Drept comercial

5. Contencios administrativ. Contestaţie împotriva actului constatator. Operaţiuni de tranzit marfă. Calcul drepturi vamale.

Prin cererea înregistrată sub nr.314/CA/03.07.2003 la Tribunalul Constanţa – Secţia Contencios-Administrativ, reclamanta S.C. T.I.E. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G. a F.P. Constanţa şi D.V.I. Constanţa anularea deciziei nr.107/19.06.2002 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva actului constatator nr. 95/15.05.2003.

Prin sentinţa civilă nr.136/CA/2004, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia reţinând că la data de 25.04.2002 reclamanta a efectuat operaţiunea de tranzit identificată prin Declaraţiile Vamale de Tranzit nr.I 1646/25.04.2002 (994/24.04.2002) şi nr.I 1648/25.04.2002 (995/24.04.2002) emise de BVCVF Constanţa Sud cu destinaţia BVCVF Porţile de Fier I. În urma încheierii tranzitului, după efectuarea controlului documentelor şi identificarea mărfurilor pe baza declaraţiei vamale la punctul vamal de destinaţie (Porţile de Fier I) s-a constatat o diferenţă în minus de 10 baxuri (500 cartuşe ţigări L&M). Pentru diferenţa de marfă constatată lipsă, organele vamale au calculat în sarcina reclamantei, în calitate de titular al operaţiunii de tranzit vamal, drepturi vamale în cuantum de 108.682.543 lei reprezentând taxe vamale, TVA, accize şi comision, întocmind actul constatator nr.95/15.05.2003.

A apreciat instanţa de fond că atât organele vamale cât şi DGFP Constanţa au dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale, respectiv dispoziţiilor art.165 din H.G. nr.1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal potrivit cu care „declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri sau substituire”.

A motivat instanţa că eroarea de fapt invocată de reclamantă, constatată prin hotărâri judecătoresti irevocabile, constituie o cauză exoneratoare de răspundere în privinţa contravenţiei ce a făcut obiectul procesului-verbal nr.13/27.04.2002,fără înrâurire asupra obligaţiilor privind plata datoriei vamale. A mai reţinut instanţa că reclamanta nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor OMF nr.54/2000 pct.11 şi 18 potrivit cărora „magazinele duty-free au obligaţia să efectueze controlul zilnic al intrărilor şi ieşirilor de mărfuri, iar rezultatele vor fi consemnate într-un registru sigilat de Biroul Vamal”.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta care a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare procesul-verbal de constatare nr.3325/01.05.2002 întocmit de către organele vamale la solicitarea sa, prin care s-a constatat descărcarea eronată a celor 10 baxuri de ţigări la Vărşand şi s-a dispus transferul mărfurilor în plus de la Biroul Vamal Vărşand la Biroul Vamal Porţile de Fier cu garantarea drepturilor vamale.

A susţinut recurenta că prin hotărâri judecătoresti definitive şi irevocabile a fost exonerată de plata obligaţiilor stabilite în procesul-verbal de contravenţie nr.13/27.04.2002, deci inclusiv la plata drepturilor vamale de import menţionate la pct.4 din procesul-verbal anulat, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că nu a existat rezultatul prevăzut de lege pentru aplicarea dispoziţiilor art. 165 din Regulament, respectiv lipsuri sau substituiri de bunuri.

A mai arătat recurenta că a respectat dispoziţiile OMF nr.54/2000 pct.11 şi 18, însă era imposibil să se consemneze în registrul zilnic al intrărilor şi ieşirilor de mărfuri de la magazinul duty-free Vărşand deoarece pentru această marfă nu există un document justificativ, fiind descărcată la magazin din greşeală, iar la momentul constatării plusului de marfă la controlul zilnic al mărfurilor magazinul Vărşand a sesizat transportatorul şi organele vamale.

De asemenea, recurenta a susţinut că legiuitorul sancţionează ajungerea mărfii cu lipsă la destinaţie întrucât se presupune că marfa lipsă ar fi fost comercializată în alte condiţii decât cele expres stabilite pentru magazinele duty-free, ori s-a făcut dovada în cauză nu numai că marfa a ajuns în întregime la magazinul Porţile de Fier, dar a şi fost comercializată prin acest magazin, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

Intimatele pârâte, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea recurată sub aspectul motivelor invocate instanţa a constatat că recursul este fondat.

Astfel, prin actul constatator nr.95/15.05.2003 BVCVF Constanţa Sud a stabilit drepturi vamale în sarcina reclamantei recurente în sumă de 108.682.543 lei reţinându-se că operaţiunea de tranzit nr.994 (I 1646) 24.04.2002 a fost confirmată cu lipsă marfă la destinaţie, iar potrivit art.165 din H.G. nr. 1114/2001, declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executor pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import aferente lipsei celor 100.000 ţigări marca LM.

Conform procesului-verbal de constatare nr. 3325/01.05.2002, încheiat de BVCVF Vărşand, judeţul Arad, la magazinul S.C. T.E.I. Vărşand, în urma inventarierii mărfurilor antrepozitate s-a constatat, faţă de cantitatea de bunuri înscrise în DVA nr.I 1839/26.04.2002, cantitatea de 10 baxuri ţigarete LM în plus, marfă ce era destinată magazinului duty-free Porţile de Fier şi care au fost descărcate în mod eronat la Duty Free Shop Vărşand la data de 26.04.2002. S-a dispus transferul mărfurilor constatate în plus la BVCVF Porţile de Fier cu garantarea drepturilor vamale.

Faţă de cele reţinute, s-a apreciat că lipsurile constatate la destinaţie (10 baxuri ţigarete LM) s-au datorat unei erori de fapt, respectiv descărcării mărfii din greşeală la magazinul Vărşand. Într-o atare situaţie, întrucât lipsa constatată la destinaţie nu era reală, în mod greşit organele vamale au făcut aplicarea dispoziţiilor art.165 din H.G. nr.1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, calculând drepturile vamale de import corespunzătoare. Situaţia de fapt menţionată a fost recunoscută de organele vamale prin încheierea procesului-verbal de constatare nr.3325/01.05.2002, iar transferul mărfii s-a făcut la magazinul Porţile de Fier sub strictă supraveghere vamală, astfel că instanţa a considerat că în cauză nu s-a produs rezultatul prevăzut de art.165 din H.G. nr.1.114/2001 pentru sancţiunea recurentei cu calcularea drepturilor vamale respective.

Faptul că sesizarea organelor vamale s-a făcut ulterior înregistrării plusului de marfă la magazinul Vărşand, întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile OMF nr.54/2000 pct.11 şi 18 nu poate conduce la sancţionarea acesteia potrivit art.165 atâta timp cât în cauză s-a făcut dovada că mărfurile lipsă au fost descărcate din eroare la un alt magazin, iar acestea au fost comercializate în final în regim duty-free, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt fondate, s-a admis recursul în baza art.312 al.1 şi art.304¹ Cod pr.civilă şi s-a modificat în tot sentinţa atacată în sensul admiterii contestaţiei.

Decizia civilă nr. 126/CA/16.09.2004