Era libertatii statul national-legionar

7. Numirea prefectilor

Dupa formarea guvernului, prima chestiune ce ni s-a pus a fost înlocuirea prefectilor militari, vestigii ale vechiului regim carlist, cu prefecti legionari: Prefectii reprezentau autoritatea ce s-a instalat la conducerea tarii. În aceasta privinta, n-a existat nici o deosebire de pareri între mine si General. Din motive de siguranta interna, si el era tot atât de interesat ca sa se procedeze repede la înlocuirea vechilor cadre administrative.

În zilele urmatoare, am lucrat cu înfrigurare la întocmirea listelor cu noii prefecti. Treaba nu era deloc usoara, pentru ca nu cunosteam în toate partile ce-a mai ramas din vechile organizatii, dupa masacrele savârsite sub dictatura carlista. Trebuia sa ma consult cu alti camarazi si sa tin seama de recomandarile lor. În câteva judete organizatia era asa de slaba încât nu aveam de unde sa aleg viitorii prefecti. În general am facut apel la fortele locale si numai în mod exceptional am trimis elemente din alta parte. M-am mai izbit de dificultatea ca unii legionari pusi pe lista sa fie numiti prefecti erau concentrati si se aflau pe zona. Pâna când s-a dat ordin din cabinetul Generalului Antonescu sa fie desconcentrati si sa vina de urgenta la Bucuresti, a trecut iarasi timp, încât de la începerea acestor lucrari pâna la terminarea lot s-a scurs exact o saptamâna de când s-a format guvernul.

Decretul de numire al noilor prefecti a aparut în 20 Septembrie 1940, iar Sâmbata, 21 Septembrie, au depus juramântul în fata Conducatorului Statului. În câteva judete, Buzau, Prahova si Vlasca, n-au putut fi numiti legionari, deoarece Generalul a rezervat aceste prefecturi unor cunoscuti de-ai lui.

În Banat alegerea prefectilor a fost usoara, având de-a face cu o regiune pe care o cunosteam:

Timis-Torontal, Profesor Ilie Ghenadie, un vechi si încercat legionar. Fost sef de judet al acestei organizatii;

Severin, Profesor Tiberiu Mitar, o ilustra figura a corpului didactic din Banat, cunoscut prin activitatea lui culturala atât la Lugoj cât si în Banatul Sârbesc.

Caras, Profesor Ion Vintan din Timisoara, fost sef de regiune al Banatului, dupa înlocuirea cadrelor la 1 Ianuarie 1937. I-a urmat avocatul Traian Laza, dupa demisia lui Vintan.

În Ardealul ramas României dupa dictatul de la Viena, ajutat de Nicolae Petrascu, am propus urmatoarele numiri:

Arad, Avocat Ilie Rotea. Originar din judetul Hunedoara, si-a pus viata în primejdie în lupta contra regimului carlist din perioada 1938-1940, participând si la ultima expeditie de la Berlin spre tara.

Hunedoara, Avocat Iosif Costea. Fost sef de judet al acestei organizatii, era o figura cunoscuta în întreaga miscare. Luase parte la marsul din Bucovina din anul 1929, sub comanda Capitanului.

Bihor, partea de sud a judetului, Colonel în rezerva Constantin Luca. Era senator legionar, cunoscut si apreciat de Iosif Bozântan si de Stefan Comjig. L-am cunoscut chiar în cursul prigoanei din 1938, când si-a pus casa din Oradea la dispozitia celor urmariti de politie.

Alba, Avocat Grigore Baciu. Fiu al acestui judet, avea o minte agera si cumpatata. Un legionar de elita, care facea onoare acestei organizatii.

Cluj-Turda, din restul celor doua judete mutilate s-a constituit o noua unitate administrativa, cu denumirea de mai sus. În fruntea ei a fost numit Profesorul Vasile Hanu, cu reputatie bine stabilita, nu numai în lumea legionara, ci si în viata culturala a provinciei.

Târnava-Mare, l-a avut ca prefect pe Profesorul Ion Creanga, iar

Târnava-Mica, pe Profesorul Ion Nonea Covrig. Amândoi profesorii si-au facut un nume si în domeniul literelor, ca ziaristi si scriitori.

Sibiu, Avocatul Dr. Ion Fleseriu, fost sef de judet al acestei organizatii.

Fagaras, alegerea a cazut pe Virgil Mateias, vechi legionar dinainte de prigoana din 1933 si fost sef de judet al acestei organizatii.

Brasov, Avocatul Traian Trifan. Se bucura de multa apreciere în oras si judet, atât din punct de vedere profesional cât si pentru înalta lui tinuta morala.

În Oltenia, am întocmit lista dupa consultarile avute cu organizatiile locale:

Mehedinti, avocatul Crisu Axente, fiu al acestui judet. Un intelectual de elita, Doctor în Drept de la Paris, apreciat de Capitan.

Gorj, Profesorul Octavian Tucu.

Râmnicu-Vâlcea, Avocat Victor Barbulescu, fost sef de organizatie al acestui judet.

Dolj, Avocatul Nicolae Rosulescu. Un element de valoare, care a adus mari servicii miscarii în prigoana din 1938- 1939.

Romanati, Libert Târnoveanu.

Olt, Avocat Victor Georgescu.

În Muntenia, situatia prefectilor sub regimul legionar a fost urmatoarea:

Arges, Dr. Mihail Georgescu.

Muscel, Profesorul Paul Galasanu.

Dâmbovita, Colonelul de rezerva, Stefan Spataru, acel ofiter care m-a condus cu masina în dimineata de 3 Septembrie 1940 spre Brasov.

Prahova, Marin Stanescu, fost magistrat. Numit de General la recomandarea lui Mihai Antonescu. A avut bune sentimente fata de miscare.

Buzau, Emanoil Hagi Moscu, om de încredere al Generalului.

Râmnicu-Sarat, Inginer Gheorghe Vlad. Ilfov, Avocat Emil Popa de la Cluj. Vechi legionar din scoala lui Banica Dobre si Ion Banea, a fost numit în Ilfov pentru a avea o garantie ca în acest judet vecin cu Capitala, va fi ordine.

Teleorman, Profesorul Nicolae Zaharia. Fiu al acestui judet, i-am apreciat simtul lui de raspundere în timpul când a fost seful meu de cabinet, atât la Ministerul Educatiei Nationale cât si al Ministerul Cultelor Artelor, în vara anului 1940.

Vlasca, Colonelul activ Anibal Dobjanschi, numit de Generalul Antonescu.

Ialomita, Avocat Ion Bogdan Munteanu.

Braila, Avocatul Stere Mihalexe.

În Dobrogea, în cele doua judete ramase dupa cedarea Cadrilaterului Bulgariei, au fost numiti urmatorii prefecti:

Constanta, Avocatul Seitan, fost sef al acestei organizatii, refugiat în Germania în cursul prigoanei carliste.

Tulcea, Avocat Stefan Predescu, din baroul de Constanta. Cunoscut pentru întinsele relatii atât la Constanta cât si în lumea politica a Capitalei. Exceptional de bine pregatit în domeniul juridic si administrativ.

În Moldova, s-au încrucisat mai multe curente. Alaturi de prefecti recrutati din organizatiile locale, a trebuit sa recurg la ofiteri de rezerva si la elemente provenite din alte regiuni.

Bacau, Profesorul Vasile Stoian. Legionar din organizatia locala, a fost un bun administrator, corect si impartia1. Covurlui, s-a bucurat de un prefect exceptional, Avocatul Mihail Orleanu, fiul liderului liberal Orleanu.

Iasi, Dr. Alexandru Ventonic, medic, era fiul fruntasului legionar Alexandru Ventonic, care l-a urmat pe Capitan din primele ceasuri dupa întemeierea Legiunii si este mentionat în cartea Pentru Legionari.

Putna, Petre Tocu, Comandant Legionar, originar din Galati. S-a distins în diversele batalii legionare, între care si batalia comertului legionar.

Falciu, Avocatul Victor Corbutiu din Oradea, refugiat la Bucuresti.

Tecuci, Profesor Ion Dobre de la Bucuresti.

Baia, Grigorescu Constantin.

Dorohoi, Barbu Stroici, fratele lui Manole Stroici, seful sporturilor legionare.

Neamt, Farmacist Eftimie Galan.

Roman, Avocat Ion Niculescu.

Botosani, Capitan de rezerva, Vasile Niculescu.

Tutova, Colonel de rezerva, Constantin Bolintineanu, pâna la 16 Noiembrie, când i-a luat locul Horatiu Comaniciu.

Vaslui, Colonel de rezerva, Alexandru Costachescu.

În Bucovina, sudul provinciei, în cele trei judete ramase dupa ocuparea partii ei septentrionale de catre rusi, au fost numiti prefecti legionari indicati de Vasile Iasinschi:

Câmpulung, Avocat Cristian Rusu.

Radauti, Nicolae Sulcina.

Suceava, Profesor Gavril Ionescu.

Cu prilejul depunerii juramântului, Generalul Antonescu a tinut o cuvântare, în care a dat îndrumari noilor prefecti cum sa se comporte în exercitiul functiei lor. Le-a comunicat ca se vor bucura de toata libertatea si initiativa, caci nu li se poate cere raspundere completa daca nu au libertate:

”Noi trebuie sa-l facem raspunzator de toata administratia din judetul lui. El trebuie sa se sesizeze de tot ceea ce se petrece în judet. (...) Asa înteleg eu: sa-i dam raspunderea completa, dar si libertatea si initiativa completa. Daca nu dai libertate si initiativa totala cuiva, el nu poate sa raspunda total. Prin urmare, principiul sa fie acesta: Prefectul având libertate si initiativa totala, are si raspundere totala.

***

”Fiecare trebuie sa ne luam raspunderi istorice astazi, nu numai raspunderi politice. Se poate întâmpla sa gresim, dar sa raspundem. Sa nu tinem tara în loc, de teama ca vom raspunde mai târziu. Daca suntem de buna credinta în actele noastre, istoria nu ne va condamna.

Prin urmare, sa se accentueze ca Prefectul are toata initiativa în cadrul legal, însa el trebuie sa utilizeze de aceasta initiativa la maximum. Aceasta este fraza pe care sa o trecem acolo”.

Am fost surprinsi cu totii de largimea de vederi a Generalului, în îndrumarile date noilor prefecti. În loc de a le încorseta activitatea, dupa sistemul disciplinei militare, le acorda toata libertatea si facea apel la spiritul lor de initiativa: „Sa nu tinem tara în loc, de teama ca vom raspunde mai târziu”.

Statul National-Legionar avea în fruntea lui un om de o conceptie revolutionara, care se gândea în primul rând la repararea nedreptatilor suferite de poporul român sub guvernarile anterioare. Prefectii, dupa ascultarea acestei cuvântari, au plecat în judete cu sufletele înaripate, hotarâti sa-si închine ridicarii materiale si morale a maselor populare toata puterea lor de munca

8. Refacerea organizatiei legionare

Ceea ce a surprins pe toata lumea, nu a fost numai multimea de camasi verzi care au iesit ca din pamânt în toate colturile tarii, ci si iuteala cu care s-a facut organizatia noastra. Ca si cum n-ar fi trecut o crâncena prigoana peste noi – cu Capitanul ucis si elita decimata – legionarii s-au încadrat într-o ordine perfecta, sub conducerea sefilor de cuib, a sefilor de garnizoana, a sefilor de plasa, a sefilor de judet, pâna la sefii de regiune. N-a fost nevoie de un efort special. Fiecare îsi cunostea locul unde sa se încadreze. Fulminanta reînviere a miscarii s-a conjugat cu o tot atât de grabnica reconstituire a formei ei de manifestare. Lumea a vazut ca masele legionare nu se agita în gol, ca nu sunt niste bande dezorganizate, care actioneaza fiecare pe socoteala proprie, ci raspund la o singura comanda pe linia ierarhica a sistemului fixat de Capitan.

Pentru ce s-a putut reface organizatia legionara fara nici o greutate si într-un timp record?

a) Faptul se datoreaza în primul rând excelentei educatii primite de legionari în cuib, bazata pe dragoste, unitate si disciplina.

b) În cursul prigoanei, n-a încetat o clipa sa existe un embrion de organizatie, care a functionat fara întrerupere chiar si în epocile cele mai grele. Nici dupa marile masacre din Septembrie 1939, organizatia clandestina a miscarii n-a putut fi nimicita.

c) Proclamarea noului sef, la 6 Septembrie, a împiedicat dezbinarile interne si a constituit un punct de referinta pentru toti legionarii. Aveau ochii atintiti acum spre acea persoana care exercita comanda suprema. Si acum sa vedem cum se prezenta miscarea legionara, dupa reorganizarea ei din Septembrie 1940: Secretarul General Petrascu si-a luat ca ajutor pe Preotul Vasile Boldeanu, Comandant Legionar, caruia i-a încredintat biroul organizarii. Preotul Boldeanu tinea legatura cu organizatiile judetene, prin mijlocirea sefilor de regiuni. Ca secretar particular, Petrascu si l-a ales pe Alexandru Popovici, care îl însotea în toate deplasarile.

Ca sefi de regiuni au fost numiti urmatorii:

Regiunea Banat – Preot Virgil Puscas.

Regiunea Ardealului de Sud – Avocat Nistor Chioreanu.

Regiunea Bucovinei – Avocat Grigoras Sucevan.

Regiunea Moldovei – Avocat Ion Dragomir.

Regiunea Galati – Nicolae Ion.

Regiunea Dobrogea – Eugen Teodorescu.

Regiunea Muntenia – Preot Vasile Boldeanu (provizoriu).

Regiunea Oltenia – Avocat Nicolae Rosulescu (provizoriu).

Corpurile Legionare au avut urmatoarea conducere:

Seful Studentimii Legionare – Vasile Andrei.

Seful Centrului Studentesc Legionar Bucuresti – Nicolae Mazilescu.

Seful Corpului Muncitorilor Legionari – Dumitru Groza.

Comandanta Cetatuilor de Fete – Lucia Trandafir.

Organizatia Doamnelor Legionare – Marietta Claudian Tell.

Seful Fratiilor de Cruce – Ilie Smultea.

Corpul Razletilor din Capitala – Ilie Niculescu si Ion Nicolau.

Seful Tineretului Legionar (studenti si frati de cruce) – Constantin Stoicanescu.

La Centru functii importante au îndeplinit:

Vasile Posteuca – Seful tipariturilor – legionare.

Alexandru Randa – Seful Presei legionare.

Nicolae Horodniceanu – Seful Patrimoniului legionar.

Alexandru Vergatti – Contenciosul Legionar.

Cea mai mare parte a elementelor care au ocupat aceste functii au trecut prin prigoana din 1938 si au participat si la revolutia de la 3-6 Septembrie. Nu au fost creatiile mele, ci s-au impus prin fapta si sacrificiile lor. Vasile Andrei, Dumitru Groza, Lucia Trandafir, Ilie Smultea, Alexandru Popovici, Eugen Teodorescu, Avocatul Dragomir, Ilie Niculescu, Vasile Posteuca, Constantin Stoicanescu, au trecut prin cele mai teribile încercari. Ei au fost permanent în prima linie în lupta contra regimului carlist. Daca au scapat cu viata, aceasta se datoreaza exclusiv unui miracol, caci nu s-au crutat nici o clipa. Au iesit dintr-o batalie, pentru a intra în alta.

În miscare nu se pot face numiri arbitrare, caci nu le suporta corpul legionar. Cel numit trebuie sa aiba în prealabil o anumita ascendenta în miscare, o legatura organica cu cei pe care îi va comanda. Principiul este valabil de la seful de cuib la seful Legiunii. Altminteri numirile nu sunt operante.

Bineînteles ca aceste numiri nu erau permanente. Ele trebuiau revizuite periodic. La trei ani, la doi ani, dupa importanta functiilor îndeplinite de fiecare. E un principiu fixat de Capitan, pentru a nu crea feude în miscare, ca în partidele politice.

9. Încadrarea legionarilor întorsi din Germania

N-am facut nici o deosebire între legionarii ramasi loiali „Grupului de 17” si ceilalti, care, fie ca s-au razletit fie ca au adoptat o atitudine ostila actiunii mele. Toti au fost încadrati în Statul National-Legionar fara alta opreliste decât pregatirea lor si posibilitatile ce ni le oferea colaborarea noastra cu Antonescu. Din grupul opozitionist au fost promovati trei ministri, Constantin Papanace, Alexandru Constant si Victor Vojen. Din acelasi grup au facut parte urmatorii înalti demnitari:

Viorel Trifa, Presedinte al Uniunii Nationale a Studentilor Crestini Români;

Nicolae Smarandescu, Secretar General al Ministerului Agriculturii si Domeniilor;

Nicolae Horodniceanu, Secretar General al Patrimoniului Legionar si Seful Centrului Legionar de Studii si Documentare;

Stelian Stanicel, Secretar la Prefectura Politiei Capitalei;

Virgil Mihailescu, Secretar General al „Ajutorului Legionar”;

Preotul Stefan Palaghita, care facuse si el parte din acelasi grup câtva timp, Inspectorul General la Ministerul Cultelor;

Nicolae Seitan, Prefect al judetului Constanta.

Cei din grupul ramas loial – ma refer la cei ce au revenit în tara dupa biruinta – n-au fost favorizati, fiind încadrati acolo unde era nevoie de ei.

Octavian Rosu, seful acestui grup, a reluat sefia judetului Caras, pe care o detinea înca din timpul Capitanului.

Ion Popa a luat conducerea unei sectiuni a Corpului Muncitoresc Legionar din Capitala.

Tolcea si Vasiu s-au întors în judetul lor de origine, Timis, unde au îndeplinit functii modeste în cadrul organizatiei lor locale.

Petre Ponta n-a avut nici o functie. A ramas cu mine la Presedintie, atât pentru a ma pazi în deplasarile mele cât si pentru îndemânarea lui în domeniul tehnic.

Singur Ilie Smultea a facut un salt din conditia lui anterioara, numindu-l Sef al Fratiilor de Cruce. Ultimul Sef al Fratiilor de Cruce din timpul prigoanei era Ion Taraoiu, un element bun, care facea parte din cadrul de conducere al FDC si era bine pregatit din punct de vedere al tehnicii de organizare. L-as fi lasat mai departe la conducere, daca, din nefericire, înainte de 3 Septembrie, aflând ca se pregateste ceva, n-ar fi ordonat Fratiilor de Cruce sa se abtina de la actiune. Fratii de cruce n-au ascultat de el si, în cea mai mare parte, au participat la luptele de la 3 Septembrie, încadrati în alte unitati si sub alte comenzi. Atunci l-am numit pe Ilie Smultea, el însusi fost frate de cruce, care facuse alaturi de mine toata prigoana din 1938-1939, fiind unul dintre putinii supravietuitori ai acestei perioade teribile.

Doua elemente de la Berlin, afiliate „Grupului 17”, Victor Biris si Victor Silaghi, au ocupat functii importante în Stat.

Victor Biris a fost numit Secretar General al Ministerului de Interne, iar Victor Silaghi, Director General al Asigurarilor Sociale.

Un caz special îl reprezenta Parintele Dumitrescu-Borsa si Gheorghe Ciorogaru. Pe ei nu-i puteam încadra imediat în noul Stat, deoarece se pusesera în conflict cu întregul grup de la Berlin. Acestia nu numai ca abandonasera orice veleitate de lupta contra regimului carlist, dar trecusera chiar în tabara inamicului si îsi pregateau întoarcerea în tara. Surprinsi de evolutia situatiei politice din România, n-au facut pasul final, ci au ramas mai departe la Berlin, continuând a-mi face greutati. Dar desi le cunosteam debilitatea lor de caracter, având în vedere trecutul lor si faptul ca fusesera apreciati de Capitan, eram hotarât sa le acord si lor situatii corespunzatoare. Singurul lucru ce le-am cerut a fost sa aiba „putintica rabdare”, pentru a menaja sentimentele marii majoritati a legionarilor, care cunosteau comportamentul lor îndoielnic.

Pe Ciorogaru l-am rugat sa înfiinteze o sectie de studii si cercetari în cadrul miscarii. El era Doctor în Economie de la Universitatea din Heidelberg si era bine pregatit în materie. Ciorogaru a facut aceasta sectie si a început sa lucreze cu un grup de colaboratori. Cum citim într-un comunicat de la 1 Octombrie al sectiei economice, care-si avea sediul în strada Romei, Ciorogaru a împartit sectia în sapte grupe, agricultura, industrie, comert, finante-banca, cooperatie, transporturi si petrol, care au început sa lucreze. Daca nu s-ar fi angajat în actiunea Profesorului Codreanu, lui i-ar fi revenit postul de Subsecretar de Stat la Economie, pe care l-a ocupat mai târziu Petra.

În ceea ce-l priveste pe Parintele Borsa, îi rezervasem o misiune cum nu se poate mai frumoasa. Aveam de gând sa-l trimit în Spania, în fruntea unei delegatii legionare de ziaristi si scriitori, pentru a reface drumul pe care l-a strabatut echipa legionara în 1936-1937, pâna la jertfa de la Majadahonda, cu scopul de a culege de la supravietuitorii spanioli toate amintirile legate de luptele acestei echipe si a le publica apoi intr-un volum omagial. Nici acest proiect n-a putut fi realizat, Preotul Borsa preferând sa ia o atitudine de fronda. A fost unul dintre sfatuitorii Profesorului Codreanu în atacul sediului din Strada Gutenberg.