Evoluţia cadrului politic

EVOLUŢIA CADRULUI POLITIC
AL PROBLEMEI INTEGRĂRII EUROPENE

Igor Klipii

Introducere

Abordarea problemei integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană (UE) presupune aflarea răspunsurilor la mai multe întrebări. Prima şi cea mai importantă întrebare este dacă în Republica Moldova se doreşte acest lucru. A doua întrebare: ce întreprinde Republica Moldova pentru realizarea acestui obiectiv? Dacă răspunsurile la aceste două întrebări sunt pozitive, atunci apare alta: de ce lucrurile merg prost? Poate contextul internaţional nu ne este chiar favorabil?

În această ordine de idei, este evident că dacă UE nu va considera oportună integrarea Republicii Moldova, acest lucru nu va avea loc. De aceea, se mai impune încă o întrebare: de ce UE ar putea fi împotriva integrării ţării noastre şi în ce măsură Republica Moldova poate influenţa atitudinea UE faţă de dezideratul său de integrare?

Abordarea problemei date necesită o scurtă abatere pentru a face o succintă referinţă la noţiunea „integrare europeană“, deoarece, în opinia noastră, utilizarea ei creează în societate confuzie şi nu este clar dacă aceasta se produce intenţionat sau nu.

În general, referinţa la procesul de integrare europeană presupune o abordare generală, globală. Astfel, integrarea politică, ca domeniu distinct, nu presupune un proces identic cu integrarea culturală sau integrarea psihologică, ci reprezintă o componentă a integrării ca atare. Pentru o exemplificare suplimentară, vom menţiona că abordarea problemei integrării economice a Moldovei în Uniunea Europeană ar trebui să semnifice că este vorba despre discutarea prioritară a aspectelor economice în contextul procesului general de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În caz contrar, este rezonabil să se utilizeze altă formulă, mult mai adecvată, şi anume: stabilirea relaţiilor economice „reciproc avantajoase“ cu Uniunea Europeană.

Precizările de mai sus se impun, deoarece credem că modul de utilizare a noţiunii de integrare europeană în discursul politic din societatea noastră are un caracter unidimensional şi disparat. Referirile la integrarea economică se fac sub aspectul unor eventuale avantaje economice; integrarea culturală se abordează prin raportare la rădăcinile noastre istorice şi culturale, iar referinţele la integrarea politică sunt cvasiabsente. Ele ar putea fi oarecum presupuse în contextul unor evoluţii politice interne sporadice.

Pentru a pune punct în această discuţie, evidenţiem că scopul final al integrării europene, stabilit la Maastricht, este crearea Uniunii Economice şi Monetare (UEM) şi a Uniunii Politice. Uniunea Economică presupune că liniile generale ale politicii economice ale statelor membre şi a UE sunt adoptate de Consiliul de Miniştri, care supraveghează evoluţia economiei în fiecare stat membru şi la nivelul Uniunii. Uniunea Monetară implică o singură politică monetară şi un singur etalon monetar (EURO), precum şi crearea unui Sistem European al Băncilor Centrale. Uniunea Politică include următoarele directive principale: politica externă şi de securitate comună, dezarmarea şi controlul armamentului în Europa, aspectul economic al securităţii, creşterea rolului Parlamentului European, politica comună în domeniul juridic şi al afacerilor externe. Totuşi, în ansamblu, integrarea rămîne un proiect politic, chiar dacă există domenii separate de activitate: economic, financiar, cultural, politic ş.a. Ea este un proiect politic, deoarece are o anumită finalitate politică.

Tocmai din aceste considerente, intenţionăm să abordăm problema integrării europene a Republicii Moldova, în special sub raportul cadrului politico-juridic al acestui obiectiv declarat de Republica Moldova. Acest cadru este format, în primul rînd, din documente de program, atît ale statului, cît şi ale partidelor politice din ţara noastră.

ANALIZA DOCUMENTELOR DE PROGRAM

1. Concepţia politicii externe

Integrarea Republicii Moldova în UE a devenit una din problemele principale ce frămîntă clasa politică din Moldova. Practic, integrarea a devenit un element constant al vocabularului politic, fie prin exprimarea adeziunii la valorile şi perspectiva integrării europene, fie prin contestarea oportunităţii integrării europene pentru Republica Moldova. Pe parcursul anilor, de la proclamarea independenţei, a fost edificat un dialog relativ stabil între UE şi Republica Moldova. Putem vorbi chiar despre un cadru juridic, mai mult sau mai puţin funcţional, care pare să confirme do­leanţa noastră de integrare europeană (este vorba de Acordul interimar privind co­merţul, Acordul privind comerţul cu mărfuri textile şi Acordul de Parteneriat şi Cooperare).

Starea reală de lucruri, confirmarea sau negarea doleanţei de a adera sau, mai exact, de a fi parte a ceea ce numim „valori europene“, în general, şi „Uniunea Europeană“, în particular, poa­­te fi dedusă din analiza documentelor definitorii pentru politica externă a Republicii Moldova. Anume în baza acestor luări de poziţie la nivel de stat putem aprecia care este vectorul politic principal şi care este „viteza“ de realizare a procesului respectiv.

Un document central în acest sens este „Concepţia politicii externe a Republicii Moldova“ adoptată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din 08.02.95. În acest document, integrarea în Uniunea Europeană figurează printre obiectivele de perspectivă ale politicii externe a ţării. Ca spaţiu, referinţa la UE este modestă, fiind plasată în cadrul punctului 2 („Dezvoltarea relaţiilor multilaterale interstatale“) al capitolului IV („Direcţiile principale ale politicii externe“):

Un obiectiv major şi de perspectivă al politicii externe a Republicii Moldova este integrarea treptată în Uniunea Europeană. Primul pas în această cale îl constituie semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare.

Putem constata că a fost făcut primul pas, însă nu putem afirma că semnarea APC reprezintă şi un pas în procesul de „integrare treptată“ a RM în UE, aşa cum prevede Concepţia politicii externe.

Deşi este depăşită, Concepţia politicii externe rămîne un document valabil pentru politica externă a Republicii Moldova, dar nu atît prin conţinutul său textual, cît prin spiritul său confuz. Este chiar dificil de a atribui statutul de „concepţie“ unui document care are tendinţa de a înşirui zone şi domenii de activitate externă. Caracterul său confuz a fost preluat şi perpetuat, cu mici excepţii, în cadrul programelor de guvernare pe parcursul acestor ani. Mult mai sugestivă se prezintă a fi analiza spaţiului textual rezervat pentru un domeniu sau altul, precum şi ordinea (ierarhia) priorităţilor politicii externe pentru a putea evalua ponderea reală atribuită unei zone, ţări sau organism internaţional. Astfel, nu putem menţiona decît faptul că pentru UE este rezervat, ca spaţiu şi ca importanţă, un loc foarte modest, deci acesteia i se conferă un statut absolut secundar.

2. Programele de guvernare

Cu unele excepţii, programele de guvernare, atît cele acceptate (votate) cît şi cele respinse de către Parlamentul RM, la capitolul „Politică externă“, fac referinţă, aproape cu regularitate, la integrarea Republicii Moldova în UE. În acest context, prezintă interes evoluţia formulării problemei, precum şi unele „pete albe“ care pot fi constatate în documentele menţionate.

a) Guvernul Sangheli

Primul program de guvernare, disponibil pentru analiză, este cel al Guvernului Sangheli (programele guvernelor Druc şi Muravschi n-au putut fi depistate, dar, conform unor autori, tematica integrării europene este, practic, absentă în acestea [1]). Programul acordă tematicii integrării în UE o singură propoziţie. Pe lîngă spaţiul foarte restrîns, UE este plasată, în ordinea priorităţilor politicii externe, alături de CSI. Pentru perioada respectivă, ţinînd cont şi de orientările politice ale guvernanţilor din acea perioadă, am putea spune că este importantă însăşi referinţa la UE. Astfel, capitolul „Politica externă“ preconizează:

În scopul apărării intereselor naţionale în domeniul politicii externe a Republicii Moldova, Guvernul îşi va concentra eforturile asupra următoarelor direcţii principale:

 consolidarea independenţei şi suveranităţii statului prin intermediul con­­lucră­rii fructuoase cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu organismele sale spe­cia­li­zate, cu CSCE, Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică. Se vor extinde relaţiile cu Uniunea Europeană şi Comunitatea Statelor Independente (CSI);

 coordonarea eforturilor ministerelor şi departamentelor de resort în scopul elaborării cadrului juridic necesar pentru atragerea efectivă a investiţiilor străine de capital;

 intensificarea legăturilor cu organizaţiile financiare internaţionale, în special cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare în vederea asigurării cu mijloacele necesare a procesului de reformă a economiei naţionale;

 extinderea relaţiilor economice subregionale în cadrul Cooperării Economice a ţărilor riverane Mării Negre, în Comisia Dunăreană;

 semnarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi a altor documente, sub egida Consiliului Europei, cu privire la respectarea drepturilor omului şi a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale;

 dezvoltarea şi în continuare a raporturilor prioritare cu România, Rusia, Ucraina şi Belarus, colaborarea activă cu SUA, Franţa, Germania, Italia, Turcia şi cu alte state, pentru a obţine sprijin la democratizarea ţării şi reformarea economiei sale;

 deschiderea unor noi ambasade şi ridicarea eficienţei de pe urma activităţii lor;

 încadrarea mai activă a Republicii Moldova în viaţa spirituală a comunităţii internaţionale prin contacte permanente cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale respective, inclusiv prin participarea la UNESCO, Uniunea Latină, mişcarea francofoniei şi alte organisme internaţionale.

În viitorul apropiat Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege „Cu privire la concepţia politicii externe a Republicii Moldova“.

„Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii

1994–1997. Aprobat de către Parlamentul Republicii Moldova la 23 iunie 1994“

Principala concluzie care poate fi trasă din analiza programului de guvernare a Guvernului Sangheli este că referinţa la UE denotă o echivalare (în sensul tipului de organism internaţional) a UE cu organismele internaţionale („clasice“) cele mai importante: ONU şi instituţiile sale specializate, OSCE, CCNA (Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică). De fapt, pe planul preocupărilor externe, Moldova era animată (în continuare) de procesul recunoaşterii şi afirmării sale în comunitatea internaţională, iar UE nu reprezenta, în optica guvernării de atunci, o instituţie de o importanţă prioritară pentru asigurarea intereselor sale naţionale.

Trebuie menţionat că la această dată deja avusese loc reuniunea consiliului de la Copenhaga, unde a fost luată decizia de a acorda posibilitatea aderării la UE a ţărilor Europei de Est care aveau să corespundă anumitor criterii de compatibilitate (numite „criteriile de la Copenhaga“). Putem doar presupune că referirea la UE în programul de guvernare este un ecou al acestui eveniment european de anvergură.

b) Guvernul Ciubuc I

Spre deosebire de predecesorul său „agrarian“, Guvernul Ciubuc I, instaurat drept consecinţă a victoriei în alegerile prezidenţiale ale lui Petru Lucinschi, nu face nici o referinţă la Uniunea Europeană. Este greu să-ţi dai seama dacă programul politicii externe al Guvernului Ciubuc I neglijează sau, din contra, reflectă Concepţia politicii externe a Republicii Moldova [2]. Enumerarea activităţilor pe plan internaţional, în cadrul Concepţiei, nu permite sesizarea obiectivelor politicii externe a Republicii Moldova, nici care este, în ultimă instanţă, opţiunea politică a ţării. Astfel, această Concepţie este supusă unei permanente interpretări, iar priorităţile politicii externe pot fi deduse în mod indirect prin analiza formulărilor din texul programului de guvernare. Ne putem întreba numai dacă lipsa unei opţiuni clar formulate în Concepţia politicii externe a Republicii Moldova nu este, totuşi, o opţiune. Unicul loc unde am fi putut presupune că este vorba şi despre UE sunt pasajele cu referinţă la „alte organisme regionale şi subregionale“, şi aceasta în ciuda faptului că în volum textual programul este mult mai „elaborat“. În schimb, sunt mai desfăşurat expuse acţiunile de lărgire şi dezvoltare a relaţiilor în cadrul CSI:

De asemenea, se vor intensifica în continuare relaţiile cu ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente în vederea depăşirii crizei social-economice, dezvoltării legăturilor economice şi comerciale pe baza principiilor de egalitate şi avantaj reciproc. De asemenea, se vor depune eforturi în vederea extinderii relaţiilor economice în cadrul Comunităţii Statelor Independente, Uniunii Economice a bazinului Mării Negre, Iniţiativei Central-Europene, Iniţiativei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, Organizaţiei Mondiale de Comerţ, agenţiilor şi instituţiilor specializate ale ONU, Cooperării în bazinul Dunării etc. Republica Moldova va tinde să folosească experienţa şi resursele acestora şi ale altor organizaţii internaţionale, regionale şi subregionale pentru dezvoltarea sa economică şi socială.

Elementul principal care poate atrage atenţia este pasajul referitor la relaţiile Republicii Moldova cu Rusia, care este declarată unul din partenerii noştri strategici:

Luînd în considerare particularităţile dezvoltării istorice şi situaţia geopolitică a Republicii Moldova, sunt considerate drept prioritare relaţiile cu ţările vecine România şi Ucraina, precum şi cu unul din partenerii noştri strategici – Rusia.

Avem o formulare de strategie a politicii externe în cele mai bune tradiţii demagogice. Ucraina şi România ar trebui să se simtă pe de o parte „admonestate“, iar pe de altă parte – factori geopolitici negativi, o dată ce, în baza considerentelor „dezvoltării istorice şi situaţiei geopolitice“, Federaţia Rusă este plasată în rîndul partenerilor strategici, iar ceilalţi parteneri strategici sunt indescifrabili. În ansamblu, capitolul referitor la politica externă spune următoarele:

Strategia şi orientările principale ale politicii externe a Republicii Moldova – stat suveran, independent şi neutru – vor rămîne neschimbate. Accentul în realizarea acţiunilor concrete pe plan extern va fi pus pe caracterul lor pragmatic şi realist. Pornind de la prevederile Constituţiei şi Concepţiei politicii externe a Republicii Moldova, Guvernul va activa în direcţia creării condiţiilor externe favorabile consolidării independenţei şi suveranităţii statului, asigurării integrităţii teritoriale şi afirmării ţării în calitate de factor de stabilitate pe plan regional.

Luînd în considerare particularităţile dezvoltării istorice şi situaţia geopolitică a Republicii Moldova, sunt considerate drept prioritare relaţiile cu ţările vecine România şi Ucraina, precum şi cu unul din partenerii noştri strategici – Rusia. Vor fi întreprinse măsuri concrete în vederea consolidării cadrului juridic al relaţiilor cu aceste ţări. O atenţie deosebită se va acorda colaborării mai active cu statele puternic industrializate – SUA, Canada, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Olanda şi Japonia –, ţinînd cont de ponderea lor în dezvoltarea economiei mondiale şi sprijinul pe care îl acordă ţării noastre la consolidarea proceselor de democratizare şi reformare a economiei. O altă direcţie importantă va fi dezvoltarea relaţiilor cu ţările Europei Centrale şi de Est, ţările baltice şi scandinave, avînd în vedere că experienţa lor în edificarea statului de drept, tranziţia la economia de piaţă şi integrarea în structurile internaţionale prezintă un interes deosebit pentru ţara noastră. De asemenea, se vor intensifica în continuare relaţiile cu ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente în vederea depăşirii crizei social-economice, dezvoltării legăturilor economice şi comerciale pe baza principiilor de egalitate şi avantaj reciproc. În raporturile cu ţările Asiei, Africii şi Americii Latine va fi extinsă colaborarea bazată pe principiile avantajului economic şi pragmatismului politic, în primul rînd, cu China, Turcia, Israel, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Coreea de Sud, Argentina, Chile, Mexic, Brazilia etc.

În scopul accelerării procesului de integrare plenară şi activă în structurile internaţionale, vor fi intensificate relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Consiliul Europei. De asemenea, se vor depune eforturi în vederea extinderii relaţiilor economice în cadrul Comunităţii Statelor Independente, Uniunii Economice a bazinului Mării Negre, Iniţiativei Central-Europene, Iniţiativei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, Organizaţiei Mondiale de Comerţ, agenţiilor şi instituţiilor specializate ale ONU, Cooperării în bazinul Dunării etc. Republica Moldova va tinde să folosească experienţa şi resursele acestora şi ale altor organizaţii internaţionale, regionale şi subregionale pentru dezvoltarea sa economică şi socială.

Conform concepţiei neutralităţii permanente, care este în curs de elaborare şi va fi prezentată Parlamentului Republicii Moldova spre adoptare, se vor întreprinde acţiuni în vederea obţinerii acordului din partea unor ţări de a deveni state-garant şi recunoaşterii neutralităţii Republicii Moldova în cadrul principalelor organizaţii internaţionale. Cooperarea cu Alianţa Nord-Atlantică se va desfăşura în conformitate cu Planul individual din cadrul Parteneriatului pentru Pace.

În scopul păstrării şi îmbogăţirii patrimoniului cultural şi spiritual naţional, dezvoltării relaţiilor dintre instituţiile ştiinţifice şi de învăţămînt din ţară şi centrele respective de peste hotare, va fi dinamizată prezenţa Republicii Moldova în viaţa spirituală a comunităţii internaţionale, fiind intensificate contactele cu UNESCO, Uniunea Latină, Mişcarea Francofonă etc.

Se vor lua măsuri în vederea perfecţionării mecanismului de promovare a politicii externe prin intensificarea rolului coordonator al Ministerului Afacerilor Externe, în special în ceea ce priveşte elaborarea, încheierea şi realizarea acordurilor bilaterale, constituirea unui Fond naţional de susţinere a diplomaţiei Republicii Moldova. Se va consolida cadrul juridic al activităţii Ministerului Afacerilor Externe prin adoptarea unor acte legislative, în primul rînd, cu privire la serviciul diplomatic şi consular, serviciul Protocolului de Stat. Vor fi deschise misiuni diplomatice în ţările de importanţă prioritară şi se vor lua măsuri în vederea sporirii eficienţei celor deja existente. O altă direcţie de activitate o va constitui restructurarea şi alocarea unor fonduri suficiente activităţii Ministerului Afacerilor Externe. În scopul organizării unei transparenţe a politicii externe, pe lîngă Ministerul Afacerilor Externe va fi creat un consiliu consultativ, format din personalităţi politice marcante, reprezentanţi ai partidelor şi mişcărilor social-politice din Republica Moldova.

„Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova

pentru perioada ianuarie 1997–martie 1998“

Deşi opţiunea politicii externe pare să fie clar formulată, o întrebare totuşi se impune. Şi anume, cum, în baza căror criterii şi care este semnificaţia noţiunii de „partener strategic“ pentru Moldova, mai ales dacă trupele militare ale acestui partener strategic nu părăsesc teritoriul ţării?

În contradicţie cu programul de guvernare, în această perioadă autorităţile Republicii Moldova adresează către UE mesaje care exprimă dorinţa noastră de a obţine statutul de membru-asociat către anul 2000 şi, respectiv, solicitarea de iniţiere a negocierilor pentru semnarea Acordului de Asociere la UE. Răspunsul din partea UE nu putea fi decît unul rezervat. Republicii Moldova i s-a sugerat că pe ordinea de zi în relaţiile sale cu UE este, în primul rînd, implementarea, înainte de toate, a Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), precum şi a Acordului Interimar privind comerţul între Republica Moldova şi UE. Poziţia UE se justifică, desigur, nu numai prin conţinutul programului de guvernare. Chiar şi o analiză superficială a contactelor internaţionale (vizite oficiale, declaraţii, luări de poziţie ale oficialităţilor etc.) la nivel înalt, înregistrate de reprezentanţii Republicii Moldova, denotă preponderenţa netă a spaţiului CSI, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este în totală conformitate cu programul de guvernare. Putem afirma că Occidentul deja începuse să aibă dubii faţă de „prodemocratismul“ şi „proeuropeismul“ Republicii Moldova şi să ia în calcul, în primul rînd, acţiunile noastre şi numai după aceasta intenţiile declarative.

c) Guvernul Ciubuc II

Guvernarea Ciubuc II se produce în condiţii absolut noi – drept urmare a alegerilor parlamentare din martie 1998 şi constituirea ADR (Alianţa pentru Democraţie şi Reforme). Noua majoritate parlamentară, deşi a fost nevoită să menţină în fruntea Guvernului şi a MAE aceleaşi persoane, a modificat radical atît programul politicilor publice interne, cît şi cel al politicii externe. Comparativ cu prevederile programului Ciubuc I în domeniul politicii externe, Guvernul Ciubuc II poate fi considerat drept diametral opus. Capitolul respectiv al programului de guvernare conţine un compartiment separat, dedicat integral problemei integrării europene. Pentru prima dată într-un program de guvernare votat în Parlamentul Republicii Moldova s-a stipulat că integrarea europeană este un obiectiv strategic al politicii externe a Republicii Moldova, fiind aduse motivarea şi paşii necesari de întreprins întru realizarea acestui scop:

Orientările fundamentale ale politicii externe a Republicii Moldova, aşa cum acestea au fost formulate în concepţia politicii externe, derivă din interesele naţionale vitale şi vor fi promovate în continuare.

În acelaşi timp, priorităţile politicii externe vor fi nuanţate şi adaptate în funcţie de evoluţiile internaţionale cu impact direct şi indirect asupra Republicii Moldova şi în concordanţă cu interesele specifice ale ţării.

Priorităţile principale ale Guvernului în domeniul politicii externe în perioada 1998–2001 sunt următoarele:

Consolidarea independenţei şi suveranităţii ţării

 Luînd în considerare fenomenele globalizării şi regionalizării, precum şi procesele integratorii care marchează profund sistemul relaţiilor inter­na­ţio­nale, Guvernul se va conduce în activitatea sa de strategii adecvate în vederea compatibilizării proceselor interne cu cele externe, astfel încît să nu se aducă prejudiciu caracteristicilor principale ale independenţei şi suveranităţii ţării.

 În scopul asigurării integrităţii teritoriale a ţării, Guvernul îşi va intensifica eforturile pe plan extern în vederea facilitării reglementării situaţiei con­flic­tua­le din raioanele de est. Pentru a dinamiza procesul de negocieri asupra viitorului statut al Transnistriei, se va acţiona în vederea eficientizării serviciilor de mediere oferite de Federaţia Rusă, Ucraina, OSCE şi alte organisme internaţionale cu autoritate. Se va urmări ca acordarea serviciilor de mediere şi funcţionarea mecanismului politic de garanţii, care va fi constituit, să aibă loc în strictă conformitate cu principiile fundamentale de drept internaţional.

 Vor fi continuate demersurile politico-diplomatice, atît pe plan bilateral, cît şi pe plan multilateral, în vederea urgentării retragerii necondiţionate, complete şi ordonate a trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova.

 Vor fi depuse eforturi susţinute în vederea edificării unui mecanism viabil de asigurare a securităţii statului, luîndu-se în considerare statutul de neutra­li­ta­te permanentă a ţării, declarat în Constituţia Republicii Moldova.

 În scopul consolidării securităţii economice a ţării, se va acţiona în vederea reducerii dependenţei unilaterale de furnizorii agenţilor energetici şi materiei prime.