Georges Dumezil

— Dumnezeu al Dumnezeilor, Doamne! Oriunde s-ar duce vreunul dintre AExsaertaegkatae, fă aşa ca, timp de un an întreg, să nu i se dea mai multă cinstire decât unui câine 1 Cuvântul lor să n-aibă greutate (sae dzurdi kadae kud nae ua); sabia lor tăioasă să nu mai taie (sae kaerdagae hard kud nae bal kaerda); puşca lor, bună trăgătoare, să nu mai lovească ţinta (se ' xsagae topp kud nae bal jesa); calul lor alergător să nu mai alerge (sae ujagae baex kud nae bal uaja) 1 Acesta este drumul cel bun pe care li-l urez!

AExsaertaegkatae ajunseră la Kaenti Saer Xuaendon şi el nu-i luă deloc în seamă. Ei rămaseră în chioşcul oaspeţilor aproape un an fără ca el să vină să-i salute. Şi, fireşte, în cursul acestui an au fost serbări funerare, jocuri de stâlpi, alergări. În calitate? Lor de oaspeţi, li se cuvenea întotdeauna AExsaertaegkatae-lor să înceapă. Ei încercară să vorbească, apoi îşi porniră caii la alergări, apoi traseră la stâlp şi îşi mânuiră săbiile: toate acestea fără nici o izbândă.

Când zilele anului se sfârşiră, ei puseră să alerge calul cel viteaz al lui Uryzmaeg. De astă dată, izbuti ceea ce Uryzmaeg aştepta de la el. Îşi urmări concurenţii, îi smulse unuia o ureche, altuia coada, unui al treilea coama, pe măsură ce-i ajungea şi sosi în frunte cu o zi înainte de clipa hotărâtă. Oamenii fură uimiţi: 'Până acum acest cal nu câştigase nimic şi iată că este cu atit de mult în frunte! Călăreţul lui nu le-o fi făcut vreun rău celorlalţi cai?' Uryzmaeg le zise: 'El a plecat cu o zi după începerea alergării – şi veţi înţelege restul când vor sosi ceilalţi cai!'. Într-adevăr, ei înţeleseră când ceilalţi cai sosiră, unul fără ureche, altul fără coadă. Tot la aceste serbări funerare, în clipa în care jertfea boul, un om mânui cam pripit sabia lui Xaemyc şi îşi tăie picioarele.

Astfel, treburile AExsaertaegkatae-lor începură să se îmbunătăţească. Odată, în chioşcul oaspeţilor, Soslan îşi ascuţea sabia vorbindu-i: 'Mâine dimineaţă voi merge la Kaenti Saer Xuaendon Şi, dacă n-o să mă întrebe pentru ce am venit, te-oi încerca pe gâtul lui! Şi dacă n-ai să i-l tai, te-oi lăsa^ copiilor lui Kaenti Saer ca să le serveşti drept jucărie şi drept cosor! Dacă nu-mi voi ţine cuvântul. Dumnezeu să mă facă să rătăcesc blestemat printre narţi!'.

Cineva auzi aceste cuvinte şi le repetă lui Kaenti Saer Xuaendon. Atunci Dumnezeu îi insuflă teamă şi, dimineaţa, el trimise să-i cheme pe AExsaertaegkatae. Ei se înfăţişară şi el îi întrebă Pentru ce veniseră. Ei răspunseră:

— Boratae ne-au jignit. Ne trebuie ostaşi. Kaenti Saer Xuaendon le zise:

— Mergeţi la porţile de fier ale Muntelui Negru şi vorbiţi-le în limba xati (cotae aemae I a* ^inaebi aefsaen duarmae xatiagau isdzoretae). Ele se vor deschide şi, cât timp n-o să priviţi dărăt, vor ieşi din ele oştiri (ba-uinigom uodzatnaej ma calinmae faestaemae rakaesajtae, ualtimae „Notat aici Kurd-Alaeugon (ci. Forma tătară citată mai sus, p. 331, n. 31); este după câte „'U singurul text care îl alipeşte pe Kurdalaegon la familia Boratae.

3 Obicei de a da la crescut un copil într-o familie străină, ba chiar duşmană (turcă ata-lyk.

Paternitate'). Copilul astfel crescut este numit: osetă qan (cuvânt tătar), kabardă q'an, cerkeză Jejdentală qan, p'°sr (pronunţat p'q'ur); tatăl adoptiv este numit: osetă aemcek, (j) enceg (cuvânt op; 1 caeudzaenaej aefsadtae). Apoi, ele se vor închide. Iar pe deasupra, spuneţi-mi numărul oamenilor din Muntele Negru, ca să ştiu cine va fi ucis şi cine va mai trăi.

AExsaertaegkatae merseră la porţile Muntelui Negru şi porţile se deschiseră. Ei. Se aşternură im şi, în spatele lor, înaintau buluc oştenii. Dumnezeu ştie cât timp umblară I Apoi Soslan nu itu stăpâni şi privi în urma lui. În aceeaşi clipită porţile de fier se închiseră. Însă oştirea era nemăsurată şi le fu cu neputinţă să-i afle numărul.

— Numai prinţesa Satana poate găsi un mijloc, zise Uryzmaeg. Şi merse în satul narţiior tifăţişeze baiul.

Satana îi zise:

— Dormi toată noaptea. Mâine dimineaţă va fi cum va da Dumnezeu.

În timpul nopţii, ea cusu nişte nădragi cu trei craci. În zori, îi spălă şi la răsăritul soarelui mă la uscat, în văzul tuturor pe gard. De îndată, Dumnzeu ştie de unde, apăru Syrdon şi zări igii.

— Să-ţi crape ficatul, prinţesă Satana, dacă ai nevoie de nădragi cu trei craci! Ostile aertaegkatae-lor numără de treizeci de ori treizeci de mii şi încă o sută de oameni: printre se află niciunul singur care să aibă trei picioare! Şi iată că Satana, mai dinainte, a cusut nişte tgi cu trei craci 1 Atât dorea şi Satana. Ea vesti numărul lui Uryzmaeg, care merse să-l spună lui Kaenti Saer

: ndon.

Oştirile se puseră în mişcare şi îi învăluiră pe Boratae. Înaintea tuturor galopa Soslan, dând calului. La zgomotul acestor lovituri de bici cădea funinginea în casa Boratae-lor. Atunci exez ieşi alergând în curte: 'Este chiar plesnetul biciului AExaertaegkatae-lor I, zise ea. De unde: nit?'. Ciad văzu oastea, se prinse să-i roage pe cei mai însemnaţi AExsaertaegkatae, aşa încât moli.

Boratae şi AExsaertaegkatae se impăcară cu înţelegerea că se va face între ei o căsătorie pentru rge sângele. AExsaertaegkatae trebuiau să dea fata, Boratae băiatul. Oştenii se retraseră, iua hotărâtă, AExsaertaegkatae îl râseră pe Uryzmaeg şi îl trimiseră 'âmbrăcat ca fată' la tae. Noaptea, proaspătul căsătorit veni să se culce în pat şi îşi sşeză sabia lângă el. Uryzmaeg efăcu a deretica odaia împreună cu fata Boratae-lor care îi fusese dată ca domnişoară de onoare.; ştie cum s-a făcut, dar proaspătul căsătorit adormi. Uryzmaeg trase atunci sabia şi-l înjunghie.

Făcu să tacă pe fată speriind-o, apoi o silui. Ivuă apoi hoitul, îl aruncă cu capul în jos în hazna şterse. După ce plecă, fata dădu de veste Boratae-lor:

— Dar-ar să au vină vreodată o logodnică de piază mai bună 1 Uitaţi-vă: el v-a ucis omul -a siluit.

În urma cărui fapt AExsaertaegkatae trimiseră vorbă Boratae-lor:

— Pentru moartea omului nostru v-am ucis un om şi a mai fost pe deasupra şi fata: acum, itejia voastră şi voi înşivă!

Astfel, potrivit acestei povestiri, cele două familii trăiau într-o ceartă peraentă, căreia nu-i cunoaştem originea şi sfârşitul. Întâmplările grave pe care le relatează nu sunt decât un episod, o mostră remarcabilă a şirului de ciocşi răutăţi ce constituie raporturile dintre ei. Îndeosebi, ele nu ajung până exterminarea uneia din părţi, nici chiar la un măcel: nenorocirea este evii şi, în definitiv, o singură viaţă de om plăteşte o viaţă de om, cu câteva căciuni suplimentare pe seama domnişoarei de onoare. Alte variante, dimporă, fac să piară familia învinsă, cel puţin toată partea ei bărbătească, ceea contrazice, de altfel, ansamblul legendelor despre narţi, în care Boratae sunt zenţi peste tot, neîntrerupt, îndeosebi, repetăm, în persoana celui mai de mă dintre ei, Buraefaemyg, în intrigile şi tratativele care pregătesc moartea ălui lui Batraz şi în groaznica pedeapsă pe care Batraz le-o aplică conjura' r. însă această mare epopee fragmentară comportă multe alte contradicţii-

2. VARIANTE.

Iată, în raport cu scenele şi articulaţiile textului din Pamjatniki, II, cu”1 definesc celelalte variante:

1. Originea conflictului Variantele care sfârşesc povestea printr-o catastrofă decisivă şi care meri}1., tuşi scena falsei logodnice, o plasează pe aceasta la început ca pe o pricii' în plus înainte de conflict: astfel, Pamjatniki, I, este unul din textele care interver-i tesc rolurile celor două familii făcând din marii AExsaertaegkatae membri ai familiei Boratae. Însă, precedată sau nu de acest incident, adevărata imputând rămâne uciderea tânărului.

Narty Kadjytae: Cele două familii ale AExsaertaegkatae-lor şi Boratae-lor erau vecine şi fiecare avea şapte morţi de răzbunat asupra celeilalte. Într-o zi, băieţii mai mici ai AExs? Ertaegkatae-lor coborau pe (jnimul satului, jucându-se cu mingea. Mingea rostogolindu-se până în făurăria Boratae-lor, unul/Jin băieţi intră. Fierarul tocmai era acolo. El îl apucă pe băiat, îl omorî şi-i aruncă trupnl într-o groapă cu atâta dibăcie, încât de sus nu se putea vedea. AExsaertaegkatae se apucară să îi caute |e dispărut. Uryzmaeg, Xaemyc, Soslan scotociră până la hotarele cerului.

Vs. Miller:

Între timp narţii rămâneau în ţara lor. Asana se puse pe rele şi nu-i lăsa pe Boratae să trăiască (Asana fydgaenaeg udî aemae nae uaxta Boiriatae caeryn). Dacă unul din ei avea un bou gras, el îl înjunghia; dacă aveau un cal bine hrănit, îl încăleca. El era ucenic în ale făurăriei la Kurdalaegon. Boratae îi oferiră lui Kurdalaegon multe bunuri (bârae fos): Ucide-ni-l I, ziseră ei.

— El nu poate muri', răspunse Kurdalaegon, dar îi sfătui să sape o groapă de şapte stânjeni în jurul făurăriei sale. Ei aşezară pâslă albă pe groapă şi Asana căzu în ea pe când lucra. Boratae-ii îl închiseră temeinic în groapă.

Abaev: Familiile Boratae şi AExsaertaegkatae erau în raporturi de duşmănie (fid-zaerdae). Când lui Uryzmaeg i se născu un fiu, care fu numit Ajsana, Boratae propuseră să-l ia în atalykat. Propunerea lor fu primită, cu toate avertismentele lui Soslan. Odată ce copilul crescu, el deveni atât de nesuferit, necăji atât de tare pe Boratae, încât ei ţinură sfat ca să-l facă să dispară. Făurarul Rose, fiul lui Buraefaemyg, luă asupră-şi această treabă. El sapă o groapă lângă nicovala sa, îl chemă pe Ajsana şi, după ce băiatul căzu în groapă, Boratae o umplură.

Pamjatniki, I (unde familiile sunt intervertite): Fiul lui Uryzmaeg era qan al lui Safa şi trăia cu el în cer. Odată, AExsaertaegkatae (sic puseră samare cu poveri de aur pe trei catâri şi se îndreptară astfel spre cer, nădăjduind să-l ademenească pe Safa ca să le dea voie să ucidă pe ^on-ul său, fiul lui Uryzmaeg, Krym-Sultan. Însă când îi spuseră lui Safa gândul lor, el se porni cu tărie împotriva lor şi îi alungă. Cum se întorceau spre casă, îl întâlniră pe fiul lui Safa care îi întrebă de unde vin. Ei îi spuseră că fuseseră la Safa cu trei catâri încărcaţi cu aur ca să le dea voie să-l omoare pe qan-ul său, fiul lui Uryzmaeg, dar că Safa se mâniase şi îl alungase. Atunci băiatul spuse AExsaertaegkatae-lor: Daţi-mi cele trei poveri de aur ale voastre şi o să pun să-l ucidă pe fiul lui Uryzmaeg'. Urmează capcana gropii Variantă manuscrisă I (în care familiile sunt iarăşi intervertite). Syrdon este cel care indică, pentru un preţ bun, mijlocul de a-l da pierzării pe cel care-i supăra atât:

— Daţi-mi de şapte ori câte şapte mânji care tocmai şi-au purtat prima şea şi vă voi învăţa ^wi să vă scăppţi de el.

Iar mijlocul este următorul: AExsaertaegkatae (sici) îl vor corupe pe Kurdalaegon ca să le îngăduie să sape o groapă etc.

Îu ce priveşte felul în care ABxsaertaegkatae descoperă cadavrul, în mai multe variante, diabolicul Syrdon şi nu căţeaua lui, este cel care intervine.

În Vs. Miller, puţin după omor, Boratae îi invită pe AExsaertaegkatae ia un ospăţ.

B Syrdon, fratele AExsaertaegkatae-lor, sta aşezat în piaţa cea mare. El zise: 'Ce lucru ciudat! Oratae le-au ucis omul cel mai bun şi iată că AExsaertaegkatae vin la Boratae, iar Boratae îi pri- „Se ca pe nişte oaspeţi.

Soslan era bun prieten cu Stăpâna vuiturilor.

Ea îi repetă la ureche ceea ce spusese Syrdon. Atunci Soslan se ridică de la masă:

— Este vremea, zise el, să ne întoarcem acasă 1 Ei se duseră acasă şi hotărâră să isprăvească odată.

După Pamjatniki, I, Syrdon a fost uitat când s-au făcut invitaţiile şi terminarea ospăţului, când membrii familiei care a invitat trec pe dinainii şi se scuză de această neglijenţă, el răspunde:

— Nu-mi pj&ce să mă) rintre narţi la o masă de sânge (tujy fyng) l' Sozyryko [= Soslan], surde această vorbă, îl ia la întrebări pe Syrdon, îl hărţuieşte fără cruţare rdon îşi face dezvăluirile.

3entru a motiva izbucnirea lui Syrdon, Narty Kadjytae şi a doua versiune scrisă introduc un episod care, în alte părţi, formează o povestire autoSpre a-l pedepsi pe Syrdon pentru că le-a furat vaca, tinerii AExsaeratae i-au omorât cei şapte fii, i-au tăiat în bucăţi şi i-au aruncat în rea lui cea mare pentru a ţine tovărăşie cărnii vacii lor. Atunci când îşi peră nenorocirea, Syrdon strigă: Câiri de AExsaertaegkatae, voi vă legaţi de mine, dar cadavrul băiatului vostru care se: în făurăria Boratae-lor (faelae uae laeppujy mard daelae Boraety kurdazdy ku aembijy) el vă feriţi să le cereţi socoteală 1'.

În prima versiune manuscrisă, după ce s-a vândut familiei ucigaşe, Syrdon ide familiei îndurerate: pentru de şapte ori câte şapte juncani care tocmai st puşi în jug, el dezvăluie unde a fost aruncat cadavrul. 'Sfarty Kadjytae adaugă uciderii lui Asana o ofensă, inspirată de altfel de at al lui Syrdon: profitând de faptul că marii narţi – Uryzmaeg, Xaemyc, n – rătăcesc departe în căutarea celui dispărut, Boratae organizează o: ere de tragere cu arcul şi atârnă drept ţintă craniul lui Asana, pe care-l; se 'o tigvă de câine'. Când, cel dintâi Uryzmaeg se întoarce, ei îl insă-şi încerce norocul, însă Uryzmaeg are o presimţire. El se roagă: imne, dacă acest craniu este cel al băiatului nostru, fă-l să-mi sară în! Înainte de a-mi trage săgeata!' Pe loc, craniul sare şi i se aruncă în braţe.

I. Blestemul asupra celor trei AExsaertaegkatae variază puţin. Narty Kadâl justifică ca şi Pamjatniki, II: lui Uryzmaeg, care tocmai a primit în i craniul-ţintă, i se alătură curând Xaemyc şi Soslan.

Ilare nu le fu durerea, când aflară vestea! Oamenii din sat vrură să mijlocească între cele familii, rugându-i pe AExsaertaegkatae să ierte. Una din propriile lor fiice se alătură acestor riţe, dar ei refuzară. Ei ar fi pornit chiar pe dată la război, dar nu se simţeau siguri de ie pentru că erau cu mult mai puţin numeroşi decât Boratae. Când văzură că oamenii din sat i necăjească până ce se vor învoi la pace, ei încălecară, trecură cu puternice lovituri de bici aţa casei Boratae-lor şi se îndreptară spre satul lui Xujaendon aeldar, Stăpânul peştilor. În ce erau pe drum, fata din familia lor care voia pace le aruncă un deochi: Dumnezeu cel fără seamăn, singurul Dumnezeu să-mi facă acest har! Dacă voi respingeţi atunci timp de şapte ani gura voastră cu dor de grai să nu mai poată vorbi, sabia voastră ă să nu mai taie, săgeata voastră cea fără greş să nu mai lovească ţinta şi calul vostru de re să nu mai alerge (avd azy daeryy uae araexst-dzurag dzyx dzurgae kud naeual kaena, uae gkard – kaerdgae, ue 'mbaelag fat – aembaelgae, uae uajag baex – uajgae, kaed nae fidaut, Aceeaşi înlănţuire în a doua versiune manuscrisă, în care Syrdon, în veş- 1 său joc dublu, este cel care, după ce i-a aţâţat pe AExsaertaegkatae la unare, le răpeşte în mod magic mijloacele; pe când AExsaertaegkatae luaU rârea să meargă la Stăpânul peştilor, Xujaendon, Syrdon aruncă în urma blestemul: 'Doamne, fă ca AExsaertaegkatae să nu mai ştie să spună vorbe frumos grăitoare, bidivi1 10 mai sară şi să nu mai poată face nimic cu puştile lori'.

În Pamjatniki, I, lucrurile sunt mai vagi. De îndată ce află despre cri mi prin Syrdon, Sozyryko şi tovarăşii săi 'arată duşmănie' familiei ucigaşe Atunci, fiica lui Uryzmaeg şi a Satanei, Maesty AFJcyst, măritată în cealalt; familie cu Sqael-Beson, le-o ia înainte şi aruncă asupra alor săi un deoeh foarte cuprinzător: 'Vitejia şi faima voastră să piară printre narţi! Să cădeţi într-o asemenea slăbiciune şi într-i asemenea neputinţă încât, timp de şapte ani, să nu fiţi în stare să vă arătaţi vitejia şi să nu aveţ putere pentru răzbunare. Timp de şapte ani să vă încerce o nevolnicie cum nici un nart r-a simţi vreodată!

În Abaev, când Soslan înţelege că s-a făptuit o crimă, el jură să-şi încerce puterea asupra Boratae-lor şi apelează la Uryzmaeg, Xaemyc şi Sybaelc. Sora lor, Satana, le ghiceşte năzuinţa şi-i imploră să nu adauge o nouă calamitate la nenorocirea lor, din cauza morţii unui singur om. Ceilalţi trei AExsaertaegkatae sunt gata să renunţe, însă Soslan îi ademeneşte. Atunci Satana le face o vrajă: timp de un an, săbiile lor să nu taie, caii lor să nu alerge, răspunsurile lor să fie de neînţeles! Furios, Soslan i-o plăteşte la fel: măgarul de prăsilă al Boratae-lor (Boriati nael xaeraeg) să o urmărească timp de un an! Cei patru narţi o iau la drum spre a se 'duce la 'Kaenti Xujaendag'.

În Vs. Miller, după ce au părăsit sala 'ospăţului de sânge' la porunca lui Soslan, AExsaertaegkatae merseră acasă şi hotărâră s-o isprăvească. Sora lor Agunda era măritată la Boratae. Es le zise: Nu fugiţi: Sângele se spală cu apă şi noi vă vom plăti sângele'. Atunci ei spuseră surorii lor: 'Măgarul Boratae-lor4 să se arunce pe tine 1 N-ai să ne opreşti (Boiriaty xaeraeg dyl sliuraed, ku naenae bauromai uaed)!'. Ea urcă în vârful turnului cu măgarul Boratae-lor după ea (Jaexaedaeg maesydi saermae faecaeicydi, xaeraeg daer jae festae). Atunci ea îi blestemă: 'Timp de şapte ani sabia voastră tăioasă să nu mai taie! Calul vostru alergător să nu mai alerge. Să încercaţi mânia celui la care veţi merge! Timp de şapte ani Kaency-Saer Xuaendon aeldar să nu deschidă gura pentru a vă vorbi! Ei hotărâră atunci să meargă la Xuaendon aeldar şi o luară la fugă.

Povestitorul acestei variante, cum vedem, n-a prea nimerit-o: ultima frază a Agundei dovedeşte într-adevăr că marii Alâxsaertaegkatae nu 'fugeau', că ei înţelegeau, de la început, să-i ceară aeldar-vlm întăriri şi că sora lor o ştia sau o ghicea. Să facă să eşueze acest demers, care riscă să aducă victoria adversarilor Boratae-lor: aceasta trebuia să fie, ca în varianta de referinţă, intenţia bine calculată a blestemului. Dar povestitorul i-a dat, dacă nu un alt efect, cel puţin o altă origine: Agunda face o vrajă celor care i-au făcut mai întâi farmece, care au asmuţit asupra ei ciudatul măgar al Boratae-lor, acest animal lubric de care femeile au toate motivele să se teamă; adică ordinea blestemelor este inversă faţă de cea din varianta lui Abaev.

Ordinea evenimentelor nu este satisfăcătoare nici ea în prima variantă manuscrisă, care reduce şi ea efectul vrajei rele de la şapte la un an. Aici Satana, fiica familiei păgubite, este măritată în familia ucigaşă: Ea începu prin a îndemna cele două familii să facă pace, dar cum ei nu se împăcau, ea 11 blestemă pe ai săi:

— Timp de un an săgeata voastră să nu-şi atingă ţinta, cuţitul vostru să nu taie, calulVostru să nu fugă la alergări!

Războiul prelungindu-se, fără să aducă biruinţă nici uneia din părţi, Uryzmaeg, Xaemyc şi Batraz plecară în căutare de oşteni. Animal lubric care se potriveşte bine cu familia de a treia funcţiune şi ca măgar (cf. La rehgion romaine archaâque, 1966, p. 277-278) şi ca lubric (cf. mai sus, p. 347, n. 9).

, când ei îi vorbiră, cuvântul lor era atât de bolborosit, că el nu Înţelese nimic şi zise oamenilor

— Dn^eti-i la rotet. Acolo să le daţi să m anin ce 1 După câteva %ile a fost de rezolvat în sat ^az cie razouuaie. 'inc ucumc oitium u^m. * „U^w, uui.ai. Iiu, u”uivu„ y* „* w*- „^” – j^- „-j^iuuwg, UivzmtlcK V UI UI, ±U1, uai JUU^V-a*, Ui' -u-u. Uiyvivu^iu „.

— Iu.”^ vj. -*. '^ '-_-T-0-'.

„ *” 1 4 LÂtă unul din caii ase atât de mult în urmă că serbarea se sfârşise când el ajunse la sosire.

Rimită unul din caii lor. Ei trimiseră unul din caii bălţaţi ai lui Uryztnaeg, dar bietul animal

—.; *. *, n.'4-„, „}*. J'„'-u*n ^-”i ^o-H-P^i fiitiprorp fu? *”*vmmiitqt3 sabia Ini Snslan: ea nn a tăia măcar un păr de pe grumazul victimei.

— I ţinu ca pe nişte buni de nimic îădejde, Soslan îşi ascutea sabia şi n-avea nevoie de altă apă decit de cea a lacrimilor sale. |

1, vai, se jeiuia ei, D-ar îi iost mai unic ua jjuuuic/, cu oa uc ixj. Iu. Iv. V.a*„-a.”. A^„* w^vv-^”- ^„. FU.- Î să lăsam fără nedeansă dâsnretul lui Xuâaendon aeldar?'. În mânia sa, ei îşi ridică sabia LOtita. Uc lacnuii şi o auaiu asupia pic u. ca. Piano, ot uv. Op. I.v.”i, 9* o„ o* ^”^”^o^.

— L”*! *. *, *, * nenea scântei, încât, departe, ierburile uscate de pe muntele Aryq luară foc. Care nu-i fu bucui'; 0-1_1

) ît.

: ră să'alerge ralul hăltat al lui TJrvzmaee. Ceilalţi cai nu străbătuseră încă jumătate din parcurs, | ine, purtându-şi totuşi calul în cercuri, că săgeata sa despică ţinta în două.

„o”îi *r4s%4-jmai „x îi ol r”tATX ^onul jî/-*rla+liî r”n fA şi aennnmii iertfitortilui.

Nu se mai zvonea decât despre isprăvile lor., Sunt oameni nemaipomeniţi, se spunea; limdiie Singurul text aberant este cel din Pamjatniki, I, care înlocuieşte aceste imnaoor in+rS în clm'Kă 1o TTnf„ft-v fiqpr „ÎCiiiaptlrlori flpihflX ca TiazniC al hefmiiior saie. Uirmneapa şi seara vine sa-şi saiuie w.”tpmui, uai atcsm, a? ^~-

, xxixip u. c c-k„pcc „iui am u.u. d ia ptwv-ut ixicu.„i”- iA~i.gu. – i.i. * „.”- *.„. *, ^4-^j „-4- a cuviinţă. Dar el, şezând în jilţ cu picioarele încrucişate, nu m-a luat în seamă'. Atunci îşi nnscut şi a iiernit. Se duce la ei îşi rPTP ipr+am c; îi î^+-r-l'-kx jAstiei, în ijxaajytae: AEldar-ul însuşi veni la ei:

Cine slnteţii1 Ce aţi venit să cereţi?

Ucicm o o”ste.re (o vrajă care ne-a urmărit timp de şapte ani.

T?„ „ ~+ a~ -i-*~i ~: – -j. I „., *.

— E cma ne atiam pe drum, cineva ne-a îl daţi pe soţia căpeteniei voastre celui care va bate cel dintâi cu sabia în poarta imoreimnitii AExsaertaeplratae rămaseră tnmormnritf Ox _„.

— S-j. – t. V „. Cele din urmă. Dacă ea nu ne scoate din această încurcătură, noi înşine* nu vom ieşi din

— C cL, Le, uatiinv; – îi intre Da oatana.

— O- – - -y-t ~- ~ *^- jf*^-y * ww ţintii taie va iovi cu sauia poî atae-lor trebuie să i-o dau pe soţia mea – pe tine! Iar celui de al riniâea trelmif sS.

— – - – r- – -*~ -~^„* „. Wvtut pE uium şi plinire caii arm; i se dă se află trei care aleargă atât de repede, încât nimeni nu poate să-i ajungă. Cum să face – Nu te nelinişti, bătrâne uăsesp ph oalpa Ae- „. Î îr, +î. ~,”n i _. V' c. x _- i;!] atimă lucrul de zidul turnului lor.

— – – j- – -i- „- -^”. tj*- uuta (. Uxii, unvi uauu Rl 71CP

— Ia te uita, ciudăţenie! Boratae au de o sută de ori câte o sută de oşteni şi AExsaertaeg

— Uv ui-uiiv. Uatoua aceşti Jiillliclkl

— Y.', „.,”,. F,.)(tm) aoa ţlii^ im ui^xmacg care, de îndată, merse s-o vesteai tovarăşilor săi. Atunci Xujaendon aeldar le zise:

— '-'-*~ y* *„*ir~i „*-*- *-*a oa yxiviyi iii uunu. Uaca va întoarceţi, oştenii mei nu vor n ieşi după voi (sbadut, uaedae, nyr uae baextyl aemae, enae faestaemae faekaesgaeiae razmae taexi

—”', poarta prin care ieşeau ostile din turn se închise şi nici un soldat nu mai ieşi (Urvzmaee ft nat uyd).

AOU. L*, 1+C./IWCtrtr u-tsU-emu

— Îi^eţeia ne vor îi ae ajuns, zise uryzmaeg.

TTmil/Iâm „Klx-^+JJ ~-J-~3 – -s-_aY -ri

~, i/uoiiuu; uapiiiuii tici caiareyi sa se poticnească lâră să-şi piardă viaţa şi ca Uryzma treacă înaintea lor!

;'i r*~; 4. *-; _* dăr: a vs. Mtiter: J leldar-ul făcu strigare prin crainicul obştesc: în noaptea asta dau un ospăţ oaspeţilor noştri |; i băutură şi mâncare, înjunghiaţi boi!'. Apoi puse să-i cheme pe AExsaertaegkatae şi le zise:

— Inima voastră să nu se înciudeze pe mine! Dacă nu v-am vorbit timp de şapte afli, este că eraţi sub puterea unui blestem. Acum, spuneţi ce vreţi de la mine. I ziseră: /

Dă-ne atâţia oameni câţi ne trebuie. 1 răspunse: Mâine dimineaţă, acela dintre voi trei care se socoteşte cel mai bun călăreţ, să încalece 1 stepă, este un mormânt. Să-i bată în uşă cu piciorul: ea se va deschide; să se depărteze la i să nu se uite înapoi. Atunci vor apărea oamenii (. Jae baexyl sbadaed aemae uartae bydyry i aemae titaen jae duar jae zaebaetaej caevaed, uaed baigom Udzaen, jaexaedaeg. Lâdzaed, faes~ ma faekaesaed, uaed tim adaem Udzaen).

Imineaţa, Uryzmaeg îşi înşeuă calul, merse să bată în uşă şi îl urmară oameni în număr mare că umplură câmpia. Cum să facem,? Ziseră narţii. Noi nu putem şti numărul lor, nu ne vor fi de nici un ryzmaeg se duse acasă şi îi zise soţiei sale: Nu ştiu cum să număr oştirea.

Iasă că găsesc eu, zise ea.

A cusu nişte nădragi cu trei craci şi îi întinse pe o piatră. Dimineaţa, Syrdon trecu şi se, Am hoinărit de seara până dimineaţa printre ostaşii AExsaertaegkatae-lor. Am numărat ită de ori o sută şi încă trei sute şi n-am văzut vreunul care să aibă trei picioare'. Astoperiră ei numărul oştenilor lor şi, din clipa aceea, oştenii fură în slujba lor. Ryzmaeg zise atunci: Celui care, cel dintâi, va Înfige steagul pe casa Boratae-lor, aceluia i-o voi da pe soţia mea! I se avântară şi un om era în frunte, alt om al doilea, Uryzmaeg al treilea. Satana cunoştea hotărâre şi se temea să nu fie partea altcuiva declt a soţului ei. De pe acoperişul casei, ea a şi se rugă lui Dumnezeu: Doamne, Doamne, primul să moară! Rimulfu rănit şi muri. Al doilea trecu în frunte şi înainta cu steagul în mână. Din nou Satana l lui Dumnezeu şi acela fu şi el ucis. Al treilea era Uryzmaeg însuşi. Bl ajunse la casa -lor şi îşi înfipse steagul pe ea. În acest fel soţia sa Satana rămase a lui.