Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

(din sală)Pe procedură!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Aurelian Pavelescu. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi consumat 5 minute, din cele ce revin partidului dumneavoastră.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, domnul senator Radu Terinte.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Nici pe procedură. Nici pe procedură. În timpul votului, nimic.

Ioţcu Petru Nicolae-prezent

Ivănescu Paula Maria-prezentă

Jurcan Dorel-prezent

Loghin Irina-prezentă, nu votează

Lupoi Mihail-absent

Mardare Radu Cătălin-prezent

Marinescu Marius-absent

Markó Bela-prezent

Meleşcanu Teodor Viorel-prezent

Mereuţă Mircea-prezent

Mihăiescu Eugen-europarlamentar

Mihăilescu Petru Şerban-prezent

Moisuc Viorica Georgeta Pompilia-europarlamentar

Moraru Ion-prezent

Morţun Alexandru Ioan-prezent

Neagu Nicolae-prezent

Neagoe Otilian-prezent

Néméth Csaba-prezent

Nicolae Şerban-prezent

Nicolai Norica-prezentă

Novolan Traian-prezent

Onaca Dorel-Constantin-prezent

Oprea Mario-Ovidiu-prezent

Oprescu Sorin Mircea-prezent

Pascu Corneliu-prezent, nu votează

Păcuraru Paul –prezent

Păunescu Adrian-prezent

Pereş Alexandru-prezent

Pete Ştefan-prezent

Petre Maria-prezentă

Petrescu Ilie-prezent, nu votează

Popa Aron Dan-prezent

Popa Dan Gabriel-prezent

Popa Nicolae-Vlad-prezent

Popescu Ionel-prezent

Popescu Irinel-prezent, nu votează

Popescu Mihail-prezent

Popescu Dan Mircea-prezent

Prodan Tiberiu Aurelian-prezent

Rădoi Ion-prezent

Rădoi Ovidiu-prezent

Rădulescu Cristache-prezent

Roibu Aristide-prezent

Sabău Dan-prezent

Sârbu Ilie-prezent

Silistru Doina-prezentă

Simionescu Aurel Gabriel-prezent

Sogor Csaba-prezent

Solcanu Ion-prezent

Stan Petru-prezent, nu votează

Stănoiu Mihaela Rodica-prezentă, nu votează

Stoica Ilie-prezent

Strătilă Şerban-Cezar-prezent

Stroe Radu-prezent

Szabó Ilona –prezentă

Szabó Karoly Ferenc-prezent

Şerbănescu Verginia-prezentă

Şerbu Gheorghe Vergil-prezent

Şereş Ioan-Codruţ-prezent, nu votează

Ştefan Viorel-prezent

Şter Sever-prezent

Talpeş Ioan-prezent

Tănăsescu Claudiu-prezent

Tărăcilă Doru Ioan-prezent

Tîlvăr Angel-prezent

Theodorescu Emil Răzvan-prezent

Terinte Radu-prezent, nu votează

Toma Ion-prezent

Tomoiagă Liliana Lucia-prezentă

Tudor Corneliu Vadim-prezent, nu votează

Ţâbuleac Mihai-prezent

Ţîrle Radu-prezent

Ţicău Adriana Silvia-prezentă

Ungheanu Mihai-prezent, nu votează

Ungureanu Vasile Ioan Dănuţ-prezent

Vasilescu Gavrilă -prezent, nu votează

Văcăroiu Nicolae-prezent

Vărgău Ion-prezent

Vedinaş Verginia-prezentă, nu votează

O voce din sală:

Domnul senator Ţîrle este absent!

Domnul Radu Terinte:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Onorat Parlament,

Lăsând la o parte declaraţiile politice, aş dori să întreb sincer. Doreşte cineva din această sală alegeri anticipate? (Din sală: Nuuuu!) Sunt convins.

Nu pot să cred că există naivi care să mai creadă în promisiunile domnului preşedinte. Îmi aduc aminte că în 2004 am fost invitaţi la guvernare de către domnul preşedinte şi apoi, imediat gratulaţi cu tot felul de epitete. Sunt convins că povestea se va repeta şi de data aceasta, mai ales că istoria mai recentă sau anterioară anului de graţie 2004 ne-a arătat din plin talentul domnului preşedinte de a face exact pe dos faţă de cum a promis.

Moţiunea de cenzură depusă de colegii din PSD împotriva Guvernului, pe care tot ei l-au votat alături de noi, este cel puţin bizară la acest moment. Cu câteva luni în urmă colegii pesedişti erau revoltaţi ca şi noi atunci când domnul preşedinte spunea că 322 este un număr rău pentru România. Să înţeleg că o parte din cei 322 au devenit astăzi pentru domnul preşedinte un număr necesar pentru România?

Fac parte din noua generaţie de politicieni, sunt la primul mandat şi subtilităţile acestui demers, cu adevărat democratic, îmi scapă. Poate ar fi trebuit să fim şi noi, cei mai noi în politică, lămuriţi asupra acestei manevre subtile.

Rememorând faptele petrecute în aceste 1000 de zile, am văzut că PSD-ul a susţinut şi a votat Guvernul Tăriceanu II, scoţând PD-ul de la guvernare, iar acum, pe motiv că acest guvern nu mai are susţinere în Parlament, doreşte să readucă PD-ul la guvernare.

Este cu adevărat interesant mai ales că semnatarii moţiunii doresc să introducă în programul noului guvern măsuri sociale de stânga şi nu ştiu cum vor reuşi, atâta vreme cât domnul preşedinte a anunţat clar că noul guvern va fi alcătuit din PNL, PD, PLD, adică tot de dreapta, iar în ecuaţie nu intră PSD-ul.

Mai mult, aţi afirmat că introducerea acestor măsuri de stânga este condiţia susţinerii noului guvern. Fără a avea o experienţă politică solidă, logica îmi spune că e mai uşor să negociezi cu un guvern net minoritar, ca cel de acum, decât cu un guvern cu susţinere mai largă. Mai mult, sunt ferm convins că după toate amabilităţile schimbate în ultimul an, colegii de la PNL, PD, PLD ard de nerăbdare să colaboreze într-o nou formulă de guvernare.

A doua formulă propusă se domnul preşedinte ar fi cea a unui guvern de uniune naţională, adică să intrăm, dacă se poate, cu toţii la guvernare, cu alte cuvinte, toţi în Coaliţie, nimeni în Opoziţie. Ar fi cu adevărat un nou model de armonie politică naţională cu un program de guvernare extrem de complex, un iureş de măsuri stânga-dreapta, mai ameţitor decât bicicletele lui Ronaldhino.

Stimaţi colegi,

Şi din punctul nostru de vedere, nu avem un guvern ultra performant, dar a demite astăzi acest guvern, aşa minoritar cum este, ar fi o mare greşeală cu efecte nefaste pentru România. Luna aceasta, Guvernul trebuie să vină în Parlament cu un proiect al bugetului pentru anul viitor. Cine îl va mai susţine? Tot luna octombrie este luna stabilită pentru depunerea proiectelor mari de infrastructură, pentru fonduri europene, absolut necesare comunităţilor. Unde se vor mai depune şi la cine? Cine va mai administra aceste proiecte? Dacă pică astăzi acest guvern, cine va organiza alegerile pentru Parlamentul European? Avem nevoie să oferim acum Europei un nou semnal negativ? Mai mult decât atât, un nou guvern se alcătuieşte în urma unor negocieri de durată, întrucât presupune şi schimbarea directorilor din teritoriu, în direcţiile descentralizate, multe din ele implicate în derularea programelor europene. Imaginaţi-vă ce bulversare ar mai fi şi ce întârziere în derularea acestor programe!

Stimaţi colegi,

Toate aceste efecte negative expuse pe scurt ne determină să nu fim de acord cu această moţiune de cenzură. Totodată, pentru a elimina orice speculaţii, grupurile parlamentare ale Partidului Conservator, deşi prezente în sală, nu vor participa la vot. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

(din sală)Să ne dea liberalii timp, şi aşa nu ne-au dat nimic până acum!

Domnul Vasile Puşacaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că da, am văzut aici foarte multe intervenţii care spuneau în esenţă că unii au grija unora, unii au grija altora, sau n-au grija unora, sau n-au grija altora.

Eu cred că ar trebui să ne gândim să avem grijă de soarta românilor, a cetăţenilor români, şi ar trebui să ne gândim la România. Şi pentru că există foarte multe modalităţi de a spune cum faci un lucru, dar de fapt în spatele acestuia să nu se ascundă faptele, aş vrea să vă spun următoarea poveste: moţiunea, în conţinutul ei, moţiunea de cenzură este într-adevăr centrată pe aspectul economico-social. S-a şi văzut aici. S-a văzut că este apreciată orientarea de stânga ş.a.m.d. Am văzut, şi domnul prim-ministru, care a venit cu un răspuns centrat pe aspectele economico-sociale pe care le-a produs şi pe care crede că le-a creat în rezultat acest guvern.

Aş dori să vă spun, domnilor colegi, că în 12 iulie, la Palatul Victoria, a fost semnat cadrul strategic naţional de referinţă 2007 – 2013, împreună cu reprezentanţii Comisiei Europene. Vă citez din acest cadru, deci în urmă cu 3 luni, cam aşa ceva. Spune aşa: „Rămân încă foarte multe probleme care trebuie soluţionate şi sunt necesare intervenţii structurale majore. Şi câteva exemple: infrastructura de bază: calitate slabă, ineficienţa serviciilor, nivel scăzut al cunoştinţelor în domeniul protecţiei mediului înconjurător, administrare defectuoasă a acestuia, utilizarea ineficientă a resurselor energetice”. Un alt domeniu, competitivitatea economică: productivitatea scăzută, ineficienţă energetică, spirit antreprenorial insuficient dezvoltat, climat de afaceri dificil ş.a.m.d.

Capitalul uman: capacitate limitată a sistemului de educaţie şi formare profesională continuă, atenţie redusă acordată educaţiei şi excludere socială, excludere socială masiv.

Un alt domeniu, capacitate administrativă: serviciile publice sunt slab dezvoltate şi neprietenoase. Se înşiră, se dezvoltă toate acestea şi se arată în final că modul în care capacitatea administrativă funcţionează generează un pericol, „de dezvoltare socio-economică a României”.

Un alt domeniu, dimensiunea teritorială: disparităţile dintre mediul urban şi cel rural sunt mari şi în continuă creştere - iar aici, domnul prim-ministru ne-a spus că nu mai există, că este o singură România, nu mai există aceste disparităţi - ş.a.m.d.

Întrebarea mea este următoarea: dacă acestea au fost concluzii acceptate, semnate de Guvernul României în iulie, la mijlocul lui iulie 2007, şi realităţile sunt cele care ne sunt prezentate de domnul prim-ministru, asta înseamnă că, într-adevăr, avem un guvern performant. Aici se întreba cineva: ce s-a întâmplat deosebit în timpul verii?

Păi, în timpul verii, toate aceste realizări care au fost prezentate de domnul prim-ministru, au fost înfăptuite, câtă vreme guvernul, cu semnătură, a acceptat că există această realitate economico-socială.

În ceea ce priveşte alte elemente: peste 10 zile, o importantă delegaţie a Guvernului se va deplasa într-o foarte importantă capitală europeană, în care va arăta modul în care România s-a integrat, a realizat această integrare în Uniunea Europeană.

Iniţial, m-am gândit să-i fac domnului prim-ministru o prezentare a ceea ce, în respectiva ţară, se consideră că este România şi cum a intrat România. Dar eu sunt sigur că domnul ministru de externe, acelei delegaţii îi va prezenta foarte clar ceea ce este acolo.

Dar aş vrea să vă spun, domnilor din banca ministerială şi doamnelor şi domnilor colegi, că Guvernul va trebui să dea seamă de ceea ce este prevăzut de la art. 32 până la art. 42 din Titlul II al Tratatului de Aderare, pe care, onor’ Guvern l-a semnat la Luxemburg, în aprilie 2005. E adevărat că nu mai discutăm despre Tratatul de Aderare, a devenit pentru foarte mulţi o piesă de hârtie, de muzeu, şi va fi pusă, împreună cu fotografii, în cine ştie ce dulapuri vitrinate.

Aş dori să vă spun însă că la aceste articole din Tratat se arată nişte riscuri la care poate să acceadă ţara numită România dacă nu face anumite lucruri şi măsurile care se iau. Şi în mod sigur delegaţia noastră se va întâlni cu aceste întrebări, pentru că domnii din capitalele europene citesc Tratatul de Aderare şi ne consideră serioşi că acţionăm conform Tratatului de Aderare.

Şi, atunci, domnule prim ministru, va fi întrebată delegaţia română dacă la scrisoarea din 20 aprilie 2007, cea în care se spune că peste 150 de piese de acquis, care trebuiau preluate până la sfârşitul lui 2006, nu au fost preluate, ce va răspunde? Eu m-am uitat peste inventarul celor propuse, cum să se recupereze aceste întârzieri, şi aş dori să vă spun că, până acum, nu au putut fi nici teoretic recuperate şi nici nu vor putea fi recuperate. Aceasta, datorită faptului că, sigur că da, Guvernul este hărţuit politic, probabil. Dar sunt nişte elemente cu care vă veţi întâlni în acea capitală.

Aţi vorbit aici despre capacitatea de absorbţie şi am fost foarte impresionat, că aţi spus de „gradul de absorbţie de 90%”. Şi aş vrea să vă reamintesc, domnule prim ministru, că, în 20 noiembrie 2006, fostul ministru de finanţe, domnul Vlădescu, spunea acelaşi lucru: „gradul de absorbţie, 90%”.

În ceea ce îl priveşte pe domnul ministru actual de finanţe, la numai 4 luni, zicea că „maximum 100 de milioane vor putea fi absorbite”. Ce s-o fi întâmplat? Dânsul nu a făcut altceva, decât să citească estimările care au venit de la Bruxelles şi spuneau că România va putea, într-un an de zile, să absoarbă maximum 4% din totalul care ne este alocat în anul acesta. Şi, într-adevăr, 4% este aproximativ 100 de milioane.

Dar aş vrea să vă mai spun încă ceva, că în aceeaşi perioadă statele care au aderat în 2004 au realizat mult mai mult. Şi aş vrea să vă mai spun că, în urmă cu 2-3 zile, un responsabil din Guvern pentru probleme europene făcea o declaraţie foarte interesantă şi daţi-mi voie să v-o citez: „Anul acesta vom plăti circa 1,1 miliarde de euro. În ţară vor putea, subliniez, „vor putea” intra 1,6 miliarde de euro din plăţile pe programele Phare”. Deci, „pe programele Phare”, toată lumea ştie că acestea sunt instrumentele de preaderare, care sunt în funcţie. Şi spune, concluzia: „Deci, am putea fi un stat neprimitor de bani europeni”.

Evident, nu mai ştim exact ce să credem. În estimările care spun că maxim 4% va putea absorbi România? În ceea ce spune actualul ministru de finanţe, trecutul ministru de finanţe, dumneavoastră, domnule prim ministru? Este foarte greu de aflat adevărul în ceea ce priveşte aceste chestiuni.

Vroiam să vă mai dau nişte date referitoare la momentul 2004-2005, dar, poate, dacă o să-mi permiteţi altă dată, o să le transmit colaboratorilor dumneavoastră. Cert este următorul lucru, că în ceea ce priveşte intrarea noastră în instrumentele financiare 2007-2013, vom aştepta foarte mult, până când le vom accesa. Dar păcatul este că din 2008, aşa cum arătam public, se revizuieşte acest instrument financiar, deci, bugetul Uniunii Europene, se reordonează priorităţile şi se ajustează. Deci, ceea ce noi nu am fost în stare să obţinem, să aducem în ţară, probabil, se vor duce în ţări mai capabile sau mai nevoiaşe, cum este Germania, Marea Britanie şi alte state.

În ceea ce priveşte absorbţia fondurilor din agricultură, dumneavoastră spuneaţi că este totul în ordine cu APIA. Domnule prim ministru, iertaţi-mă, dar actualul ministru de la agricultură, în primăvară, în aprilie, spunea că a venit şi a găsit la APIA un dezastru, că a găsit acolo numai neamuri, fete, amante, biciclete, paraşute, tot felul de specimene, care, în mod sigur, trebuiau, miraculos, să aducă performanţe până acum. Păi, dacă este vorba de asemenea performanţe, unde sunt ele, câtă vreme România pierde 25%, probabil, din plăţile directe? Care, nota bene, s-ar fi adresat producătorilor direcţi, nu producătorilor de comisioane, să ne înţelegem. Deci, producătorilor direcţi, care sunt nu doar văduviţi, sunt aruncaţi de pe piaţa României şi de pe piaţa Uniunii Europene.

Domnule prim ministru,

Eu am zis că nu dau crezare neapărat vorbelor rele, dar m-am interesat la trei judeţe, şi vă rog să o faceţi şi dumneavoastră, la Sibiu, la Dolj şi la Botoşani, şi o să vedeţi că nu este deloc roză situaţia beneficiarilor care aşteaptă de la APIA aceste rezultate. Am luat trei judeţe, doar ca să acopăr aria, fără niciun partie pris.

Aş vrea să vă mai spun că, din punctul de vedere al capacităţii instituţionale şi administrative, realmente, ceea ce s-a putut observa este o mişcare total browniană, care, evident că nu poate să producă eficienţă din punctul de vedere al interoperabilităţii administrative şi instituţionale cu cea europeană. Iar rezultatele vor fi cât se poate de evidente, când veţi constata că încă suntem, la nivel instituţional şi administrativ, pe logica preaderării şi nicidecum nu s-a intrat în logica aderării.

Vreţi o probă? Luaţi Consiliul Concurenţei, care a devenit, dintr-o spaimă, prin 2004, a pieţei, în momentul de faţă, o pisicuţă care şi-a pierdut nu numai ghearele, dar se pare că şi-a pierdut şi mirosul, pentru a vedea ce se întâmplă pe piaţă şi din punctul de vedere al reglementării.

Un coleg de al meu, din partea guvernamentală, la începutul lui 2005, îmi spunea, într-un plen al unei Camere, că sunt cinic, datorită faptului că, spuneam: „Dacă actuala administraţie (deci, guvernare) va face ceea ce a spus în campania electorală, cu sistemul juridic şi cu lupta anticorupţie, nu va face altceva decât să întărească corupţia, să dezvolte relaţiile mafiote în sistemul administrativ şi în cel economic!”

Îmi pare rău, nu sunt eu cel care trebuie să o recunosc în momentul de faţă, domnule prim ministru, un comisar european (şi, dacă vreţi, vă dau documentul) spunea: „Ultimele evoluţii sunt de natură să creeze serioase îngrijorări pentru Comisia Europeană şi în special în domeniul justiţiei”. Dacă tot nu interesează ce cred cetăţenii români despre justiţie, atunci, aceasta este percepţia de la Bruxelles. Să mai spunem că Transparency International, care a făcut toate eforturile să măsoare cât se poate de bine percepţiile, găseşte România că este în continuare acolo, în ultima parte a clasamentului din Uniunea Europeană.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat 17 minute din cele alocate Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat. Mai aveţi la dispoziţie, pentru o altă intervenţie, şase minute.

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să invit la tribuna Parlamentului pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare.

(Aplauze din partea gruprilor parlamentare ale PRM.)

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Grupurile parlamentare ale PRM au la dispoziţie 23 de minute. Aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Dacă mai există alte intervenţii la explicarea votului. Nu mai sunt.

În aceste condiţii, fiind epuizată ordinea de zi, declar şedinţa închisă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că pe procedura votului. Domnul Tabără.

Domnul Ioan Ghişe:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim ministru,

Stimaţi miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

De ce parlamentarii Partidului Social Democrat şi Partidului Democrat blochează în comisiile parlamentare, de un an şi jumătate, promovarea Proiectului de Lege pentru Programul Naţional „Un lap-top pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România”? Nu este un proiect social? De ce, de un an şi jumătate, parlamentarii susţinători ai moţiunii blochează în comisiile parlamentare promovarea Proiectului de Lege „Strategii de Management de Proiect în Administraţia Publică Locală”? Nu este un proiect de lege pentru creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene?

În textul moţiunii se spune că absorbţia fondurilor europene în acest an este zero. Corectură! 343 de milioane de euro au intrat la jumătatea acestui an şi sunt la Ministerul de Finanţe pentru a fi distribuiţi câştigătorilor proiectelor cu finanţare externă. Alte 417 milioane de euro vor intra până la sfârşitul anului. În total, în acest moment, ştim că în România, în acest an, vor intra 850 de milioane de euro fonduri europene. Şi termenul pentru a consuma banii este până în 2009. După cum se ştie, termenul este n + 2, adică, 2007 plus încă 2 ani = 2009.

Miza cea mare a României este progresul accelerat, performanţă instituţională şi creşterea capacităţii administrativă. Toate rapoartele internaţionale arată evoluţii pozitive pentru România, la fel arată şi datele statistice, la fel arată şi indicatorii macroeconomici. Şi atunci, dacă unii zic că este aşa de rău şi datele sunt bune, de ce datele sunt bune şi unii zic că este aşa de rău?

Susţinătorii moţiunii susţin în mod contradictoriu, unii, ba, că Partidul Naţional Liberal a renunţat la politicile liberale de dreapta, ba, spun alţii, că face prea multe politici liberale de dreapta.

Cetăţenii României au dreptul să ştie că Preşedintele României, Traian Băsescu, plus Partidul Democrat, plus Partidul Social Democrat, toţi, foşti Frontul Salvării Naţionale, s-au aliat pentru a înlătura Guvernul Partidului Naţional Liberal, pe care, în diferite momente, l-au sprijinit, în ultimii 3 ani, în funcţie de interesul lor de moment.

Realităţile din România prezintă în ultimii 17 ani crize generalizate de sistem: instituţional, economic, în educaţie, sănătate, justiţie sau în administraţie. Ieşirea din crizele de sistem se face prin performanţe la guvernare. Iar mărirea pensiilor este un exemplu, că s-a putut face în acest mandat, pentru că Guvernul Partidului Naţional Liberal a creat premisele economice ale unei astfel de creşteri de pensii. Dacă ar fi fost posibil, probabil că şi în mandatul 2001-2004 s-ar fi făcut acest progres, dar nu s-a reuşit, pentru că atunci nu era această creştere economică.

Apare evidentă contradicţia principală de discurs şi diferenţa între vorbă şi faptă la susţinătorii moţiunii. Esenţa este, de fapt, lipsa unui ideal şi proiect politic de interes naţional, în concordanţă cu interesul general al României. Programul de guvernare, adaptat conform Programului Naţional de Dezvoltare pe perioada 2007-2013, Cadrului Naţional Strategic de Referinţă şi în acord cu Comisia Europeană, serveşte interesul naţional.

Problema României nu este dilema între stânga şi dreapta politică. Problema este că PSD, în august, la Bran, s-a răzgândit, faţă de 4 aprilie 2007, la Bucureşti, şi acum vrea la guvernare. PSD are dreptul să vrea la guvernare, pentru că este cel mai important partid parlamentar, cu o pondere de 30%. Numai că, acum, PSD, prin situaţia creată, trage ponoasele Constituţiei pe care a promovat-o în 2003, când, lipsit de principialitate, a creat pârghia prin care să dea în mâna şefului statului posibilitatea să nu ţină cont de realitatea parlamentară şi să numească premier pe cine vrea el. Probabil că acum colegii de la PSD regretă acea decizie.

Oricum, interesul naţional este stabilitatea politică şi creşterea performanţelor instituţionale şi a capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Ieşirea din tranziţie, din postcomunism, cum se spune, se face prin liberalism. Toate ţările foste comuniste sunt exemplu în acest sens.

De fapt, acum, susţinătorii moţiunii, colegii de la PSD, au de ales între două rele: răul mai mic, că vor trebui să susţină în continuare Guvernul Partidului Naţional Liberal, sau răul mai mare, că vor trebui să susţină un Guvern al Partidului Democrat sau să împingă lucrurile spre alegeri anticipate.

În spatele moţiunii se ascunde o dezorientare strategică şi o luptă dintre liderii PSD şi grupurile lor de susţinători. Aceasta nu este problema României, ci este o problemă de partid, care s-a externalizat la nivelul conducerii statului.

PNL va continua să aplice programul de guvernare atâta timp cât o majoritate parlamentară va susţine acest lucru. Prim ministrul Tăriceanu, PNL şi UDMR vor continua să promoveze dezvoltarea economică, dezvoltarea investiţiilor, creşterea investiţiilor străine în România, creşterea performanţei instituţiilor guvernamentale şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene.

Aceasta înseamnă promovarea interesului naţional şi de aceea colegii deputaţi şi senatori din Partidul Naţional Liberal vor vota împotriva moţiunii.

Şi închei prin a răspunde unui distins coleg şi amic de la Partidul Democrat, care mă întreba de multe ori de ce nu mai spun aici, la microfon: „Jos comunismul!” Îi răspund: „Stimate coleg, nu mai este nevoie, pentru că peste tot în Europa şi în lume s-a demonstrat că ieşirea din comunism se face prin liberalism!”

Vă mulţumesc.

(Aplauze ale parlamentarilor care nu susţin moţiunea de cenzură.)