 3-4.

Şerban, Monica, Grigoraş, Vlad.2001. Dogenii din Teleorman în ţară şi în străinătate - un studiu asupra migraţiei circulatorii în Spania, Sociologie Românescă nr.2/2000


Programul Phare 2003 Consolidarea Societatii Civile in Romania

Editor: Societatea Academica din Romania

Autori:

Maria Niculescu, sociolog, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA”

Oana Elena Vâlvoi, consilier juridic, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA”

Daniela Corina Radu, sociolog, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA”

Daniel Kozak, Public Information Officer, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM)

Monica Constantinescu, sociolog, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV)

Iunie 2006

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene

1 Vezi Sandu et all. 2004

2 Boudon et all. 1996: 137

3 Opţiunea este tributară perspectivei instituţionale de explicare a dezvoltării migraţiei dezvoltată de Massey et all (Massey et all. 1993: 450-451). Teoria instituţională despre care vorbesc autorii citaţi pune accent numai pe acele instituţii (instituţii private sau organizaţii voluntare) care “(…) apar (subl. noastră) pentru a satisface cererea creată de dezechilibrul între numărul mare al indivizilor care încearcă să intre în ţările bogate şi numărul limitat al vizelor pentru imigranţi pe care aceste ţări, în mod tipic, le oferă” (ibid: 450). Diferenţa faţă de perspectiva propusă de autorii citaţi constă în lărgirea sensului sintagmeni de la instituţii care suplinesc lipsa oportunităţilor pentru migraţie în ţările dezvoltate la sensul de instituţii care apar şi se dezvoltă datorită migraţiei.

4 Ideea de “trasee de migraţie” ne-a fost sugerată de Prof. Dumitru Sandu.

5 Am preferat termenul treseu celui de tip (mult mai des folosit în migraţie), pentru că nu lucrăm cu criterii prestabilite de clasificare ale deplasărilor internaţionale. Identificarea traseelor se bazează în mai mare măsură pe un demers metodologic pur descriptiv, cu scop clasificator.

6 În sensul de companie care funcţionează legal

7 Vezi Sandu et all. 2004.

8 În art. 3, HG 1320/2001 stipulează: „În scopul realizării atribuţiilor prevăzute la art. 2, prin ordin al Ministrului muncii si solidaritatii sociale, se vor stabili şi alte atribuţii ale Oficiului Naţional pentru Recrutare şi Plasare a Forţei de Muncă în Străinatate, precum şi condiţiile în care se realizează protecţia socială a forţei de muncă plasate în străinatate.” (sublinierea autorilor)

9 HG 1320/2001 prevedea perceperea unui comision pentru prestarea activităţii de mediere:

„ART. 7    Pentru prestatiile efectuate Oficiul National pentru Recrutare si Plasare a Fortei de Munca în Strainatate va percepe un comision al carui cuantum va fi stabilit prin ordin al ministrului muncii si solidaritatii sociale si va fi gestionat în regim extrabugetar de acesta.

ART. 8    (1) În anul 2002 Oficiul National pentru Recrutare si Plasare a Fortei de Munca în Strainatate se finanteaza integral de la bugetul de stat, iar veniturile încasate în conditiile art. 7 se varsa la bugetul de stat, pe masura încasării.” (HG 1320/2001)

10 Sondaj la nivel naţional finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă

11 Conform Lăzăroiu. 2003: 18

12 Diminescu, Berthomiere, 2003: 128

13 Atribuţii specificate, într-o formă mai puţin dezvoltată şi în HG 1320/2001

14 Sublinierea autorilor

15 În sensul de a nu percepe comision de mediere.

16 Vezi OIM. 2005

17 Acordul între România şi Regatul Spaniei pentru reglementarea şi organizarea circulaţiei forţei de muncă între cele două state a fost semnat la Madrid în 23 ianuarie 2002 şi ratificat prin legea nr. 464/2002 (legea intra în vigoare la sfârşitul lui iulie 2002).

18 Intrarea în vigoarea a acordului cu Italia, ţară importantă de destinaţie a migraţiei clandestine pentru muncă, este posibil să inducă o nouă creştere semnificativă a activităţii OMFM.

19 Aurel Teodorescu, director OMFM (n.a.)

20 Legea nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate şi Hotărârea Guvernului nr. 384/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000, completate şi modificate cu Ordonanţa Guvernului nr. 43/2002 pentru modificarea Legii nr. 156/2000, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 850/2002 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000

21 Normă metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000

22 HG nr. 83/2003 privind autorizarea societăţilor comerciale care prestează servicii de selecţie şi plasare a personalului navigant maritim sau fluvial pe nave care arborează pavilion român ori străin, precum şi instituirea unor măsuri de securitate financiară în caz de abandonare a acestuia în afara României (modificată şi completată prin HG nr. 2173/2004) şi Metodologia din 23.01.2003 privind eliberarea autorizaţiei de funcţionare a agenţilor de personal navigant.

23 Codul muncii şi HG nr. 938/2004 privind condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, cu modificări ulterioare.

24 Ne referim în special la apariţia şi activitatea OMFM

25 Punctul 6 din atribuţiile MMSSF (Caseta 9) se suprapune parţial peste atribuţiile CIDML, înfiinţat în cadrul OMFM în 2002.

26 O modificare interesantă este dispariţia prevederilor legate de păstrarea „legăturilor” cu românii care muncesc în străinătate.

27 Termenul este utilizat în sensul de “măsură în care obiectivele unei intervenţii au fost realizate sau se aşteaptă să fie realizate, luând în considerare importanţa lor relativă” (OECD, 2006)