Drept comercial

3. Pensii. Contestaţie împotriva modului de calcul al pensiei. Excepţia tardivităţii formulării acţiunii în raport cu dispoziţiile art. 86 alin. 1 cu referire la art. 87 din Legea nr. 19/2000.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa – Secţia Contencios Administrativ, şi înregistrată sub nr.18/CA/19.12.2003, reclamanta S.L. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de pensionare, cu motivaţia în esenţă că a fost pensionată la data de 01.02.1998, iar la stabilirea cuantumului pensiei s-au comis erori multiple, privind calculul şi determinarea coeficientului de ierarhizare etc.

Prin întâmpinare, pârâta a înţeles a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu motivaţia în esenţă a depăşirii termenului de contestaţie prevăzut de art.52 din Legea nr.3/1977, respectiv 30 zile de la data emiterii deciziei, iar pe fondul cauzei, s-a arătat că drepturtile cuvenite reclamantei au fost corect stabilite prin decizia de pensionare nr.208299/20.05.1998.

Prin sentinţa civilă nr.137/COM/2.03.2004 Tribunalul Constanţa - Secţia Contencios Administrativ, admite excepţia formulării acţiunii, dispunând respingerea acesteia ca tardivă, reţinându-se în esenţă că acţiunea formulată de petentă a fost înregistrată pe rolul instanţei, cu depăşirea termenului maxim de 1de an zile prevăzut de Legea nr.29/1990 şi Legea nr.3/1977 modificată prin Legea nr. 73/1991.

Împotriva acestei hotărâri în termen a formulat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivaţia în esenţă că, în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a solutionat cauza pe excepţie, atât timp cât, după apariţia legii nr.19/2000 la data de 13.03.2002 a solicitat intimatei a proceda la recalcularea pensiei, petiţie la care a primit răspuns la data de 20.11.2003, comunicându-se decizia nr.208299/06.11.2003 prin care i s-a comunicat faptul recalculării pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000 şi deoarece a fost nemulţumită de răspunsul primit, la data de 19.12.2003 a înţeles a chema în judecată intimata în virtutea prevederilor art.87 din Legea nr. 19/2000, în termen de 45 zile, constatând că nu s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă, ci i-au fost acordate numai drepturile de refugiat politic (Hotărârea nr.10102/23.07.2003 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000).

Alăturat recursului petenta a depus la dosar actele despre care a făcut vorbire în conţinutul acestuia.

Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente în esenţă:

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză,după apariţia Legii nr. 19/2000, recurenta, la data de 20.11.2003 a primit de la Casa Judeţeană de Pensii decizia nr. 208299 din 6.11.2003, prin care i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă, astfel încât, în mod nelegal şi netemeinic instanţa a procedat la admiterea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii atât timp cât, conform art. 87 din Legea nr. 19/2000 „deciziile emise în condiţiile art. 86 alin. 1 pot fi contestate la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 zile de la comunicare”.

S-a reţinut că data comunicării deciziei a fost 20.11.2003 şi, respectând termenul de 45 zile, astfel cum este prevăzut în art. 87 din Legea nr. 19/2000, recurenta s-a adresat instanţei la data de 19.12.2003.

Cum obiectul cererii dedusă judecăţii îl reprezintă nemulţumirea recurentei referitoare la cuantumul pensiei pentru limită de vârstă - calculul, determinarea acesteia - şi având în vedere că intimata a procedat la o recomunicare a deciziei de pensie, instanţa a apreciat că petenta s-a adresat în termenul prevăzut de lege, cu acţiune, astfel încât, în mod nelegal şi netemeinic excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost admisă de către instanţa de fond.

Pentru toate considerentele sus expuse, văzând şi dispoziţiile art.312 al.3 cod pr.civilă, constatându-se că procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, instanţa a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă spre soluţionare pe fond.

Decizia civilă nr. 118/CA/16.09.2004

4. Contencios administrativ. Anulare parţială a H.C.L.M.

Prin sentinţa civilă nr.405/CA/2003 Tribunalul Constanţa – Secţia Contencios-Administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta C.N. A.P.M. Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat anularea parţială a H.C.L.M. nr.5/24.01.2003 prin care pârâtul i-a respins ca tardiv formulată cererea înregistrată sub nr.15213/04.11.2002 de scutire de plata impozitului datorat pentru construcţiile speciale.

A motivat instanţa că hotărârea atacată este legală şi temeinică întrucât reclamanta, deşi potrivit legii (art.9.06 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr.36/2003) avea obligaţia de a depune cererea privind avizarea construcţiilor speciale în scopul scutirii de la plata impozitului pe clădiri până la data de 31octombrie, a depus prima cerere la data de 04.11.2002 şi plângerea la data de 20.12.2002, termenul fiind cu mult depăşit.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta care a criticat soluţia primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală. A susţinut recurenta că actul administrativ atacat, respectiv H.C.L.M. nr.5/2003, îi vatămă un drept recunoscut de lege prin respingerea ca tardivă a cererii privind încadrarea unor construcţii ca fiind construcţii speciale pentru care nu se datorează impozit pe clădiri.

A arătat recurenta că la data de 04.11.2002 s-a adresat pârâtului cu cererea ca o serie de construcţii să fie încadrate prin hotărâre în categoria construcţiilor speciale conform art. 9 alin.3 din O.G. nr.36/2002. La data de 26.11.2002, Consiliul Local Constanţa a răspuns că nu se poate da curs cererii deoarece nu erau publicate normele metodologice de aplicare a O.G. nr.36/2002.După publicarea acestor norme în Monitorul Oficial la data de 04.12.2003, recurenta a depus o nouă cerere la data de 20.12.2002, în conformitate cu pct.9.06 al.2 din Norme potrivit cu care „pentru anul 2003 cererea prevăzută la alin.1 se depune în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme, sub sancţiunea decăderii”.

Într-o atare situaţie, a susţinut recurenta, motivaţia instanţei potrivit cu care cererea trebuia să fie depusă până la data de 31 octombrie este eronată, o astfel de condiţie fiind imposibil de realizat ţinând cont că normele metodologice au fost publicate ulterior acestei date.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, prin cererea nr. 11227/20.12.2002 reclamanta C.N. A.P.M. Constanţa S.A. a solicitat Consiliului Local Constanţa avizarea construcţiilor speciale în scopul scutirii de la plata impozitului pe clădiri în baza art. 9 al. 3 din O.G. nr.36/2002 privind impozitele şi taxele locale şi pct.9.05 - 9.08 din Normele metodologice referitoare la impozitele şi taxele locale.

Potrivit art.9.06 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a O.G.nr. 36/2002 „pentru anul 2003 cererea prevăzută de alin.1 se depune în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial, sub sancţiunea decăderii”.

Având în vedere că Normele Metodologice au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 875/04.12.2002, instanţa de recurs constată că cererea a fost depusă de reclamantă în termen.

Nu poate fi reţinută motivarea primei instanţe privind aplicarea în speţă a pct.9.06 alin. 1 din Normele Metodologice întrucât aceste dispoziţii impun ca regulă generală depunerea cererii până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru anul 2003 fiind stabilit în alin.2 un alt termen, ca excepţie, respectiv termenul de 30 de zile de la data publicării Normelor în Monitorul Oficial.

Faţă de cele reţinute, apreciind că în cauză actul administrativ atacat este nelegal în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantei ca tardivă, instanţa de control a admis recursul în baza art.312 al.1 coroborat cu art.304¹ Cod procedură civilă şi a modifica în tot sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi anulării parţiale a H.C.L.M. nr.5/2003.

Decizia civilă nr. 122/CA/16.09.2004