Geografie Economica Mondiala
Yüklə 0,99 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tabelul nr. 2 Căi ferate construite la mare altitudine
- Tabelul nr. 4 Tuneluri rutiere de mari dimensiuni
- Tabelul nr. 5 Parcul de autovehicule la 1.01.1996
- Locuitori / autovehicule particulare Autovehicule utilitare (mil.buc.)
- Transporturile navale Navigaţia interioară sau fluvială
- Tabelul nr. 6 Structura traficului maritim de mărfuri (1995 - 1996)
- Total mondial 4 687 4 790
- Tabelul nr. 7 Structura capacităţii navelor pentru transportul de mărfuri (1994)
- Tabelul nr. 8 Flota de transport de mărfuri (1997)
- Tabelul nr. 10 Marile porturi maritime (mil.t, 1994)
Tabelul nr. 1 Tuneluri feroviare de mari dimensiuni
Prin lucrările dificile şi costisitoare au fost trasate căi ferate în zone montane de mare altitudine, în Munţii Anzi, în Munţii Alpi etc. Tabelul nr. 2 Căi ferate construite la mare altitudine
Eurotunelul, construit între Franţa şi Marea Britanie (Coquelles, lângă Frethun şi Cheriton lângă Folkestone), inaugurat la 6 mai 1994, dar intrat în exploatare în 1995, va capta 22% din actualul trafic, foarte intens, peste Marea Mânecii. Tunelul are o lungime de 51,5 km, este parcurs de un tren cu 28 de vagoane (pe care sunt îmbarcate camioanele), care parcurge distanţa în circa 35 de minute în regim de mare viteză, cu 160 km/h. Pe căile ferate, curenţii de transport de mărfuri sunt orientaţi mai ales pe liniile magistrale cu caracter naţional şi internaţional şi pe magistralele transcontinentale. Un volum mare de mărfuri se înregistrează în C.S.I. (2 000 mil.t/km), S.U.A. (1 600 mil.t/km), Marea Britanie (100 mil.t/km), Italia (100 mil.t/km), apoi în China, Canada, Germania, Polonia, Franţa, India etc. Transporturile de pasageri pe calea ferată sunt importante pentru unele ţări cum sunt C.S.I., Japonia, India, China, Franţa, Italia, Germania. În România primele căi ferate s-au construit pe traseele Oraviţa-Baziaş (1856), Jimbolia-Timişoara (1857), Constanţa-Cernavodă (1860), Oraviţa-Anina (1863), Bucureşti-Giurgiu (1869), Burdujeni-Roman (1869) şi Paşcani-Iaşi (1870). Reţeaua feroviară are o lungime de 11 300 km, din care 33% este electrificată. În ţara noastră există o linie îngustă, electrificată în anul 1922 (Arad-Pâncota), iar prima linie ferată cu ecartament normal a fost Câmpina-Braşov, inaugurată în anul 1965. Densitatea reţelei de căi ferate este de 48,1 km la 1 000 km2. Linii de ferry-boat se află între Calafat şi Vidin (Bulgaria) şi Constanţa-Istanbul (Turcia). Cel mai lung tunel de cale ferată se află pe linia minieră Ostra-Leşu Ursului (6 000 m), urmat de Teliu (4 375 m), pe linia Braşov-Întorsura Buzăului, Tălăşmani (3 330 m) pe traseul Galaţi-Bârlad, Romuli-Maramureş (2 388 m), între Salva-Vişeu ş.a. Volumul mărfurilor transportate pe căile ferate române a fost, în 1994, de 300 mil.t, iar numărul pasagerilor de 206 milioane, mai scăzut cu 3,6% faţă de cel înregistrat în 1993. Transporturile rutiere Repartiţia geografică a căilor rutiere este mai echilibrată în comparaţie cu cele feroviare. În anul 1994 lungimea totală a drumurilor modernizate ajunsese la peste 15 milioane km, iar a autostrăzilor la peste 85 000 km. În privinţa densităţii, cele mai mari valori le înregistrează ţările europene: Germania, Franţa, Marea Britanie. Pentru a înlesni legăturile rutiere au fost construite mari poduri şi poduri suspendate, tuneluri pe uscat şi în zonele submarine, multe trasee fiind în zonele muntoase la mari altitudini (5 330 m în Tibet, 4 800 m în Munţii Anzi, 2 770 m în Munţii Alpi), trecând adeseori prin pasuri de mare altitudine: Tangla (4 992 m), Oroya (4 770 m), continuate cu serpentine s-au construit tuneluri rutiere.
În funcţie de destinaţia traficului, căile rutiere se pot clasifica în: autostrăzi, şosele continentale şi transcontinentale, drumuri naţionale, drumuri regionale şi drumuri de interes local. America de Nord, în special S.U.A. şi Canada, deţine cea mai mare reţea de autostrăzi, urmată de Europa (cu Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia). În Asia, cele mai multe autostrăzi sunt în Japonia, dar şi în Arabia Saudită (Jiddah-Mecca), Iraq (Bagdad-Kirkuk). Pe continentul african şoselele modernizate se află în zonele marginale, la Atlantic, Oceanul Indian sau la Marea Mediterană. În Australia, o autostradă uneşte oraşele Perth şi Melbourne, iar în partea centrală a ţării Darwin cu Adelaide. Şoseaua cea mai lungă din lume, de circa 15 000 km, numită şi "Panamericana", se află pe continentele americane. În componenţa ei întră trei sectoare: Alaska Highway (Fairbanks-Seattle), autostrada Pacifică (Seattle-Tucson) şi Carretera Panamericana, care străbate Mexicul, ţările din America Centrală şi America de Sud (până la Puerto Montt, în Chile). Tabelul nr. 5 Parcul de autovehicule la 1.01.1996
Sursa: Images économique du monde, ’98 Transporturile rutiere au preluat o mare parte a transportului de mărfuri în detrimentul căilor ferate. Astfel, în ţările europene 70% din traficul de mărfuri se face pe arterele rutiere. Ţările din Uniunea Europeană au înregistrat un trafic de mărfuri de 583 mil.t. mărfuri şi au fost tranzitate de 719 mil.t. mărfuri, provenind 37% din Germania, 25% din Franţa şi 8% din Italia. Un exemplu concludent îl oferă Franţa, unde 69% din transportul de mărfuri a utilizat căile rutiere; în 1993-1994 teritoriul francez a fost tranzitat de 2 milioane de camioane (din care 45% s-au îndreptat către Spania), al căror tonaj era format în proporţie de 40% din produse agricole şi alimentare, 33% produse industriale şi 13% produse chimice. România are o reţea rutieră de 72 834 km, o autostradă construită în 1972, Bucureşti-Piteşti, de 114 km, şi un alt tronson, Feteşti-Cernavodă, de 18 km, din cadrul autostrăzii nord-sud (TEM), care va traversa ţara pe circa 820 km, pe traseul Nădlac-Timişoara-Craiova-Bucureşti-Lehliu-Feteşti-Constanţa. Densitatea drumurilor este de 30,8 km/100 km2, iar numărul de autovehicule pe km de drum este de 38,2. Pe căile rutiere ale ţării noastre au fost transportate 557 milioane t de mărfuri, reprezentând o creştere faţă de anii precedenţi. Transporturile navale Navigaţia interioară sau fluvială Navigaţia pe fluvii, canale şi lacuri se face cu şlepuri şi vase care ating tonaje diferite, în funcţie de adâncimea şenalului navigabil. Astfel, pe Rhin pot circula nave până la 5 000 tdw, pe Dunăre între 500 şi 1 500 tdw, pe Volga până la 10 000 tdw, iar pe Marile Lacuri din America de Nord, nave de 25 000 tdw. Cele mai importante sisteme de navigaţie naţionale sunt Volga (Rusia), Mississippi (S.U.A.), iar cu caracter internaţional Rhinul, Dunărea, Oder-Elba şi Marile Lacuri-St.Lawrence. În Europa navigaţia fluvială se face şi pe Sena, Tamisa, canalele din Belgia (canalul Albert; porturile Bruxelles, Gand) şi Olanda (canalele Amsterdam-Rhin, Wilhelmina ş.a.; porturile Amsterdam, Utrecht ş.a.). Un trafic deosebit de intens se înregistrează pe fluviul Rhin, navigabil începând de la Basel, datorită cursului său care străbate zone puternic industrializate. În bazinul hidrografic al Rhinului, un trafic ridicat se înregistrează şi pe Main, râu canalizat între Mainz-Bamberg şi continuat, apoi, cu un nou canal, Canalul European de 171 km (între Bamberg şi Kelheim), care leagă Rhinul-Mainul-Dunărea, inaugurat la 25 septembrie 1992. O importanţă deosebită prezintă Dunărea, navigabilă de la Ulm (Germania), cu nave mici, iar de la Regensburg, cu nave de 600 tdw. În sectorul fluvio-maritim (Brăila-Sulina) pot circula nave de 6 000-15 000 tdw. Încheierea lucrărilor la canalul Main-Dunăre şi canalul Dunăre-Marea Neagră au făcut din acest sistem de fluvii şi canale cea mai importantă arteră de navigaţie din Europa. În România transporturile fluviale au înregistrat un trafic de 7,9 mil.t. (1994). Sistemul Mississippi (S.U.A.), format din fluviul cu acelaşi nume, navigabil de la Saint Paul, afluenţii săi Ohio, Missouri, Arkansas, Tennessee, canalul Erie (inaugurat în 1825), canalul Welland prin lacul Ontario (1833) constituie o adevărată axă de legătură între marile câmpii şi sudul maritim. Un trafic mai redus se înregistrează pe fluviile Columbia, Sacramento şi San Joaquin, datorită profilului lor longitudinal foarte neregulat, ceea ce le face navigabile numai pe cursurile inferioare. În S.U.A., transportul fluvial de mărfuri reprezintă 12% din totalul transporturilor. Transporturile maritime Traficul de pasageri, mai ales pe distanţe lungi, a scăzut foarte mult, concomitent cu el şi supernavele destinate acestui scop, astfel că transatlanticele de azi au un tonaj mai mic decât în perioada interbelică (de la 85 000 tdw la circa 40 000 tdw). Traficul de mărfuri a crescut continuu, de la 140 milioane t în 1887 la 3,4 miliarde t în 1980 şi la 4,79 miliarde t în 1996. Tabelul nr. 6 Structura traficului maritim de mărfuri (1995 - 1996)
Fluxurile comerciale cele mai importante se realizează mai ales între trei mari spaţii economice: America de Nord, Asia-Pacific şi Europa Occidentală, care împreună totalizează 80% din schimburile internaţionale. Navele cele mai utilizate sunt cele cu o capacitate sub 50 000 tdw. Tabelul nr. 7 Structura capacităţii navelor pentru transportul de mărfuri (1994)
Sursa : Quid ’98 Flota comercială mondială totaliza, la sfârşitul anului 1994, 694,7 mil. tdw, ceea ce reprezintă o creştere de 1,6% faţă de anul 1993. Principalii deţinători erau ţările dezvoltate, cu 437,8 mil.tdw, reprezentând 68,2% din total, urmate de ţările in curs de dezvoltare cu 149,9 mil.tdw, adică 21,6%. Ţările Europei Centrale şi Estice deţineau numai 5,6% din total, iar statele socialiste din Asia doar 3,2%. Tot ţărilor dezvoltate le revine 55,9% din comerţul mondial al flotei maritime, în timp ce ţărilor în curs de dezvoltare numai 1/3 din comerţul mondial maritim de mărfuri. Tabelul nr. 8 Flota de transport de mărfuri (1997)
Sursa: Quid ’98 La capacităţile existente pentru mărfurile generale se adaugă cele ale tancurilor petroliere, ceea ce modifică mult ordinea de mai sus. Capacitatea flotei comerciale mondiale este alcătuită în proporţie de 60% din nave pentru transportul petrolului. Întreaga activitate de transport maritim este strâns legată de port, un complex de instalaţii pe apă şi uscat care asigură operaţiile de acostare, transbordare a mărfurilor şi pasagerilor, depozitarea şi prelucrarea mărfurilor, aprovizionarea şi repararea navelor. Manipularea mărfurilor se face cu ajutorul macaralelor fixe şi mobile la cheiuri şi dane, a macaralelor plutitoare etc. În multe porturi, în legătură cu spaţiile de depozitare s-au dezvoltat adevărate zone industriale. Porturile americane moderne şi dispunând de spaţii largi pot manipula circa un miliard de tone/an de mărfuri. Cele mai multe sunt specializate pe anumite tipuri de mărfuri: petrol, minereuri, fructe tropicale, containere. Printre marile porturi ale S.U.A., care înregistrează un trafic mai mare de 30 mil. t/an (în total 16) sunt: New York, Hampton Roads, Corpus Christi, New Orleans (la Golful Mexic), pe ţărmul Oceanului Atlantic, Los Angeles pe cel al Pacificului. În Japonia, dintre porturi pe primul loc se situează Keihin, un complex portuar ce cuprinde toate porturile din Golful Tokyo, urmat de Kobe-Osaka, Nagoya ş.a. Cantităţile cele mai mari de mărfuri încărcate/descărcate în porturile maritime au înregistrat Japonia (800 mil.t), S.U.A. (650 mil.t), Marea Britanie (350 mil.t), Germania (300 mil.t), Franţa, Olanda, Australia, Canada etc. Tabelul nr. 10 Marile porturi maritime (mil.t, 1994)
Yüklə 0,99 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||