Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Rugămintea e să vă gospodăriţi în 5 minute, împreună cu domnul Sârbu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dat fiind că timpul alocat Partidului Social Democrat a fost consumat în integralitate de domnul Vasile Puşcaş, probabil că pentru ceilalţi doi intervenienţi se vor mai putea împrumuta nişte minute de la celelalte partide.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi la îndemână 5 minute.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Athanasiu Alexandru- prezent

Basgan Ion-prezent

Berceanu Radu Mircea-prezent

Blaga Vasile-prezent

Bobeş Marin-prezent

Cazacu Cornelia-prezentă

Câmpeanu Radu-Anton-prezent

Cârlan Dan-prezent

Chelaru Ioan-prezent

Cinteză Mircea-prezent

Ciornei Silvia-europarlamentar

Cioroianu Adrian Mihai-prezent

Cismaru Ivan-prezent

Copos Gheorghe-absent

Corodan Ioan -prezent

Cozmâncă Octav

-Domnul Copos – prezent; nu votează.

Domnul Vasile Puşcaş:
Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, că vă îngrijoraţi de soarta colegilor mei din PSD, sunteţi absolut gentil cu asta.

Am să închei doar spunându-vă că, în ceea ce priveşte politica de coeziune economică şi socială, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, eu cataloghez drept un „colonialism intern”. Reţineţi, „colonialism intern”! Termenul a fost dezvoltat de un inginer deştept şi chiar politician, Mihail Manolescu, îl ştiţi foarte bine.

Dar în ce mai înseamnă lucrul acesta şi s-a semnalat şi în documentul despre care vă vorbeam chiar la început este că, în momentul de faţă, cineva se îngrijora de deficitul extern, să nu uităm că 70% din deficitul comerţului extern al României este localizat aici, în Bucureşti şi în împrejurimi. Ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al dezvoltării regionale, vorbim una şi facem cu totul altceva.

Şi dacă doriţi să vedeţi de ce se întâmplă cu lucrul aceasta, vă rog frumos să luaţi analiza din 22 august, din România liberă, care numai pro-PSD nu poate fi, şi o să vedeţi în ce fel deficitul acesta, localizat în Bucureşti, a îngrăşat o „oligarhie”, cum se mai spunea aici, cu sprijinul şi cu ajutorul indiscutabil al guvernării.

În fine, aţi spus, domnule prim ministru, că „democraţia este în sfârşit la ea acasă, e consolidată”. Dar, să mă ierte Dumnezeu, în Constituţie se spune despre o „democraţie constituţională” atunci când există un echilibru între puterea judecătorească, executivă şi legislativă. Or, în momentul de faţă, dumneavoastră, de 6 luni de zile, nu aţi făcut măcar efortul să aveţi o majoritate în Parlament, deci, să nu existe acest dezechilibru. Ce democraţie parlamentară este aceea? Conform Constituţiei, probabil, vă gândiţi la formula delegării legislative, care, ce înseamnă? Ordonanţe de urgenţă. Care, ce înseamnă? Un autoritarism, dacă vreţi, îi spuneţi, „guvernamental”, dacă vreţi, îi spuneţi „liberal”, dar tot acolo ajungem.

Şi atunci, eu le spun colegilor mei din Partidul Social Democrat, dar le spun şi celorlalţi colegi, e o vorbă a latinului, cu: „Erare humanum est!”, deci: „A greşi este omeneşte!”, dar a te menţine în greşeală este diabolic! Vă mulţumesc.

(Aplauze ale parlamentarilor care susţin moţiunea de cenzură.)

Domnul Puiu Haşotti:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Aveţi dreptate, domnule preşedinte Mircea Geoană, foarte multă energie s-a consumat. A devenit aproape o moţiune de uzură!

Bună ziua, domnule Stolojan! (adresându-se şi privind spre balcon) Sănătos, sper! Vă doresc multă sănătate! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.N.L.) Să nu-l mai faceţi să plângă pe … Vă aduceţi aminte când, în 2002, în mai 2002, la şedinţa Biroului permanent al P.N.L., ce aţi spus despre domnul Preşedinte Traian Băsescu? Mi-e şi groază să-mi aduc aminte. Ba, am s-o spun. Că este un om lipsit de onoare şi, dacă facem alianţă cu Partidul Democrat, vă daţi demisia din P.N.L. Dar … consecvenţa e floare rară!

Doamnelor şi domnilor,

Multe lucruri foarte serioase pot fi spuse şi în glumă. Iată de ce, cu permisiunea dumneavoastră şi din dorinţa de a mai destinde puţin această atmosferă extrem de încărcată, am să vă citez din ceea ce spunea un publicist englez acum 200 de ani: „Politica este arta de a căuta necazul cu lumânarea, de a-l găsi peste tot, de a pune un diagnostic greşit şi de a aplica remedii necorespunzătoare”.

Să recunoaştem că, în sine, aforismul citat conţine un adevăr universal şi, pe de altă parte, că formularea ca atare se potriveşte foarte bine actualei stări de lucruri politice din România.

Prin urmare, v-o spun din capul locului, moţiunea de cenzură împotriva actualului Guvern este materializarea perfectă a tâlcului conţinut de vorbele amintite mai sus. În plus, cred cu tărie că nici momentul nu este cel mai prielnic pentru o acţiune politică, care, eventual, să conducă la schimbarea de ştafetă la Palatul Victoria, întrucât, ştiţi la fel de bine ca şi mine, în foarte scurt timp, în România vom avea de organizat alegeri pentru Parlamentul European, precum şi aprobarea bugetului de stat pentru anul 2008.

Nu vreau să spun, prin aceasta, că textul moţiunii de cenzură ar fi, de la un capăt la celălalt, unul frivol sau superficial. Dimpotrivă, prin conţinutul său, am întâlnit pasaje care sunt rodul unei experienţe competente şi de conţinut a unor realităţi economice, financiare, sociale şi politice din România zilelor noastre, dar toate generale, care, în parte sau în ansamblu, ne plasează ca ţară şi ca societate încă în plutonul codaşilor Uniunii Europene. Este foarte adevărat. Însă, de aici până la a pune în spinarea actualului Executiv pasivul acumulat de-a lungul guvernărilor de dinainte de decembrie 2004, este o cale foarte lungă.

Vă rog să recitiţi textul moţiunii şi veţi întâlni, în părţile sale esenţiale, o serie de consideraţii în viziunea autorilor acesteia sunt de-a dreptul acuzaţii la adresa Guvernelor Tăriceanu care, la o privire mai lucidă şi în urma unei minime interpretări nepărtinitoare, ar fi putut la fel de bine să se potrivească, cu ani în urmă, pentru o moţiune de cenzură la adresa oricărui guvern.

Se pare că speranţele românilor de a trăi într-un climat de stabilitate politică, cum ar fi fost firesc mai ales acum, s-au dovedit a fi deşarte.

Ce să mai înţeleagă cetăţeanul de rând în Guvernul Tăriceanu, care şi-a asumat responsabilitatea gestionării acestei perioade post-aderare? Este, practic, obstrucţionat să-şi facă treaba prin mijloace, dealtfel, cât se poate de democratice, dar cred, total inoportune la momentul actual. Şi aici las deoparte hăituirea, la ordin de sus, practicată de D.N.A., la adresa Partidului Naţional Liberal. Şi ar trebui să reţineţi. Acest lucru este valabil pentru multă lume.

Surprinzător, titlul moţiunii nu se referă, exclusiv, la Guvernul aflat în funcţie, ci la întreaga perioadă 2004-2007. Adică, şi la intervalul când Partidul Democrat, actual susţinător al demersului P.S.D., a făcut parte din Guvernul Tăriceanu. În context, mă simt dator să vă reamintesc faptul că scoaterea Partidului Democrat de la guvernare a fost urmarea comportamentului politic duplicitar al acestui partid, cu care dânşii se asociază cu dumneavoastră, văd, nu mai puţin a faptului că unii dintre miniştrii săi s-au evidenţiat prin lipsa performanţei manageriale.

Iniţiatorii moţiunii afirmă că: „Actuala guvernare de dreapta doreşte un stat slab, absent din viaţa economică, bazându-se doar pe aşa-zisele virtuţi reglatoare ale pieţii şi că piaţa nu va conduce prin ea însăşi la eficienţă economică şi bunăstare pentru toţi”. Iarăşi, o apreciere foarte generală. Dar, cu alte cuvinte, rezultă din textul moţiunii că principiile liberale, care au în vedere implicarea minimă a statului în economie, dar şi stimularea competiţiei, ar trebui eliminate din Programul de guvernare. Lucrul acesta nu prea este posibil.

În continuare, susţineţi că de rezultatele politicii de dreapta nu au beneficiat decât 10 la sută din populaţie. În acest caz, se pune întrebarea firească: care este, atunci, procentul din totalul populaţiei al celor care au beneficiat de pensii mărite, al celor care au beneficiat de salarii mărite? Toţi aceştia nu pot reprezenta doar 10 la sută din totalul populaţiei.

Se invocă faptul că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte salariul minim. Dar, trebuie să ne întrebăm: până la Guvernul Tăriceanu s-a aflat pe un loc fruntaş? Salariul minim în România a crescut, apropiindu-se, încet, dar treptat, de nivelul celor din Uniunea Europeană, aşa cum o confirmă statisticile.

În ceea ce priveşte corupţia, subliniez faptul că aceasta s-a diminuat, totuşi, în ultimii ani, fapt confirmat şi de recentul raport dat publicităţii de Organizaţia Transparency International, care arată că România a înregistrat progrese în anul 2007 faţă de 2006, dar, în acest context, mai importantă este întrebarea: până în 2005, nu a existat corupţie în România? Ne criticaţi pentru modul de gestionare a urmărilor secetei şi inundaţiilor. Ne reproşaţi cu guvernele de dreapta au condamnat la subdezvoltare anumite comunităţi locale şi, nu în ultimul rând, că nu am construit destule autostrăzi.

Referitor la gestionarea acţiunilor din agricultură, de pe urma secetei şi inundaţiilor, sunt obligat să remarc faptul că, în timpul precedentelor guvernări, deşi nu au fost confruntate cu astfel de fenomene naturale, totuşi, agricultura nu a atins cote impresionante de dezvoltare. Dar, îngăduiţi-mi să mă opresc puţin asupra acestui capitol – agricultura.

Nu pot să ignor prestaţia ministrului Gheorghe Flutur, cel mai penibil ministru al tuturor timpurilor, care a exacerbat criza gripei aviare în detrimentul implementării eficiente a programelor europene destinate mediului rural.

Păi, dacă nu ştiţi vă spun: în Ministerul Agriculturii, am aflat că nu există niciun document că în România ar fi existat gripa aviară şi până şi noi ne feream aici, când intram în Parlament, de aceasta.

Susţineţi că „guvernele de dreapta au condamnat cu bună ştiinţă la subdezvoltare acele comunităţi locale” şi că banii au fost alocaţi după criterii politice, adică Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat. Interesantă afirmaţie! Poate de aceea, Partidul Democrat şi-a declarat intenţia de a vota moţiunea.

Dar, revenind la lucruri serioase, vă invit să comparaţi, totuşi, fondurile alocate de la buget consiliilor judeţene şi locale conduse de liberali în perioada 2000-2004 şi ce s-a făcut acum. Este, totuşi, o diferenţă.

Moţiunea constată că România nu are destule autostrăzi. Aşa este. Dar, pentru această realitate, vinovat este Guvernul Tăriceanu? Îmi aduc aminte că acum 8 ani, domnul preşedinte Traian Băsescu a spus că nu avem nevoie de autostrăzi. Dar asta este altceva – tempi passati!

La capitolul „Justiţie”, constat că acordaţi spaţii ample criticilor la adresa doamnei fost ministru Monica Macovei. Şi acesta, probabil, este unul dintre motivele pentru care Partidul Democrat va vota moţiunea, nu-i aşa?

Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să mă mai opresc asupra unor aspecte – eu le consider surprinzătoare. În primul rând, conflictele politice la care faceţi referire au fost generate şi întreţinute de nimeni altul decât de domnul preşedinte Traian Băsescu. Şi asta o ştiţi foarte bine şi dumneavoastră. La adresa domniei sale aş depune şi eu o moţiune de cenzură, dar nu se poate.

Afirmaţiile moţiunii că Alianţa P.N.L.-P.D. a murit şi că actualul Guvern minoritar a rămas să stingă lumina. Dar, oare, cel care va veni s-o stingă, va găsi comutatorul? Nu, pentru că este în deal, la Cotroceni!

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.)

Invocaţi dorinţa de a avea un nou guvern, cu un alt program, şi vorbiţi de o maşină nouă. Dar nu ne spuneţi cum vreţi să arate această maşină. Cu alte cuvinte, ce formulă guvernamentală propuneţi. Atunci, ce ne mai rămâne? Un Guvern P.D.-P.L.D., sprijinit parlamentar de P.S.D.?! şi cu domnii Morar sau Ţuluş în fruntea Guvernului?! Ferească Dumnezeu! Ar mai fi şi un Guvern minoritar, care nu este pe placul domnului Preşedinte, care, pe deasupra, nu-i plac nici minorităţile – rromă, armeană... Sau poate un Guvern în fruntea căruia să se afle doamna Monica Macovei, sau domnul Theodor Stolojan, mă rog, sau alegeri anticipate... (Animaţie în sală) V-aţi speriat? Cred!

Acum, în ceea ce priveşte o eventuală colaborare P.N.L.-P.D., vreau să vă spun aici, în faţa dumneavoastră, a Parlamentului, că în iulie 2006, domnul preşedinte Traian Băsescu a spus în faţa a şase lideri liberali că urmează să distrugă Partidul Naţional Liberal. Nu a reuşit şi nu va reuşi. Dar mai putem avea o astfel de colaborare, o colaborare cu Partidul Democrat. Guvernul de uniune naţională este chiar o iluzie, o ipocrizie, o demagogie, cum vreţi dumneavoastră să-i spuneţi. Dar, dacă este vorba de o colaborare cu Partidul Democrat, am putea-o face. Dar avem şi noi condiţii: să scape de unii lideri, să scape de corupţi şi să scape şi de tutela lui Traian Băsescu.

Stimaţi colegi din Partidul Social Democrat, daţi-mi voie să mă adresez numai dumneavoastră. Cred că trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Principalii beneficiari ai moţiunii iniţiate de dumneavoastră – dacă aceasta va trece – sunt Partidul Democrat şi Traian Băsescu. Şi toată lumea ştie acest lucru. Cum, altfel, s-ar putea explica intenţia declarată a democraţilor lui Traian Emil Boc, de a vota în favoarea unei moţiuni care incriminează inclusiv perioada în care ei înşişi au făcut parte din Guvernul Tăriceanu?

Trebuie să recunoaştem că Partidul Democrat ne delectează cu premiere în politica românească – un partid care sprijină o acţiune a Opoziţiei, îndreptată împotriva sa. Mă rog, am trăit s-o vedem şi pe asta!

O a doua premieră în politica postdecembristă este oferită de acelaşi mare om politic – Traian Emil Boc, chipurile, profesor universitar de drept constituţional, care ne propune, nici mai mult, nici mai puţin, decât să încălcăm legea, Constituţia şi să renunţăm la votul secret.

Stimaţi colegi,

Am venit aici cu documente extrase din presă şi vă voi citi ce spunea domnul Emil Boc despre votul secret în decembrie 2004, când au fost alese conducerile celor două Camere; a apărut pe 22 decembrie 2004: „Votul nu a fost unul secret, aşa cum prevede legea, şi a demonstrat existenţa unui mecanism totalitar şi antidemocratic”. Mai departe, ce spunea domnul senator Radu Berceanu: „Nu dorim să participăm la un vot care nu este secret” – tot cu ocazia alegerii conducerii Senatului. Şi tot din domnul Emil Boc: „Să se creeze oricărui parlamentar un minimă intimitate a votului”. Frumos! Frumos! Curat murdar! Curat, murdar, coane Emile!

Am trăit să văd şi cum P.L.D.-ul domnului Stolojan cu domnul Flutur, ca port-drapel, votează pentru o moţiune de cenzură în care este edificată nereforma pe care a făcut-o dânsul în agricultură, adică domeniul pe care l-a gestionat. Dar, astea sunt chestiuni de caracter. De unde caracter la nişte slugi? Vorba aceea, scopul scuză mijloacele! Foştii noştri parteneri de guvernare sunt capabili să şteargă cu buretele performanţele din Guvernul Alianţei, numai pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu, a crea premisele pentru alegeri anticipate sau pentru a ajunge la guvernare, cu scopul de a beneficia şi mai mult de fonduri europene, dar şi de la bugetul de stat. Mai pe şleau, pentru a fura.

În fapt, stimaţi colegi, dacă această moţiune va fi adoptată, se va crea o criză instituţională – şi ştiţi cu toţii acest lucru –, un climat de instabilitate politică, care, în final, ar însemna începutul unui veritabil regim autoritar al preşedintelui Băsescu, adică al unui hibrid între democraţia totalitară şi totalitarismul democratic. Dacă doriţi să puneţi toţi aşii în mâinile domnului Traian Băsescu, votaţi moţiunea! Noi, cei din Partidul Naţional Liberal, evident, n-o vom vota.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.)

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Este inadmisibil cum procedaţi. De când stau florile acolo, pentru că, până acum, de când sunt eu în Parlament, şapte ani de zile, s-a votat într-un alt mod.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Dumneavoastră, acum, modificaţi nişte reguli care sunt cutume în Parlamentul acesta.

Deci, v-aş ruga foarte mult să respectaţi această regulă, pe care noi o avem de atâţia ani în Parlament; de 20 de ani.

Vă mulţumesc.

(Se referă la faptul că un aranjament floral aflat lângă tribună a fost plasat într-un alt loc.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

(din sală)Dar cine a votat Guvernul Tăriceanu I, domnule Geoană?

Domnul Valeriu Tabără:

Da, pe procedura votului.

Este o procedură care trebuie evidenţiată. Nu vă supăraţi, domnule preşedinte. Dumneavoastră aţi aşezat urnele acolo, ca ele să fie supervizate de cineva din afara Parlamentului? Este şi cazul doamnei, şi chiar domnul ministru stă. Nu cred că pentru asta aţi pus urnele în faţa dumneavoastră, ca să ne supervizaţi pe noi, pe toţi parlamentarii din Parlamentul României. Este una dintre gafele de neiertat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aţi consumat 13 minute din timpul alocat Grupurilor P.N.L.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu vreau doar să-mi exprim regretul că primul-ministru, în ciuda votului care-l învredniceşte să rămână, a plecat.

Era normal să rămână alături de noi, alături de cei care au votat împotrivă sau de cei care au votat pentru şi să dea o dovadă de nobleţe cu adevărat liberală.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Pentru grupurile liberale au rămas cinci minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, domnul deputat Marton Arpad.

Consult şi colegii de la Partidul Democrat, dacă mai există intervenţii? Nu.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Aţi votat. Vă mulţumesc.

Cozmâncă Octav-absent

Creţu Corina-europarlamentar

Creţu Ovidiu Teodor-absent

Cucuian Cristian-prezent

Cutaş George Sabin-prezent, nu votează

Daea Petre-prezent

David Cristian-prezent

David Gheorghe-prezent

Diaconescu Cristian-prezent

Dina Carol-prezent, nu votează

Dinescu Valentin-prezent, nu votează

Dîncu Vasile-prezent

Duca Viorel Senior-prezent

Dumitrescu Ion Mihai-prezent

Dumitrescu Gheorghe Viorel-prezent, nu votează

Dumitru Constantin-prezent

Eckstein Kovacs Peter-absent

O voce din sală:

Este prezent, era în sală!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar.

Dau cuvântul domnului deputat Dan Radu Ruşanu, secretar al Camerei Deputaţilor, pentru citirea listei deputaţilor.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi membri ai Parlamentului,

Stimaţi invitaţi,

Încep cu sublinierea că pentru Partidul Democrat, moţiunea de cenzură depusă de P.S.D. reprezintă doar un moment politic, o oportunitate politică, pe care Partidul Democrat o va folosi până la capăt, de a sancţiona performanţa Guvernului Tăriceanu 2.

Aşa cum vă aşteptaţi şi cum noi considerăm că este natural şi corect, parlamentarii Partidului Democrat vor vota transparent împotriva Guvernului, fiind un vot care urmează votului negativ dat la restructurarea Guvernului, prin care Cabinetul Tăriceanu 2 a intrat în funcţie, votului dat la moţiunea de cenzură şi votului dat, în acelaşi fel, la cele trei moţiuni simple, depuse în finalul sesiunii parlamentare trecute.

Pentru noi, căderea Guvernului Tăriceanu 2 reprezintă doar un prim pas – este adevărat, un pas mare, necesar şi important –, pentru ca în România să existe un Guvern cu o susţinere transparentă, consecventă şi consistentă; un Guvern care să aibă o performanţă mai bună, care să guverneze în interesul public adevărat şi să guverneze pentru toţi românii. Şi, pentru aceasta, votul pe care-l vom da va fi împotriva Guvernului Tăriceanu 2, pentru a deschide această perspectivă de care vă vorbeam.

Noi avem motivele noastre personale şi suficiente de a vota împotriva Guvernului Tăriceanu 2, în general, altele decât motivele pe care le are Partidul Social Democrat.

Partidul Social Democrat, s-o luăm cu el, reproşează actualului Guvern că guvernează de pe o poziţie prea de dreapta.

Partidul Democrat critică Guvernul Tăriceanu 2 de pe poziţiile fostului partener de guvernare, atrăgându-i atenţia că a făcut prea multe compromisuri de stânga cu Partidul Social Democrat, pentru a se menţine la guvernare şi, în acest fel, şi-a subminat baza pe care şi prin care îşi asumase legitimitatea cu ocazia învestirii, cu ocazia restructurării votate la 1 aprilie, şi anume faptul că şi-a asumat platforma politică şi programul politic de guvernare al Alianţei D.A., lucru de la care s-a abătut foarte tare, făcând diverse compromisuri populiste, pentru a se menţine la guvernare. Şi asta reproşăm noi Guvernului Tăriceanu 2.

Ni se pare, într-adevăr, util să critici un Guvern că acesta neglijează anumite aspecte sociale, dar ni se pare obligatoriu să sancţionezi acel Guvern când el se abate de la programul său politic. Şi cred că întotdeauna depunerea unei moţiuni de cenzură se bazează, în principal, pe aceasta – pe constatarea faptului că guvernul respectiv nu-şi respectă nici măcar programul lui de guvernare asumat.

Afirmând încă o dată că orice prilej este binevenit pentru noi, pentru a critica performanţa Guvernului şi acum, astăzi, performanţa Guvernului Tăriceanu 2, mă voi mai referi la moţiunea P.S.D., doar pentru a spune că ea cuprinde unele aspecte care o fac cu totul originală.

În primul rând, pe lângă critica Guvernului de dreapta, ea proiectează un miniprogram de stânga, lucru care ni se pare, oricum, inutil, fiindcă, dacă moţiunea va trece, vor cădea miniştrii, dar aceste măsuri nu vor fi adoptate în practică. Sigur, însă, că este o urmare a inovaţiei deschise la sfârşitul sesiunii trecute, prin acea moţiune simplă, constructivă care, de fapt, în acel moment, era izvorâtă din indecizia P.S.D. de a fi ori la Putere, ori în Opoziţie, într-un mod decis.

În al doilea rând, moţiunea se referă la o perioadă mult mai lungă decât cea a Guvernului care este acum în funcţie. Şi atragem, de asemenea, atenţia că şi acest lucru este inutil, fiindcă, dacă ar fi să cadă Guvernul, o să cadă miniştrii actuali şi n-ar putea să cadă miniştrii care au fost înainte, în timpul Guvernului Tăriceanu 1 în funcţie. Ei nu ar putea să părăsească scaunul guvernamental prin adoptarea acestei moţiuni de cenzură.

Această situaţie ne aduce aminte, această abordare ne aduce aminte de felul în care erau victimele pedepsite în Evul Mediu, ca să ia aminte prostimea. După ce victimele erau descăpăţânate, mai erau şi jupuite în piaţa publică şi ţinute acolo, ca să le vadă toată lumea. În cazul de faţă, nemaiavând pe cine descăpăţâna, deoarece miniştrii noştri nu mai sunt în funcţie, partidul Social Democrat se mulţumeşte să o arate în piaţa publică a cetăţii pe Monica Macovei, lucru de care cred că aceasta nu se teme, fiindcă Monica Macovei a venit la guvernare tocmai din piaţa cetăţii şi aceasta o apreciază.

În ceea ce priveşte legitimitatea actualului Guvern, spuneam la restructurarea acestuia, pe 1 aprilie, că el este atacabil, în primul rând, nu datorită incompetenţei, – îi lăsam o şansă să-şi arate competenţa –, ci datorită nelegitimităţii. Atrăgeam atenţia că premierul Tăriceanu nu a venit de acasă cu mandatul, nu l-a primit moştenire, nu-l are de la popor şi nu-l are nici de la pronia divină, da? Îl are de la Preşedintele ţării, ca urmare a celor înscrise în Protocolul Alianţei D.A., care câştigase alegerile.

Prin urmare, nu era îndreptăţit să năşească un al doilea Guvern sub conducerea sa, decât cu acceptul celuilalt părinte, eventual, al Partidului Democrat, lucru care nu s-a întâmplat.

Având în vedere acestea, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat prin două mecanisme: pe de o parte, şi-a asumat public politic Programul de guvernare pe care-l începuse, Programul Alianţei D.A., şi trebuia să-l respecte. Şi, pe de altă parte, a venit în faţa Parlamentului pentru primirea votului, astfel că P.S.D. şi P.R.M. s-au transformat în

naşii care au oficializat naşterea acestui al doilea Guvern în ziua de Florii, Guvern pe care, în continuare, noi l-am considerat un guvern din flori.

Cu ce este mai legitim astăzi, după 6 luni, Guvernul Tăriceanu 2 pentru noi? Poate prin proba competenţei, care să fi fost dată între timp. Din păcate, cred că Guvernul a ratat această probă şi în momentul de faţă există numeroşi miniştri ai săi – miniştri noi – care fac deliciul presei şi al institutelor de sondaj în ceea ce priveşte cota lor de simpatie şi cota de performanţă pe care i-o recepţionează presa şi populaţia, unii dintre ei, chiar într-un sondaj de acum câteva zile, fiind pe locuri „fruntaşe” în ceea ce priveşte performanţa proastă din toată perioada post-decembristă. Sau poate că, între timp, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat printr-o susţinere mai bună, acordată partidelor P.N.L. şi U.D.M.R. de către populaţie. Poate că, dacă ei n-au în Parlament decât sub 25 la sută din numărul de parlamentari care-i sprijină într-un mod transparent, poate că populaţia îi vede mult mai bine – peste 50 la sută. Nu este nicidecum aşa. În sondaje, P.N.L. şi U.D.M.R. au şi mai puţin decât au acum în Parlament, şi anume sub 20 la sută.

Unde sunt celelalte mecanisme de legitimare ale Guvernului Tăriceanu 2? Între timp, aceste suporturi de legalitate s-au prăbuşit în întregime. Respectarea programului politic pe care şi-l asumase, al Alianţei D.A., a devenit demult o amintire, iar depunerea, astăzi, depunerea înainte şi discutarea astăzi a unei moţiuni de cenzură din partea Partidului Social Democrat, care înainte năşise cu voturile sale acest guvern, semnifică, de fapt, că nu suntem în faţa unei moţiuni de cenzură obişnuite, ci, de fapt, suntem în faţa retragerii sprijinului parlamentar de către unul dintre partidele – şi unul important – care au sprijinit acest Guvern.

Partidului Social Democrat parcă i s-a luat acum un văl de pe ochi, susţinând, cum am susţinut şi noi în toate moţiunile şi, de asemenea, şi la restructurare, că este vorba de un guvern caracterizat, în principal, de incompetenţă. Credem că acest văl care i s-a luat de pe ochi nu este vălul care a arătat că acest Guvern nu este în stare să conducă ţara, ci PSD-ului i s-a luat de pe ochi vălul care îl împiedica să vadă că, asociindu-se guvernării incompetente a acestui Guvern, va pierde extraordinar de mult în faţa electoratului său; că fiind un partid de stânga, care este în opoziţie şi se asociază unui partid de dreapta, care este la guvernare, va culege numai fructele amare ale acestei asocieri.

Un ultim lucru care subliniază nelegitimitatea actualului Guvern este căderea ordonanţei de urgenţă referitoare la structura acestuia. Ordonanţa aceasta, emisă de Guvern pe 10 aprilie, oricum neconstituţională, fiindcă un asemenea aspect, în asemenea chestiuni numai Parlamentul trebuie să legifereze, n-a întrunit numărul suficient de voturi la sfârşitul sesiunii trecute din partea Camera Deputaţilor şi după aceea, în toamnă, a ajuns în faţa Senatului, care şi acesta a respins-o.

Ceea ce mai face această ordonanţă pe care se bazează Guvernul să trăiască, şi să nu moară încă, este faptul că ea nu a fost încă trimisă la promulgare, fiindcă, după două săptămâni de zile de când a fost căzută de către Senat, ea nu a fost încă semnată de preşedintele Camerei, domnul Bogdan Olteanu, care o ţine în sertar ca un mărunt funcţionar comunal, refuzând să îi dea drumul şi s-o trimită la Preşedinţie pentru a consfinţi faptul că acest Guvern nu mai are nici măcar bază legală de funcţionare.

Cât priveşte performanţa acestui Guvern, sunt multe lucruri care se spun în moţiunea PSD, mai sunt unele lucruri pe care le voi adăuga.

Nu a fost realizat niciun pas în direcţia descentralizării. Strategiile sectoriale de descentralizare în educaţie, în sănătate, în domeniul social, în agricultură, în cultură, elaborate de aparatele de lucru ale ministerelor de resort, au rămas nişte pagini de web care n-au fost puse nicidecum în aplicare. Dimpotrivă, unele lucruri care fuseseră pornite de către Guvernul anterior au fost stopate, cum ar fi: Legea poliţiei comunitare, poliţiei locale, proiect care, deşi finalizat în luna martie, a fost complet blocat. Se pare că liberalismul Guvernului Tăriceanu se aplică doar până în momentul în care acesta presupune renunţarea la controlul asupra banilor publici în favoarea comunităţilor locale.

Domnul Tăriceanu ne spunea la restructurare, justificând necesitatea restructurării, că „Un guvern restructurat va putea să valorifice oportunităţile pe care ni le oferă statutul de ţară membră a Uniunii Europeane”. Felul în care s-a dat curs acestor frumoase afirmaţii îl reprezintă în practică pierderea, după cum ştim, a unor sume enorme de care ar fi putut beneficia ţăranul român, prin neadoptarea la timp a Planului naţional de dezvoltare rurală, rezultat al ineficienţei ministrului agriculturii.

În ce priveşte educaţia, realizările actualului ministru sunt, de asemenea, notorii. Una dintre acestea este redirecţionarea fondurilor alocate pentru infrastructură în educaţie strict după considerente politice. Şi o să vă dau un exemplu. Pentru comunele conduse de primari din partea Partidului Democrat, de parcă ar fi vina locuitorilor, s-au alocat, la ultima realocare din partea Guvernului, numai 7,6% din fonduri, deşi primăriile noastre trec de 20% ca număr de locuitori. Este vina locuitorilor că au primari PD-işti.

În ceea ce priveşte Moldova, procentul este şi mai strict, numai 3,3%. Şi, fiindcă ştiu subiectul, o să vă mai dau un exemplu. Dintre judeţele regiunii de nord-est, au fost tuturor acordate sume la ultima alocare, cu excepţia judeţului Vaslui, unde se încăpăţânează să rămână în funcţie un inspector general şcolar care nu este susţinut de Partidul Naţional Liberal.

Nu pot să nu pomenesc aici şi de încercarea, pe care presa a devoalat-o, de a rezolva problemele unei universităţi private importante ieşene, în privinţa căreia instanţa se pronunţase definitiv şi irevocabil încă din anul 2003, printr-o hotărâre de Guvern iniţiată de cuplul ieşean Chiuariu – Adomniţei, în ciuda legii, hotărâre care – ce coincidenţă! – avantajează universitatea unde ministrul justiţiei şi-a făcut studiile şi unde este cadru didactic.

În ceea ce priveşte sănătatea, lucrurile stau aşa cum am spus şi în moţiunea de cenzură depusă şi cum au spus şi ceilalţi în moţiunea de cenzură depusă, acolo erau nişte concluzii care chiar nu erau mult diferite între cele două moţiuni şi care, însă, au rămas literă moartă până în clipa de faţă.

Este adevărat că în urmă cu vreo două zile domnul Nicolăescu a produs primele 50 de ambulanţe de performanţă, însă, dintr-un total de 1500, pe care ni-l promite; este adevărat că a dat drumul la studiile de fezabilitate pentru un număr de spitale de urgenţă şi regionale care vor fi numai o cheltuială inutilă de câteva miliarde de euro, iar pe lângă acestea a mai dat drumul şi la construcţia a vreo zece spitale municipale orăşeneşti şi comunale, care, culmea, pentru puterea exemplului, sunt toate în judeţul Mureş, de unde domnia sa a fost trimis în Parlament. Să sperăm că şi celelalte judeţe vor urma tot cu o asemenea forţă a exemplului.

În încheiere, nu putem să nu remarcăm şi performanţa Ministerului de Externe şi Ministerului de Interne în ce priveşte proasta gestiune a evenimentelor care au avut loc în Italia şi care aruncă o lumină proastă în opinia publică şi care o să pună, s-ar putea, comunităţile româneşti din străinătate într-o poziţie foarte delicată în faţa ţărilor gazdă, din cauza neimplicării şi proastei gestionări.

În ceea ce priveşte performanţa de ansamblu a Guvernului Tăriceanu, voi atrage atenţia doar asupra faptului că acesta a fost incapabil să gestioneze una dintre prerogativele care-i revine şi care-i dă putere - nici pe asta n-a putut s-o folosească! -, şi anume legiferarea.

La începutul sesiunii trecute şi-a asumat 96 de acte normative ca priorităţi, pe care să le trimită Parlamentului. În două luni de zile, februarie-martie, au fost trimise către Parlament 45 de acte normative; în următoarele trei luni de zile, sub Guvernul Tăriceanu II, numai 10.

Pentru vacanţa parlamentară s-a acordat abilitarea Guvernului de a da ordonanţe pentru un număr de 11 domenii, din care Guvernul a folosit doar cinci, şi nici acelea complet. Cu alte cuvinte, Guvernul, cu poarta goală, a şutat pe lângă.

În ciuda curentului european de a creşte neutralitatea funcţiei publice şi de a scădea politizarea instituţiilor administraţiei publice, Guvernul actual a ridicat la cote nepermise, care vor lăsa urme negative în viitor, politizarea funcţiilor şi instituţiilor.

Toţi prefecţii incompetenţi, după cum s-a putut observa, sunt numai de la Partidul Democrat. Directorii de servicii descentralizate, care au avut o viaţă întreagă calificative excelente, acum primesc „nesatisfăcător”, având de ales între acest calificativ şi a demisiona, şi dacă nu acceptă sunt incompetenţi. Iar inspectorii sau consilierii care vin la control din Ministerul Educaţiei sunt, în multe cazuri, foşti membri sau chiar lideri marcanţi ai Partidului Naţional Liberal. Vezi judeţul Vaslui, de unde provin eu şi am acest exemplu, unde inspectorul general adjunct a fost şantajat cu calificativul sau demisia de către un inspector care, înainte de a veni în minister, a fost secretar al Organizaţiei judeţene a PNL; ca să nu se spună că vorbim pe lângă subiect.

Stimaţi colegi,

Considerăm că întregul Parlamentul datorează, în acest moment, cetăţenilor o abordare realistă şi responsabilă a momentului politic.

Guvernul nu dispune de majoritatea parlamentară pentru a guverna.

Guvernul şi-a pierdut complet credibilitatea pe plan extern.

Guvernul şi-a pierdut complet credibilitatea pe plan intern, ca urmare a multiplelor suspiciuni de corupţie care planează asupra membrilor săi.

România a pornit cu stângul în Uniunea Europeană.

În aceste condiţii, un vot responsabil înseamnă un vot pentru încetarea mandatului Guvernului Tăriceanu II, vot pe care Partidul Democrat îl va acorda.

Mulţumesc.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PD.)