Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Dacă ar fi să dau un nume acestei moţiuni, aş denumi-o “Moţiunea confiscată”. Dar, atenţie, parafrazând o veche zicală, cei care au confiscat-o vor doar foloasele. Şi, în acest caz, truditorii moţiunii vor rămâne doar cu ponoasele.

În acest context, apare întrebarea: aveţi încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, atunci perioada de agitaţie, scandaluri politice şi incertitudini va continua. Dacă răspunsul este nu, sunt şanse ca, de mâine, viaţa politică să fie mai puţin tensionată.

Stimaţi colegi,

Fireşte, putem lua în serios motivaţiile moţiunii pe care o dezbatem astăzi. Putem vorbi despre sănătate, despre protecţia socială, despre integrare sau despre creştere economică. Dar ştim prea bine că acestea sunt doar eterne pretexte ale luptelor politice.

Dacă vom studia textele moţiunilor de cenzură depuse în ultimii ani, vom descoperi aceleaşi acuzaţii privind minusurile din învăţământ, agricultură, justiţie, sănătate, reformă, corupţie.

P.S.D. reproşează azi ceea ce respingea cu argumente în mandatul lui Adrian Năstase; P.D. şi P.L.D. înfierează acum ceea ce nu cu mult timp în urmă găseau lăudabil. Aceeaşi actori, aceleaşi replici, doar că se schimbă discursul, în funcţie de interese.

Dacă ar trebui să rezumăm într-o singură frază pertinenţa acestei moţiuni, am putea spune aşa: fără a fi strălucit ori revoluţionar, fără a fi, poate, nici măcar simpatic, acest guvern a reuşit în condiţii de mare presiune să menţină stabilitatea şi un ritm corect de creştere.

Ca şi Guvernul Năstase, cu toate neajunsurile sale, acest guvern a făcut paşii necesari înainte. Sigur că mai avem de progresat timp de vreo 50 de ani, pentru a deveni cu adevărat europeni. Sigur că România are lipsuri şi întârzieri care pot umple zeci de alte moţiuni. Dar este la fel de sigur că acest guvern, de care, atenţie, Partidul Conservator s-a despărţit, a asigurat acele progrese de care România avea nevoie urgent.

Fără a fi pesimist de fel, daţi-mi voie să mă întreb şi să vă întreb: sunteţi siguri că putem pune altceva în loc? Sunteţi siguri că nu vom deschide cutia Pandorei? Sunteţi siguri că nu vom dezlănţui un soi de cabinet CDR cu miez social-democrat?

Stimaţi colegi, riscăm astăzi să aruncăm ţara în incertitudine, într-un moment de trei ori nefericit.

În primul rând, pentru că suntem, încă, debutanţi în Europa. Abia ne-am curăţat de beteala aderării şi lăsăm România necondusă, acum, în prag de iarnă, încă vreo 3 luni, atât cât vor dura negocierile, care într-un final vor duce spre alegeri anticipate.

În al doilea rând, vin euroalegerile. În loc să avem o campanie normală, vom avea una a incertitudinilor. Şi oare cine îşi va face campanie electorală pe seama instabilităţii din următoarele luni? Şi oare unde, dacă nu în Piaţa Universităţii?!

În al treilea rând, avem un buget pe agendă. Un buget foarte important, de care depind evoluţii semnificative. Cine va mai avea timp de acest buget?

Totuşi, să presupunem că moţiunea de cenzură trece. Ce urmează? Gândiţi-vă bine, cunoscând conflictele dintre partidele implicate, orgoliile maladive ale unor lideri politici, chiar credeţi că va exista o alternativă reală, care va dura mai mult de o lună? Avem o altă soluţie funcţională? Sau amestecăm realitatea cu dorinţa?

Mai mult decât atât, ce se va întâmpla dacă, după „luptele seculare”, cu ghilimelele de rigoare, care vor face posibil un nou guvern, va mai exista măcar un strop de energie pentru munca efectivă, sau toţi negociatorii nocturni, după ce vor bea şampania succesului, se vor culca o vreme, epuizaţi, până la următoarele alegeri.

Partidul Conservator nu va vota moţiunea.

Dacă doriţi un motiv care ţine chiar de psihologia conservatoare, el este următorul: ne temem de un rău mult mai mare; ne temem de instabilitate, de un război politic fără sens, în care se vor consuma energii inutile.

Noi luptăm, încă, după demisia de onoare a profesorului Dan Voiculescu din Senat, pentru promovarea acelor legi menite să aducă un plus de bani pentru pensionari şi pentru sărăci. Luptăm, încă, în fragila stabilitate de astăzi, pentru micşorarea T.V.A.-ului la produsele de bază şi pentru prelungirea termenelor de evacuare pentru chiriaşi. Dar, mâine, în lipsa unui guvern, vom fi târâţi şi noi în calcule şi negocieri pe care nu le dorim.

Domnilor preşedinţi de partide parlamentare,

Dacă aveţi un strop de respect pentru parlamentarii dumneavoastră şi pentru Constituţie, dacă sunteţi oameni politici, şi nu caporali de batalion disciplinar, lăsaţi-vă senatorii şi deputaţii să voteze după conştiinţa lor, nu să facă balet tactil pentru a vă demonstra că sunt supuşi şi strâns uniţi în jurul liderilor.

Abia aşa se va afla răspunsul la întrebarea cheie a acestei zile: aveţi încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, votaţi cu două mâini, şi la vedere, moţiunea de cenzură. Dacă răspunsul este nu, daţi votul de conştiinţă şi de demnitate. Sper ca raţiunea să învingă!

Vă mulţumesc.

(Aplauze.)

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi senatori,

Am să fac prezenţa nominală, pentru a veni să luaţi bilele şi a vă exprima votul, cât se poate de rar. V-aş ruga frumos şi pe dumneavoastră să mă ajutaţi, ca să se poată desfăşura, totuşi, în condiţii optime, această procedură.

Vă mulţumesc anticipat.

Antonie Ştefan-Mihail-prezent

Apostol Neculai-prezent

Arcaş Viorel-prezent

Ardelean Aurel

-Domnul senator Ardelean? P.R.M.-ul nu votează? Prezent, nu votează.

Arion Viorel

- (Rumoare, vociferări)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi consumat 19 minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul senator Puiu Haşotti.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Niţă, îmi pare rău. Ce a fost înainte de 1990, eu n-am apucat. Nu ştiu dacă este o problemă cu urnele. Conform regulamentului, ele se află în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor. Ele se află înaintea mea. Ca atare, se află conform regulamentului.

Domnule secretar Gavrilă Vasilescu, aveţi cuvântul.

Vă rog să faceţi apelul nominal la Senat.

Domnul Aurelian Paveliu:

Aş vrea să închei, pentru că independenţii au puţin timp la dispoziţie.

România se confruntă, înainte de toate, cu un deficit de democraţie. Acest deficit de democraţie, dacă moţiunea trece, va creşte. Dacă acest deficit de democraţie va creşte, România chiar va ajunge în haos şi eu cred că Partidul Democrat face o mare eroare.

Sigur că aceste moţiuni, pe de altă parte, sunt bune şi orice dezbatere este binevenită. Dar sper...

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim ministru,

Stimaţi membri ai Executivului,

Dragi colegi,

În cele 2-3 minute în care vreau să vă reţin atenţia vreau să vă spun că această moţiune de cenzură, din punctul nostru de vedere, oferă Partidului Naţional Liberal şi Guvernului, în ansamblul său, posibilitatea de a ieşi şi dânşii din ambiguitate. Oferă posibilitatea liberalilor şi Guvernului condus de domnul Tăriceanu de a nu mai fi şantajabili. Toată lumea, în ultimele câteva luni de zile, a vorbit despre faptul că un Guvern cu numai 20% susţinere în Parlament este un Guvern şantajabil.

Cu ce vine în schimb domnul prim ministru şi colegii dumnealor, atunci când argumentează rămânerea la guvernare? Schimbarea şantajului cu noţiunea de frică. Care frică? Frica pe care unii dintre parlamentari ar avea-o, ca, în cazul în care moţiunea ar trece, am ajunge la alegeri anticipate şi dumnealor, chipurile, un an de zile, nu şi-ar mai lua indemnizaţiile. Este un mod derizoriu de a vedea politica în România.

Şi, după opinia mea, a exacerba înţelegerile pe care le-am avut cu liberalii în această vară în domeniul Legii pensiilor este o mare eroare. Şi, doar în aceste două minute, aş vrea să vă spun şi de ce.

Am în mână o scrisoare care i-a fost trimisă domnului prim ministru de către Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România, în această vară. Pe temele care au fost incluse în această scrisoare, au fost şi discuţiile noastre cu colegii noştri liberali.

Prima – majorarea valorii punctului de pensie la prima rectificare a bugetului din 2007, astfel încât să reprezinte încă din acest an 45% din salariul mediu brut pe economie. Este exact textul care a fost introdus în legea pe care P.S.D.-ul a depus-o la Senat încă din octombrie 2006.

E adevărat că pentru faptul că nu avem decât 33% în Parlament nu am putut să impunem noi această lege. Prin negocieri cu dumnealor, a trebuit să acceptăm o anumită eşalonare, dar punctul nostru de vedere a fost cel cuprins în lege, că 45% – valoarea punctului de pensie – ar fi trebuit să intre în vigoare încă din acest an.

A doua problemă: acordarea, soţului supravieţuitor a cărui pensie nu depăşeşte salariul minim pe economie, a unui ajutor material lunar care, împreună cu pensia, să nu depăşească pensia medie.

În fond, este spiritul legii pe care noi am adoptat-o încă din anul 2004 şi pentru care Guvernul domnului Tăriceanu a emis o ordonanţă de urgenţă, suspendând, pentru 3 ani, aplicarea acestei legi.

Revenirea la reglementările existente până în aprilie 2005 privind compensarea medicamentelor; diferenţa dintre noi şi dumnealor pe această temă este evidentă.

Aprobarea de către Guvern, în regim de urgenţă, a unui act normativ care să garanteze familiilor de pensionari care locuiesc în imobilele naţionalizate şi se retrocedează, păstrarea vechiului domiciliu până ce statul le va oferi alte locuinţe corespunzătoare.

Un guvern care are ca principală valoare proprietatea, în mod clar nu poate să aibă ochi pentru ceea ce înseamnă solidaritatea faţă de anumiţi oameni care rămân fără locuinţe.

Modificarea, introducerea pensionarilor în plată care în perioada activă au lucrat în grupele I şi II de muncă, să li se calculeze punctajul mediu anual în acelaşi mod în care li se calculează salariaţilor încadraţi în condiţiile speciale de muncă. E adevărat, aici domnul Paul Păcuraru a spus că mai este nevoie de 7-8 sute de milioane de euro, dar în niciun caz nu s-a discutat posibilitatea unei eşalonări, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple, aşa cum, dacă ar exista o voinţă politică adevărată pentru rezolvarea acestor probleme, s-ar fi putut face.

De aceea, ceea ce în mod greşit, stimaţi colegi, acest apogeu al înţelegerilor dintre noi şi liberali din această vară pe Legea pensiilor, are, de fapt, în spate, totuşi, diferenţe ideologice fundamentale. Iar această moţiune vrea să clarifice aceste diferenţe.

Cei care vor vota în favoarea moţiunii vor vota pentru clarificarea, inclusiv din punct de vedere ideologic, a scenei noastre politice.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari, vă rog să luaţi loc în bănci. Rog liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală.

Rog pe membrii prezidiului să-şi reia locul pentru a putea relua lucrările.

Am rugămintea la liderii de grupuri să ne aducă şi listele cu parlamentarii care vor interveni la dezbateri pentru a organiza lista de vorbitori. Până acum am primit de la P.S.D. şi P.R.M.

De la grupul minorităţilor?

Partidul Democrat, doar domnul Rădulescu? Atât? Da.

(După o mică pauză. )

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Reluăm lucrările şi trecem la ultimul punct al ordinii de zi, prezentarea, dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 140 de deputaţi şi senatori

Înainte de a începe prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură, vă informez că după prezentarea acesteia în şedinţa comună din 27 septembrie 2007, nu s-au înregistrat din partea iniţiatorilor cereri de retragere a semnăturii.

Întreb, însă, potrivit regulamentului, dacă în plenul celor două Camere există astfel de cereri. Nu există.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile permanente ale celor două Camere au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează: Guvernului i se rezervă 60 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul corespunzător numărului iniţial de membri, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar; deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziţie câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceşti parlamentari sau la grupuri parlamentare.

Din însumarea acestui timp pe grupurile parlamentare şi pentru deputaţii şi senatorii care nu fac parte din aceste grupuri, rezultă următoarele limite maxime: Grupul parlamentar al P.S.D., 53 de minute; Grupul parlamentar al P.N.L., 31 de minute; Grupul parlamentar al P.D., 23 de minute; Grupul parlamentar al P.R.M., 23 de minute; Grupul parlamentar UDMR, 11 minute; Grupul parlamentar al Partidul Conservator, 10 minute; minorităţile naţionale, 6 minute; deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupuri parlamentare, 14 minute. În total, timp de dezbatere, 171 de minute.

Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri pentru timpul alocat dezbaterilor.

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Timpul de dezbatere a fost adoptat.

Am primit din partea liderilor grupurilor parlamentare numele deputaţilor şi senatorilor înscrişi la cuvânt pentru dezbaterea moţiunii. Dacă mai există propuneri de completare a luărilor de cuvânt, rog să fie depuse la secretarii de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art.79 din Regulamentul şedinţelor comune, dau cuvântul domnului senator Cristian Diaconescu pentru prezentarea moţiunii de cenzură.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, credeam că doriţi un vot transparent. Văd că-l asiguraţi prin prezenţa dumneavoastră în faţa băncilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să sintetizaţi, mai aveţi doi colegi care doresc să intervină.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Vasile Puşcaş.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule vicepreşedinte al Senatului,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniştri,

Stimate colege şi stimaţi colegi, membri ai Camerei Deputaţilor şi Senatului României,

Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment important pentru tânăra noastră democraţie.

Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment crucial pentru prezentul şi viitorul naţiunii noastre.

Ne aflăm într-un moment de cotitură, după 1.000 de zile de guvernare de dreapta, de guvernare haotică şi plină de scandal, dumneavoastră, reprezentanţii poporului român în Parlamentul ţării, aveţi o şansă şi avem o şansă să dăm ţării un nou început.

Puţine momente de acest gen au generat atât de mult interes, atât de multe speculaţii, atât de multe intoxicări şi atât de multe jocuri politicianiste foarte, foarte înguste. Au încercat diverşi, inclusiv prin intermediul presei, să insinueze că această moţiune ar avea un scop de şantaj politic şi nu un scop de construcţie politică.

Vreau aici, în faţa naţiunii şi a Parlamentului ţării, să spun, încă o dată, că ne aflăm într-un moment în care trebuie să decidem împreună calea pe care România trebuie să o urmeze, dacă putem, şi ştiu că putem, să oferim României un Guvern care ştie şi poate să guverneze sau menţinem la putere un Guvern minoritar, care guvernează în interesul unei minorităţi.

Această moţiune de cenzură nu este doar o acţiune firească a Opoziţiei şi ea nu intenţionează decât să demoleze un Guvern deja îngenuncheat, un Guvern care este astăzi incapabil să-şi treacă un proiect de lege sau o ordonanţă de urgenţă în acest Parlament şi, într-o democraţie ceva mai consolidată, într-adevăr, nu ar fi trebuit să ajungem la această moţiune de cenzură, pentru că un Guvern, în faţa realităţii faptului că nu are majoritate şi nu are sprijin în Parlament, ar fi trebuit să ia decizia singur, să plece acasă. Aceasta ar fi fost calea firească, atunci când principalul partid de opoziţie şi majoritatea Parlamentului au spus răspicat şi în mod repetat că acest Guvern nu are susţinere parlamentară.

Dorim să ajungem la fazele următoare, de blocaj complet în Parlament, când toate legile şi toate ordonanţele de urgenţă nu vor fi votate? Dorim să ajungem la impasul cel mare, care se numeşte confruntarea pe Legea bugetului pe anul viitor? Vreţi să continuăm să avem un Guvern care va face orice ca să supravieţuiască şi va satisface dorinţa legitimă a fiecărui partid, mai mult sau mai mici? Şi astfel nu vom mai avea nici program de guvernare, ci, pur şi simplu, politică cu geometrie variabilă, care nu reprezintă o direcţie coerentă pentru ţară.

În mod normal, într-o democraţie consolidată, acest moment nu ar fi trebuit să aibă loc. Şi, în mod normal, Guvernul, constatând că nu are susţinere parlamentară, fie mergea la Parlament şi spunea: „Îmi caut o majoritate transparentă, ca să pot să guvernez!”, fie, dacă nu, spunea: „Mulţumim frumos, atât am putut să facem şi plecăm acasă!”

Da, Partidul Social Democrat a iniţiat Moţiunea de cenzură: „O mie de zile de haos, sfârşitul guvernării de dreapta!” pentru un simplu şi evident fapt – actuala situaţie nu mai poate continua! Am introdus această moţiune de cenzură nu doar pentru că avem în faţă un Guvern slab, incompetent şi fără susţinere parlamentară, ci şi pentru faptul că această incompetenţă şi această slăbiciune organică, cronică a acestui Guvern împiedică ţara noastră să aibă acces la investiţiile şi la proiectele de care avem nevoie cu disperare.

Iar eşecul cel mai clar şi cel mai revoltător este cel legat de incapacitatea de a aduce în România fondurile europene de care avem atâta nevoie. Nicio scuză nu este valabilă în faţa cetăţeanului român.

Uniunea Europeană a acordat României şi Bulgariei – pentru că, într-adevăr, avem întârzieri istorice şi slăbiciuni structurale – doi ani de zile de pregătire după încheierea negocierilor, doi ani în care era timp suficient şi arhisuficient ca Guvernele Tăriceanu I şi II să fi pregătit tot ce înseamnă instituţie, profesionişti, proiecte şi proceduri pentru absorbţia fondurilor. Incapacitatea de a aduce în România fonduri europene reprezintă pentru noi un moment şi un motiv esenţial pentru susţinerea şi votarea acestei moţiuni de cenzură.

Acest eşec de a absorbi fonduri europene a beneficiat, din păcate, de mult prea puţină atenţie, şi din partea presei, şi chiar şi din partea corpului politic românesc. Acest adevăr cu privire la imensul eşec al absorbţiei fondurilor europene trebuie să fie astăzi cunoscut de fiecare cetăţean şi să fie prezent pe fiecare pagină de ziar şi în fiecare buletin de ştiri de la radio sau televiziune. Acesta este cel mai mare insucces al acestui Guvern măcinat de scandaluri.

Ca nou membru al Uniunii Europene, România ar fi trebuit să primească (în 2007) 2,4 miliarde de euro, iar, după cum bine ştiţi, până în 2013, Europa ne-a alocat 32 de miliarde de euro. Ca membru al Uniunii Europene, România ar trebui, aşa cum au făcut şi alte ţări care s-au alăturat mai târziu Uniunii, să folosească aceşti bani pentru modernizarea accelerată şi pentru reducerea decalajelor de dezvoltare din interiorul ţării şi faţă de România şi Occidentul dezvoltat. Aceşti bani ne sunt atât de necesari pentru a fi investiţi în şcolile şi în spitalele noastre, în alimentări cu apă şi de gaze naturale, în dezvoltarea satului românesc, în drumuri, în autostrăzi, într-un mediu mai curat şi într-o ţară mai decentă, mai prosperă şi mai mândră.

Întrebaţi pe fiecare om din această ţară şi întrebaţi dacă banii pe care îi aşteptam din Europa şi de care ne-am legat visele şi speranţele, dacă aceşti bani sunt necesari. Şi veţi primi un răspuns unanim, indiferent de culoarea politică pe care o reprezentăm, toţi românii spun: „Avem nevoie de aceşti bani acum, pentru dezvoltarea acum şi nu într-un viitor iluzoriu al ţării noastre!”

Este o cifră care nu face cinste niciunui Guvern. În acest moment, avem trista realitate, după primul an de după aderare, 0% rată de absorbţie în 2007, aproape 4 miliarde de euro pierduţi, pentru că trebuie să adăugăm şi cei 1,2 miliarde plătiţi de contribuabilul român la bugetul Uniunii Europene. În loc să primim bani, fiecare din cei 22 de milioane de români au mai puţin în buzunar astăzi 200 de euro, fiecare dintre românii acestei ţări.

Este evident că ar fi fost absurd să cerem unui Guvern, care este slab şi care are prea puţină competenţă profesională să absoarbă toţi aceşti bani. Niciun nou membru nu a reuşit din primul an sau din primii ani să facă miracole, dar niciun Guvern, din nicio ţară nou intrată în Europa, nu a avut trista performanţă de a avea zero rată de absorbţie.

Toţi banii care intră sunt bani de preaderare. Din punct de vedere bani europeni, fonduri structurale, de coeziune, plăţi pentru agricultură, protecţia mediului, 0% rată de absorbţie.

Fiecare cent şi fiecare euro care nu a intrat în această ţară ar fi trebuit să fie cheltuiţi pentru transformarea ţării noastre. Şi provoc fiecare parlamentar din această sală a Parlamentului şi a democraţiei româneşti şi vă întreb, în circumscripţiile pe care le reprezentaţi, în judeţele din care proveniţi şi pe care le reprezentaţi şi vă îndemn să spuneţi azi şi aici dacă există vreun cetăţean pe care îl reprezentaţi aici, în Parlamentul României, care nu vă spune că banii europeni sunt necesari? Ştim cu toţii că România are nevoie de aceste proiecte şi este o ruşine să continuăm să susţinem, direct sau indirect, prin acţiune sau inacţiune, un Guvern care are o astfel de performanţă.

Şi, ca şi cum această tragedie nu ar fi de ajuns, România este astăzi, aşa cum spuneam, şi un contributor net la bugetul Europei. Astăzi, românii, prin taxele pe care le plătesc şi prin contribuţia la bugetul Uniunii Europene, noi, de fapt, astăzi, finanţăm ţări ca Spania, Germania sau Marea Britanie pentru proiectele lor de dezvoltare, pentru agricultura lor, pentru fermierii lor, pentru întreprinderile lor. Acest lucru nu este tolerabil! Iar principiul fundamental al Europei este acela al solidarităţii, de aceea ne acordă 32 de miliarde de euro, ca să reducem decalajele, nu ca să trimitem bani către cei care deja sunt înstăriţi şi care deja şi-au dezvoltat ţările, cu sprijin european şi datorită avantajului istoric şi geografic pe care l-au avut.

Numai acest eşec – şi am insistat în mod deliberat asupra acestui subiect mai mult, alţi colegi de ai mei vor spune mai multe şi mai multe lucruri detaliate, numai acest lucru: 0% rată de absorbţie în 2007 şi 200 de euro pierduţi de fiecare român reprezintă un motiv arhisuficient ca moţiunea de cenzură de astăzi să treacă. Şi ea trebuie să treacă!

Dar, din păcate, nu aceasta este singura problemă. Avem de a face nu doar cu un Guvern care nu are competenţa necesară şi puterea necesară şi viziunea necesară de a conduce România, dar avem şi un Guvern, şi acesta, şi cel precedent de după 2004 care au şi o agendă de dreapta eşuată. Pentru că aici este de fapt problema esenţială.

Când vorbesc cu oameni din toată ţara, aşa cum facem noi, toţi, cei care reprezentăm cetăţenii României în Parlamentul ţări, aceleaşi întrebări revin cu obstinaţie, din nou, din nou şi din nou. Oamenii vor să ştie de ce, după 7 ani de creştere economică în ritmuri susţinute – şi în guvernarea noastră, şi am încheiat guvernarea noastră pe o creştere economică de 8,4% şi este bine că economia a continuat să crească în ritmuri înalte, dar aceiaşi oameni ne întreabă, atunci când aud (şi primul ministru, cum este firesc, ca un prim ministru să se laude cu performanţele economice), dar oamenii întreabă şi vă întreabă şi ne întreabă şi mă întreabă, de ce, după atâţia ani de creştere economică, vedem atât de puţin progres în viaţa noastră, în pensiile noastre, în salariile noastre, în şcolile, spitalele şi drumurile noastre?

Şi este firesc ca primul ministru să spună că, într-adevăr, există un număr mai mare de angajaţi în această ţară. Dar ce a uitat să ne spună - şi este ceea ce nu spune un reprezentant al unui Guvern liberal de dreapta – este că în ultimii 3 ani de zile numărul de angajaţi cu salarii sub nivelul sărăciei a crescut cu 1,5 milioane de persoane, în România europeană.

Da, pensionarii au mai primit câte ceva din partea actualului Guvern, dar ce folos, atunci când factura la electricitate a crescut cu 85%, când preţul la gaze a crescut cu peste 40%, când alimentele se scumpesc cu peste 40% şi când puterea de cumpărare reală a pensionarilor, de fapt, a scăzut? Acesta este şi sensul iniţiativei partidului nostru, votată în unanimitate de acest Parlament, pentru creşterea pensiilor de la 1 ianuarie 2007, şi vom acţiona pentru devansarea intrării în vigoare a acestei legi cu viitorul Guvern.

Şi cei care muncesc din greu pentru a-şi întreţine familiile sunt îngrijoraţi. Pentru că, deşi muncesc, şi muncesc din greu, şi plătesc taxe şi impozite, şcolile în care învaţă copiii lor şi spitalele în care se tratează părinţii şi bunicii lor încă nu s-au modernizat.

Evident că există şi oameni care sunt mulţumiţi de acest Guvern de dreapta şi este un lucru pe care noi trebuie să-l respectăm. Nefericirea este că cei care sunt mulţumiţi de această guvernare de dreapta reprezintă doar o fracţiune şi cei puţini ai acestei ţări, iar cei care sunt nemulţumiţi de această guvernare reprezintă grosul populaţiei, aproape 80% dintre români nu au simţit avantajele creşterii economice.

Cetăţenii ne spun, votanţii Partidului Social Democrat ne spun şi sunt convins că votanţii multor altor partide, chiar cele care ezită să voteze astăzi moţiunea de cenzură, din motive care sunt o problemă directă între domniile lor şi electoratul pe care îl reprezintă, iar dacă doresc să fie percepuţi ca susţinând acest Guvern, nu au decât să o facă, este libertate şi democraţie în această ţară, dar toată lumea ne întreabă şi toată lumea ne spune: Ajunge! Este momentul să punem capăt acestei guvernări de dreapta şi este momentul să investim cu politici echilibrate, cu politici mai sociale, de care ţara asta are nevoie, şi în şcoli, şi în spitale, să-i sprijinim pe pensionari şi să punem familia pe primul lor. Această moţiune trebuie votată, pentru că ţara o cere!

De asemenea, un scurt comentariu despre moţiunea de cenzură, pentru că ştim bine că moţiuni de cenzură au mai fost. Pe vremea aceea, în schimb, de unde şi dramatismul zilei de astăzi, exista o oarecare majoritate de susţinere a Guvernului.

Şi am spus, atunci când am introdus moţiunea de cenzură pe tema sănătăţii că reforma din sănătate pleacă pe un drum greşit. Şi am avut dreptate. Şi îi provoc şi pe cei care, astăzi, sunt tentaţi – în afară de cei de la PNL, de la UDMR, care, în mod firesc, votează susţinerea propriului Guvern – dacă cumva sunt mândri, când văd cozi la farmacii, la început de fiecare lună, dacă acesta este rezultatul reformei din sănătate?

Am vorbit şi de moţiunea de cenzură a Partidului Social Democrat cu privire la proprietate şi am avertizat atunci: Atenţie, prin restituirile rapide şi fără cap, riscă să lase şcoli, grădiniţe, creşe, muzee fără un loc în care copiii şi cetăţenii României să poată să meargă, pentru servicii publice esenţiale. Avem astăzi criză în grădiniţe şi în creşe şi nu avem locuri în creşe şi în grădiniţe, pentru că toată filosofia de dreapta cu privire la restituirea proprietăţii a fost una greşită şi PSD-ul a criticat-o la momentul potrivit.

Spunea domnul prim ministru ceva despre justiţie. Dar îmi aduc aminte că el conducea Guvernul Tăriceanu I, în care acel Guvern şi-a asumat răspunderea pe legile justiţiei şi am avertizat în moţiunea de cenzură a PSD-ului. Şi aici sunt martori şi alţi reprezentanţi, din alte partide...