Evoluţia cadrului politic

Republica Moldova şi integrarea europeană

Integrarea ţării în Uniunea Europeană este un obiectiv strategic al politicii externe a Republicii Moldova. Această orientare este determinată de factorii obiectivi ai edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi angajării în spaţiul european de securitate şi stabilitate.

În scopul realizării obiectivului de integrare în Uniunea Europeană, Guvernul va acţiona în vederea:

 elaborării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de integrare în Uniunea Europeană;

 constituirii unui comitet interministerial pentru integrare europeană, precum şi a unui departament pentru integrare europeană cu atribuţii de coordonare pe plan intern a procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, inclusiv avizarea asupra compatibilităţii actelor normative naţionale cu cele comunitare;

 realizării întocmai a prevederilor acordului de parteneriat şi cooperare;

 intensificării demersurilor politico-diplomatice în favoarea demarării negocierilor privind asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Cooperarea bilaterală

 Evaluarea realistă şi echilibrată a relaţiilor bilaterale ale Republicii Moldova cu alte state şi promovarea acestora în baza unor programe coerente care să ţină cont de interesele naţionale specifice pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi de priorităţile şi interesele partenerilor noştri. În contextul promovării relaţiilor externe o atenţie deosebită va fi acordată „diplomaţiei economice“.

 Aprofundarea şi diversificarea raporturilor de parteneriat cu statele vecine România şi Ucraina, inclusiv prin definitivarea cadrului juridic bilateral. Imprimarea unui conţinut concret cooperării trilaterale dintre Republica Moldova, România şi Ucraina şi valorificarea activă a euroregiunilor şi zonelor economice libere.

 Dezvoltarea în continuare a relaţiilor constructive cu Federaţia Rusă şi utilizarea deplină a potenţialului de colaborare cu această ţară, acordîndu se, totodată, o atenţie deosebită problemei determinării în viitorul apropiat a poziţiei cu privire la tratatul bilateral moldo-rus.

 Adîncirea şi diversificarea relaţiilor cu SUA şi efectuarea demersurilor politico-diplomatice pe lîngă administraţia americană în vederea includerii Republicii Moldova în planul de acţiune pentru Europa de Sud-Est.

 Lărgirea şi adîncirea relaţiilor cu statele din Europa Occidentală, îndeosebi cu Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie, care pot sprijini eficient Republica Moldova în vederea realizării cu succes a reformelor politice şi economice şi integrării sale în structurile europene şi internaţionale.

 Diversificarea şi permanentizarea raporturilor cu ţările baltice şi cele din Europa Centrală, ţări cu care împărtăşim valori şi aspiraţii comune.

 Iniţierea unei colaborări reciproc avantajoase cu ţările din Asia, Africa şi America Latină şi diversificarea relaţiilor bilaterale existente (China, Japonia, Coreea de Sud etc.).

 Intensificarea raporturilor cu statele din Caucaz şi Asia Centrală şi aprofundarea cooperării în domeniile economic, comercial, energetic şi transporturi (participarea la proiectul TRASEKA).

Cooperarea multilaterală

 Definirea pragmatică a obiectivelor şi intereselor specifice ale Republicii Moldova vizavi de activitatea în cadrul organismelor internaţionale şi iniţiativelor regionale la care Moldova este parte sau intenţionează să devină parte şi transpunerea în practică a acestora printr-o activitate coerentă şi coordonată.

 Îmbogăţirea conţinutului concret al participării Republicii Moldova în cadrul activităţii ONU, OSCE şi Consiliului Europei şi asumarea alături de alte ţări a rolului de „producător de securitate“ prin participarea la operaţiuni de menţinere a păcii care se desfăşoară cu mandatul ONU şi diversificarea participării în cadrul Parteneriatului pentru Pace. Adîncirea cooperării pe toate planurile în cadrul organismelor regionale şi subregionale facilitează procesele de integrare europeană (CEMN, SEI, CEI etc.) .

 Aprofundarea şi diversificarea relaţiilor în cadrul CSI în domeniul economico-comercial, accentul în acest sens urmînd a fi pus pe aspectul bilateral al acestor raporturi.

 Pregătirea temeinică a fiecărei etape de negocieri în procesul de aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului şi relansarea demersurilor politico-diplomatice în vederea aderării ţării la CEFTA. Supunerea unui control riguros a îndeplinirii angajamentelor politice şi financiare ale Republicii Moldova care rezultă din calitatea ei de membru al diverselor organisme şi convenţii internaţionale.

„Programul de activitate al Guvernului

Republicii Moldova pentru anii 1998–2001“

Atribuirea statutului de „obiectiv strategic“ dezideratului de integrare europeană „materializează“ concomitent retragerea acestuia pentru Rusia, fapt ce ar fi trebuit considerat drept o turnură radicală în politica externă a RM. Au fost schimbate accentele, inclusiv în cadrul relaţiilor Moldova–CSI, acordîndu-se prioritate relaţiilor bilaterale între ţările membre ale CSI:

Aprofundarea şi diversificarea relaţiilor în cadrul CSI în domeniul economico-comercial, accentul în acest sens urmînd a fi pus pe aspectul bilateral al acestor raporturi.

Într-o perspectivă absolut nouă sunt plasate relaţiile cu ţările vecine – România şi Ucraina. Pentru prima dată Moldova subordonează relaţiile cu vecinii săi, prin prisma unor proiecte regionale, şi anume, euroregiunile, obiectivului integrării europene:

Aprofundarea şi diversificarea raporturilor de parteneriat cu statele vecine România şi Ucraina, inclusiv prin definitivarea cadrului juridic bilateral. Imprimarea unui conţinut concret cooperării trilaterale dintre Republica Moldova, România şi Ucraina şi valorificarea activă a euroregiunilor şi zonelor economice libere. Şi în continuare: Adîncirea cooperării pe toate planurile în cadrul organismelor regionale şi subregionale facilitează procesele de integrare europeană (CEMN, SEI, CEI etc.).

La fel, într-o perspectivă nouă au fost plasate şi relaţiile bilaterale, fiind în corelare cu obiectivul integrării europene:

Lărgirea şi adîncirea relaţiilor cu statele din Europa Occidentală, îndeosebi cu Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie, care pot sprijini eficient Republica Moldova în vederea realizării cu succes a reformelor politice şi economice şi integrării sale în structurile europene şi internaţionale.

Rezultatele alegerilor parlamentare din martie 1998, în special crearea ADR, au făcut posibilă nu numai revizuirea programului de politică externă (şi o interpretare nouă a Concepţiei Politicii Externe), dar şi obţinerea unor rezultate concrete în implementarea lor. Este vorba, în primul rînd, de ratificarea de către ţările membre ale UE şi intrarea în vigoare a APC. Fără existenţa ADR acest lucru, în opinia noastră, ar fi fost imposibil.

d) Guvernul ADR sau Guvernul Sturza

Evoluţia politică din cadrul ADR a culminat, din punct de vedere politic, cu formarea Guvernului Sturza, constituit în baza unei formule absolut noi – „Algoritmul Politic“. Este guvernul care s-a afirmat drept un guvern proeuropean (de fapt, unicul), iar proeuropeismul a jucat un rol important în soarta sa. Nu este exclus că demiterea ulterioară a Guvernului ADR a servit drept hîrtie de turnesol în materie de „pro­euro­peism“ al forţelor politice din Republica Moldova.

Însuşi titlul programului de guvernare se declara a fi axat pe dezideratul integrării europene: „Supremaţia legii, revitalizare economică, inte­grare europeană“. Este un program, într-un anumit sens, novator, deoarece, în opinia noastră, este primul program de guvernare care se prezintă sub o formă po­litică – ca o „Concepţie Politică“. Este o schimbare importantă, deoarece însăşi forma prezentării programului denotă o „mutaţie“ politică ce este mult mai aproape de o formă şi de un conţinut european. Cel puţin în domeniul politicii externe, putem vorbi despre o claritate şi, ceea ce este mai important, despre o coerenţă. Capitolul „Politică externă“ este debarasat de paleta extrem de largă a relaţiilor externe tip „tous azimuts“.

Frontul de activitate al MAE şi al Guvernului este redus şi concentrat într-o singură direcţie – integrarea europeană. Iar subcapitolul dedicat acestei probleme, chiar în titlul său, menţionează în mod expres acest lucru:

Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Integrarea ţării în Uniunea Europeană este obiectivul strategic principal al politicii externe a Republicii Moldova. Această orientare este determinată de factorii obiectivi ai edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi angajării în spaţiul european de securitate şi stabilitate. În scopul realizării obiectivului de integrare în Uniunea Europeană Guvernul va acţiona în vederea:

 elaborării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de integrare în UE; implementării cu stricteţe a prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare;

 intensificării demersurilor politico-diplomatice în favoarea demarării negocierilor privind asocierea Republicii Moldova la UE, încheierii unui Acord de Liber Schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi obţinerii din partea UE a unui regim de vize favorabil pentru cetăţenii Republicii Moldova.

În scopul promovării unei politici guvernamentale coerente de integrare în UE se va urmări cu stricteţe ca angajamentele asumate pe plan extern să nu contravină exigenţelor UE pentru ţările aspirante la integrare.

Ultima frază din subcapitolul menţionat este, în opinia noastră, centrală, deoarece subordonează, practic, întreaga activitate în domeniul politicii externe dezideratului integrării europene. În mod logic, capitolul „Politică externă“ nu conţine nici o referinţă la CSI. Iar referinţa la relaţiile cu Federaţia Rusă este făcută în contextul „reglementării situaţiei conflictuale din raioanele de est ale republicii“ şi în contextul conformităţii serviciilor de mediere din partea ţărilor mediatoare, inclusiv a Rusiei, cu normele internaţionale:

Pentru a dinamiza procesul de negocieri asupra viitorului statut, se va acţiona în vederea eficientizării serviciilor de mediere oferite de Federaţia Rusă, Ucraina, alte state, precum şi OSCE sau alte organisme internaţionale cu autoritate. Se va urmări ca acordarea serviciilor de mediere şi funcţionarea mecanismului politic de garanţii care va fi constituit să aibă loc în strictă conformitate cu principiile fundamentale de drept internaţional.

O reuşită a programului dat, pe lîngă coerenţa logică în expunerea priorităţilor politicii externe, este, în opinia noastră, şi cea politică :

Orientările fundamentale de politică externă a Republicii Moldova, care derivă din interesele naţionale vitale de edificare a unui stat independent, prosper şi democratic, integrat plenar în structurile europene, vor fi menţinute şi promovate în continuare.

Există şi o logică „semantică“ în utilizarea noţiunilor. Din perioada „afirmării independenţei şi a suveranităţii“, în discursul politic s-a încetăţenit o formulă foarte generală – integrarea în „structurile europene şi internaţionale“. Pentru perioada menţionată era vorba despre aderarea noastră la Consiliul Europei, OSCE şi la un şir de alte organisme paneuropene şi internaţionale, fiind apoi utilizată şi în contextul integrării europene propriu-zise. Această confuzie perpetuează pe parcursul anilor (chiar şi în prezent), vorbindu-se despre integrarea europeană într-un sens general (de integrare în „structurile internaţionale“), ca despre ceva foarte larg, echivalent cu recunoaşterea „tot mai largă a statalităţii“ sau aderarea Republicii Moldova la noi instituţii şi organisme internaţionale. Această confuzie are anumite consecinţe politice. În primul rînd, însuşi Occidentul este derutat de mesajul nostru proeuropean. Dar cel mai grav lucru este că opinia publică din Moldova nu-şi poate formula o noţiune clară despre fenomenul de integrare europeană. Anume datorită acestei confuzii este posibilă actualmente şi dilema aflării noastre concomitente în „structurile europene“ şi în CSI.

Revenind la programul Guvernului Sturza, citim:

Orientările fundamentale de politică externă a Republicii Moldova, care derivă din interesele naţionale vitale de edificare a unui stat independent, prosper şi democratic, integrat plenar în structurile europene, vor fi menţinute şi promovate în continuare.

În acelaşi timp, luînd în considerare fenomenele globalizării şi procesele integratorii care marchează profund sistemul relaţiilor internaţionale, Guvernul se va conduce în activitatea sa de strategii adecvate în vederea compatibilizării proceselor interne cu cele externe, astfel încît să nu se aducă prejudiciu caracteris­ti­cilor principale ale independenţei şi suveranităţii ţării.

Priorităţile principale ale Guvernului în domeniul politicii externe în perioada 1999–2002 sunt următoarele:

1. Consolidarea independenţei ţării

 În scopul asigurării integrităţii teritoriale a ţării, Guvernul va intensifica eforturile pe plan extern în vederea reglementării situaţiei conflictuale din raioanele de est. Pentru a dinamiza procesul de negocieri asupra viitorului statut, se va acţiona în vederea eficientizării serviciilor de mediere oferite de Federaţia Rusă, Ucraina, alte state, precum şi OSCE sau alte organisme internaţionale cu autoritate. Se va urmări ca acordarea serviciilor de mediere şi funcţionarea mecanismului politic de garanţii care va fi constituit să aibă loc în strictă conformitate cu principiile fundamentale de drept internaţional.

 Vor fi continuate demersurile politico-diplomatice atît pe plan bilateral, cît şi pe plan multilateral în vederea urgentării retragerii necondiţionate, ordonate şi complete, a trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova. Se va insista asupra necesităţii respectării cu stricteţe a intereselor legitime ale ţării noastre în procesul de negociere a Tratatului FACE.

2. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană

Integrarea ţării în Uniunea Europeană este obiectivul strategic principal al politicii externe a Republicii Moldova. Această orientare este determinată de factorii obiectivi ai edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi angajării în spaţiul european de securitate şi stabilitate. În scopul realizării obiectivului de integrare în Uniunea Europeană Guvernul va acţiona în vederea:

 elaborării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de integrare în UE; implementării cu stricteţe a prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare;

 intensificării demersurilor politico-diplomatice în favoarea demarării negocierilor privind asocierea Republicii Moldova la UE, încheierii unui Acord de Liber Schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi obţinerii din partea UE a unui regim de vize favorabil pentru cetăţenii Republicii Moldova.

În scopul promovării unei politici guvernamentale coerente de integrare în UE, se va urmări cu stricteţe ca angajamentele asumate pe plan extern să nu contravină exigenţelor UE pentru ţările aspirante la integrare.

Cooperarea bilaterală va fi orientată spre:

1) evaluarea realistă şi echilibrată a relaţiilor bilaterale ale Republicii Moldova cu alte state şi promovarea acestor relaţii în baza unor programe coerente care să ţină cont de interesele naţionale specifice pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi de priorităţile şi interesele partenerilor noştri;

2) aprofundarea şi diversificarea raporturilor de parteneriat cu România şi Ucraina, inclusiv prin definitivarea cadrului juridic bilateral. Imprimarea unui conţinut concret cooperării trilaterale dintre Republica Moldova, România şi Ucraina şi valorificarea activă a euroregiunilor şi zonelor libere;

3) adîncirea şi diversificarea relaţiilor cu SUA şi valorificarea deplină a prevederilor planului bilateral de acţiuni;

4) lărgirea şi adîncirea relaţiilor cu statele din Europa Occidentală, îndeosebi cu Germania, Franţa, Olanda, Italia şi Marea Britanie, care pot sprijini eficient Republica Moldova în vederea realizării cu succes a reformelor politice şi economice şi integrării sale în structurile europene şi internaţionale;

5) diversificarea şi permanentizarea raporturilor cu ţările baltice şi din Europa Centrală, ţări cu care împărtăşim valori şi aspiraţii comune;

6) iniţierea unei colaborări reciproc avantajoase cu ţările din Asia, Africa şi America Latină şi diversificarea relaţiilor bilaterale existente (China, Japonia, Coreea de Sud etc.);

7) intensificarea raporturilor cu statele din Caucaz şi Asia Centrală şi apro­fun­darea cooperării în domeniile economic, comercial, energetic şi transporturi.

În domeniul cooperării multilaterale se va trece la:

1) definirea obiectivelor şi intereselor Republicii Moldova în cadrul organis­me­lor internaţionale şi iniţiativelor regionale la care Moldova este parte sau intenţionează să devină parte şi transpunerea în practică a acestora printr-o activitate coerentă şi coordonată;

2) îmbogăţirea conţinutului concret al participării Republicii Moldova în cadrul activităţii în ONU, OSCE şi CE şi asumarea alături de alte ţări a rolului de „producător de securitate“ prin participarea la operaţiuni de menţinere a păcii care se desfăşoară cu mandatul ONU şi diversificarea participării în cadrul Parteneriatului pentru Pace;

3) adîncirea cooperării pe toate planurile în cadrul organismelor regionale şi subregionale care facilitează procesele de integrare europeană (CEMN, SECI, CEI, Planul de Acţiuni pentru Europa de Sud-Est etc.);

4) intensificarea demersurilor politico-diplomatice în vederea aderării ţării la CEFTA;

5) exercitarea unui control riguros asupra modului în care sunt onorate angajamentele politice şi financiare ale Republicii Moldova care rezultă din calitatea de stat parte la diverse organisme şi convenţii internaţionale.

„Programul de activitate al Guvernului

Republicii Moldova pentru perioada 1999–2002“

Toate aceste elemente – coerenţa discursului politic, coerenţa acţiunilor politice combinată cu un mod inteligibil în uzanţa noţiunilor în mesajele politice – au favorizat ameliorarea imaginii RM şi au contribuit la animarea relaţiilor cu UE. În mod simbolic destituirea Guvernului ADR s-a produs în ajunul reuniunii Comitetului Guvernamen­tal – moment care părea a fi favorabil pentru acceptarea Moldovei cu drepturi depline în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

O dată cu schimbarea priorităţilor politice, aderarea Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate intrase într-un impas şi devenise foarte incertă.

e) Guvernul Braghiş

Situaţia s-a schimbat, din nou în mod radical, dar în sens invers, o dată cu demiterea Guvernului ADR şi apariţia, prin votarea Guvernului Braghiş, a unei coaliţii Guvernamentale noi – Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) – Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM).

Spre deosebire de ADR, Guvernul PPCD–PCRM a reorientat activitatea pe un tărîm mai vechi „al pragmaticului şi profesionismului“: LEGALITATE, CONSOLIDARE ŞI REFORME – ÎNTRU BUNĂSTAREA NAŢIUNII, distanţîn­du se astfel de formulele „politizate“ şi, prin consecinţă, de prioritatea integrării europene. Textul programului de politică externă devine oarecum misterizat şi adaptat mai degrabă pentru o organizaţie paramilitară paraşutată în terenul inamicului: „În acelaşi timp priorităţile politicii externe vor fi nuanţate şi adoptate în funcţie de evoluţiile internaţionale, cu impact direct sau indirect asupra Republicii Moldova şi în concordanţă cu interesele ţării în vederea edificării unui stat prosper şi democratic“.

Titlul subparagrafului readuce problema integrării europene în albia chestiunilor generale – „Integrarea europeană“, spre deosebire de programul precedent. Prin consecinţă, Uniunea Europeană nu mai prezintă un cadru de stabilitate şi securitate, pierzînd caracterul său strategic. Acest rol este transferat din nou în CSI:

Pentru asigurarea intereselor economice ale ţării, Guvernul va sprijini eforturile orientate spre aprofundarea şi diversificarea relaţiilor derulate în cadrul Comunităţii Statelor Independente în domeniul economico-comercial, în special, pe plan bilateral.

Mai puţin explicabilă, dar prin aceasta foarte semnificativă, este plasarea acestei fraze în încheierea paragrafului destinat problemei integrării Republicii Moldova în UE. În plus, această frază substituie angajamentele luate de fostul guvern de a „urmări cu stricteţe ca angajamentele asumate pe plan extern să nu contravină exigenţelor UE pentru ţările aspirante la integrare“. Interesul naţional este diferit de cel stipulat în programul anterior, fiind redus la termeni generali care nu reflectă angajamentele politice ale guvernării – „Bunăstare şi Prosperitate“. Însuşi conţinutul paragrafului este sec şi foarte puţin convingător. În opinia noastră, existenţa acestui capitol se datorează mai degrabă unei „inevitabilităţi“ pentru Guvernul Braghiş de a lua în calcul factorul UE decît dorinţei sale de a promova o politică proeuropeană în mod real.

Este o situaţie nouă şi radical deosebită. Dacă Guvernele Sangheli şi Ciubuc I nu se simţeau obligate să ia în consideraţie factorul UE, acum acest factor se impune de la sine. Din păcate, această dilemă a fost soluţionată de Guvernul Braghiş printr-o tehnologie „autohtonă“ – prin banalizare. Pe de o parte, este făcută referinţa protocolară la „integrarea europeană“, pe de altă parte, se purcede la o preluare prin inerţie (se trece în revistă) a unor măsuri „integraţioniste“.

În viaţa politică lipsa unei voinţe politice înseamnă totuşi o voinţă politică, deoarece guvernarea comportă nişte rezultate. Anume aceste rezultate reflectă adevărata opţiune politică, exprimată clar şi în programul de referinţă.

Orientările fundamentale ale politicii externe a Republicii Moldova, formulate în Concepţia politicii externe, derivă din interesele naţionale vitale şi vor fi menţinute şi promovate în continuare.

În acelaşi timp, priorităţile politicii externe vor fi nuanţate şi adoptate în funcţie de evoluţiile internaţionale, cu impact direct sau indirect asupra Republicii Moldova şi în concordanţă cu interesele ţării în vederea edificării unui stat prosper şi democratic.

Pentru consolidarea independenţei, suveranităţii ţării şi menţinerea integrităţii teritoriale:

 procesele interne trebuie concertate cu cele externe, astfel încît să nu preju­di­cieze principiile de bază ale independenţei şi suveranităţii ţării.

 Este necesară intensificarea eforturilor în vederea eficientizării serviciilor de mediere în soluţionarea problemei transnistrene oferite de OSCE, Federaţia Rusă, Ucraina, alte state şi organisme internaţionale. Guvernul va supraveghea ca acordarea serviciilor de mediere să se efectueze în strictă conformitate cu principiile fundamentale de drept internaţional.

 Vor fi depuse eforturi sporite în vederea implementării deciziilor OSCE, referitoare la Republica Moldova, adoptate la summit-ul de la Istanbul din 18–19 noiembrie 1999.

Integrarea europeană

Urmînd obiectivul strategic de integrare europeană, Guvernul va acţiona în vederea:

implementării cu stricteţe a prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare;

demarării negocierilor privind crearea Zonei de Liber Schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană;

intensificării demersurilor politico-diplomatice pentru demararea negocierilor privind asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană;

adoptării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de asociere la Uniunea Europeană.

Pentru asigurarea intereselor economice ale ţării, Guvernul va sprijini eforturile orientate spre aprofundarea şi diversificarea relaţiilor derulate în cadrul Comu­ni­tă­ţii Statelor Independente în domeniul economico-comercial, în special pe plan bi­lateral.