INIMA
Elev: Sofa Sorana-Loredana , Codre Elena-Simona
Cls a XI-a A.
Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompează ritmic sângele în corp. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima reprezintă motorul sistemului circulator. Ea trebuie să funcţioneze neîncetat deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.
Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn inchis si este situata in partea stanga, la circa patru sau cinci centimetri fata de linia mediana. Este alcatuita in principal din tesut muscular care se contracta ritmic impingand sangele catre toate partile corpului. Contractiile incep in embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lungul intregii vieti a individului.
FUNCTIILE INIMII - Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decat simpla pompare a sangelui de-a lungul vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor in necesarul de oxigen al corpului. Inima lucreaza altfel in timpul somnului decat in timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, impreuna cu sistemul circulator, poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor rapide: cand o persoana se ridica sau se culca la pamant, sau cand se afla in fata unui pericol.
INIMA OMULUI - Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femeisi 275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de diafragmă.
AFECTIUNI ALE INIMII
Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele vascular.
Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
Flebitele - inflamația venelor
Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
1.O inima normala poate crea atat de multa presiune incat sa arunce sangele pompat la o distanta de noua metri.?
2.Inima nu este asezata langa umarul stang ci mai degraba in centrul pieptului, intre plamani. Doar partea inferioara este usor intoarsa catre stanga?
3.Plamanul stang este putin mai mic decat cel drept fiindca trebuie sa faca loc in cavitatea toracica pentru inima?
4.Unii oamenii chiar au o inima mare. Nu din cauza generozitatii, ci pentru ca sufera de o boala cardiovasculara care face inima sa se mareasca?
5.Inima fatului incepe sa bata la patru saptamani de la fecundarea ovulului?
6.Inima ta este alcatuita in principal din muschi, unul atat de puternic incat ar putea sa ridice greutatea unei masini?
7.Inima unui fat bate de doua ori mai repede ca a unui adult. Inima femeilor bate putin mai repede decat a barbatilor?
8.Cand faci sport, sangele tau are nevoie de 10 secunde ca sa ajunga de la inima pana la degetul mare de la picior si inapoi?
9.Sangele circula prin artera aorta cu 1,6 km pe ora. Prin capilare, el circula cu 109 centimetri pe ora?
10.Chiar si cand stai pe loc, muschiul inimii lucreaza la fel de intens ca muschii de la picioarele unui alergator de viteza?
11.In ce priveste dimensiunile, inima ta este un pic mai mare decat un pumn strans?
Inima
PARTICIPANTI: Caramalau Cristina,Dascalu Robert
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
Evoluția INIMII
Nevertebrate
Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.
Multe nevertebrate, precum bivalvele, au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavități specializate, de unde este îndreptat către inimă și reeliberat în organism.
Vertebrate
Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La pești, sistemul este format dintr-un singur circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul mușchi care se contractă ritmic, pe tot parcursul vietii.
Amfibienii și
reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la
plămâni și cel neoxigenat din organism intră
prin atrii separate, și este trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esențială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permițând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.
Crocodilii,
păsările și
mamiferele dețin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două „
pompe”, una pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a mamiferelor.
Structura
Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene.
Configurație externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte și la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă: - trei fețe: o față ȋn raport cu scheletul toracic, o față ȋn raport cu diafragmul și o față ȋn raport cu plămânii; - trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior; - o bază; - un vârf.
Fața sternocostală intră ȋn raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (ȋn porțiunea superioară) și ventriculii (ȋn porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventricului drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut ȋn porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar ȋn proțiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această fața, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv drept. Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul interventricular. Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte fața pulmonară ȋntr-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng. Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat ȋn jos, ȋnainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară. Baza are o poziție ȋn sus, ȋnapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o ȋmparte ȋn două porțiuni și anume: • O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară.
Configurația
Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale:
-
sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subțire și mai neted decât al ventriculilor;
-
dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
-
la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
-
fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
-
comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.
Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume:
-
dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;
-
pereții sunt groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase.
La 25 de ani inima se regenerează in proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%. Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:
-
miocardul,
-
endocardul,
-
epicardul.
Inima
omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere:
atriu drept și
stâng, și
ventricul drept și
stâng.
Conform ultimelor studii făcute de
Karolinska-Institute din
Stockholm, inima se regenerează in proporție de ca. 50% pe parcursul
vieții. La 25 de ani inima se regenerează in proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.
Inima omului
Poziţia inimii în corp.
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, și poate cântări până la
275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei si 275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de diafragmă.
Afecțiuni ale inimii
-
Endocardite - inflamarea endocardului și a valvelor inimii.
-
Miocardite - inflamații ale miocardului.
-
Pericardite - inflamații ale pericardului.
-
Insuficiența cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulație normală a sângelui.
-
Cardiopatia ischemică - apare ca o consecință a aterosclerozei coronariene, ceea ce are ca efect oxigenarea insuficientă a inimii.Este acompaniată deangina pectorală și duce în final, la infarctul miocardic (astuparea completă și definitivă a unei artere coronare)
Boli ale vaselor de sânge
-
Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele vascular.
-
Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
-
Flebitele - inflamația venelor
-
Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
-
Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la atrofii musculare, ulcerații ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de elefant").
Elev: CUCERENCU MADALINA si STAN CLAUDIA
CLS a XI –a A
Inima sau cordul este organul reprezentativ al
aparatului cardiovascular, ea fiind situată în
cutia toracică. Are un rol vital în circulația
sângelui și implicit în menținerea
vieții.
Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene.
STIATI CA ?
In medie, o inima bate de 110,000 de ori pe zi, de 40 de milioane de ori pe an si de 3,5 bilioane de ori intr-o viata.
Intr-o ora, inima produce energia necesara pentru a ridica 907.185 kg la o inaltime de 0, 9144 metri. Intr-o ora si 15 minute, inima poate ridica o Toyota Prius!
Inima trimite mai multe informatii catre creier decat creierul catre inima.
A
B
Completeaza corect rebusul de mai sus :
-
Inima este formata din 4 cavitai : 2 atrii si 2 .............
-
Inima este un .......... vital, care are rolul de a pompa sangele in corp.
-
Atriile comunica cu ventriculul prin .......... atrioventricular.
-
............. este muschiul inimii.
-
............. este o membrana seroasa care captuseste cavitatea toracica.
Raspunsuri :
1. VENTRICULE 2. ORGAN
3. ORIFICIU 4. MIOCARDUL 5.PLEURA
OCHIUL
Elev: Iosef Denisa Georgiana
Clasa: XI A
Descriere:
Ochiul este un organ de simt de o mare complexitate, cu rol fundamental in perceperea vizuala. Globii oculari sunt formati din mai multe straturi (sclerotica, retina si coroida) si sunt deserviti de numeroase glande care le asigura functionarea.
Boli:
Cele mai importante afectiuni oculare sunt: ulciorul, conjunctivita, blefarita, strabismul, cataracta, miopia, hipermetropia si glaucomul.
Conjuctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor. Simptomele conjunctivitei sunt:mancarimea, senzatia de corp strain, usturimea si senzatia de arsura.
Curiozitati:
-
Ochii pot distinge aproape 10 milione de nuante.
-
Cornea este singurul tesut din corp care nu contine vase de sange. Ea este hranita cu ajutorul lacrimilor, care au si rol antibacterian.
-
80% din informatiile pe care le primim in viata vin prin intermediul ochilor
-
Barbatii au o vedere mai buna decat a femeilor
-
Clipim de aproximativ 10.000 de ori pe zi
-
Muschii oculari sunt cei mai activi muschi din ochi
Bibliografie: http://sanatate.bzi.ro/19-curiozitati-despre-ochii-tai-1369
http://www.scritube.com/medicina/ORGANELE-DE-SIMT916241915.php
http://medlive.hotnews.ro/ce-este-conjunctivita-simptomele-tratamentul-si-prevenirea-conjunctivitelor-bacteriene-viarale-si-alergice.html
Organe de simt-Ochiul
Elev: Popescu Madalina-Andreea
Clasa a XI-a A
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unei cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.Ochiul are rol de a ne furniza informatii - sub forma unor imagini colorate - despre adancimea, distanta, si miscare obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara.Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de stilca a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent.Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta.Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina, corespunde filumului fotografic.
Prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica este transmisaprin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decodeaza.Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi toata viata stand in cap, creierul citeste imaginea si o reintoarce imediat in pozitie dreapta. Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in jos.
Ochiul este protejat din toate partile. Este adapostit in orbita formata din oase, tapetata cu tesut adipos. In timpul lovirilor, a diferitelor accidente, orbita este mai frecvent afectata decat ochiul in sine. Fata anterioara a ochiului si portiunea interna a ploapelor este acoperita de un strat transparent - conjunctiva- aceasta protejeaza si curata, practic "scalda in lacrimi" toata suprafata anterioara a ochiului. Lacrima este produsa de glandele lacrimale (Harder) situate in coltul extern al orbitei oculare, si este condusa prin canalul lacrimal din coltul intern al ochiului, in cavitatea nazala. Daca intra praf, sau mizerie in ochi, glandele lacrimale incep sa produca mai multa lacrima.
“Stiati ca?...” :
Omul clipeste o data sau de doua ori la 10 secunde. O clipire dureaza o treime de secunda. Asta inseamna ca in timpul unei zile de 12 ore, clipim 25 de minute. Copiii clipesc doar de la varsta de 6 luni.
~ Emotiile puternice determina plansul, dar nu se stie din ce cauza. In timpul plansului " tragem din nas", deoarece lacrimile ajung prin canalul lacrimal in cavitatile
nazale.
~ Morcovul amelioreaza vederea de noapte, pentru ca bastonasele utilizeaza vitamina A din morcov, in fotoreceptie. Varza si alte legune verzi ai de asemenea un rol benefic, prevenind unele boli ale ochiului.
~ Ochiul este capabil sa diferentieze aproximativ 10 milioane de nuante, dar nu vede lumina ultravioleta. Insectele pot vedea si razele ultraviolete.