Eugen cizek secvenţĂ romană Mijlocul secolului I al erei noastre
Yüklə 4,77 Mb.
|
I caid, Auguste et Neron, p. 258—259 ; B. H. Warmington, op. cit., p. 167 ; şi E. Cizek, L'epoqwe de Neron, p. 230—240.
încheiere Acesta a fost Nero. După o copilărie lipsita de afecţiune şi de dragoste maternă, la şaptesprezece ani, i s-a încredinţat spre administrare Imperiul. A fost înlăturat şi ucis pe cînd abia depăşise treizeci de ani. Era tînăr, iubea tinereţea şi rafinamentele artei. A fost extravagant şi exuberant, cabotin, megaloman şi capricios, cum nimeni nu mai fusese pînă atunci. Se temea de cei din jurul său, ca şi de adversarii săi, reali sau imaginari, pe care i-a asasinat tră cea mai mică şovăire. Şi astfel s-a instaurat, încetul încetul, o monarhie absolută represivă. Cu cît împăratul mai neîndurător, cu atît mai mult îşi lărgea cercul nanilor şi alimenta alte şi alte conspiraţii, care, la rîn-or, determinau o represiune crescîndă. Pînă cînd duş-i şi prietenii la un loc — ba chiar şi curtenii — l-au răsturnat şi l-au obligat să se sinucidă. sva din crimele lui Nero — ne referim mai ales la Şi Ia uciderea lui Seneca, bătrînul său dascăl — t inutile şi îngrozitoare. Unei comedii groteşti i-a ur-mat o tragedie. ^ convins al modelului antonian de monarhie ta, Nero a început prin a crede în compromis, în acel *•;. recomandat de Seneca, între aristocraţia senato-Uust Ute-rea ^P^^ă. Doctrina despotismului filoso-rează politologia senecană a acestui contract. Cînd
Nero şi-a dat seama, prin 57—58, că era vorba de un lucru greu şi care cerea timp, din pricina exigenţelor — pe care le socotea excesive — ale senatorilor, şi-a pierdut răbdarea şi a abandonat principiile lui Seneca. A încercat atunci să restructureze total sistemul de valori pe care se baza societatea romană. Conştient de faptul că mentalitatea tradiţională a vechii „cetăţi" era caducă, a vrut să făurească un model de anticetate, întemeiată, din punct de vedere moral, politic şi educativ, pe agon şi luxus. Aceasta a fost esenţa neronismului. Principele îşi satisfăcea astfel gustul pentru histrioni, pentru risipă şi pentru tot ce era atins de amoralism. Influenţele greco-orientale,, elenă, egipteană şi partă apar aici ca evidente. Deşi trebuie adăugată şi componenta plebeiană şi italică. Anturajul a exercitat asupra lui Nero o puternică înrîurire, cu toate că deciziile importante le lua împăratul mai întotdeauna singur. Compoziţia acestui anturaj s-a modificat mult pe parcursul anilor de domnie : curtea, aula Neroniana, avea ca sarcină să propage noul sistem de valori. In 61, Nero şi-a modificat strategia, iniţiind o cotitură politică, manifestată printr-o atitudine dură faţă de aristocraţia senatorială. La acea epocă, funcţionau numeroase cercuri culturale şi politice, cum erau cele ale lui Seneca, Cornutus, Thrasea, Musonius sau cel al Calpurniilor, micul cerc al lui Probus, sau diverse grupuri de presiune în slujba Silanilor, al lui Corbulo, Vestinus ori cum fusese cel al Agrippinei. Majoritatea membrilor acestor grupuri au acceptat iniţial — sau numai s-au prefăcut că acceptă — neronisnaul, pentru ca, ulterior, să i se opună şi să treacă în opoziţie. Nero va nimici aceste cercuri, în schimb coaliţia opoziţionistă din 68 îl va elimina, la rîndul ei. în materie de politică externă^ Nero a fost partizanul unui semi-expansio-nism, situat la mijlocul drumului între riguroasa politica defensivă a lui August şi expansionismul practicat mai tir* ziu de Traian. Vocaţia artistică a principelui, absolutism" teocratic bazat pe „virtutea" regală şi elenistică, valoruŞ neroniene şi expansiunea limitată la frontierele Imperiul^ au constituit temelia unui sistem pe care Nero s-a strădui zadarnic să-1 pună în funcţiune. Societatea, economia, cultura erau în plin avînt. f^ vorbeşte deseori, cu referire la acestea, de criză. ^acae a fost cu adevărat o criză, aceasta a fost o criză de creşte ^ unui secol de Renaştere. Totuşi, spre sfîrşitul domniei Încheiere 373
ficultăţile economice s-au acumulat; ele au favorizat defecţiunile şi au cristalizat opoziţiile. Epoca s-a caracterizat şi prin coexistenţa unor stiluri diverse. întîietatea o deţinea stilul nou, ridicat de Seneca la rangul de mişcare literară ; trebuie, de asemenea, men- t ţionate clasicismul cu tentă barocă, gustat din plin de * Nex*o, şi aticismul arhaizant. Strategia politică absolutistă, adoptată după 61, şi idealul unei monarhii teocratice, de inspiraţie elenistică nu aveau cum să triumfe în Roma acelor ani. Acestea mai trebuiau să aştepte încă două veacuri.
APENDICE I Repere cronologice
* 31 î.e.n. La Aetium, trupele lui Octavian zdrobesc armata lui Ântoniu. Octavian devine singurul stăpînitor ) al teritoriilor romane. 1 14 37
î.e.n. Octavian devine August. Republica este, practic, înlocuită prin Imperiu. Se instaurează Principatul. O dată cu August (27 î.e.n.—14 e.n.), începe dinastia Iuiio-Claudienilor. . Presupusa naştere a lui Seneca, la Corduba (Hispania). e.n. Moare August. îi urmează fiul său vitreg, Tiberiu (14—37). 16 martie : moare Tiberiu. Ajunge la putere fiul lui Germanicus, Gaius, supranumit Caligula (37-41).
Ahenobarbus şi al Agrippinei cea Tînără, fiica lui 39 Germanicus, sora lui Gaius-Caligula. 27 octombrie : este descoperit complotul pus la cale de Gaetulicus şi Lepidus, iar Agrippina este exilată.
316 40 41 '48 49 50 51 53 54 Secvenţă romano Moartea lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus. Orfan, Luduş va ji crescut în casa mătuşei sale, Do-mitia Lepiăa, sora tatălui său. Se naşte Octavia, fiica lui Claudiu şi a Messalinei. 24 ianuarie : este asasinat Gaius-Caligula. Vine la domnie Claudiu, fratele lui Germanicus (41—54). Agrippina se reîntoarce la Roma şi, mai tîrziu, se căsătoreşte cu Crispus Passienus. 12 februarie : se naşte Britannicus, fiul lui Clau-ţ diu şi al Messalinei. în cursul toamnei, Iulia Livilla, sora Agrippinei, este surghiunită, Seneca relegat în Corsica, dar Crispus Passienus o salvează pe Agrippina de exil. August—septembrie : Claudiu ordonă uciderea soţiei sale, Messalina. Ianuarie : Claudiu se căsătoreşte cu Agrippina,
în primăvară, Seneca este rechemat din Corsica. Devine pretor desemnat şi dascăl al lui Lucius. Spre sfîrşitul anului, Agrippina primeşte titlul de Augusta. Logodna lui Lucius cu Octavia. 25 februarie : Lucius devine Nero, fiu adoptiv al .
4 martie : Nero îmbracă* toga virilă. Burrus devine prefect al pretoriului. Seneca conduce cel mai important cerc cultural şi politic al epocii- j Nero se căsătoreşte cu Octavia, soră prin adopţi' une şi rudă de sînge. El are 16 ani, iar Octavia 12- | Seneca îşi publică dialogul despre liniştea sufle" tului. 13 octombrie : se anunţă oficial moartea lui Clţu' I
58 59 60 55
Repere cronologice 37T
Ianuarie : Agrippina îşi publică Memoriile, în care îşi apără cauza. Influenţa ei scade considerabil. Seneca şi Burrus încearcă să orienteze regimul către un „contract" cu majoritatea senatorilor. Quinquennium Neronis. 13 februarie : Britannicus are 14 ani împliniţi. La puţină vreme după aceasta, Nero îl va ucide. Domitia o acuza de complot pe Agrippina, care reuşeşte să se disculpe. în primăvară, Seneca publică Apocolocyntosis, în care propune propria sa politică drept bază de guvernare şi o atacă pe Agrippina. în Orient, Corbulo luptă împotriva părţilor. Tratative între romani şi părţi. Ianuarie sau februarie : Seneca publică dialogul De clementia, în care propovăduieşte despotismul filosofic şi o politică de contract cu aristocraţia senatorială ; devine consul. Se continuă tratativele cu părţii. Nero plănuieşte să transforme sistemul fiscal roman. Corbulo începe o nouă ofensivă împotriva părţilor. Plautius Silvanus Aelianus devine guvernator al Moesiei. Senatul respinge proiectul de reformă fiscală propus de administraţia lui Nero. Suilius, acuzat în senat, îl atacă pe Seneca. Acesta se apără în De uita beata. împăratul îşi pregăteşte reforma axiologică. Nero, conducător de care şi citared, propulsează noile valori : agon şi luxus. începutul legăturii sale cu Poppeea. Naşterea probabilă a lui Tacit. Corbulo pune stăpînire pe Artaxata. îi alungă pe Tiridate şi pe părţi din Armenia. Sfîrşitul lui martie : Nero pune la cale uciderea mamei sale, Agrippina. Organizează apoi Iuvena~ lele. începutul reformei aotiologice. Corbulo îl instalează pe Tigranes V pe tronul Armeniei şi face din el un vasal credincios Romei. Părţii par să se resemneze.
318 Secvenţă romană Tigranes V atacă Adiabene, teritoriu vasal părţilor ; este respins. In Britannia, izbucneşte marea revoltă condusă de Boudicca. Grave înfrîngeri suferite de ro mani. ...j, 61 Nero îşi modifică strategia politică ; atitudinea sa faţă de aristocraţia senatorială devine din ce în ce mai dură. Personalul din administraţia centrală este schimbat. Senatori de origine relativ modestă devin consuli. La Roma, se construieşte un gimnaziu care simbolizează noul cod socio-culturăT. Primele scrisori către Lucilius ale lui Seneca. Pe-troniu începe Satyricon-ul (61—66 ?). Regatul Bosforului devine protectorat roman. Plautius Silvanus Âelianus transferă un mare număr de transdanubieni în Moesia. începe cea de a doua etapă a războiului part : Vologaeses îl izgoneşte pe Tigranes V din Armenia şi îl instalează aici pe Tiridate, fratele său. tjŁgŁ Primăvara: moartea lui Burrus. Tigellinus şi Fae- I nius Rufus devin prefecţi ai pretoriului. Seneca se retrage încetul cu încetul de la curte. Nero îi ucide pe Rubellius Plautus şi pe Faustus Corne-lius Sulla. Octavia este repudiată şi împăratul se căsătoreşte cu Poppeea. Libertul Doryphorus, partizan al Octaviei, este omorît. Octavia, exilată mai întîi, este apoi ucisă — în 19 iunie — la or-^ dinul lui Nero. în senat, încep procesele de lezma-iestate. Nero îl trimite pe Caesennius Paetus în Orien' spre a anexa Armenia. 24 noiembrie : moare Persius, poet satiric şi: bru al cercului lui Thrasea. La sfîrşitul anului, Caesennius Paetus este zdrobit de părţi la Randeia. Plautius Silvanus Âelianus îi învinge pe la nord de Dunăre. Nero proiectează o mare pediţie în zona Mării Caspice. Obiectivul eS India. Repere cronologici 379
Ianuarie i Poppeea dă naştere unei fete, Claudi^ Augusta. Mai : Moartea micuţei Claudia Augusta. Ruptura dintre Nero şi Lucan, căruia i se interzice citirea în public a Pharsaliei. Corbulo stăpîneşte din noâ situaţia pe frontul oriental. Romanii îl recunosc pe Tiridate rege al Armeniei şi vasal al Romei, Războiul cu părţii ia sfîrşit. Revolta din Britan-nia este definitiv înăbuşită. Nero apare pentru prima oară pe o scenă publică; la Neapole. Sfîrşitul lui iulie: Roma este pustiită de un mare incendiu. Nero începe construirea unei noi Rome (noua urbs) şi a Casei aurite (Domus aurea). August : incendiul oraşului Lyon, reconstruit mai tîrziu cu ajutorul lui Nero, căruia cetatea îi va rămîfte credincioasă în 68. Anexarea Pontului. Sfîrşitul lui aprilie : este descoperită conjuraţia lui Piso, Sînt ucişi sau constrînşi la sinucidere Piso, Lucan, Seneca, Faenius Rufus etc. Vara : cea de a doua ediţie a jocurilor quinque-nale, Poppeea, însărcinată fiind, moare, Va fi divinizată după moarte, La. ordinul lui Nero şi îndemnat de Tigeîlinus, Petroniu se sinucide. Tiridate soseşte ta Roma, unde este încoronat rege al Armeniei. Apogeul domniei şi al neronismului. închiderea tevipluluî lui Ianus şi proclamâîea păcii universale. Iniţierea lui Nero la mithraism. Ţferasea este coftdam-' nat şi se sinucide : cercul său cultural şi politic este lichidat. Nero se căsătoreşte cu StatUia Mes-salina. Descoperirea conjuraţiei lui Vinjcîanus. Sfîrşitul lui septembrie : Nero pleacă în Grecia, Helius îi ţine locul la Roma. Val de represiuni la Roma şi în întregul Imperiu. Înaintează pregăti-" rile în vederea expediţiei dîri zona Mării Caspice; Recrutarea legiunii I Italica. Răscoala iudeilor di Iudeea, Plautius Silvanus Aelianus îi res-
r- GRUPURILE DE PRESIUNE ŞI CERCURILE i GRUPUL CERCUI»IDEOLOGIA ACŢIUNEA _„.„„. POLITICĂ POLITICĂ FILOSOFIAESTETICA[. lui Rubelius PlautusIui MusoniusMonarhie de tip augusteicOpoziţie mai degrabă pasivă faţă de NeroStoicism axat pe doctrina demnităţiiVag clasicism care nu respinge totuşi experienţele stilului nou. Gust probabil tradiţionalII. SilaiUlorSilanilor şi o lui Cassius LonginusMonarhie de tip augusteicColaborare limitată, apoi tergiversare mai degrabă decît opoziţieStoicism severIII. AgrippineiDespotism întărit, conform modelului lui Clau-diuIntrigi, acţiuni ferme, deseori contradictoriiIV. lui Corbulolui Musonius (la origine)Monarhie de tip augusteicAtitudine demnă, apoi conspiraţie (a lui Vinicianus)La origine, stoicism *| Verginius Fla-vus propovădu-ieşte un aticism arhaizant, alţii clasicismul sau stilul nouV. lui Vestinus| Republicanism sau principat de tip augusteicCritică îndreptată împotriva regimului nero-nian ; probabil sprijin acordat SilanilorStoicism ? O 3 Monarhie de tip augusti narhie de tip augusteic. Spri-Jffl tem j acordat Nero şi apoi uţi sicism car« incorporează cî-teva trăsătri
despotismului neronian gusteic. Spri-Jffl temporar dat despotisli " /.C°?Perare limi
toare, care ac" ^ centă )-,->+„„; _ _ tata Despotism filo- sofic bt potism filo- sofic bazat pe clemti Strădanii în vederea ui ofic bazat pe clementia stoică şi accetîd erea unui contract între senatori i entia stoică şi acceptînd monarhia ti şi acceptînd monarhia antoniană ădanii în vederea unui contract ît ţ. ~ i -"satire total eva trăsături baroce, conform JHŞţyi Arta energică, ostila atît stilului nou, cîţ şi ——i din epoca 3til nis* Şi roman, care se află la originea noii mişcări literare X. lui Nero Despotism întărit Politică autoritară, care urmăreşte propagarea \ reformei axiolo-I gice bazate pe j luxus şi agon Evoluţie : s^ cism monden, j apoi epicureism i ?! misticism, j <-uit al neronis- mului, izvorît f11? . reforma axiologică Stil nou, cu tenta barocă ş! elenizantă Evoluţie": ifU nou, apoi clasi-Cism cu tentă elemzantă şi barocă
382 Sedvenţă romană pinge pe sciţii care asediaseră cetatea Cherso-nesos. 67 Isprăvi agonistice ale lui Nero în Grecia. Corbulo
68 Ianuarie : intrarea lui Nero în Neapole. Februarie : contacte între Vindex şi alţi guvernatori de provincii — precum Galba —, în vederea răsturnării lui Nero. Martie : triumf artistic al lui Nero la Roma, ca urmare a turneului prin Grecia. împăratul revine la Neapole. Vindex declanşează revolta Gal-liei împotriva lui Nero. împăratul află această ştire la Neapole. Eşecul unei tentative de omor împotriva lui Galba. Nero se întoarce la Roma. Aprilie : Galba se ridică împotriva lui Nero. I Acesta din urmă devine „consul fără coleg". Mai : Verginius îl zdrobeşte pe Vindex la Veson- j tio. Revolta lui Macer în Africa. Zvonuri, la Roma, în ceea ce priveşte trădarea ge- I nerală a armatelor imperiale. Situaţia politică se I destabilizează. Regimul se prăbuşeşte. 11 iunie ; părăsit de senat, de curte şi de pretor I rieni, Nero este constrîns la sinucidere în momen-1 tul în Oare este arestat ca duşman public. 69 Război civil. împăraţi : Galba (68—69), Otho (69), I
Îulio-Claudienii, Valerii şi Domitii erau înrudiţi cu toţi1; f Iată un fenomen întîlnit destul de rar în istorie. Metfib1-' , dinastiei imperiale şi aristocraţii romani se căsătoreau tf1 I ei, iar copiii lor, deseori veri, făceau acelaşi lucru, Pen F ca apoi să se ucidă şi să se elimine fără milă. Ceea ce >■ plică dispariţia lor, în ciuda faptului că erau extrem de ^ L meroşi. Avem a face cu o lume îrichisă şi feroce. Ner° ^ vărul lui Faustus Cornelius Sulla Felix şi un fel de ,.| 383
APENDICE II Surse I 1 IZVOARE LITERARE 1
Izvoarele literare sînt cele mai bogate şi cele mai folo^ sitoare. într-adevăr, ele abundă în detalii pe care inscrip- I ţiile şi monedele nu le-ar .putea furniza. Pe de altă parte, < ele se referă mai ales la evenimentele politice care s-au ' desfăşurat în capitală sau în anumite zone de fron- ■ tieră şi neglijează provinciile. Mai mult, aduc în prim plan I viaţa particulară a împăraţilor şi a marilor personalităţi. \ Aceste izvoare literare comportă de obicei o abordare mo ralizatoare, judecind demersurile politice ca efecte ale pa-1 siunilor personale, ale virtuţilor sau viciilor. Programele,! politice sau estetice, sînt trecute sub tăcere sau minima' I Uzate. Cu toate acestea, cu un oarecare efort, pot fi extrase din totalitatea informaţiilor opţiunile şi doctrinele. în ma" joritatea lor, izvoarele literare se dovedesc ostile lui NerO' I Acest lucru este valabil mai ales pentru izvoarele PoS rioare lui Nero, contemporanii fiind nevoiţi să se ara prudenţi. • I în legătură cu analiza acestor mărturii, literare sau altă natură, trimitem la monografiile, deja citate, ale: Hermann Schiller, B. Henderson, Brian H. War şi Mario Attilio Levi, sau la a noastră JEpoque de în aceste ultime două lucrări figurează, de a ' Surse 385
schemă a izvoarelor. îl mai putem cita pe J. N. Jahn, cu A Criticai Study of the Sources of the History of the Em-peror Nero, New York, 1921. Se cuvine să menţionăm şi acele lucrări care abordează istoria genurilor literale ale antichităţii sau care se referă la un scriitor anume : Sir Ronald Syme, Tacitus, Oxford, 1958 (noi am citat traducerea în limba italiană), Cesare Questa. Stuăi sulle fonti degli Annales di Tacito, Roma, 1960 ; D. Flach, Die taci-teische Quellenbehandlung in Annălen XI—XVI, în Mu-seurn Helveticum, 30, 1973, p. 88 şi urm. ; G. B. Townend, The Sources of the Greek in Suetonius, în Hermes, 88, 1960, p. 98 şi urm. ; H. Christensen, De fontibus a Cassio Dione in vita Neronis enarrando adhibitis, Berlin, 1970 ; Karl Heinz, Das Bilă Kaiser Neros in Seneca, Tacitus, Sueton und Cassius Dio, dizertaţie, Bern, 1948 ; J. Tresch, Die Nerobilcher in den Annales des Tacitus, Heidelberg, 1965 ; şi P. Wessner, Scholia in Iuvenalem Vetustiora, Leipzig, 1967. Semnalăm, de asemenea, J. M. Andre-A. Hus, L'histoire ă Rome, Paris, 1974, p. 108—155. Pentru cartea noastră, am folosit, cu precădere, lucrările editate de „Colleetion des Universites de France", publicate la Paris de către societatea editorială „Les Belles Lettres". Pentru- Tacit, am utilizat vechea ediţie şi traducere a lui H. Goelzer, deoarece am primit prea tîrziu noua ediţie a regretatului P. Wuilleumier. Pentru ceilalţi itori, am recurs la următoarele lucrări : „Caesius Bassus, ero. Versus Populares in Neronem" etc, ed. E. Baehrens, "agmenta Poetarum Romanorum, Leipzig, Teubner, 1886. ■Calpumius Siculus, Carmina Einsidlensia, Ilias Latina, Pisonis-', ed. E. Baehrens, Poetae Latini Minores, VoL 1—2, Leipzig, Teubner, 1879—1880. „Cornutus", Theologiae Graecae Compendium, ed. u La"g, Leipzig, Teubner, 1881. "Dio Cassius", ed. L. Dindorf, Leipzig, Teubner, 1864. «tropiu", ed. M. Rat, Paris, Garnier, 1934. annes Antiochenus", în Fragmenta Historicorum zccrrum, ed. C. Mullerus, Paris, Firmin Didot, 1841, lus", în Anthologia Graeca, ed. H. Beckby„ chen, Heimeran, 1957.
Surse Yüklə 4,77 Mb. Dostları ilə paylaş:
|