Evaluarea Resurselor Umane

Implicaţiile sociale şi etice ale testării psihologice

Examenul psihologic şi utilizarea testelor psihologice, dar şi orice acţiune pe plan psihologic are numeroase implicaţii sociale şi etice. Să ne imaginăm o situaţie de examen de selecţie profesională când un funcţionar se prezintă cu un test psihologic cules dintr-o revistă de modă şi pretinde că doreşte să testeze inteligenţa candidaţilor; după examinare afişează o listă care reproduce o ierarhizare în baza unor scoruri realizate de subiecţi (imaginea este cât se poate de reală, o întâlnim frecvent în cele mai variate locuri pe piaţa muncii). Ne confruntăm în acest caz cu o serie de erori grosolane şi abateri de la cele mai elementare reguli etice. Este vorba în primul rând de lipsa de calificare a funcţionarului în cauză care nu are nimic comun cu psihologia. Asistăm la o utilizare abuzivă a unui instrumentar psihodiagnostic alături de omiterea unor norme elementare ale respectării drepturilor omului.
Psihologia este o ştiinţă tânără care trebuie protejată de neştiutori şi de impostori. Pentru aceasta multe ţări şi-au elaborat un sistem juridic de protecţie, totodată fiind redactate norme etice şi standarde de utilizare a testelor psihologice şi practicare a psihologiei. Astfel de standarde au fost publicate şi la noi în ţară
Atunci când discutăm despre implicaţiile sociale şi etice ale utilizării testelor psihologice, referirea se face cu precădere la respectarea câtorva principii: Calificarea examinatorului; Calitatea instrumentelor şi procedurilor de măsură; Protecţia intimităţii subiectului; Confidenţialitatea rezultatelor; Comunicarea rezultatelor testării; Respectarea drepturilor minorităţilor (Anastasi,1976; Gregory, 1992; Murphy & Davidshofer, 1991).
Calificarea examinatorului.Una din cerinţele fundamentale ale psihodiagnozei este ca testele să fie mânuite numai de un personal calificat. Aceasta este una din măsurile luate pentru a proteja subiecţii de unele abuzuri care pot fi comise cu ocazia examinărilor psihologice.
Exemplu. O companie profilată pe proiectarea de produse informatice a organizat un examen pentru selecţia candidaţilor. Examenul consta dintr-un test de cunoştinţe şi unul psihologic. În astfel de situaţii, cel care se ocupă de problema personalului este directorul de resurse umane, care, în cazul nostru, era un economist. Acesta a alcătuit un test de cunoştinţe compus din 5 întrebări cu 3 răspunsuri la alegere şi s-a hotărât să administreze un test de personalitate cunoscut în literatura psihologică sub denumirea de Testul Lüscher. Testele de cunoştinţe sunt importante în selecţia personalului calificat pentru a practica o profesie sau alta, dar construcţia lor necesită cunoştinţe vaste de didactică, psihologie, statistică, cunoştinţe profesionale (ne referim la profesia pentru care se face selecţia) şi de metodologia construcţiei testelor de cunoştinţe (Albu, 1999; Albu & Pitariu, 1992). Aplicarea şi interpretarea unui test de personalitate este un lucru dificil. În toată lumea este un fapt cunoscut şi respectat acela, că terminarea unei specializări în psihologie nu-ţi dă dreptul utilizării instrumentarului psihodiagnostic. Pentru aceasta sunt necesare cursuri speciale. Apoi, alegerea unui test pentru a fi utilizat într-o acţiune de selecţie profesională presupune cunoaşterea noţiunilor de validitate, fidelitate, standardizare şi a normelor de interpretare. În dicţionarul de psihologie al lui Sillamy (1980) se face o descriere succintă a probei Lüscher, dar se specifică faptul că este dificil de interpretat şi că acest test proiectiv nu este încă suficient de bine studiat sub aspect statistic. A-l utiliza în selecţie este deci o mare eroare, aceasta ţinând seama şi de conţinutul său şi fidelitatea sa scăzută (alegerea culorilor este în funcţie de dispoziţie şi nu de o calitate stabilă de personalitate). Organizatorul examenului de selecţie ilustrat poate fi acuzat de impostură, de abuz în practicarea unei profesii pentru care nu are pregătirea necesară şi de lezare a personalităţii candidaţilor. Astfel de exemple sunt numeroase. Unele selecţii de personal se fac după metode extrem de “originale”: o discuţie la un restaurant cu candidatul, maniera în care un candidat deschide uşa, felul în care candidatul priveşte spre cel care face selecţia, utilizarea datelor din horoscop analiza scrisului ori a liniilor din palmă etc.
În orice examen psihologic nu trebuie uitat că se lucrează cu subiecţi care se aşteaptă la nişte rezultate obiective. Utilizarea abuzivă de teste şi testare psihologică condusă de nespecialişti este extrem de dăunătoare. Atât pentru subiect, cât şi pentru companie, şi anume în sensul că se ajunge la utilizarea unor informaţii false. Lipsa de cunoştinţe despre testele psihologice, vulgarizarea lor, interpretările eronate şi iluzia că oricine posedă un test îl poate şi administra şi interpreta, a dus la multe neînţelegeri cu privire la natura testelor şi utilitatea lor. Totodată, aceste false concepţii despre teste şi examenul psihologic au generat numeroase critici şi revolte antitest.
Psihologii trebuie să-şi apere şi respecte profesia. Normele interne de protejare sunt bine puse la punct, dar sunt cunoscute numai într-un cadru prea restrâns. Se impune o comunicare mai vie cu publicul larg, o educare a sa în ceea ce priveşte investigarea ştiinţifică a personalităţii şi investigarea pe care o fac persoanele neavenite care au alte specializări decât aceea de psiholog. Insuficienta comunicare ştiinţifică cu publicul a lăsat câmp liber de acţiune ziariştilor, impostorilor şi diletanţilor să popularizeze un domeniu al ştiinţei pentru care nu au nici o pregătire.
Soluţia care adesea a fost propusă şi din ce în ce mai mult acceptată de numeroase state este ca dreptul de profesare a psihologiei să fie acordat pe baza unor standarde de competenţă, a unor licenţe acordate de forurile legale de control a activităţii psihologilor. Astfel, o companie sau un subiect supus unui examen prin teste psihologice trebuie să poată controla competenţa examinatorului. Orice violare a normelor etice de utilizare a testelor trebuie să conducă la sancţiuni ca orice fals, mergând până la retragerea dreptului de practicare a profesiei sau de pedeapsă conform codului penal. Dovezi ale competenţei pot fi titlul de doctor, cel de absolvent al unui curs de ştiinţe aprofundate sau a unor cursuri pe o anumită problemă atestate printr-o diplomă. Simpla absolvire a unei facultăţi de psihologie este insuficientă.
Calitatea instrumentelor şi procedurilor de măsură.

În general, distribuţia testelor psihologice este restrânsă la persoanele care au cel puţin un master în psihologie sau cursuri echivalente ori focalizate pe o anumită problemă de psihodiagnoză. Cataloagele care prezintă teste psihologice specifică şi nivelul de competenţă necesar cumpărării şi utilizării unui test psihologic. Pentru studenţii care utilizează teste psihologice, în multe ţări se pretinde de către distribuitorii de teste semnătura persoanei responsabile de activitatea studentului respectiv.

Un aspect important legat de utilizarea testelor şi procedurilor de testare psihologică se referă la calitatea intrinsecă a acestora. În această idee, un test nu este lansat pe piaţă fără ca anterior acesta să nu fi fost verificat. Se pretinde ca orice test să fie deci însoţit de un manual de utilizare. Acest manual trebuie să conţină:

• 
  Baza conceptuală a testului;
  
• 
  Datele psihometrice aferente construcţiei testului;
  
• 
  Norme şi standardele de interpretare;
  
• 
  Valoarea şi limitele testului în cauză
  
• 
  Studii de caz, anexe cu studii de validare, studii critice etc.
  

Referitor la procedurile de testare psihologică se au în vedere câteva aspecte pe care le putem dihotomiza în: cerinţe vizavi de prezentarea testului şi cerinţe care au în vedere examenul propriu-zis de testare.

• 
  Orice examen psihologic trebuie pregătit. Această pregătire începe cu verificarea testului care va fi utilizat, nu sub aspectul datelor psihometrice ci al felului în care acesta este prezentat subiecţilor (este vorba mai mult de o extensie a validităţii de aspect). Un test redactat neîngrijit, cu greşeli de ortografie, pătat, cu figuri desenate eronat etc. va face o impresie proastă subiecţilor care nu se vor implica în sarcină aşa cum se cere. Fireşte, performanţele vor fi afectate, va creşte nivelul anxietăţii vizavi de examenul psihologic.
  

• 
  Derularea şi organizarea examenului psihologic sunt variabile care pot afecta performanţele subiecţilor. Examenele psihologice improvizate în săli lipsite de mese, cu o luminozitate improprie, gălăgioase etc. vor conduce la distorsionarea rezultatelor. Uneori subiecţii sunt examinaţi la ieşirea din schimb, atunci când sunt deci obosiţi sau după o altă activitate obositoare. Din acest motiv este indicat ca examenul psihologic să fie anunţat din timp, cu specificarea unor condiţii minime de confort, pretinse subiectului (să nu se prezinte la examen obosit, să nu fi consumat alcool etc. Unele instituţii pretind chiar semnarea unei declaraţii de către subiect în acest sens.).
  

În ultimul timp s-a sugerat posibilitatea efectuării examenului psihologic prin poştă. Aceasta este o greşeală care contravine oricăror principii ale examinării psihologice. Testul psihologic este administrat de psiholog care, pe parcursul testării are obligaţia să urmărească reacţiile subiectului. Da, există posibilitatea unei “testări oarbe”. Ea este posibilă în contextul în care se însuşesc unele tehnici de evaluare psihologică, deci în scop didactic. Un examen psihologic pretinde prezenţa psihologului.

Protecţia intimităţii subiectului.

Cu ocazia unui examen psihologic se pătrunde în personalitatea subiectului, se “scormoneşte” viaţa sa privată. Testele de personalitate fac foarte bine acest lucru, acesta fiind şi obiectivul utilizării lor. Utilizarea unor teste, cum sunt cele de personalitate, impun psihologului asumarea unei mari responsabilităţi şi o mare discreţie.

Psihologul are obligaţia să explice subiectului motivul examenului psihologic şi să obţină acordul acestuia de a se supune la test. Acelaşi lucru priveşte şi divulgarea rezultatelor testării psihologice. Iată demersul secvenţial al unei examinări psihologice în scop de selecţie profesională:

• 
  Se explică subiecţilor obiectivul general al examenului psihologic.
  
• 
  Se procedează la examinarea psihologică propriu-zisă. (Psihologul trebuie să se asigure că toţi candidaţii au înţeles instrucţiunile de lucru şi ştiu ce au de făcut.)
  
• 
  Se interpretează datele testării psihologice.
  
• 
  Se discută cu fiecare candidat rezultatul obţinut şi i se cere acordul de a introduce sau nu rezultatul în baza de date a companiei. Dacă răspunsul este “NU”, atunci protocoalele se distrug, Dacă răspunsul este “DA” datele examinării se stochează şi acestea pot fi utilizate în scopuri experimentale sau cu ocazia iniţierii altor decizii de personal.
  
• 
  În mod obişnuit trebuie evitată afişarea rezultatelor examenului psihologic. Formula recomandată este de a afişa numai numele persoanelor selectate, fără alte date care ar putea constitui o violare a intimităţii. Cei nereuşiţi la un examen de selecţie nici nu trebuie amintiţi. Acest lucru se impune mai ales când sunt utilizate teste de inteligenţă sau de personalitate, etichetele nefiind indicate în aceste cazuri deoarece ar putea leza pe unii subiecţi.
  

Discreţia şi păstrarea anonimităţii sunt elemente care trebuie să caracterizeze activitatea psihologului.

Confidenţialitatea rezultatelor.

Confidenţialitatea este o problemă delicată. Întrebarea fundamentală care se pune în acest caz este cine are acces la datele examenului psihologic şi ce date poate să ofere psihologul?

Am subliniat mai înainte că rezultatele examenului psihologic (ne referim la cele legate de problematica organizaţională şi nu la aceea specifică diagnozei clinice sau educaţionale) se comunică în primul rând subiectului. El are dreptul să-şi cunoască rezultatele performanţelor la testele de aptitudini şi de cunoştinţe. Cu el se pot iniţia şi unele discuţii pe marginea concluziilor la testele de personalitate. Tot el decide dacă rezultatele testării se vor comunica mai departe sau nu.
De fapt, rezultatele examenului psihologic sunt sintetizate într-un raport. Acesta este întocmit în conformitate cu solicitarea beneficiarului. Raportul trebuie redactat în termeni inteligibili, clar, fără ambiguităţi sau într-un jargon tehnic mai dificil de înţeles de nespecialişti. Datele comunicate trebuie să reflecte obiectiv situaţia, observaţiile subiective, părerile personale fiind evitate. Problema care se pune nu este atât de comunicare a rezultatelor examenului psihologic, ci a manierei în care trebuie să se facă această comunicare.
Utilizarea băncilor de date computerizate facilitează păstrarea confidenţialităţii examinărilor psihologice. Companiile apelează tot mai frecvent la astfel de soluţii, psihologul fiind unicul răspunzător de păstrarea securităţii datelor. Băncile de date au multiple avantaje în sensul că ele permit stocarea unui volum mare de informaţii pe un spaţiu relativ restrâns, apoi permit regăsirea uşoară a informaţiei căutate şi, de asemenea, derularea unor programe de cercetare utile.

Comunicarea rezultatelor testării psihologice.

Niciodată rezultatele unui examen psihologic nu pot fi transmise sub forma lor brută ci prelucrate şi interpretate. Formula obişnuită de prezentare a acestora este sub formă de raport, aşa cum a fost menţionat anterior. Datele conţinute în raport trebuie înţelese de către cel căruia îi este acesta adresat. Psihologul trebuie să fie foarte prevăzător şi atent la ceea ce comunică deoarece modul său de exprimare poate da naştere la confuzii. Astfel, mulţi consideră că valoarea unui IQ indică o caracteristică fixă a individului care poate predetermina nivelul realizării sale intelectuale. Să nu uităm că performanţele la un test pot influenţa viaţa unui individ. Cunoaşterea rezultatelor la un test de cunoştinţe poate descuraja un student sau îl poate mobiliza; totul depinde de cum îi este pusă problema.

Respectarea drepturilor minorităţilor.

Chiar dacă această problemă nu se pune cu deosebită acuitate la contextul nostru socio-cultural, problema discriminării de sex, naţionalitate, vârstă etc. va deveni în curând un aspect cu care se vor confrunta şi psihologii. În ceea ce ne priveşte, termenul de minoritate este luat într-un sens foarte larg, el definind un anumit grup, nu exclusiv etnic.

Condiţiile culturale specifice unei ţări se extind şi la domeniul psihologiei. Ele au preocupat mult psihologii. Problematica discriminării a fost una din punctele de atac vizavi de aplicaţiile psihologilor americani în armată în timpul primului război mondial. Fiecare psiholog ştie că testele măsoară diferite eşantioane comportamentale, ori, aceste comportamente sunt determinate cultural. Aceasta este explicaţia multor diferenţe în ceea ce priveşte performanţele la testele de atitudini, valori, motivaţionale, de inteligenţă etc. O grijă deosebită a psihologilor se îndreaptă spre transpunerea testelor dintr-o cultură în alta. Dacă unui european i se dau probleme legat de măsurarea temperaturii în scala Fahrenheit şi nu în Celsius, el va întâmpina mari dificultăţi în rezolvare. Procedurile de adaptare privesc utilizarea unor tehnici ca analiza de conţinut, utilizarea grupurilor de experţi sau retroversiunea. Alături de aceste tehnici de lucru calitative au fost dezvoltate şi o serie de proceduri statistice mai mult sau mai puţin sofisticate. Dar, problema cea mai acută se referă la interpretarea scorurilor de test. De pildă, dacă psihologul observă că la un test de comprehensiune verbală un grup minoritar obţine un scor mai mic decât altul, este firesc să-şi pună întrebarea de ce s-a produs această diferenţă de performanţă? Cauza ar putea fi o insuficientă cunoaştere a limbii, carenţe educaţionale, o motivaţie scăzută sau alte cauze. În aceste cazuri psihologul trebuie să opereze cu norme diferenţiate pe grupuri minoritare.
Orice testare psihologică are şi o anumită doză de subiectivitate. Putem fi chiar aşa de siguri că rezultatul unei selecţii profesionale confirmă reuşita profesională 100%? Raspunsul este categoric “NU”. Dar ceea ce se poate afirma este faptul că o selecţie profesională realizată cu ajutorul testelor psihologice poate aduce un câştig unei companii, mai mare decât dacă nu se apelează la acest mijloc. Vom vedea în capitolul despre validitate care este contribuţia acesteia la predicţia succesului profesional sau la sporirea obiectivităţii selecţiei profesionale.
Consecinţele sociale şi etice ale utilizării testelor şi testării psihologice în organizaţii, aşa cum s-a putut vedea, sunt mari. Psihologul are responsabilităţi majore faţă de materialul uman cu care lucrează. Acesta este motivul pentru care psihologia aplicată se impune să fie protejată de legi care să nu permită impostorilor să se desfăşoare. Amatorismul, diletantismul şi impostura trebuie stopate în psihologie de norme clare şi o legislaţie severă.