Epidemiologia

2.10.2. Complement compus

1484. 
      Scopurile de bază ale serviciului medico-militar în direcţia asigu­ră­rii anti­epidemice a efectivului militar sunt:
      

1. 
   menţinerea situaţiei sanitaro-epidemiologice favorabile şi pre­ve­ni­rea importului bolilor infecţioase în efectivul militar;
   
2. 
   organizarea şi asigurarea cu apă potabilă a trupelor în condiţii de câmp;
   
3. 
   localizarea şi lichidarea focarelor epidemice apărute în efectiv prec­um şi în mediul populaţiei civile din zona de dislocare a efec­ti­vului;
   
4. 
   preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de boli infecţioase în populaţia civilă surse a căror poate fi efectivul;
   
5. 
   pregătirea efectivului în scopul profilaxiei bolilor infecţioase în cazul aplicării armei biologice.
   

1484. 
      Supravegherea sanitaro-epidemiologică a zonei de dislocare per­ma­nen­tă a unităţilor militare include:
      

1. 
   depistarea la timp a bolnavilor cu boli infecţioase şi epizootiilor periculoase pentru om;
   
2. 
   depistarea surselor de poluare a apei potabile, alimentelor, aerului etc.;
   
3. 
   controlul medical permanent al teritoriului de dislocare pentru men­ţinerea situaţiei sanitaro-igienice;
   
4. 
   în mod obligatoriu şeful serviciului medical al utităţii zilnic rapor­tea­ză la Centrul de Sănătate Publică militar despre situaţia sani­ta­ro-epidemiologică şi lucrul efectuat;
   
5. 
   studierea situaţiei sanitaro-epidemiologice a zonei de dislocare.
   

1484. 
      Pentru arma biologică sunt caracteristice:
      

1. 
   afectările în masă a populaţiei;
   
2. 
   retroactivitatea;
   
3. 
   capacitatea de a pătrunde în mijloace tehnice neiermetice;
   
4. 
   o singură metodă de aplicare;
   
5. 
   rapiditatea în indicaţie.
   

1484. 
      Regimul de observare prevede:
      

1. 
   interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
   
2. 
   limitarea contactului militari-civili;
   
3. 
   limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
   
4. 
   paza în armată a frontierelor din zonă;
   
5. 
   continuarea activităţilor militare.
   

1484. 
      Regimul de carantină prevede:
      

1. 
   interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
   
2. 
   limitarea contactului militari-civili;
   
3. 
   paza în armată a frontierelor zonei;
   
4. 
   limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
   
5. 
   contactul cu lumea externă doar prin puncte speciale.
   

1484. 
      Măsurile efectuate în momentul aplicării armei biologice sunt:
      

1. 
   informarea efectivului;
   
2. 
   folosirea mijloacelor individuale de protecţie;
   
3. 
   folosirea mijloacelor colective de protecţie;
   
4. 
   vaccinarea;
   
5. 
   prelucrarea sanitară a efectivului şi echipamentului.
   

1484. 
      Pentru procesul epidemic artificial (în urma aplicării armei bio­lo­gi­ce) sunt caracteristice:
      

1. 
   apariţia cazurilor de boală la persoane imune;
   
2. 
   lipsa sursei de agenţi patogeni;
   
3. 
   ciclitatea;
   
4. 
   sezonalitatea;
   
5. 
   căile de transmitere neadecvate.
   

1484. 
      Particularităţi ale procesului epidemic artificial (în urma aplicării ar­mei biologice) sunt:
      

1. 
   lipsa cazurilor de boală la persoanele imune;
   
2. 
   lipsa sursei de agenţi patogeni;
   
3. 
   dificultăţi în indicarea agenţilor patogeni;
   
4. 
   lipsa efectului antibioticoterapiei;
   
5. 
   lipsa infecţiilor mixte.
   

1484. 
      Arma bacteriologică se caracterizează prin următoarele par­ti­cu­la­ri­tă­ţi şi priorităţi de luptă:
      

1. 
   eficacitate şi contagiozitate înaltă;
   
2. 
   prezenţa perioadei latente de activitate;
   
3. 
   simplă în producere şi puţin costisitoare;
   
4. 
   activitate psihologică;
   
5. 
   simplă în indicaţie.
   

1484. 
      Selectaţi metodele posibile de aplicare a armei biologice:
      

1. 
   contaminarea aerului cu aerosoli bacterieni;
   
2. 
   infectarea prizionerilor cu eliberarea lor ulterioară;
   
3. 
   infectarea şi răspândirea vectorilor;
   
4. 
   diversiuni;
   
5. 
   există o singură metodă de aplicare, contaminarea apei şi pro­du­se­­lor alimentare.
   

1484. 
      Despărţiturile de bază ale protecţiei antibacteriene:
      

1. 
   măsuri efectuate în caz de pericol al aplicării armei biologice;
   
2. 
   măsuri efectuate în momentul aplicării armei biologice;
   
3. 
   dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea;
   
4. 
   vaccinoprofilaxia;
   
5. 
   măsuri efectuate după aplicarea armei biologice.
   

1484. 
      În momentul aplicării armei biologice este necesar a fi efectuate ur­mă­­toarele măsuri:
      

1. 
   depistarea faptului aplicării armei biologice;
   
2. 
   vaccinarea populaţiei;
   
3. 
   informarea populaţiei;
   
4. 
   utilizarea mijloacelor individuale de protecţie;
   
5. 
   utilizarea mijloacelor colective de protecţie.
   

1484. 
      Măsurile de lichidare a consecinţelor armei biologice includ:
      

1. 
   profilaxia de urgenţă şi vaccinoprofilaxia;
   
2. 
   prelucrarea sanitară a efectuvului;
   
3. 
   prelucrarea sanitară a echipamentului;
   
4. 
   organizarea asigurării evacuării şi tratamentului efectivului;
   
5. 
   efectuarea recunoaşterii bacteriologice.
   

1484. 
      Sunt cunoscute următoarele tipuri de indicaţie a mijloacelor ba­c­te­rie­ne:
      

1. 
   de laborator;
   
2. 
   epidemiologică;
   
3. 
   chimică;
   
4. 
   specifică;
   
5. 
   nespecifică.
   

1484. 
      Sunt cunoscute următoarele scheme de indicaţie specifică:
      

1. 
   totală;
   
2. 
   parţială;
   
3. 
   desfăşurată;
   
4. 
   restrânsă;
   
5. 
   complexă.
   

1484. 
      Indicaţia prevede următoarele etape de lucru:
      

1. 
   primirea, înregistrarea şi selectarea probelor cu prelucrarea lor pri­ma­ră ulterioară;
   
2. 
   analiza expres a probelor native;
   
3. 
   analiza rapidă a materialului biologic îmbogăţit;
   
4. 
   aprecierea rezultatelor;
   
5. 
   evaluarea efectului biologic pe animale de laborator.
   

1484. 
      Măsuri preventive, în cazul condiţiilor excepţionale provocate de ca­la­­mităţi, sunt:
      

1. 
   educaţia igienică a populaţiei;
   
2. 
   salvarea răniţilor;
   
3. 
   pregătirea cadrelor;
   
4. 
   evacuarea cadavrelor;
   
5. 
   elaborarea planurilor de acţiune.
   

1484. 
      Calamităţi naturale sunt:
      

1. 
   de producţie – cu eliminări de energie mecanică, chimică, termică, radioactivă, agenţi bacteriologici;
   
2. 
   cosmice;
   
3. 
   meteorologice;
   
4. 
   telurice şi tectonice;
   
5. 
   sociale – foame, terorism, narcomanie, dezordini sociale.
   

1484. 
      Riscul răspândirii maladiilor infecţioase în situaţii excepţionale este de­terminat de:
      

1. 
   situaţia epidemiologică prealabilă în teren;
   
2. 
   nivelul pregătirii cadrelor medicale;
   
3. 
   calitatea sistemului de alarmă;
   
4. 
   nivelul educaţiei igienice a populaţiei;
   
5. 
   asigurarea cu apă potabilă şi alimente calitative.
   

1484. 
      Primar calamităţile se clasifică în:
      

1. 
   sociale;
   
2. 
   naturale;
   
3. 
   artificiale;
   
4. 
   de transport;
   
5. 
   specifice.
   

1484. 
      Focarele epidemice în zona de calamitate are următoarele parti­cu­la­ri­tăţi epidemiologice:
      

1. 
   în zona de calamitate focarele epidemice nu se caracterizează prin particularităţi epidemiologice specifice;
   
2. 
   posibilitatea formării focarelor epidemice active de durată;
   
3. 
   perioada relativ scurtă de incubaţie;
   
4. 
   afectarea în masă doar a persoanelor adulte;
   
5. 
   contaminarea în masă a populaţiei şi, drept consecinţă, formarea focarelor multiple secundare.
   

1484. 
      Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depindede:
      

1. 
   anotimpul în care s-a produs calamitatea;
   
2. 
   migraţia neorganizată a contingentelor de oameni;
   
3. 
   nivelul socio-economic al populaţiei de până la calamitate;
   
4. 
   acumularea de deşeuri şi imposibilitatea evacuării lor;
   
5. 
   deteriorarea condiţiilor igienice ale mediului.
   

1484. 
      Calamităţile se clasifică în următoarele tipuri:
      

1. 
   calamităţi naturale;
   
2. 
   calamităţi tehnogene;
   
3. 
   calamităţi sociale;
   
4. 
   calamităţi economice;
   
5. 
   calamităţi specifice.
   

1484. 
      Calamităţile tehnogene pot fi:
      

1. 
   industriale;
   
2. 
   specifice;
   
3. 
   de transport;
   
4. 
   sociale;
   
5. 
   naturale.
   

1484. 
      Calamităţile naturale se clasifică în:
      

1. 
   industriale;
   
2. 
   telurice şi tectonice;
   
3. 
   topologice;
   
4. 
   cosmice;
   
5. 
   meteorologice.
   

1484. 
      Calamităţile sociale includ:
      

1. 
   dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
   
2. 
   războaie, foamete;
   
3. 
   acte de terorism, bioterorism;
   
4. 
   nivel sporit de alcoolism şi narcomanie în populaţie;
   
5. 
   alunecări de teren, uragane, furtuni.
   

1484. 
      Calamităţile specifice includ:
      

1. 
   uraganele, furtunile, ploile torenţiale;
   
2. 
   epidemiile;
   
3. 
   pandemiile;
   
4. 
   intoxicaţiile în masă a populaţiei;
   
5. 
   dereglările ordinii publice, cutremurele de pământ.
   

1484. 
      Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de:
      

1. 
   anotimpul în care s-a produs calamitatea;
   
2. 
   acţiunea contagioasă de durată a surselor de infecţie nedepistate;
   
3. 
   contactul permanent cu sursele de infecţii nedeterminate;
   
4. 
   deficienţe în izolarea bolnavilor contagioşi;
   
5. 
   multitudinea căilor de transmitere a agenţilor patogeni în zona de calamitate.
   

1484. 
      Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei sunt dependente de următorii factori:
      

1. 
   prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi şi posibilitatea răs­pân­dirii de la ei a agenţilor patogeni;
   
2. 
   corectitudinea evacuării populaţiei sinistrate şi stoparea mig­raţiei neorganizate;
   
3. 
   asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru respectarea igie­nei personale;
   
4. 
   corectitudinea şi posibilitatea organizării profilaxiei de urgenţă în populaţie;
   
5. 
   toţi factorii enumeraţi mai sus au importanţă epidemiologică.
   

1484. 
      În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale im­por­tant este de a:
      

1. 
   stabili termenele de activitate epidemică a focarului;
   
2. 
   diagnostica formele nosologice posibile;
   
3. 
   monitoriza evoluţia procesului epidemic;
   
4. 
   determina contingentele de populaţie cu risc sporit pentru in­fec­ta­re;
   
5. 
   doar acţiunile expuse în punctele a, b şi d.
   

1484. 
      Posibilitatea răspândirii pestei în situaţii excepţionale este de­ter­mi­na­tă de următoarele particularităţi:
      

1. 
   contagiozitatea înaltă şi posibilitatea răspândirii epidemice rapide, în special a formelor pulmonare de pestă;
   
2. 
   receptivitatea înaltă a populaţiei şi posibilitatea infectării prin di­fe­ri­te căi;
   
3. 
   dificultăţi în diagnosticul diferenţial al primelor cazuri de boală;
   
4. 
   posibilitatea formării focarelor stabile de pestă în caz de prezenţă în focar a rozătoarelor şi vectorilor;
   
5. 
   corecte sunt doar particularităţile expuse în punctul a, b şi c.
   

1484. 
      Investigaţia epidemiologică în zona de calamitate include:
      

1. 
   analiza dinamicii şi structurii morbidităţii, conform indicilor epi­de­­miologici;
   
2. 
   evaluarea situaţiei epidemiogene în populaţia din zona afectată de sinistru şi în locul ei de dislocare temporară;
   
3. 
   determinarea obiectivelor economiei naţionale, parţial distruse care complică situaţia epidemiologică dificilă;
   
4. 
   analiza datelor obţinute şi determinarea legăturilor cauză-efect în co­respundere cu materialele prezentate despre tipul epidemiei prin forma nosologică concretă;
   
5. 
   investigaţia epidemiologică nu include aprecierea vizuală şi de la­bo­­rator a mediului extern.
   

1484. 
      Situaţia epidemiologică în zona de calamitate poate fi apreciată ca:
      

1. 
   nesatisfăcătoare;
   
2. 
   parţial dificilă;
   
3. 
   instabilă;
   
4. 
   extraordinară;
   
5. 
   satisfăcătoare.
   

1484. 
      În cazul când în zona de calamitate au loc mari distrugeri ale sis­te­mu­lui de asigurare materială şi socială, au avut loc contaminări şi po­luări cu remedii microbiene, toxine, etc., sunt focare de boli in­fec­ţi­oa­se, erupţii epidemice şi condiţii ce favorizează manifectarea lor, pro­bleme de sănătate, situaţia epidemiologică este apreciată ca:
      

1. 
   satisfăcătoare;
   
2. 
   instabilă;
   
3. 
   parţial dificilă;
   
4. 
   nesatisfăcătoare;
   
5. 
   extraordinară.
   

1484. 
      Măsurile antiepidemice organizate în situaţii excepţionale se di­vi­zea­ză în:
      

1. 
   măsuri de planificare;
   
2. 
   măsuri preventive;
   
3. 
   măsuri de restricţie;
   
4. 
   măsuri efectuate în momentul declanşării calamităţii;
   
5. 
   măsuri de lichidare a consecinţelor.
   

1484. 
      Măsurile preventive organizate în situaţii excepţionale includ:
      

1. 
   elaborarea planurilor de acţiune;
   
2. 
   instalarea sistemelor de alarmă bine concepute;
   
3. 
   evacuarea populaţiei;
   
4. 
   educaţia pentru sănătate în populaţie;
   
5. 
   asigurarea serviciilor interesate cu mijloace de intervenţie.
   

1484. 
      Măsurile efectuate în momentul declanşării calamităţii includ:
      

1. 
   evacuarea populaţiei;
   
2. 
   măsuri de salvare a persoanelor pătimite;
   
3. 
   acordarea primului ajutor medical;
   
4. 
   evacuarea cadavrelor de animale şi oameni;
   
5. 
   instalarea sistemelor de alarmă bine concepute.
   

1484. 
      Măsurile efectuate după declanşarea calamităţii, includ:
      

1. 
   acordarea îngrijirii medicale;
   
2. 
   restabilirea comunicaţiilor;
   
3. 
   elaborarea planurilor de acţiune;
   
4. 
   punerea în funcţie a adăposturilor temporare dotate cu duşuri, chiuvete, spălătorii, săli de dezinfecţie şi dezinsecţie;
   
5. 
   efectuarea analizei epidemiologice operative.
   

1484. 
      În situaţii excepţionale, protecţia produselor alimentare se rea­li­zea­ză strict după următoarelor principii:
      

1. 
   descentralizarea rezervelor de produse alimentare;
   
2. 
   distribuirea produselor alimentare doar de specialiştii CSP;
   
3. 
   ermetizarea depozitelor şi automatizarea liniilor de producere, cons­trucţia depozitelor ermetice subterane;
   
4. 
   ambalarea calitativă a produselor alimentare şi în cantităţi sufi­ci­en­te pentru distribuire;
   
5. 
   utilizarea mijloacelor de transport speciale pentru transportarea pro­duselor alimentare şi materie primă.
   

1484. 
      În situaţii excepţionale în locurile de aglomerare în masă a popu­la­ţi­ei se:
      

1. 
   organizează puncte de evacuare a populaţiei;
   
2. 
   amenajează puncte medicale pentru acordarea asistenţei medicale;
   
3. 
   amenajează izolatoare pentru bolnavi contagioşi;
   
4. 
   desfăşoară spitale de campanie;
   
5. 
   instalează regimul de carantină în mod obligatoriu.
   

1484. 
      Programele de educaţie pentru sănătate în situaţii excepţionale tre­bu­ie să includă instrucţiuni despre:
      

1. 
   modul de utilizare a apei din surse nesigure;
   
2. 
   riscul utilizării produselor alimentare alterate;
   
3. 
   importanţa respectării regulilor de igienă personală;
   
4. 
   importanţa participării la activităţile colective de menţinere în stare igienică a localurilor pentru evacuarea populaţiei sinistrate;
   
5. 
   necesitatea modificării structurii serviciului sanitaro-epi­de­mio­lo­gic de stat.
   

1484. 
      În situaţii excepţionale este necesar a fi luate sub un control riguros:
      

1. 
   ministerele şi departamentele de forţă;
   
2. 
   sistemele de aprovizionare cu apă şi canalizare;
   
3. 
   obiectivele industriei alimentare, alimentaţie publică şi comerţ;
   
4. 
   spaţiul locativ, inclusiv afectat şi neafectat de calamitate;
   
5. 
   instituţiile de sănătate publică.
   

1552. 
      Măsurile antiepidemice în zona afectată de calamitate necesită a fi direcţionate spre:
      

1. 
   respectarea cerinţelor regimului antiepidemic la etapele de eva­cua­re a sinistraţilor;
   
2. 
   asigurarea antiepidemică a sinistraţilor evacuaţi din zona de cala­mi­tate;
   
3. 
   prevenirea importului şi exportului infecţiei în/din zona afectată;
   
4. 
   planificarea asigurării regimului antiepidemic;
   
5. 
   supravegherea medicală a sinistraţilor în scop de depistare a bol­na­vi­lor contagioşi cu izolarea lor ulterioară.
   

1553. 
      Eficacitatea măsurilor antiepidemice realizate în zona de calamitate depinde de:
      

1. 
   tipul calamităţii;
   
2. 
   corectitudinea şi oportunitatea efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice;
   
3. 
   aprecierea corectă a tacticii de activitate a instituţiilor şi populaţiei din teritoriul afectat;
   
4. 
   estimarea situaţiei epidemiologice la etapele posibile de evacuare şi argumentarea necesităţii instalării regimului de observaţie sau carantină;
   
5. 
   asigurarea depistării active, spitalizării şi tratamentului bolnavilor contagioşi.
   

1553. 
      Principiile de bază ale asigurării antiepidemice în condiţiile de eva­cua­re a populaţiei din zona de calamitate sunt:
      

1. 
   lărgirea hotarelor zonei de carantină până la hotarele ad­mi­nis­tra­ti­ve ale teritoriului;
   
2. 
   asigurarea diminuării pericolului epidemic la etapele de evacuare me­dicală;
   
3. 
   asigurarea regimului strict antiepidemic cu izolarea bolnavilor con­tagioşi la toate etapele de evacuare medicală;
   
4. 
   asigurarea protecţiei sigure de contaminare a populaţiei locale, unde vor fi dislocaţi sinistraţii veniţi din zona afectată de cala­mi­ta­te;
   
5. 
   transformarea localităţilor în care au fost dislocate izolatoarele pen­tru sinistraţi în localităţi cu regim special de carantină nu se con­sideră necesar.
   

1553. 
      Măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice de bază întreprinse în cadrul evacuării populaţiei din zona de calamitate includ:
      

1. 
   depistarea bolnavilor infecţioşi şi suspecţilor la punctele pentru evacuare special amenajate cu selectarea lor pentru izolare şi tratament în instituţii de profil;
   
2. 
   organizarea izolatoarelor cu inventarul şi încăperile respective pen­tru efectuarea prelucrării sanitare a sinistraţilor şi echi­pa­men­tu­lui;
   
3. 
   controlul organizării alimentaţiei sinistraţilor şi personalului im­pli­cat în lucrările de salvare;
   
4. 
   controlul asigurării staţiilor de epurare a apei potabile are im­por­tan­ţă nesemnificativă;
   
5. 
   controlul calităţii apei potabile pentru asigurarea instituţiilor me­di­ca­le.
   

1553. 
      În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi anti­epi­de­mi­că a populaţiei evacuate include:
      

1. 
   organizarea controlului respectării nivelului necesar de menţinere a stării sanitare în locurile şi localurile de dislocare temporară a populaţiei;
   
2. 
   controlul respectării regulilor sanitaro-igienice ale asigurării cu apă potabilă şi păstrării produselor alimentare;
   
3. 
   asigurarea populaţiei cu remedii pentru decontaminarea ind­i­vi­dua­lă a apei în caz de necesitate;
   
4. 
   organizarea supravegherii medicale a sinistraţilor cu eventuala de­pis­­tare a bolnavilor contagioşi şi izolarea lor oportună;
   
5. 
   nici o acţiune expusă în punctele a, b, c, şi d nu se referă la asi­gu­rarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în perioada de evacuare.
   

1553. 
      Cerinţele pentru efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate sunt:
      

1. 
   amenajarea unor încăperi sau automobile speciale;
   
2. 
   formarea grupurilor de specialişti, instruiţi în imunoprofilaxie;
   
3. 
   utilizarea instrumentarului şi mijloacelor respective pentru obţine­rea efectului scontat în vaccinoprevenţie;
   
4. 
   efectuarea manipulaţiilor de vaccinare în situaţii ex­cep­ţio­nale nu necesită condiţii strict aseptice;
   
5. 
   efectuarea manipulaţiilor de vaccinare se va face în condiţii strict asep­tice.
   

1553. 
      În caz de contaminare a mediului cu agenţi cauzali ai bolilor infec­ţi­oa­se, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt di­rec­ţio­na­te spre:
      

1. 
   indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor, fungilor şi toxinelor;
   
2. 
   efectuarea controlului microbiologic al produselor alimentare, semi­fabricatelor, apei potabile şi eliberarea concluziei despre admi­terea sau inadmiterea pentru consum;
   
3. 
   determinarea nivelului radiaţiei gama în teritoriu;
   
4. 
   evaluarea cantitativă şi determinarea tipului de substanţă chimică în mediul extern;
   
5. 
   toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
   

1559. 
      Cauzele principalele ale apariţiei epidemiilor cu boli infecţioase în timp de război sunt:
      

1. 
   înrăutăţirea bruscă a condiţiilor de viaţă şi activitate, precum şi a efec­ti­vu­lui militar şi a populaţiei din teritoriul în limitele căruia au loc acţiuni (campanii) militare;
   
2. 
   migrarea în masă a populaţiei;
   
3. 
   înrăutăţirea condiţiilor sanitaro-igienice;
   
4. 
   locaţia în zone nefavorabile privitor la boli infecţioase;
   
5. 
   toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
   

1560. 
      Sarcinile de bază ale serviciului medical în protecţia antiepidemică în efectivul militar includ:
      

1. 
   menţinerea situaţiei sanitaro-epidemogene favorabile şi prevenirea importului de boli infecţioase în efectivul militar;
   
2. 
   localizarea şi lichidarea focarelor epidemice atât în efectivul mi­li­tar, cât şi în populaţia civilă din zona de amplasament sau aplicaţii militare;
   
3. 
   profilaxia bolilor infecţioase în populaţia civilă;
   
4. 
   instruirea efectivului militar în măsurile de profilaxie şi combatere a bolilor infecţioase, inclusiv în caz de aplicare a armei biologice;
   
5. 
   toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
   

1560. 
      Realizarea sarcinilor de bază ale serviciului medical în protecţia anti­epidemică în efectivul militar este în funcţie de:
      

1. 
   numărul efectivului militar în unitate;
   
2. 
   asigurarea şi controlul calităţii alimentaţiei;
   
3. 
   controlul calităţii asigurării cu apă potabilă a efectivului militar;
   
4. 
   organizarea asigurării cu apă potabilă în condiţii de câmp;
   
5. 
   asigurarea materială şi comunală calitativă a efectivului militar.
   

1560. 
      În cadrul efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice este nece­sar de a concretiza:
      

1. 
   situaţia epidemiologică în teritoriul afectat de calamitate sau în teri­toriul de dislocare a efectivului militar şi inamicului;
   
2. 
   situaţia tehnico-sanitară a rezervoarelor de apă, inclusiv a ape­duc­te­lor, fântânilor de mină şi arteziene, rezervoarelor de suprafaţă, cali­ta­tea şi fluxul de apă, efectuarea investigaţiilor de laborator şi mo­da­­litatea de prelucrare a apei potabile;
   
3. 
   prezenţa instituţiilor alimentare şi starea lor igienică, posibilitatea uti­lizării lor pentru alimentaţia efectivului militar, precum şi a bol­na­vilor, răniţilor sau sinistraţilor, caracterul de alimentaţie a po­pu­la­ţiei locale, prezenţa rezervelor de produse alimentare, calitatea lor şi condiţiile de păstrare;
   
4. 
   condiţiile de salubrizare a localităţilor, evacuarea şi prelucrarea de­ş­eurilor etc.;
   
5. 
   prezenţa rezervelor de substanţe dezinfectante, preparate bio­lo­gi­ce, medicamente, cantitatea şi calitatea lor, condiţiile şi termenele de păstrare, etc.
   

1563. 
      În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im­por­tant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:
      

1. 
   descrierile medico-geografice ale teritoriului;
   
2. 
   informaţia operativă şi actele emise de instanţele medicale su­pe­ri­oa­re;
   
3. 
   datele despre instituţiile medicale, veterinare şi sănătate publică lo­cală;
   
4. 
   informaţia oficială a organelor de administraţie publică locală ori comenduirilor militare;
   
5. 
   nici una din acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d nu sunt co­rec­te.
   

1564. 
      În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im­por­tant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:
      

1. 
   rezultatele chestionării populaţiei băştinaşe, în special a lu­cră­to­ri­lor medicali şi altor specialişti cu funcţii responsabile;
   
2. 
   rezultatele interogării prizonierilor de război, refugiaţilor, altor per­soane ce pot prezenta date informative privitor la situaţia epi­de­mio­logică;
   
3. 
   documentaţia serviciilor medicale din teritoriul afectat de cala­mi­ta­te;
   
4. 
   rezultatele cercetărilor efectuate în teritoriu nemijlocit de re­pre­zen­tanţii serviciului sanitaro-epidemiologic de stat sau medico-mili­tar;
   
5. 
   toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
   

1565. 
      Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează respectând:
      

1. 
   continuitatea;
   
2. 
   veridicitatea;
   
3. 
   oportunitatea;
   
4. 
   succesivitatea;
   
5. 
   în punctele a, b, c şi d nu sunt enumerate toate cerinţele re­cu­noaş­te­rii sanitaro-epidemiologice.
   

1565. 
      Selectaţi direcţiile principale ale recunoaşterii bacteriologice:
      

1. 
   colectarea şi prelucrarea datelor privitor la posibilităţile, intenţiile şi pregătirea aplicării armei biologice;
   
2. 
   determinarea orientativă a proporţiilor posibile de afectare;
   
3. 
   distribuirea în teritoriul inamicului a recepturilor bacteriene;
   
4. 
   indicaţia armei biologice;
   
5. 
   toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
   

1565. 
      Complexul de acţiuni din cadrul recunoaşterii bacteriologice are ur­mă­­toarele obiective:
      

1. 
   depistarea oportună a pregătirii inamicului către aplicarea armei bio­logice;
   
2. 
   determinarea posibilităţilor de aplicare a armei biologice între tru­pe­le ina­micului şi eventualele pierderi sanitare;
   
3. 
   depistarea contaminării cu recepturi bacteriene a solului, apei, pro­du­selor alimentare, furajului şi cartografierea sectoarelor con­ta­mi­na­te;
   
4. 
   determinarea agentului cauzal aplicat;
   
5. 
   supravegherea bacteriologică continuă a teritoriului de dislocare a tru­pelor şi aplicaţiilor militare.
   

1568. 
      În complexul general de acţiuni în cadrul recunoaşterii bac­te­rio­lo­gi­ce, serviciului medical îi revin următoarele sarcini:
      

1. 
   determinarea hotarelor focarului de afectare în masă în baza da­te­lor obţinute de posturile de supraveghere şi subdiviziunile de re­cu­noaş­tere;
   
2. 
   protecţia efectivului militar şi a populaţiei civile aflată în zona fo­ca­rului;
   
3. 
   abandonarea afectaţilor din rândurile efectivului militar şi popu­la­ţi­ei civile;
   
4. 
   supravegherea respectării regimului sanitaro-epidemiologic în zo­na de dislocare şi aplicaţii militare;
   
5. 
   determinarea tipului armei biologice în baza investigaţiilor de la­bo­rator.
   

1568. 
      Selectaţi măsurile efectuate în caz de pericol al aplicării armei bio­lo­gi­ce:
      

1. 
   pregătirea populaţiei, efectivului militar, comandanţilor, statului ma­jor şi serviciilor speciale în domeniul protecţiei anti­bac­te­rio­lo­gi­ce;
   
2. 
   efectuarea sistematică a supravegherii şi recunoaşterii bac­te­rio­lo­gi­ce, elaborarea complexului de măsuri sanitaro-igienice şi anti­epi­demice;
   
3. 
   planificarea măsurilor medicale pentru diminuarea acţiunii recep­tu­rilor bacteriene în caz de aplicare;
   
4. 
   utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
   
5. 
   profilaxia specifică a efectivului militar, în special împotriva in­fec­­ţiilor incluse în calitate de armă biologică.
   

1568. 
      Regimul de observaţie prevede:
      

1. 
   limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de observare, pre­cum şi inadmiterea scoaterii din zonă a bunurilor fără prelucrarea sanitară anterioară;
   
2. 
   limitarea ori întreruperea contactului efectivului militar al diferitor unităţi militare şi cu populaţia civilă din zonă;
   
3. 
   decontaminarea obiectelor din mediul extern;
   
4. 
   depistarea activă şi precoce a bolnavilor infecţioşi cu ulterioara lor izolare;
   
5. 
   regim de lucru antiepidemic obişnuit al instituţiilor medicale.