Epidemiologia

2.10.1. Complement simplu

868. 
     Selectaţi definiţia corectă a epidemiologiei militare:
     

1. 
   epidemiologia militară este o ştiinţă medico-militară care are drept scop profilaxia bolilor infecţioase în efectivul militar în timp de război;
   
2. 
   epidemiologia militară este un compartiment al epidemiologiei care are drept scop studierea legităţilor procesului epidemic în efec­tivul militar şi elaborarea sistemului de măsuri profilactice şi anti­epidemice;
   
3. 
   epidemiologia militară este o ştiinţă preocupată de studierea armei bio­logice,precum şi a altor metode de nimicire în masă, ela­bo­ra­rea complexelor de protecţie a efectivului militar.
   

868. 
     Protecţia antibacteriologică a populaţiei şi efectivului militar pre­ve­de:
     

1. 
   un complex de măsuri organizatorice, sanitaro-igienice, anti­epi­de­mi­ce, de tratament şi evacuare, îndreptate la prevenirea şi lichi­da­rea focarului epidemic în condiţii de aplicăre a armei biologice;
   
2. 
   conştientizarea preventivă a populaţiei despre eventuala aplicare a armei biologice de către inamic, asigurarea populaţiei cu măşti anti­gaz şi costume antipestă;
   
3. 
   efectuarea curentă a recunoaşterii bacteriologice şi evacuarea po­pu­laţiei civile din zonele de aplicare eventuală a armei biologice.
   

868. 
     Observaţia este:
     

1. 
   un sistem de măsuri antiepidemice cu regim şi restricţie îndreptate la izolarea totală a focarului epidemic şi lichidarea morbidităţii in­fec­ţioase;
   
2. 
   supravegherea medicală continuă asupra persoanelor civile, pre­cum şi din efectivul militar, care au fost în zona de aplicare a ar­mei biologice;
   
3. 
   un sistem de măsuri de izolare, restricţie şi curativ-profilactice în­dre­p­tate la prevenirea răspândirii bolilor infecţioase, atât în inte­rio­rul focarului, cât şi în afara lui.
   

868. 
     Carantina este:
     

1. 
   un sistem de măsuri antiepidemice cu regim special care ţine de izo­larea totală a focarului epidemic;
   
2. 
   un sistem de măsuri antiepidemice în focar, care prevede în special supravegherea medicală pe perioada minimă de incubaţie din mo­men­tul izolării ultimului bolnav şi efectuarea dezinfecţiei ter­mi­na­le;
   
3. 
   izolarea focarului epidemic cu efectuarea măsurilor antiepidemice. Pătrunderea persoanelor străine în zona de carantină este posibilă numai cu permisiunea specială a comisiei excepţionale.
   

868. 
     Prin indicaţie se subînţelege:
     

1. 
   determinarea teritoriului în care a fost aplicată arma biologică şi precizarea măsurilor de protecţie a populaţiei;
   
2. 
   un complex de măsuri destinate depistarii faptului aplicării armei biologice şi identificarea apartenenţei speciei agentului patogen;
   
3. 
   aprecierea situaţiei epidemogene în zona focarului contaminat şi estimarea pierderilor sanitare ale efectivului.
   

868. 
     Selectaţi definiţia corectă a recunoaşterii sanitaro-epidemiologice:
     

1. 
   recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este un sistem de măsuri medico-militare efectuate în scopul depistării precoce a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei biologice;
   
2. 
   recunoaşterea sanitaro-epidemiologică constă în primirea la timp şi continuă a datelor veridice necesare pentru asigurarea situaţiei sanitaro-epidemiologice a efectivului;
   
3. 
   recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este parte componentă a recunoaşterii medicale efectuate în scopul prevenirii importului de infecţii zooantroponoze în efectiv.
   

868. 
     Recunoaşterea bacteriologică este:
     

1. 
   un complex de măsuri speciale pentru determinarea precoce a pre­gă­tirii inamicului pentru aplicarea armei biologice, depistarea agen­ţilor patogeni şi toxinelor bolilor infecţioase în diferite sub­s­tra­te ale mediului extern;
   
2. 
   efectuată de un grup special de profesionişti militari care activează în vederea depistării laboratoarelor bacteriologice, unde se pro­du­ce arma biologică;
   
3. 
   un complex de măsuri efectuate de specialişti medico-militari în co­respundere cu Convenţia de la Geneva „Despre interzicerea în­tre­buinţării armei biologice”.
   

868. 
     Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin gru­­pu­lui de calamităţi naturale:
     

1. 
   cutremure de pământ, erupţii de gaze, incendii, inundaţii;
   
2. 
   alunecări de teren, depuneri atmosferice abundente, uragane, erup­ţii vulcanice;
   
3. 
   intoxicaţii în masă cu substanţe chimice, apariţia epidemiilor ca urmare a afectării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a po­pulaţiei.
   

868. 
     Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin gru­­pu­lui de calamităţi artificiale:
     

1. 
   telurice;
   
2. 
   de producere;
   
3. 
   meteorologice.
   

868. 
     Care dintre factorii enumeraţi fac parte din grupul factorilor cu grad de afectare în cazul calamităţilor:
     

1. 
   acţiune termică;
   
2. 
   gradul înalt de dezvoltare industrială a societăţii;
   
3. 
   nivelul de informatizare a societăţii.
   

1484. 
      Câte tipuri de costume antipestă pot fi folosite în cazul declanşării unei calamităţi specifice artificiale:
      

1. 
   două;
   
2. 
   trei;
   
3. 
   patru.
   

1484. 
      Măsuri antiepidemice, întreprinse după declanşarea calamităţii sunt:
      

1. 
   elaborarea sistemului de alarmă;
   
2. 
   vaccinarea după indicaţii;
   
3. 
   supravegherea epidemiologică strictă.
   

1484. 
      Condiţii, ce favorizează răspândirea maladiilor infecţioase în situaţii de calamitate:
      

1. 
   dereglări în asigurarea cu apă potabilă şi produse alimentare, pre­cum şi existenţa de dezintegrare a cadavrelor de oameni şi ani­ma­le;
   
2. 
   introducerea în teritoriu a agenţilor patogeni noi;
   
3. 
   modificări în rezistenţa către diferiţi agenţi patogeni.
   

1484. 
      Calamităţile tehnogene se clasifică în calamităţi:
      

1. 
   sociale;
   
2. 
   specifice;
   
3. 
   detransport.
   

1484. 
      Calamităţile specifice includ:
      

1. 
   dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
   
2. 
   epidemii;
   
3. 
   războaie, foamete, bioterorism.
   

1484. 
      Calamităţile sociale includ:
      

1. 
   dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
   
2. 
   războaie, foamete, acte de terorism, bioterorism;
   
3. 
   alcoolism şi narcomanie, inundaţii, alunecări de teren, furtuni.
   

1484. 
      Epidemiile, pandemiile, epizootiile pot fii apreciate ca calamităţi:
      

1. 
   naturale;
   
2. 
   specifice;
   
3. 
   tehnogene.
   

1484. 
      Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depinde de mai mulţi factori, inclusiv de:
      

1. 
   anotimpul în care s-a produs calamitatea;
   
2. 
   tipul calamităţii;
   
3. 
   nivelul socio-economic al populaţiei înregistrat până la calamitate.
   

1484. 
      Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de:
      

1. 
   anotimpul în care s-a produs calamitatea;
   
2. 
   contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate;
   
3. 
   contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate în raport cu anotimpul în care s-a produs calamitatea.
   

1484. 
      Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei depind de ur­mă­to­rii factori:
      

1. 
   asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru respectarea igie­nei personale;
   
2. 
   prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi care elimină agenţi pato­geni;
   
3. 
   factorii enumeraţi în punctul a şi b au importanţă epidemiologică în egală măsură.
   

1484. 
      În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale im­po­rtant este de a:
      

1. 
   stabili formele nosologice posibile;
   
2. 
   stabili contingentele de populaţie cu risc sporit pentru infectare;
   
3. 
   corecte sunt acţiunile expuse în punctele a şi b.
   

1484. 
      În situaţii excepţionale răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în pri­mul rând poate fi determinată de:
      

1. 
   asigurarea populaţiei sinistrate cu apă potabilă şi alimente;
   
2. 
   aglomerarea masivă în diferite localuri semicondiţionate;
   
3. 
   răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în situaţii excepţionale nu poate fi influenţată de factorii expuşi în punctele a şi b.
   

1484. 
      Pericolul apariţiei holerei în zona de sinistru este consecinţa urmă­toa­relor particularităţi ale acestei infecţii:
      

1. 
   contagiozitatea înaltă şi capacitatea de a determina îmbolnăviri cu o perioadă relativ scurtă de incubaţie;
   
2. 
   imposibilitatea contaminării apei şi a produselor alimentare;
   
3. 
   particularităţile expuse în punctele a şi b sunt corecte.
   

1484. 
      Pericolul apariţiei focarelor epidemice cu antrax în caz de calamităţi este determinat de:
      

1. 
   lipsa de posibilitate a contractării agentului patogen prin mai multe căi de transmitere;
   
2. 
   stabilitatea înaltă a agenţilor patogeni în forma sporulată în mediul ex­tern;
   
3. 
   stabilitatea redusă a agenţilor patogeni în forma sporulată în me­diu­l extern.
   

1484. 
      În situaţii excepţionale noţiunea de pierderi sanitare primare cons­ti­tu­ie:
      

1. 
   leziuni şi traume obţinute drept consecinţă a calamităţii;
   
2. 
   pătrunderea în organismul uman a germenilor infecţioşi după pro­du­cerea calamităţii;
   
3. 
   ambele expuse în punctul a şi b aparţin pierderilor sanitare pri­ma­re.
   

1484. 
      Supravegherea sanitaro-epidemiologică în zona de calamitate pre­ve­de:
      

1. 
   două etape de lucru;
   
2. 
   trei etape de lucru;
   
3. 
   patru etape de lucru.
   

1484. 
      În cazul când în zona de calamitate sunt produse distrugeri masive cu pier­deri de vieţi omeneşti, dereglări esenţiale în sistemele de asi­gu­ra­re cu minimul necesar de existenţă al populaţiei, se înregistrează fo­ca­re de boli infecţioase, inclusiv boli convenţionale cu carecter de răs­pândire epidemică, situaţia epidemiologică poate fi apreciată ca:
      

1. 
   instabilă;
   
2. 
   nesatisfăcătoare;
   
3. 
   extraordinară.
   

1484. 
      În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi anti­epi­de­mi­că a populaţiei evacuate include:
      

1. 
   organizarea şi controlul asigurării populaţiei sinistrate cu baie în locu­rile de dislocare temporară;
   
2. 
   evacuarea oportună a deşeurilor menajere şi decontaminarea lo­cu­ri­lor de colectare a lor;
   
3. 
   ambele acţiuni expuse în punctele a, şi b se includ în asigurarea sani­taro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în perioada de eva­cua­re.
   

1484. 
      Efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate se realizează în:
      

1. 
   condiţii strict aseptice;
   
2. 
   condiţii obişnuite;
   
3. 
   condiţiile vor depinde de infecţie.
   

1484. 
      În caz de contaminare a mediului ambiant cu agenţi cauzali ai bo­li­lor infecţioase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt direcţionate spre:
      

1. 
   indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor, fungilor şi to­xinelor;
   
2. 
   efectuarea controlului microbiologic al produselor alimentare, semi­­fabricatelor, apei potabile şi eliberarea concluziei despre posi­bi­li­tatea de a le consuma;
   
3. 
   ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
   

1484. 
      În realizarea recunoaşterii bacteriologice oportunitatea ca cerinţă de bază prevede:
      

1. 
   evaluarea în cel mai scurt timp a rezultatelor obţinute;
   
2. 
   verificarea şi confirmarearezultatelor obţinute în mod de urgenţă, fapt ce ar permite implicarea mai operativă a forţelor şi mij­loa­ce­lor corespunzătoare, inclusiv celor de profilaxie specifică şi ur­gen­ţă;
   
3. 
   raportarea rezultatelor recunoaşterii bacteriologice pe verticală şi ori­zontală a tuturor verigilor serviciului medicalîn vederea orga­ni­ză­rii şi efectuării măsurilor antibacteriologice adecvate.
   

1484. 
      În caz de apariţie a focarelor epidemice în efectivul militar sau la sus­pectarea diagnosticului de boală infecţioasă este necesară:
      

1. 
   depistarea activă, nemijlocit în subdiviziuni, a bolnavilor infecţioşi şi purtătorilor de germeni;
   
2. 
   atât izolarea de urgenţă a bolnavilor şi suspecţilor, cât şi diag­nos­ti­ca­rea precoce cu evacuarea lor;
   
3. 
   ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
   

1484. 
      Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează neîntrerupt, fiind respectate:
      

1. 
   două cerinţe;
   
2. 
   trei cerinţe;
   
3. 
   cinci cerinţe.
   

1484. 
      Selectaţi măsurile necesare în cazul pericolului aplicării armei bio­lo­gice:
      

1. 
   efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-igienice şi antiepidemice;
   
2. 
   utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
   
3. 
   identificarea germenilor infecţioşi la pestă, holeră, antrax şi toxi­nul botulinic.
   

1484. 
      Selectaţi măsurile necesare în cazul aplicării armei biologice:
      

1. 
   efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-igienice şi antiepidemice;
   
2. 
   utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
   
3. 
   vaccinarea efectivului medical şi populaţiei afectate.
   

1484. 
      Regimul de carantină prevede:
      

1. 
   limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de observare, pre­cum şi inadmiterea scoaterii din zonă a bunurilor fără prelucrare sanitară anterioară;
   
2. 
   limitarea ori întreruperea contactelor efectivului militar din di­fe­ri­te unităţi militare şi/sau cu populaţia civilă din zonă;
   
3. 
   izolarea totală a zonei de afectare în masă.