Draft strategy
Yüklə 4,63 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tabel 47: Ponderea populaţiei rurale/urbane în perioada 2003-2005, Judeţul Dolj, Regiunea SV şi România (%)
- Urban Rural Judeţul Dolj
- Regiunea Sud vest 49,07 50,93
- Tabel 48: Primele 10 localităţi din judeţul Dolj după numărul de locuitori 2001-2006
- Total 432.522 418.803 417.960 413.561
- I.3.2 Reţeaua de localităţi Dezvoltare urbană
- Harta 3: Poli de dezvoltare urbană în regiunea Sud-Vest Oltenia
Sursa: INS, Dolj în cifre 2003-2006; INS Dolj Anuarul Statistic 2006; Calculele noastre de la INS, Anuarul Statistic 2006. O comparaţie cu datele de la nivel naţional şi regional în perioada 2003-2005 arată faptul că depopularea zonelor rurale în judeţul Dolj este mai accentuată decât depopularea zonelor rurale la nivel naţional: în perioada de referinţă, ponderea populaţiei rurale a scăzut în judeţul Dolj cu 2,66%, timp ce aceasta a scăzut cu 1,5% la nivel naţional (de la 46,6% la 45,1%) şi a fost aproape stabilă la nivel regional (aproximativ 50,9%). Mai mult, între anii 1990 şi 2005, zonele rurale la nivel naţional au pierdut 8,05% din populaţia acestora13 (dintr-un total de 853.924 persoane), în timp ce zonele rurale din judeţul Dolj, în aceeaşi perioadă, au pierdut 14,02% din populaţie. Totuşi, uşoara creştere a populaţiei urbane din judeţul Dolj, reprezentând doar +0,7% în perioada 1990-2005, ar sugera că depopularea zonelor rurale nu este efectul indirect al unui proces de urbanizare care se desfăşoară în cadrul judeţului, ci, probabil, un efect de îmbătrânire a populaţiei sau de mişcare migratorie a populaţiei în afara judeţului. De fapt, datele privind fluxurile de mişcare migratorie a populaţiei sugerează că acest fenomen, cu un bilanţ de mai puţin de 0,2% de persoane care îşi schimbă rezidenţa sau domiciliul în perioada 2001-2005, nu ar părea a fi un element relevant pentru a determina scăderea populaţiei. În orice caz, bilanţul persoanelor care vin/pleacă schimbându-şi rezidenţa este negativ pentru zonele rurale şi în general pozitiv pentru zonele urbane, în timp ce bilanţul persoanelor care vin/pleacă prin a-şi schimba domiciliul este negativ pentru zonele urbane şi pozitiv pentru cele rurale. Din păcate, incidenţa reală a mişcării migratorii neînregistrate nu poate fi estimată, la acest stadiu.
Sursa: INS, Judeţul Dolj în cifre 2003-2006; INS, Regiunea Sud-vest Oltenia în cifre 2003-2006; Calculele noastre de la INS, Anuarul Statistic 2006. Primele 10 localităţi din judeţul Dolj după numărul de locuitori cuprind circa 58% din totalul populaţiei judeţene (iulie 2006). Doar Municipiul Craiova concentrează 42% din populaţia judeţului, fiind cel de-al şaselea oraş din România după mărime. Totuşi, numărul locuitorilor din cele mai populate localităţi din cadrul Judeţului Dolj, a scăzut în medie cu peste 4% (însumând 17.544 persoane) în 2006 faţă de 2001, cele mai ridicate rate de scădere în perioada (2006/2001) înregistrându-se în Municipiul Calafat (11,17%), Municipiul Băileşti (8,55%) şi oraşul Filiaşi (6,74%). Municipiul Craiova a înregistrat o scădere a populaţiei de 3,45%, reprezentând 10.739 persoane şi peste 61% din scăderea totală populaţiei judeţului. Trebuie de asemenea menţionat faptul că, dintr-un total de 25.836 persoane, reprezentând scăderea numărului de locuitori în întregul judeţ Dolj în perioada 2001-2006, Municipiul Craiova deţinea 41,5%. Tabel 48: Primele 10 localităţi din judeţul Dolj după numărul de locuitori 2001-2006
Sursa: INS, Judeţul Dolj în cifre 2003-2006; INS, Anuarul Statistic al judeţului Dol 2006 I.3.2 Reţeaua de localităţi Dezvoltare urbană Reţeaua aşezărilor urbane din judeţul Dolj cuprinde 7 localităţi, şi anume: Municipiul Craiova, Municipiul Băileşti, Oraşul Bechet, Municipiul Calafat, Oraşul Dăbuleni, Oraşul Filiaşi, Oraşul Segarcea. În cele ce urmează este prezentat un scurt profil pentru fiecare aşezare urbană. Municipiul Craiova Cu 300.182 locuitori (2006), reprezentând aproximativ 42% din populaţia judeţului Dolj, municipiul Craiova este cel mai mare oraş din sud-vestul României şi cel mai important pol regional de dezvoltare din zonă, fiind de altfel denumit şi „Capitala Olteniei”. Zona periurbană a municipiului este compusă din 18 comune care include 87 de sate. Mărimea medie a comunelor şi satelor este de 3.492 şi, respectiv, 723 de locuitori. Mai exact, aşezările de mărime mică şi medie (între 250 şi 500 de locuitori) reprezintă peste 52% din totalul aşezărilor, urmate de aşezările de mărime medie şi mare (peste 750 de locuitori), reprezentând 32,4% din total. Harta 3: Poli de dezvoltare urbană în regiunea Sud-Vest Oltenia 
Sursa: http://www.adroltenia.ro/down/aeroport%20craiova%20studiu%20de%20oportunitate.pdf Notă: Harta a fost simplicată faţă de varianta originală; prin această hartă se intenzionează numai remarcarea Municipiului Craiova ca şi pol de dezvoltare regională în cadrul regiunii de dezvoltare Sud Vest Oltenia, în comparaţie cu celelalte reşedinţe de judeţ. Mare parte din localităţile periurbane sunt aliniate de-a lungul principalelor rute de transport, ceea ce face ca traficul rutier să crească înspre şi dinspre centrul polului regional pe o distanţă mai mare, cât şi ca zona construită să se concentreze în direcţia principalelor rute de transport şi să menţină subdezvoltată o importantă parte a împrejurimilor din vestul Craiovei. De asemenea, trebuie subliniate următoarele puncte critice majore:
Din punct de vedere istoric, prima atestare documentară a Craiovei datează din secolul XIV, fiind consemnată pe piatra funerară a lui Vladislav I, dar istoria aşezării este mult mai veche datând din vremurile Imperiului Roman. În secolul XIV Craiova era un târg şi un nod comercial important; la sfârşitul secolului, oraşul a dobândit o poziţie privilegiată când aici s-a aflat Marea Bănie de Craiova, controlată de familia boierilor Craiovesti, a două instituţie politică a ţării. Totuşi, perioada de dezvoltare maximă a oraşului a început în secolul XIX, când Craiova s-a bucurat de o înflorire economică, urbanistică şi edilitară. Începând din anii’60 oraşul a devenit un puternic centru industrial. În prezent, economia Craiovei este caracterizată de un puternic sector industrial, chiar dacă după 1989 a fost înregistrată o scădere a producţiei industriale şi a început o fază radicală de restructurare. Sectorul cuprinde numeroase mari unităţi industriale în domeniul construcţiilor de maşini (Electroputere, Întreprinderea de Utilaj Greu, Maşini Agricole şi Tractoare, Întreprinderea de Avioane, Întreprinderea de Reparaţii Locomotive etc.), industria electrotehnică (Electroputere), industria chimică (Doljchim), industria alimentară (Fabrica de Bere, Lactido, Frigorifer, Bachus SA etc.), industria textilă (Fabrica de Confecţii), industria materialelor de construcţii (ELPRECO), industria mobilei (Metal - Lemn) şi industria de automobile. O pondere relevantă din populaţia Craiovei este activă de asemenea în sectorul de servicii, în special în comerţ (15% din totalul populaţiei active), educaţie (8%) şi sănătate (5,7%). Pe de altă parte, dezvoltarea turismului este totuşi limitată; iar tendinţa vizitatorilor atraşi de patrimoniul cultural şi artistic remarcabil al Craiovei pune în evidenţă un interes crescut. Vestigii importante aparţin istoriei bogate a oraşului. Printre cele mai importante clădiri ale arhitecturii ecleziastice şi laice din Craiova se numără: Mănăstirea Cosuna (1572); Casa Baniei, ridicată în 1699, unde se întrunea Divanul şi în care astăzi se află secţia de etnografie şi folclor a Muzeului Olteniei; Palatul Jean Mihail (1899-1907) opera arhitectului Paul Gottereau şi Casa Vorvorenilor, unde se află în prezent Mitropolia Olteniei. Gradina zoologică şi celebrul pod suspendat se găsesc în Parcul Romanescu, creaţie a arhitectului francez E. Redont care a primit în 1900 medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris. Craiova reprezintă un pol cultural de importanţă naţională: Muzeul de Artă, localizat în Palatul Jean Mihail, dispune de un patrimoniu de peste 4000 de lucrări de artă, care cuprinde creaţii de excepţie semnate de Constantin Brâncuşi (operele lui Brâncuşi sunt prezentate într-un Cabinet dedicat), Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady. O altă instituţie reprezentativă este Muzeul Olteniei, care cuprinde o secţie de istorie şi arheologie, o secţie de etnografie precum şi o secţie de ştiinţele naturii. În Craiova funcţionează Teatrul Naţional, Filarmonica Oltenia, Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri, şi Teatrul Liric „Elena Teodorini” care propun un repertoriu teatral şi muzical de înalt prestigiu. Craiova cuprinde două Universităţi publice cu 16 facultăţi, la care se adăugă facultăţile private, pentru aproape toate domeniile de activitate: umanist, tehnic, economic, juridic, medical, agricol, sportiv şi tehnologic. Mai mult, infrastructura educaţională cuprinde 28 licee, 26 scoli şi 33 grădiniţe. Infrastructura sanitară include 6 spitale generale (Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova; Spitalul Clinic Municipal Filantropia; Spitalul Clinic Nr. 3 Victor Babeş; Spitalul Militar; Spitalul Universitar CF Craiova; Spitalul Clinic de Urgenţă Militar), precum şi 4 spitale-centre de specialitate (Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie; Centrul de Cardiologie Craiova; Catedra de Pediatrie; Spitalul de Pneumoftiziologie). Municipiul Băileşti Cu o populaţie de 20.143 de locuitori, Municipiul Băileşti este aşezat în Marea Câmpie Română, la 57 km sud-vest de Craiova şi la 32 km nord-vest de Calafat, la o depărtare de 18 km faţă de Dunăre. Municipiul Băileşti este străbătut de pârâul Balasan, la care printr-un baraj artificial a fost creat lacul Cilieni, cu o suprafaţă de 33 ha, în prezent folosit ca lac de agrement. Suprafaţă totală a teritoriului municipal este de 16.376 ha. Băileşti se află pe ruta feroviară Craiova-Calafat şi este bine conectat la reţeaua rutieră. Economia locală se bazează în principal pe sectorul agricol şi zootehnic, fiind în mod special dezvoltate viticultura, apicultura şi legumicultura. Activităţi non agricole relevante includ următoarele: industria de morărit şi panificaţie; industria confecţiilor; construcţii; activităţi în domeniul electrotehnicii, mecanicii si turnătoriei metalelor neferoase. Băileşti deţine obiective culturale de interes, cum sunt Muzeul Câmpia Băileştilor, inaugurat în 1970, care are o bogată colecţie de etnografie, precum şi Casa de Cultură Amza Pelea. Infrastructura educaţională cuprinde 9 grădiniţe, 6 şcoli generale şi 2 licee. Spitalul Municipal Băileşti garantează asistenţă sanitară la nivel local.
Având o populaţie de 3.973 de locuitori şi o suprafaţă totală de 25,31 km2, oraşul Bechet este amplasat pe graniţa sud-orientală între România şi Bulgaria, în dreptul localităţii bulgăreşti Oreahovo şi este un important punct de trafic internaţional. Bechet reprezintă al doilea cel mai important port din judeţul Dolj, după cel de la Calafat şi este un punct de trecere (cu bacul) spre Bulgaria, fiind o rută preferată pentru Sofia şi, mai departe, Turcia şi Grecia; mai mult oraşul este un nod rutier important, pe aici trecând drumurile naţionale Craiova - Bechet, Calafat - Bechet şi Bechet – Corabia. Economia locală se bazează pe sectorul agro-industrial, în special, industria prelucrătoare de fructe şi legume. Pe de alta parte, în Bechet există numeroase obiective culturale şi folclorice precum şi sărbători tradiţionale, care ar putea să fie valorificate din punct de vedere turistic. Muzeul Sătesc din Bechet, de exemplu, conţine o colecţie etnografică reprezentativă pentru partea de sud a judeţului Dolj, iar în apropierea oraşului Bechet se află Mănăstirea Sadova şi pădurea cu arbori seculari de la Zaval, unde în fiecare an, în prima duminică a lunii august, se organizează un festival popular. Însă, cea mai cunoscută sărbătoare din localitate este cea dedicată Marinei, care se celebrează anual pe 15 august în Portul Bechet. În Zilele Marinei au loc diverse jocuri marinăreşti, plimbări pe Dunăre, precum şi serbări câmpeneşti. Infrastructura educaţională a oraşului cuprinde 2 gradiniţe, 2 şcoli şi un Liceu Teoretic. O Unitate Medico-Socială Bechet garantează asistenţă sanitară.
Municipiul Calafat este amplasat în Câmpia Ciuperceni, la extremitatea sud-vestica a judeţului Dolj, pe graniţa sud - vestică între România şi Bulgaria, pe malul stâng al Dunării, în dreptul localităţii bulgăreşti Vidin, la o distanţă de 90 km de Craiova. Municipiul are o suprafaţă de 138 km2 şi componenta sa administrativă cuprinde trei localităţi rurale: Basarabi, Golenti şi Ciupercenii Vechi. Populaţia municipiului – împreună cu satele componente – este de cca. 20.000 de locuitori (18.380 în Calafat) (2006). Prima atestare documentară a municipiului Calafat datează din anul 1424, iar rădăcinile sale istorice sunt mult mai profunde şi ajung până în epoca bronzului. În antichitate, Calafat a reprezentat principala poartă de comerţ a Ţării Româneşti. Astăzi, în Calafat, există un port fluvial, care reprezintă un important punct de legătura cu Bulgaria; iar in viitor rolul său strategic va fi valorificat prin construcţia Podului peste Dunăre, Calafat - Vidin, acum în stadiu de proiect. Teritoriul municipiului Calafat este bine conectat la reţeaua rutieră, prin 13 km de drumuri europene, 15 km de drumuri naţionale şi judeţene, precum şi la reţeaua feroviară, având peste 25 km căi ferate. Populaţia este ocupată în industrie (în special în sectorul confecţiilor textile şi metalice, în producţia de amidon şi glucoză şi în sectorul energiei termice), agricultură şi activităţi comerciale; se fac eforturi pentru o mai buna valorificare a potenţialului turistic al localităţii şi împrejurimilor. Din punct de vedere a culturii, Calafat are obiective remarcabile printre care se numără Muzeul de Artă şi Etnografie, Monumentul Independenţei, bisericile Sfântul Nicolae şi Izvorul Tămăduirii. Calafat beneficiază şi de o Casă de Cultură cu 2 săli de spectacole (600 locuri) şi o bibliotecă cu 2 filiale (42.000 volume). Infrastructura educaţională cuprinde 6 grădiniţe, 5 şcoli generale, 2 licee, 2 şcoli postliceale, precum şi secţia unui institut de învăţământ superior. În Calafat există şi un Spital Municipal.
Oraşul Dăbuleni este amplasat în zona sud – vestică a judeţului Dolj, între localităţile Bechet şi Corabia, şi foarte aproape de graniţa cu Bulgaria. Oraşul este traversat de drumul naţional A54, care se extinde prin toată partea sudică a judeţului Dolj, într-o direcţie paralelă cu Fluviul Dunărea. Dăbuleni este plasat în Lunca Dunării, iar teritoriul se extinde pe o suprafaţa de 18.286 ha şi este caracterizat, în partea sudică, de prezenţa câmpiilor parţial acoperite de dune nisipoase, ceea ce conferă zonei numele „Sahara Olteniei”, în timp ce partea de nord a teritoriului este caracterizat de dealuri joase. Dăbuleni are o populaţie de 13.403 locuitori (2006), care se ocupă, în principal, cu activităţi agricole. Mai în detaliu, agricultura locală, bine cunoscută în toată România, este specializată în cultivarea pepenilor gălbeni şi roşiilor. Sistemele de irigare acoperă jumătate din teritoriul oraşului şi, în general, sectorul agricol este în faza de modernizare şi cu un nivel de mecanizare în creştere. Dăbuleni este periodic afectat, în special în partea sudică, de inundaţiile cauzate de fluviul Dunărea.
Oraşul Filiaşi se află în partea de nord a judeţului Dolj; teritoriul oraşului, cu o populaţie de 19.001 de locuitori, are o suprafaţă de 99,73 km² şi cuprinde 6 localităţi: Almăjel, Bâlta, Branişte, Fratoştiţa, Răcarii de Jos, şi Uscăci. În trecut, Filiaşi a fost un important târg comercial şi, în prezent, a devenit un important nod feroviar şi rutier al Olteniei, respectiv pe rutele Craiova - Drobeta Turnu-Severin şi Craiova - Târgu Jiu. Prima atestare documentară a numelui oraşului Filiaşi datează din ianuarie 1573, însă descoperirile arheologice de pe teritoriul oraşului au scos la iveală ceramică din epoca bronzului, precum şi “Tezaurul de la Filiaşi”, care conţine dinari de Friesach şi Corinthia din secolul al XIII-lea. Pe o perioada de 400 de ani, o familie de boieri, pe nume Filişanu, a avut un rol cheie în viaţa oraşului. Aşadar, cele mai importante edificii ale asezarii, printre care se regăsesc Capela Filişanului (1906) şi Spitalul Filişanilor sunt legate de numele acestei familii. Un alt element de referinţă din istoria oraşului este Biblioteca Poporului, actualmente Biblioteca Orăşenească “Anton Pann”, construită in 1935. Economia oraşului este caracterizată de existenţa unor unităţi industriale în următoarele domenii: electrotehnica; mecanica; construcţii de maşini; prelucrarea lemnului. Infrastructura educaţională cuprinde 8 grădiniţe, 5 şcoli şi 1 Liceu. În Filiaşi există un Spital Orăşenesc.
Amplasat la vestul râului Jiu, în câmpia Segarcei, parte a Câmpiei Centrale a Olteniei, la o distanţă de 28 km de Craiova, Segarcea are o populaţie de 8.230 locuitori (2006). Oraşul este bine conectat la reţeaua rutieră şi feroviară aflându-se, pe calea ferată Craiova-Calafat precum şi pe drumurile judeţene 561 Craiova-Segarcea, 561 A Segarcea-Băileşti şi 561 B Segarcea-Dranic. Teritoriul oraşului are o suprafaţă de 116,48 km2. Segarcea dispune de unităţi industriale în industria alimentară şi chimică şi este un puternic centru agricol. Calitatea solului, foarte prielnic pentru dezvoltarea agriculturii (în special, pentru viţa de vie şi cereale), este cunoscută încă din vechime. Denumirea oraşului, de exemplu, provine din îmbinarea între două cuvinte din limba latină: "seges" = câmp, teren, pământ productiv, şi "arcesitus" = cel căutat, cel dorit, cel visat, ajungând la cuvânt Segarcea, adică “pământ mult dorit”. În prezent, Segarcea este un renumit Centru Viticol independent, cele mai cunoscute vinuri produse fiind vinurile roşii de înalta calitate, cum ar fi Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon, dar şi câteva vinuri albe, ce includ Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Feteasca Regală şi Muscat Ottonel. De asemenea, oraşul este cunoscut pentru producţia de struguri de masă, dintre care varietăţile de Chasselas, Muscat Hamburg şi Muscat de Adda. În oraşul Segarcea există unele obiective culturale, care ar putea influenţa dezvoltarea turismului rural, urban, cultural şi religios, ca de exemplu: Biserica "Adormirea Maicii Domnului", construită în anul 1547; Palatul Regal, construit în timpul Regelui Carol I şi destinat sejurului familiei regale, care în prezent funcţionează ca Spitalul Orăşenesc Segarcea; Şcoala Veche, construită în anul 1886; Monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial, operă a sculptorului C. Caranica edificată în anul 1920. Activitatea culturală este susţinută de către Biblioteca Orăşenească "Mircea Radina" şi Casa de Cultură Segarcea, care organizează manifestări culturale, precum şi festivaluri şi sărbători tradiţionale. În Segarcea există 3 grădiniţe, 2 şcoli şi un Grup Şcolar. Infrastructura sanitară cuprinde Dispensarul Policlinic Segarcea şi Spitalul Orăşenesc Segarcea.
În 2005, mediul urban din judeţul Dolj cuprindea 707 km de străzi orăşeneşti, din care 53,4% deserveau municipiul Craiova, 11,6% municipiul Băilesti, 11% oraşul Bechet, 7% oraşul Dăbuleni, 6,4% municipiul Calafat şi 5,2% oraşele Filiaşi şi Segarcea. Cel mai mare nivel de modernizare al străzilor s-a înregistrat în municipiul Calafat (86,7%) şi în oraşul Filiaşi (73%), în timp ce în municipiul Craiova 69,6% din străzile orăşeneşti erau modernizate in 2005, iar oraşul Bechet, cu 12,8%, a avut cel mai mic nivel de modernizare a străzilor orăşeneşti. Yüklə 4,63 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||