Evaluarea Resurselor Umane

Comunicarea rezultatelor examinării cu MPR

Intră în responsabilitatea psihologilor să comunice rezultatele examenului psihologic beneficiarilor acestora, subiecţilor. Totodată ei trebuie să respecte normele deontologice privind difuzarea rezultatelor examenului psihologic.
În ceea ce priveşte MPR se impun câteva precizări privind operarea cu rezultatele obţinute prin administrarea testului. Vom încerca să punctăm câteva dintre ele care ni se par semnificative pentru utilizarea eficientă a testului.
MPR este utilizat în egală măsură în şcoală, clinică sau în organizaţii industriale ori militare. În funcţie de context, rezultatele testării vor fi comunicate sau nu subiecţilor.
Obiectul utilizării MPR îl poate forma consilierea şcolară, evaluarea psihologică în scop de repartiţie a elevilor la o formă de învăţământ sau alta, dar mai ales la formarea unor clase omogene de elevi. Fireşte orice comunicare a rezultatelor trebuie să îmbrace forma unei consilieri sau discuţii şi să fie realizată cât mai discret posibil.
Cu privire la limitările MPR şi SV utilizatorii trebuie să respecte următoarele (Raven, Raven & Court, 1991):

• 
  Limitele ponderii explicative a inteligenţei ca un construct.
  
• 
  Domeniul utilităţii conceptelor de aptitudine eductivă şi reproductivă.
  
• 
  Rolul mediului, al educaţiei în general, în dezvoltarea, expresia şi operaţionalizarea acestor calităţi.
  

Se recomandă, de asemenea, să nu se acorde o pondere prea mare prezenţei unor diferenţe nesemnificative între scorurile brute obţinute de un subiect, rezultatele fiind communicate în termeni de intervale etichetate verbal (de exemplu, ‘intelectual superior’) ori procentual.
În nici un caz nu se va face o comunicare a rezultatelor în termeni de IQ. Acest concept crează un cadru de injustiţie şi discriminare nejustificată. La fel, se va evita termenul de ‘vârstă mintală’ care nu face decât să creeze confuzii, oamenii crezând că la vârste cronologice diferite ei sunt alţi oameni. Acelaşi lucru se poate spune şi despre abaterea IQ care alimentează convingerea că aptitudinile urmează sau trebuie să urmeze curba Gaussiană; se ajunge astfel la interpretarea absurdă a unor rezultate, în cazul că le interpretăm prin raportarea la diferite norme.
Se recomandă psihologilor ca în comunicarea rezultatelor examenului cu MPR şi SV să se concentreze pe detalierea conţinutului aptitudinilor eductive şi respectiv reproductive. Astfel, este indicat să se ocupe de structura competenţelor subiectului şi de dispoziţiile motivaţionale. J.C. Raven sugerează că astfel de date pot fi obţinute printr-un interviu clinic.
Uneori, psihologii au încercat să obţină informaţii suplimentare privind stilul de lucru din analiza erorilor, a naturii acestora şi stilul cognitiv al subiecţilor.
Analiza erorilor ne poate spune când o persoană a dat un răspuns greşit, de ce l-a dat. Pe baza acestor constatări se pot lua unele decizii privitor la continuarea examenului psihologic cu alte teste.
În ultimul timp se discută despre proiectarea unei variante computerizate a MPR care să ofere o cantitate de informaţie mai mare despre stilul cognitiv al subiectului, natura erorilor, strategiile de procesare a informaţiei etc.

Aplicaţii ale MPR şi SV în mediul organizaţional

Iniţial, MPR a fost proiectat ca un instrument de cercetare. Ulterior el a pătruns în diferite tipuri de organizaţii procedându-se la numeroase studii de validare.
Este un fapt cunoscut că succesul într-o activitate este dependent de dispoziţiile motivaţionale mai mult decât de aptitudinile eductive, dar, aptitudini eductive sunt necesare în orice activitate profesională, într-o măsură mai mare sau mai mică. Într-un grup profesional, membrii acestuia ajung să aibe succes pe căi foarte diferite. De aici, dificultatea de a valida şi utiliza singular MPR. MPR poate avea valoare predictivă numai în combinaţie cu alte teste psihologice.
Raven, Raven şi Court (1991) consemnează că MPR şi SV sunt predictori ai performanţelor manageriale; studiile au fost făcute mai ales pe personal implicat în business şi finanţe. Se pare că MPR este un bun predictor al ‘Inovaţiei’, iar SV al ‘Capacităţii de adaptare’. La fel, pentru unii manageri, fluenţa verbală este importantă, dar pentru alţii este crucială aptitudinea de a da sens noului şi situaţiilor confuze. MPR s-a dovedit a fi un bun predictor al performanţelor de programare.
MPR a fost şi încă este utilizat pe scală largă în armata Marii Britanii. În timpul celui de-al doilea război mondial, MPR a fost unul din testele pe baza cărora erau selecţionaţi aviatorii din RAF.

MATRICILE PROGRESIVE RAVEN – CADRU GENERAL

Fideli lui J.C. Raven, MPR pot fi descrise ca "teste de observare şi gândire clară" (Raven, Raven & Court, 1991). Fiecare problemă a scalei este o ‘sursă’ a unui sistem de gândire, în timp ce ordinea în care sunt prezentate problemele oferă o instruire în metoda de operare. De aici şi denumirea de ‘Matrici Progresive’.

Există trei forme ale Matricilor Progresive (MP). Prima formă construită de J.C Raven, a constat din seriile Standard (MPS) destinate să acopere o plajă largă de categorii de subiecţi, de la subiecţi cu performanţe joase şi copii, la subiecţi cu performanţe superioare, adulţi şi vârstnici. Seria standard a fost ulterior dezvoltată prin desprinderea din ea a Matricilor Progresive Colorate (MPC) şi Matricilor Progresive Avansate (MPA).
Matricile Progresive Standard (MPS). MPS sunt divizate în cinci seturi (A, B, C, D, şi E) de câte 12 probleme. Fiecare set începe cu o problemă uşoară, a cărei rezolvare este cât se poate de evidentă. Problemele care urmează tratează o temă în cursul căreia rezolvarea problemelor se bazează pe argumente achiziţionate cu ocazia problemelor anterioare, astfel, progresiv, acestea devenind din ce în ce mai dificile. Testul este administrat într-o manieră standard şi se bazează pe o instruire din mers. Sunt cinci categorii de probleme de dificultate progresivă, rezolvarea lor presupunând o învăţare din experienţa câştigată sau ‘învăţare potenţială’. Acest format ciclic, permite psihologului să evalueze consistenţa intelectuală a unei persoane de-a lungul celor cinci linii de gândire. Lungimea testului este suficientă pentru ca să permită o analiză de profunzime a subiectului.
Matricile Progresive Colorate (MPC). În acest caz, între seturile A şi B a fost introdus un set nou de probleme, Ab. Acesta a fost astfel proiectat încât să investigheze cu precizie procesele intelectuale a copiilor, persoanelor retardate mintal şi vârstnicilor. Maniera colorată de prezentare a testului captează atenţia, acesta devine spontan mai interesant şi evită utilizarea unor instrucţiuni verbale prea numeroase.
Performanţa pe Setul Ab depinde de capacitatea subiectului de completare a unor patterne continuu şi care se complică treptat. În cazul Setului Ab, succesul depinde de capacitatea subiectului de a vedea figuri discrete ca întreguri spaţiale şi să aleagă acele figuri care completează desenul. Setul B se bazează pe sesizarea de analogii, el identifică subiecţii care pot sau nu să gândească în aceşti termeni. Câteva probleme din setul B sunt de acelaşi ordin de dificultate cu problemele din Setul C, D şi E din MPS. O prezentare foarte bună şi în detaliu a MPC este efectuată de Kulcsar (1971).
Matricile Progresive Avansate (MPA). MPA este destinat examinării subiecţilor cu nivel educaţional superior, a căror scoruri se situează printre primele 25% din populaţie. MPS evaluează rapid şi precis rapiditatea cu care operează funcţiile intelectuale. Setul I al MPS conţine 12 probleme şi este utilizat ca mijloc de instruire, ilustrând metoda de lucru cu MPS. El poate fi utilizat, cu restricţie de timp sau cu timp nelimitat pentru a obţine un index rapid al aptitudinilor intelectuale sau eficienţei. Setul I poate fi urmat imediat (unii cercetători preferă să lase un interval de timp mai mare – chiar o zi) de Setul II. Setul II conţine 36 de probleme, aranjate într-o ordine crescătoare de dificultate. În funcţie de obiectivul urmărit, se poate calcula un index/scor de eficienţă intelectuală.
Reţinem în concluzie faptul că MPR este un test psihologic care presupune înţelegerea structurii modelului, a Gestalt-ului, descoperirea principiilor după care sunt aranjate figurile din interiorul modelului şi descoperirea (evaluarea) măsurii în care una din cele şase, respectiv opt figuri de sub model poate completa partea lacunară din interiorul modelului. Acest ansamblu de operaţii mintale corespunde factorului ‘g’ al lui Ch. Spearman, fiind analog conceptelor de educţie a relaţiilor şi corelatelor. El are în vedere facilităţile de discriminare (analiză), de integrare (sinteză) şi de invenţie (variabilitate combinatorie). Sintetizând, Kulcsar (1975), nota că se poate spune că MPR examinează spiritul de observaţie, capacitatea de a desprinde dintr-o structură relaţiile implicite, capacitatea de a menţine pe plan mintal informaţiile descoperite şi aptitudinea de a opera cu ele, în mod simultan pe mai multe planuri. MPR deşi sunt prin definiţie de factură intelectuală, pun în evidenţă şi trăsături dinamice, temperamental-emoţionale şi motivaţionale ale personalităţii.

MATRICILE PROGRESIVE STANDARD (MPS)
Matricile Progresive Standard (MPS) a fost publicat prima dată în anul 1938, (revizuiri ale probei au fost făcute în anii 1947 şi 1956), având ca fundamentare teoretică principiile neogenezei formulate de Ch. Spearman. MPS se dorea a fi o probă potrivită pentru compararea oamenilor, sau sesizarea diferenţelor individuale cu privire la capacitatea de observare şi claritatea gândirii. Discutând despre testul său, J.C. Raven precizează că acesta nu măsoară pur şi simplu o performanţă intelectuală, ci o capacitate generalã de organizare a ‘Gestalt-ului’şi de integrare a relaţiilor.În mod obişnuit, MPS este administrat împreună cu Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) sau orice altă scală de vocabular consacrată cerinţelor culturale în care se utilizează testul. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, cu MPS au fost testaţi peste cca 3 milioane de recruţi. Deşi prin popularitatea pe care o are a devenit o probă cunoscută, ea este şi astăzi utilizată pe scară largă.