Georges Dumezil

Nora, către soacră: Dormi, dormi, prinţesa mea, dormi, dormi, prinţesă mamă.

Narţii au plecat în expediţie.

Dacă aduc ceva, îţi voi da să mănânci.

Dar dacă nu dormi, bătrâna mea mamă, îi voi pune să te ducă la Aleg -i

* Aluzie la comedia cu acest nume scrisă de Aristofan (~445-386 i.e.n.)-

63 Cartea citată mai sus, p. 323, n. 29 d. ce 54 Şi aceste texte mi-au fost comunicate de Kube Şaban; el le notase în Iordania din gura unui rkez (şepsug) care spunea că are 99 de ani.

I Mit şi epopee Urina: Nu pune să mă ducă la Aleg; -U Ah, prinţesa mea de aur!

Acolo ei omoară pe bătrâni (aS' zxer3-y $'awsk' sz'sx) Eu, vai când eram tânără noră, cu pâine bună şi cu bune boabe uscate o îmbuibam pe prinţesa mamă a mea 1 altă scenetă comică îi pune să dialogheze pe bătrânul Cary^z cu soţia trână: ătrâna: Ce noră rea care mă necăjeşte! Ah, Calfei 1 Numai de nu te-ar duce la Aleg'-i! Pe cel pe care-l duc la Aleg'-i (Aleg' adez aharer), ei îl aruncă din vârful muntelui în valea lui Yanj'„} ' [= Zelencuk] (Ysnf'aj'eshe S'aradzzx3) ' otul: Tacă-ţi gura odată, tu!

Dacă n-au de gând să mă ducă, tu vei face în aşa fel că ei mă vor lua (samahaS tmsy syabyehai t)! Ceea ce repeţi deseori se întâmplă', zice-se. Ah, dacă aş fi putut să scap de lângă tine o dată şi bine 1 (Oamenilor care vin tocmai ca să-l ia): Colţilor fiarelor sălbatice daţi-mă să mă roadă 1 îotărârea este luată de Aleg'-i într-o şedinţă specială a adunării, care se nă 'adunarea uciderii bătrânilor' (zgW9k'-xase). Altă povestire asupra) r Cgry°gz relatează ultima lor ceartă:

^apul adunării omorâtorilor de bătrâni întrebă:

— Care din voi doi este mai bătrin?

— Baba, fireşte, este mai bătrlnă, spuse Cat^z între dinţi. Atunci bătrânica nu mai suportă icni Într-un şuvoi de vorbe, zvârcolindu-se cât pe ce să rupă curelele leagănului.

— Ah, m-a bătut Dumnezeu. Cum poţi vorbi aşa cum vorbeşti tu? Când vine vremea să orât, el zice că eu sunt mai bătrină. Dar când este vremea de altceva (adică a cadourilor),! Că el este mai bătrân (W3k'a sy'em ys-y'em se ssnahazew, nem.3l'3m ys-y'em yei nahzzew! Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la dinţii noştri:' dinţii mei încă nu s-au dus, ai lui s-au: două ori, de trei ori.

; ind adunarea se uită la dinţii lor, hotărî că Q3iy03z era mai bătrân. Îl luară, bombănind a. îl puseră să bea mamzsye [specie de bere] şi îl aruncară în valea lui Yanj'aJ.

Ne amintim că, la oseţii de azi, aceste ucideri de bătrâni în casa Alaee-lor sunt înţelese ca rezultat al unor comploturi răutăcioase, nu ca resare a unei datini strămoşeşti, iar tânărul erou care îl salvează pe bătrân binevenit. O povestire din colecţia încă manuscrisă de la Maykop (nr. 74), ită la armenii cerkezizaţi din Kuban şi cu siguranţă de origine cerkeză, pare redea o formă mai arhaică a tradiţiei: omorul este încă cerut de datina i Aleg'-i, dar, din motive legate de împrejurări şi de persoana victimei, ste înţeles totuşi ca o nelegiuire şi răzbunat ca atare, iar în acelaşi timp na este desfiinţată.

Totalitatea acestor tradiţii asupra Aleg'-ilor şi Aleg'xer-ilor trebuie să n împrumutată de către cerkezi de la oseţi într-o vreme în care serviciul de ma funcţiune' al Alaegatae-lor era încă mai bogat ilustrat şi mai bine cturat decât este astăzi55.

65. Ţf'° P°vestire abzahă (cerkeză occidentală) redată în rusă de A. N. D'jacvkov-TarasoV dzexi', Zapiski Kavkazskago Otdela Imper. Russkago Geograficeskago Obscestva, XXII, 190'

— 32, rezumată în LN, nr. 23 b, p. 83, rolul lui 'Alajuk' (= Alej'aq°e) este încărcat cu îlemente împrumutate de la osetul Celaexsaerton.

7. STRUCTURA NARŢILOR LA TĂTARI.

Tătarii din Piatigorsk, de la care S. Urusbiev a publicat un mănunchi de legende narte în primul volum al celebrului Sbornik Materialov. (1881)5” par să fi pierdut, ca şi cerkezii, familia Boratae-lor. Dimpotrivă, ei au păstrat pe AExsaertaegkatae sub numele de Sxurtuklar (-Iar.

— Ier, sufix al pluralului) şi pe Alaegatae sub cel de Aligler57. Sxurtuklar nu sunt reprezentaţi decât de eroul Uryzmek, despre care se spune în chip ciudat la începutul primei povestiri (p. l): Uryzmek era un om de rând din familia Sxurtuklar şi fiu al lui Sxurtuk.

Însă, crescând printre vitejii narţi, el dădu foarte curând dovadă de îndeinânare la jocuri şi de vitejie în luptă şi deveni prin isprăvile sale cel mai vestit dintre ei. El avea o spadă înfricoşătoare, syrpun, 'care nu ieşea niciodată degeaba din teacă' (p. 6, 41). În generaţia a doua, celălalt mare erou, Sosruko, este şi el, prin adoptare de către Satana, soţia lui Uryzmek, unul din Sxurtuk-i (p.37), ca şi la oseţi.

Specialitatea Aligler-ilor este bine păstrată. Tot la ei au loc marile chefuri ale narţilor (p. 38) şi la ei, iarăşi, se produc minunile butoiaşului numit agun: îl umpleau pe jumătate şi, dacă isprava cu care se lăuda un erou lângă el era adevărată, băutura urca şi se revărsa de trei ori (p. 33). În sfârşit, fu atras la ei bătrânul Uryzmek, pentru 'lichidarea sa' (p. 39).

— În pofida menţinerii particularităţilor acestor două familii, eliminarea Boratae-lor face ca ele să nu mai formeze o structură: ca şi cerkezii, tătarii n-au reţinut, n-au înţeles venerabila tradiţie din care n-au împrumutat decât bucăţi desperecheate.

8. STRUCTURA NARŢILOR LA ABHAZI.

Epopeea abhază a uitat-o în întregime. Narţii săi, toţi narţii săi, cei o sută de narţi, Sasrpq°a şi cei nouăzeci şi nouă de fraţi ai săi – căci acesta este numărul lor – aparţin unei singure familii, ei sunt fiii aceleiaşi mame, Satanay şi, în afară de Sasrpq°a, ai aceluiaşi tată58. Toţi au acelaşi caracter războinic, întrucât trebuie însă să trăiască, ei îşi împart pe deasupra paza diferitelor lor turme, cai, boi, vite mici, dar aceste îndeletniciri secundare nu creează între ei adevărate deosebiri59. Echivalentul lui Nart-amongae subzistă, inclus chiar mtr-un întreg sortiment de vase miraculoase, unelte ale banchetelor şi ale ordaliilor de bravură, însă toate acestea sunt proprietatea comună a narţilor60.

(tm) 'Skazanija o nartskix bogatyrjax u Tătar gorcev Pjatigorskago okruga Terskoj oblasti, Sbornik Materialov. (vezi, mai. Sus, p. 333, n. 39), 1881, II, p. 1 – 42.

57 Am aştepta, potrivit armoniei vocalice, Alyglar; respect transcrierea lui Urusbiev.

58 Prikljiwenija. (vezi, mai sus, p. 323, n. 29 e), p. 15. În afară de lucrările fundamentale ~eluiS. D. Inai-ipa asupra epopeii narte a abhazilor, îndeosebi, Ob Abxazskix nartskix skazanijax yydy Abxazskogo Instituia, XXIII, 1949, p. 86-108 şi Abxazy*, p. 595-604, vezi SX. Salokaja, A-bxazskij narodnyj geroi&eskij epos, 1966, p. 37-108.

69 Prihljulenija. P. 52. 60 Ibid., p. 187-188.

9. STRETTEBA NABŢILOR LA CEfENI ŞI INCTJŞI.

Bvoluţia cea mai remarcabilă este cea care se constată în centrul Caucala ceceni şi la fraţii lor inguşi. La începuturile nartologiei, ea a pus chiar; ă problemă. Rezummd expunerea pe care un inguş, Cax Axriev, o publicase 57061, am scris eu însumi în 193062: fn ţinutul cecen (inguş), fără a fi cu totul anonimi, Njart-ii nu apar decât cu câteva din întâmlor, foarte deformate; şi îndeosebi ei nu mai sunt decât un element secundar într-o mai i construcţie folclorică: inguşii ştiu că, în vremurile vechi, munţii lor erau populaţi de două; îi duşmane, Orxustoy-ii (sau Î'rxstuay-ii) în număr de şaizeci, toţi de aceeaşi origine, eroi dci de o forţă nemaiauzită, mereu în război cu Dumnezeu; şi Njart-ii (sau Nărt-ii), al căror ' nu este precizat, eroi binefăcători, prietenii lui Dumnezeu şi ocrotiţi de el; mai mulţi Orxusideosebi Orzmi, Pataraz fiul lui Xamc, poartă nume vestite de narţi oseţi (Uryzmaeg, Batraz i Xaemyc); cel mai de frunte dintre Orxustoy, Soskan Solsa, 'Solsa (fiu) al lui Soska', nu tul decât osetul Soslan (zis uneori fiu al lui Sosaeg) a cărui naştere şi moarte sunt deopotrivă sale; marele ajutător al Orxustoy-ilor, girtta, care nu este el însuşi nici Orxusto nici Njart, iperă cu Syrdon şi oseţilor şi cu Sirdan al tătarilor. Astfel că avem foarte adesea impresia enii-inguşi, împrumutând nume şi teme, le-au redistribuit pe unele şi le-au regrupat pe celentr-un sistem original, în care Njart-ii propriu-zişi nu mai au partea cea mai fevorabilă.

Semnalam însă că, judecind după o culegere de povestiri publicate mai i, opoziţia dintre cele două grupuri nu era general acceptetă, că personaprincipale erau denumite uneori cu un nume dublu 'Nărt-Ărxsutay-ii' i la singular se întâlneşte chiar 'Nărt-ul Erxust Aii'. Explicaţia, care după câte ştiu n-a fost dată nicicând, este totuşi simplă, te forme, Orxustoy, Ărxstuay (variantele sunt numeroase)63, în care -y este: ele de plural, sunt deformaţii ale numelui oset al AExsaertaegkatae-lor. Ti eroi sunt deci totodată narţi (şi numele dublu Nârt-Ărxstuay este jusit) şi totuşi numai o parte din narţi, deci o parte distinctă a totalităţii (şi iţia dintre Orxustoy şi Njart este întemeiată). Dar iată punctul interepentru ancheta noastră de acum: structurii tripartite i-a fost substituită ructură bipartită. Orxustoy-ii nu mai au în faţa lor decât masa celorlalţi i. în plus, cele două grupuri şi-au dus tipul la extrem: masa narţilor a reunit a totodată trăsăturile primei funcţiuni şi ale celei de a treia, virtutea şiţia, frica lui Dumnezeu şi gustul pentru pacea laborioasă, în timp ce Orxusii, războinici de temut dar nobili şi jucând un rol violent, dar necesar, în state, au evoluat până la briganzi fără scrupule. În legendele osete, unii din- ^Exsaertaegkatae, îndeosebi Batraz, când îi persecută pe 'narţi', apoi Spi-? $G; ennle cereşti, pe care îi face răspunzători pentru uciderea tatălui său, intă, în ce priveşte această familie, germenul însuşi al degradării: Dumnezeu uie să se decidă să pedepsească, să suprime pe eroul excesiv. Însă ideaha compensatoare a Njart-ilor, a acelor narţi care nu erau dintre AExsaerkatae, asocierea în ei a moralului cu economicul nu datorează nimic definir osete ale Alaegatae-lor (simpli tehnicieni ai sărbătoririlor) nici celor ale itae-lor (bogaţi, dar cu un caracter mai curând josnic); această noueste proprie cecenilor şi inguşilor şi a dat noii structuri a personajelor epice o coloratură dualistă, maniheistă: cei 'buni' sunt în luptă cu ce

61, Iz ce&nskix skazanij', Sbornik Svedenij. (vezi, mai sus, p. 329, n. 21), IV, II, ps2LiV, p. 5-6., r0S

— Y este sufixul pluralului 'declinării a patra' din gramatica oficială. Dicţionarul cecen-961 scrie la singular nărtxo, nărt-erstxo; Noxciyn fol'klor, III (vezi, mai sus, p. 323, n. J^ dă variantele cecene: astxo, ărstxo, ărtxo, ertxo, erstxo, erstxo, orxusto pentru inguşul or Cu această cheie trebuie interpretată în întregul ei prezentarea lui Cax Axriev rezumată mai sus64: Toate povestirile şi clntârile inguşilor au drept eroi pe Njart-i şi pe Orxustoy, personaje cu aractere opuse. Cei dinţii sunt prezentaţi ca nişte oameni buni şi morali în cel mai înalt grad – cee3 ce explică de ce cuvântul Njart a devenit la inguşi un apelativ; pentru a face cel mai mare ^logiu unui om, un inguş zice: 'Este Un băiat cumsecade, este bun ca un Njart'. Tradiţia spune că, în vremurile depărtate când trăiau Njart-ii, pământul era atât de binecuvântat că, dacă 11 strângeâi în pumn, curgea din el unt şi că, dacă frigeai o coastă de bou, puteai să hrăneşti cu ea o Întreagă? Rmată. Pe scurt, binecuvlntarea lui Dumnezeii se arăta în toate. În amintirea poporului, jljart-ii sunt consideraţi ca nişte cavaleri, ocrotitori ai celor slabi. Aceasta este cauza luptei lor necontenite împotriva Orxustoy-ilor care, în povestiri, sunt oameni răi, vicleni, pizmaşi. Orxustoy-ii sunt nemaipomenit de puternici şi se arată întotdeauna nesăţioşi să se bată cu oricine, fără ca cel pe care îl silesc să fie adversarul lor să le fi dat cel mai neînsemnat pretext.

Njart-ii credeau în Dumnezeu şi îl adorau. Orxustoy-ii credeau şi ei în Dumnezeu, dar erau mereu în război cu el. Pentru a-i pedepsi, Dumnezeu ridica piedici în calea năzuinţelor şi a Întreprinderilor lor. Dacă Orxustoy-ii semănau grâu, nu creştea decât iarbă pe lanurile lor. Dacă puneau la fiert vânat (căci, după nereuşita lor agricolă, ei încercară să trăiască numai cu carne), el se preschimba chiar în căloare în hoit puturos. Atunci, văzând că lupta era inegală, hotărâră să moară. Ei puseră la topit aramă roşie şi o băură. Astfel pieriră, iar Soskan Solsa fu ultimul care î”i dădu sufletul65.

Cât priveşte pe Njart-i, după sfârşitul Orxustoy-ilor, ei trăiră încă multă vreme şi multe familii inguşe pretind că se trag din ei. Un bătrân ini-a afirmat că el se lega de Njart-i prin intermediul a douăzeci de generaţii.

Pentru a ilustra caracterul şi comportarea Orxustoy-ilor, se poate cita povestirea inguşă privind conflictul care îi opune lui Gorzay, un personaj despre care nu se spune expres că este unul din Njart-i, dar care are cele două caractere ale lor, evlavia şi bogăţia66: E mult de atunci: într-o zi, Orxustoy-ii erau adunaţi şi Soskan Solsa se afla printre ei. Ei cugetau: era oare vreun ţinut în care ei să nu fi mers şi pe care să nu-l fi jefuit? Pe când tăifăsuiau aşa, trecu o văduvă care se dusese să aducă apă de la râu. Fără să vrea, ea auzi ce ziceau ei.

Orxustoy-ii o văzură. 'Fără îndoială, ziseră ei, ea râde de înfumurarea noastră! Du-te, Batoko-

— Sertuko, poate că ea ştie de un ţinut în care n-am fost şi pe care nu l-am prădat?' Batoko-Sertuko păşi către văduvă şi o întrebă dacă nu cumva cunoaştea un ţinut în care Orxustoy-ii nu mai călcaseră. 'Sânt văduvă şi fără tată, zise ea. În caz de nereuşită, Orxustoy-ii mă vor batjocori poate:

: uie îmi va lua apărarea?

— Nu-ţi fie frică, vorbeşte! Ziseră Orxustoy-ii.

— Dincolo de şapte munţi^ este turma lui Gorzay şi Orxustoy-ii n-au dat năvală asupra acestei turme!

— Haidem

: P”I, strigară ei într-un singur glas. Ei se puseră pe drum. Trecură şapte munţi şi văzură iriaşa turmă. 'Ar fi o ruşine pentru noi şi o laşitate să purcedem în taină, zise Soskan Solsa; rebuie să-i dăm de ştire lui Gorzay că Orxustoy-ii sunt pe cale să-i atace turma şi că trebuie să

* Pregătească! Ei trimiseră un vestitor la Gorzay.

, Cum pot ei să-mi atace turma din care sunt luate jertfele pentru Dumnezeu? Eu nu cruţonc pentru a-mi ospăta musafirii. Ar fi o nelegiuire din partea lor. Nu te cred. ', zise Gorzay vestitorului şi-l trimise înapoi.

'Cum am putea să-l convingem că trebuie să pornească la luptă? Zise Soskan Solsa. Îl poate vwge doar nora lui, soţia fiului lui mezin. Ea merge să ia apă de la izvorul unde vine şi el

_ adacă îi va vorbi, el o va crede., Cine din voi este în stare să o amăgească?' întrebă Sosoolsa. – 'Eu „ zise unul dintre Orxustoy numit Taxăako.

Din.

— Vreme dimineaţa, la ceasul rugăciunii, Taxăako merse la izvorul de unde îşi lua Gorzay apa.

SpunPU^iaâ vreme sosi nurlia noră a lui Gorzay. El o apucă şi îi sfâşie veşmintele. Apoi îi zise: aibă' E? Ocruiui tău că Orxustoy-ii şi printre ei Soskan Solsa, vor veni să-i răpească turma cea cu e ' v* el o ameninţă că, dacă nu-i ducea ştirer, va răspândi zvonul că a avut legături vinovate sfj^. Astăzi, zise ea lui Gorzay, unul dintre Orxustoy m-a siluit. Priveşte: veşmintele îmi sunt va fj ţ' El îţi vesteşte să te ţii gata, căci ei o să vină să-ţi atace turma cea albă'. – 'Femeia iftchj^ totdeauna neruşinată Ai pierdut orice ruşine! Cum pot ei să-mi atace turma pe care am t-o ca mulţumită lui Dumnezeu, plăsmuitorul meu şi sfinţilor celor mari? Când ofer o jertfă, '4 p. 339-340.

^Cf. NK, p. 371-373 = LH, 259-261 ('Sfârşitul narţilor'). P. 3„ C^ Axriev, 'Inguşii', Sbornik Svedenij. (vezi, mai sus, p. 329, n. 21), VIII, 1875, 1, 2, ruţ cea mai frumoasă oaie: cine ar privi turma mea cu lăcomie?' Gorzay nu luă în seams: le nurorii sale. Ea se întoarse la izvorul unde o aştepta Taxăako şi îi zise: X-am preveni? Ierul meu despre intenţia Orxustoy-ilor, dar el nu m-a crezut.' Taxă-ko reveni la tovarăşii „- 'Ei, ce-ai făcut?' întrebară Orxustoy-ii. – 'Am aşteptat lângă izvor sosirea nurorii dra '.

Gorzay. Am apucat-o, i-am sfâşiat veşmintele şi i-am poruncit să-i vestească lui Gorzay gânri^1 îoastre. Când s-a întors, mi-a spus că n-a crezut-o!' arj 'Cum să facem ca Gorzay să se pună pe luptă? Ziseră Orxustoy-ii. Ei merseră să c 1 unor păstori. 'Singurul mijloc, ziseră aceştia, este să ucideţi preaiubita pasăre a lui Gor2a stă în vârful turnului său'. Atunci Soskan Sosla se întoarse spre Orxustoy şi îi întrebă: ra^' e voi este cel mai bun ţintaş? – 'Eu! Zise unul din Orxustoy, numit Oruzbi. Încă d Oruzbi merse la casa lui Gorzay şi îi ucise pasărea mult iubită. Gorzay se sculă devreme î tura curţii sale el îşi văzu pasărea cea preaiubită. 'Se pare, zise el, că ei nu vor să mă 1? SP îce 1 îşi înşeuă deci calul, îl încalecă şi se pregăti de luptă împotriva Orxustoy-ilor. El grăi către iceste vorbe: Orxustoy-ii au venit să-mi răpească turma cea albă, din care am oferit întot na lui Dumnezeu şi sfinţilor celor mari oile cele mai bune. Veniţi-mi în ajutor, voi, toţi sfin'. Rugămintea lui fu auzită de Soli, Geniul tunetului. Se ridică o furtună şi toţi locuitorii; ului se apucară să-i urmărească pe Orxustoy. Aceia dintre Orxustoy care ţinteau mai bine au la urmă. 'Trebuie să mergem încet, zise Soskan Solsa, pentru ca Soli să ne ajungă: am rup eu coastele sfântului ăstuia.

Într-adevăr, Soli îi ajunse din urmă. Soskan Solsa îl apucă şi îi rupse un şir de coaste. Fur.

Se potoli. Câştigându-şi libertatea, Soli renunţă să urmărească pe Orxustoy şi vremea se lumină st. În zori Orxustoy-ii se lăsară ajunşi de Gorzay. Soskan Solsa îl apucă, U încătuşa şi-l Wj în cal cu capul întors spre coadă. Apoi îi dădu drumul pe câmpie pentru a-l lăsa pradă batrii oamenilor. În ce-i priveşte pe Orxustoy, ei se întoarseră cu turmele lui Gorzay.

Acesta este, la ceceni şi la inguşi, capătul unei evoluţii care, pornind de la iartiţia osetă, a condus societatea nartă la o bipartiţie esenţialmente morală, clorul cecen păstrează totuşi şi anume în privinţa cumplitului Pataraz, ia unor faze mai puţin avansate ale acestei transfbrmări, sau chiar începutul i evoluţii divergente, în care Orxustoy-ii, sau cel puţin Orxusto-ul Pataraz,: cei care devin mai buni, se moralizează. Avem drept mărturie această cuisă legendă inguşă în care Batraz-ul furios, dezlănţuit, implacabil al oseţiface loc unui erou patetic, care nu acceptă cu resemnare răul pe care îl * prin firea sa şi fără să vrea. Principalele trăsături ale lui Batraz, câteva episoadele ciclului său – trupul său de oţel călit, rugul său, conflictul său Geniul cerealelor – se regăsesc acolo, dar sensul lor este răsturnat: Patanu are decât intenţii bune67.

Într-o zi doi dintre Orxustoy, Solsa şi Pataraz, revenind dintr-o lungă expediţie, cerură ospita e unei sărmane văduve. Ea puse la foc un pic de făină şi trei biete bucăţi de carne de vaca. Doi eroi se îngrijorau deja de o mâncare atât de sărăcăcioasă, când deodată carnea se umflă cât mple o căldare mare, iar făina cât să umple o troacă. Eroii fură uimiţi şi bătrâna le zise: 'Aşa belşugul pe care-l aveam până la naşterea lui Pataraz, fiul lui Xamc: aceste bucăţi de. Carne racă, această făină fuseseră pregătite înainte de ziua aceea nefericită. De când Pataraz a venit urne, tot belşugul s-a dus.'.

Pataraz deznădăjdui auzind asemenea destăinuire: el hotărî să moară. Când se întoarse acasă, inci tuturor locuitorilor de acolo să aducă lemne; făcu cărbuni pe care-i puse grămadă, aŞ623 jur foaie, urcă pe rug şi puse să se dea foc. El se făcu precum oţelul încins, dar numnmci, plin de amărăciune, zise: Aruncaţi-mă în râu, poate că apa îmi va lua sufletulI v ui său nu făcu decât să se călepscă.

Pataraz merse să-l întâlnească pe B etoko-Sertuko, omul de legătură între lumea aceasta ţ altă. El îi ceru să-l ia cu sine în lumea cealaltă. Însă Espor (Geniul sacrificiilor) îi spuse ise înainte de vreme. Pataraz îi ceru ca cel puţin să curme între timp sărăcia cu care Prezehjp urgisea omenirea. Espor se învoi să înlăture o treime din această sărăcie; el o împărţit sub tierodnicie, între vârfurile munţilor, iepe şi femei. Apoi îi zise lui Pataraz să revină înaii'* s sul soarelui. Pataraz se supuse acestei îndrumări, el se întoarse lângă Espor când soarele ^ lucea pe culmi; de aceea ultimele raze ale soarelui sunt numite 'lumina lui Pataraz, I1U mc'.

' LN, p. 72-73, rezumat după Cax Axriev, art. cât. În nota precedentă, p. 35-36.

Vedem, că spre deosebire de cerkezi care n-au păstrat o anumită consistenţă decât familiei Alaegatae-lor, cecenii inguşi au reţinut-o pentru cea a AExsaertaegkatae-lor, mai importantă epic, iar firea războinică, violentă a acestei familii a provocat o reconstrucţie originală a diviziunilor societăţii narte. Dar tripartiţia nu a fost menţinută nici într-un caz nici în altul.

În ce-i priveşte pe kumyki şi popoarele din Daghestanul septentrional, aceştia au fost tot atât de radicali la răsărit ca şi abhazii la apus68: mai mult saiî mai puţin asimilaţi cu uriaşii răufăcători din basme, narţii sunt la ei un grup uniform, o entitate colectivă, fără subîmpărţiri69.

„Ar trebui să se nuanţeze după provincii, dar ar fi fără folos pentru obiectul nostru: în Nartskij Wţ. Actele primului colocviu de nartologie, 1957 (vezi, mai sus, p. 322, n. 29, penultimul alineat), %J? Comunicarea lui U. B. Dalgat asupra legendelor narte din Daghestan (inclusiv kumykii), p. 155-

^, „în 1966 şi 1967, la Istanbul, prietenul meu Georges Şaraşidze a început să noteze, din gura (JJ111 l5ătrân emigrat avar din Caucaz, povestiri păstrând pe seama mai multor narţi, sub nume noi ţ*V1T? * Budar; Imac'), aventuri cunoscute în Osetia şi Circasia (duelul lui Sawsaraq°e cu TotreS; „Unarea micului AS'emez). El se străduieşte să le precizeze sursa, care pare să fie kabardină.

Capitolul III CELE TREI COMORI ALE STRĂMOŞILOR

'

1. TEXT DE REFERINŢĂ (NARTY KADJYTAE) Singura expresie scitică a structurii trifuncţionale care ne este cunoscută 2 legenda şi ritualul obiectelor-talisman. Legendă importantă, întrucât ea ariveşte pe întemeietori sau, cum spune Herodot, originea naţiunii; ritual portant, deoarece el nu poate avea alt scop decât să confirme în fiecare an orea socială, sănătatea acestei naţiuni.

Dat fiind că oseţii (cel puţin oseţii de nord) au păstrat cu fermitate aceeaş nctură la locul de onoare în cadrul în care i-au distribuit pe eroii narfi firesc să se cerceteze dacă nu au păstrat cumva şi amintirea legendei obiectefuncţionale. Prietenii mei şi cu mine n-am omis s-o facem, dar numeroasele egeri de texte publicate de la ocupaţia rusă până la al doilea război mondial conţineau nimic de acest fel. O singură indicaţie fusese relevată de Georges aşidze: în Revista Muzeului din Georgia (Sakartvelos muzeumis moambe), 1925, t p. 222, G. Citaia, vorbind de oseţii care formează majoritatea Dulaţiei din districtul georgian Pilaret, în Kartli de Jos, scrisese:

0 credinţă şi o legendă răspândite la oseţii din Pilaret spun că plugul (k'utani) a fost dat: ct oamenilor de către divinitate (yvtaeba 'lumea divină'): im chip de plug căzu din cer; primu: îl găsi fu un georgian, care alcătui o unealtă identică şi-i învăţă pe alţii să o facă.

Deşi această credinţă actuală nu a fost semnalată chiar în Osetia, nu este ibabil ca oseţii emigraţi în Georgia să fie cei care au născocit-o1. Or, 'plugul jug' este şi unul din obiectele funcţionale căzute din cer în legenda scitica.

Abia în 1959 am remarcat legenda pe care o căutam. Culegerea Narty ka-djypovestiri epice despre narţi, p. 243-248) dăduse recent prima ei varianta) titlul Narty aembyrd ('Adunarea narţilor') sau Nart 6i xuzdaeryl k^ 'rtoj ('Cum au hotărât narţii cine este cel mai bun'2). Se cunoşteau deja, igur, mai multe variante a două povestiri în care, pentru dobândirea un'1 ect preţios, mai mulţi eroi narţi fac o întrecere de lăudăroşenii din care traz iese îndeobşte biruitor. Însă textul cel nou aduce date noi şi foarte imp°r' ite. Mai întâi, el comportă nu numai o singură miză preţioasă, ci mai multe 'c° ri ale strămoşilor', exact trei, a căror provenienţă din nefericire nu es

1 Motivul nu este georgian. După I. Javaxi§vili, Sakartvelos ek'onomiuri ist'oria, 1930, I, P- ^, fără indicare de izvoare, George cel Alb (despre care vezi articolul meu, Tt-ru6i;', Revue, 0. Stoire des religions, CXI, 1935, p. 66-89) este cel care i-a arătat lui Solomon modelul Plug^eo