Georges Dumezil

Cu complicitatea lui Syrdon cel pus pe rele, ei izbutesc să-l facă pe Uryz aeg să primească o invitaţie. Dar Satana îi dă o năframă vrăjită: dacă sJ a vedea în primejdie, el nu va avea decât s-o arunce la pământ, ea va fi preveiţa de îndată şi se va îngriji să-l scape. Şi, de fapt, simţind că îl îmbată, Uryza aeg aruncă năframa pe jos. Vestită prin vrajă, Satana se roagă la Dumnezei] j lase pe tânărul Batraz să coboare din cer. El se arată, ea îl informează: Batraz îşi încinse sabia de oţel curat, se duse la Alaegatae şi se opri în prag să asculte. Chiai Tipa aceea Umăr, din familia Alaegatae, spunea:0, narţi, dinii noştri au gonit încoace ui hatrân mistreţ negru, el nu poate fugi, o să-l ucidem „. Însă Uryzmaeg care, singurul dintre narţi,

1 ărise tocmai pe Batraz stând drept pe prag, răspunse: 'Iar eu am pus în faţa dinilor voştr: ooiul meu cel mai bun, el nu se va da bătut'. Şi Batraz se avântă în sală, îi măcelăreşte pe „ti şi le ta*e nrecW6 pe care le aduce Satanei ca trofeu.

În timpurile vechi, astfel de scene nu erau crime excepţionale, urzeli contra cutărui sau cutărui bătrân, ci legea comună, căreia toată lumea trebuia să i se supună. Ospeţele la Alaegatae erau cadrul natural al acestor violenţe care ţineau totodată de religie şi de drept.

Astfel, Alaegatae exercită într-adevăr, ilustrată prin trăsături caracteristice _ chefuri ale marilor adunări, minuni ale cupei magice, lichidarea fizică a bătrânilor – prima funcţiune, căreia definiţia de diferenţiere notată de Tuganov îi scoate în evidenţă un alt aspect, inteligenţa. Dacă valoarea lor funcţională este, la prima vedere, mai puţin răspicată decât cea a celorlalte două familii, este fără îndoială pentru că 'bogăţie' şi 'vitejie' sunt, în aceste forme de economie şi de război, noţiuni simple şi stabile, pe când convertirea la Islam sau la Creştinism a alterat profund religia. Numele familiei sugerează că, mai demult şi ei erau închipuiţi drept narţii cu demnitatea cea mai de seamă: Alaeg este rezultatul fonetic aşteptat de la *ăryaka, adică prevăzut cu un sufix de derivaţie pe care deja limba scitică şi îndeosebi oseta l-au utilizat cu prisosinţă, un derivat cu prima vocală lungită al vechiului nume indo-iranian Ărya31.

Persistenţa acestei distribuţii a aertae Narty, a celor trei familii narte, pe structura trifuncţională şi nu numai în teorie, ci şi în materia legendelor, este remarcabilă. Ea prezintă acelaşi 'model' ideal de societate pe care, cu două mii patru sute de ani mai devreme, în Herodot, îl desemna legenda talismanelor azute din cer şi fără îndoială aceea a ylv/j-lor izvorâte din cei trei fii ai lui Targitaos. Şi aceasta cu toate că, încă din vremurile scitice, societatea a fost organi – ă după o formulă feudală foarte diferită. Conservatorismul oseţilor de nord realizat astfel în ideologie o performanţă de durată, căreia nu-i cunosc nicăieri un echivalent.

Tat v ^ceastă etimologie este, fonetic, cu totul satisfăcătoare: *ăryaka nu putea să dea un alt rezulsirni] „ ^^aev o respinge totuşi şi presupune o origine cerkeză; aceasta este a priori puţin verorantă: °umele celor trci familii trebuie să fie de aceeaşi origine, iar AExsaertaegkatae este cu sigu- (kurd) °Set' 'Pâurarul ceresc Kurd-alaeg-on trebuie să fi apaţinut odinioară acestei familii: făurarul 594 plee^te vrăjitor (altâ etimologie a lui V. I. Abaev, Osetinshij jazyk i fol'Mor, I, 1949, p. 592 – lului t^i ^e 'a ° varianta foarte nesigură Kurd-alaeuaergon: ultimul element ar corespunde latiburd) anus) ' există o variantă Kurd-Alaeugon (vezi, mai jos, p. 357, n. 3) care reapare (fără Pi27ltvprumutată de tătari, în Alaugan, primul născut din fii, 'făurarului de aur', LN, nr. 38, radz est f. K.- P- 326-335 = LH, p. 102-109, pateticul adversar al lui Soslan-Sosryko, Tot (y)- ^ttmer 'P* familiei Alaegatae-lor: după câte ştiu, el nu este astfel în niciuna din celelalte el este°^se variante; în^ Abaev, Iron adaemy sfaeldystad, I (vezi, mai sus, p. 322, n. 29 a), nr. 90, a”n 'Albegatae' (tatăl său este Alybeg, AElbeg), nr. 92, dintre, Alytae'.

QQ1

5. STRUCTURA NARŢILOR LA OSEŢII DE SUD

; e interesant de observat ce a devenit această venerabilă supravieţuire că la oseţii de sud şi la diversele popoare care au împrumutat de la oseţii nucleul epopeii narte. Ea a fost alterată peste tot, însă în sensuri diferite, iecând după culegerea publicată în 1957, în Osetia de Sud situaţia este irea32: uctura a dispărut. Alaegatae nu mai sunt numiţi aproape deloc şi cedouă familii s-au contopit, Borae fiind aici bunicul gemenilor Axsaer saertaeg ai căror urmaşi se numesc uniform Boratae mai degrabă dexsaertaegkatae. Genealogia completă este aceasta: assae, cel mai depărtat strămoş al narţilor, are trei fii care nu prezintă caracter deosebitor, Borae 'Născut de oţel', Dzylau şi Bolatbarzaej, Gât de oţel'. Ei sunt câteşitrei aceiaşi războinici cutezători, care au tot

! Aventuri şi dintre care doar Borae supravieţuieşte. El are ca fii pe y şi pe Uaextaenaeg. Al doilea dispare şi primul zămisleşte doi gemeni şi AExsaertaeg, iar aici Axsaer, nu AExsaertaeg, este cel care zămisrândul său gemenii Xaemyc şi Uryzmaeg, cărora le urmează nomfalân ia următoare Batraz şi Soslan: astfel toţi sunt nişte Boratae.

Zultatul este că Buraefaemyg, adversarul lui Batraz, nu mai faceparboratae, ci dintr-o familie nedefinită şi că el însuşi şi fiii săi nu sunt

— In războinici decât Batraz. În povestirea care corespunde celei din nord, nai sus, despre cearta dintre Batraz şi fiii lui Buraefaemyg, lucrurile se i astfel83: * raz revine dintr-urt raid cu nişte turme, pentru bătrâni, văduve şi orfani'. Bl întâlneşte nai mare al lui Buraefaemyg, însoţit de druhna (ceata) sa, care îl somează să împartă, i şi îşi ucide adversarul. Îi întinde trupul pe o năsălie şi îl restituie tovarăşilor lui, apoi: prada bătrânilor, văduvelor şi orfanilor, îşi scoate armura şi merge să se culce pe fânul jarul său, îmbrăcat într-un cojoc vechi. Buraefaemyg era în toiul unei petreceri cu tovatineri şi bătrâni, când un vestitor aduce ştirea cea rea. Şi urmează năsălia. Tatăl şi priendeplinesc ceremoniile funebre. În ce priveşte răzbunarea, după sfatul lui Sajnaeg AEldar, myg renunţă să şi-o împlinească prin sabie şi hotăreşte să-l otrăvească pe Batraz. Când săi au adunat destui şerpi veninoşi, el oferă un mare ospăţ 'prietenilor şi duşmanilor traz, la început, nu vine acolo, însă Buraefaemyg îi trimite o femeie ca să-l invite şi,: az, datina opreşte orice refuz. Batraz se duce deci la ospăţ, unde Buraefaemyg, cu vorbe ti, îi întinde cupa în care înoată şerpi. Cu mustăţile sale de oţel, Batraz îi sperie. Ei îiesc în fundul cupei, pe care Batraz, la rândul lui, i-o întinde lui Buraefaemyg cu vorbe re. Apoi pleacă.

Est text, o combinaţie de povestiri diverse, este singurul în care interiuraefaemyg. Cei şapte fii ai săi sunt menţionaţi, fără caractere partiprintre narţii care iau parte într-o zi la marele dans numit simdu.

Însuşi nu apare în episodul uciderii lui Xaemyc, tatăl lui Batraz, nici letta care urmează. Aici nu se mai găseşte deci valoarea 'bogat' legată de aemyg în nord şi invers, fiul său mai mare, când îl atacă pe Batraz, nu mai mic din ale 'copiilor răsfăţaţi' pe care i le atribuie legendele din nord. Iaegatae, cum am spus, abia dacă se manifestă. Nu se mai spune că la ei unesc şi îşi petrec chefurile narţii35; ei nu mai sunt înfăţişaţi ca depozi-

/ezi, mai sus, p. 323, n. 29 b. VLOJV, p. 185-188. KEON, p. 120. Ibid., p. 243.

Tari ai lui 'Nartacamongae'36. Însă singura împrejurare în care unul din Alaegatae este implicat este interesantă: este o judecată, un arbitraj.

O legendă, de altfel, bine cunoscută în Osetia de Nord şi la vecinii oseţilor37, jnfăţişează trei narţi, aici Uryzmaeg, Saextxg şi Xaemyc, disputându-şi pielea unei vulpi negre pe care au străpuns-o în acelaşi timp cu săgeţile lor. Neputând să se înţeleagă, ei se adresează, la sfatul lui Syrdon, 'judecătorilor celor mai cinstiţi'. Care? 3”.

Ei îi aleseră pe Dico dintre Alaegatae şi pe Dycenaeg dintre Bicaenatae, doi bătrâni venerabili. Ri le ziseră: Noi nu putem hotărî căruia din noi i se cuvine pielea vulpii pe care toţi trei ara nimerit-o cu săgeţile noastre. Judecata voastră o vom primi ca pe un lucru sfânt'.

Judecătorii decid: fiecare din concurenţi va istorisi o aventură din viaţa sa şi p'elea va aparţine celui care o va povesti pe cea mai frumoasă. Urmează cele trei istorisiri, de tipul obişnuit, adică lăudăroşenii cu totul neverosimile. Nu fără ironie, judecătorii se declară neputincioşi să se hotărască între asemenea minunăţii şi sfârşesc prin a lăsa miza pe seama şiretului Syrdon. De atunci Syrdon poartă o căciulă din blană de vulpe. De unde zicala: 'Cum să arbitreze un judecător dacă nu crede în adevărul celor spuse?'.

Bicaenatae sunt cunoscuţi şi în Nord: este o familie de pitici încuscriţi cu narţii (soţia lui Xaemyc, mama lui Batraz este o Bicaen) şi consideraţi într-adevăr fiinţe virtuoase şi înţelepte. Colegul Bicaen-ului Dycenaeg la tribunalul de arbitraj este aici unul din Alaegatae, iar menţionarea acestei familii în această circumstanţă juridică merită cu atât mai multă atenţie cu cât este unica. Poate că este ultima urmă a notei de 'primă funcţiune' care o caracteriza Reducerea spiţei AExsaertaegkatae la spiţa Boratae se întâlneşte şi în eâteva variante aberante consemnate în nord şi în ele ea este făcută în acelaşi fel, Borae devenind bunicul eponimului AExsart şi al gemenului său AExsaertaeg. Iată, de exemplu., începutul unui text publicat în 1889, 'după povestirile băştinaşilor', de A. Kajtmazov, 'profesor la şcoala osetă de la Georgiev, oblast'-vil Kuban, uezd-nl* Batalpasin'39: Narţii erau un neam foarte puternic. Ei nu se mulţumeau cu o viaţă simplă şi liniştită, ci îşi petreceau tot timpul în incursiuni, la război sau la vânătoare. Printre ei erau mulţi oameni vinjoşi şi uriaşi. Dacă vreunul dintre ei nu avea forţă fizică, se distingea prin deşteptăciune şiretenie, agerime. Prin aceste însuşiri ei ieşeau biruitori asupra tuturor neamurilor.

Se distingeau îndeosebi prin eroism urmaşii unuia din narţi, Baerae şi ai fiului său Uaerxaegbaerae şi Uaerxaeg trăiau în linişte, fără să ia parte la expediţii, dar se făleau că, printre nobili* larţi, ei erau cei mai nobili (uaezdan). Nu le plăcea să muncească, de aceea trăiau pe sponci. Mai ales Uaerxaeg trăia în sărăcie, încât de abia îşi putea hrăni familia.

El avea doi fii gemeni, AExsnart şi AExsnaertaeg. Aceşti fraţi socoteau nedemn de ei să munceasă şi cu toate acestea voiau să se îmbogăţească cu orice preţ prin mijloace uşoare. Dar, din hpsă d^ astfel de mijloace, li se întâmpla adesea să sufere de foame.

88 Ibid., p. 247-248. „De ex. LN, nr. 43, p. 138-141.

38 NEON, p. 101 – 119; alegerea judecătorilor este la p. 104. Textul rus sună astfel: I vybrali oni tut Alagaty [Şi ei aleseră acolo dintre Alagaţi DiLo i Dyâenaga Bicenaty, pe Dico şi pe Dysenag dintre Bicenaţi, trex drevnix i foâetnix starihov. Trei moşi bătrâni şi venerabili.] v* _M-am asigurat pe lingă V. I. Abaev că, trei' de aici este o scăpare: nu e vorba decât de doi

* Oblast' = regiune; uezd = judeţ.

38. Skazanija o Nartax', Sbornik Materialov dlja Opisanija Mestnostej i Plemgn Kavkaza, VII, 9' II, p. 3-4; de notat deformarea, destul de frecventă, a lui AExsart – după Nart.

Odată, în vremea secerişului, când tot aulul* era pe ogoare, AExsnart şi AExsnaertaeg hotă-} i ei să secere. Ei cumpărară seceri bune şi se puseră de zor pe treabă, uimind toată lumea prin rea şi rezistenţa lor la oboseală. Secerară până la prânz. În clipa aceea toată lumea încetă îi şi se apucă să mănânce. Cei doi fraţi aruncară şi ei secerile şi priviră în jurul lor: şi cel mai iiaş avea ceva de mâncare, numai ei şedeau fără o bucată de pâine.

— Asta nu e viaţă! Zise AExsnaertaeg fratelui său. Mai bine să părăsim acest fel de trai sj iergem să ne căutăm norocul în lumea largă.

— Ei bine, haide să păzim grădina bogătanului Buron, propuse cel mai mic. Şi se duseră la bogătanul Buron. Acesta este începutul scurtului lor drum în viaţă, drum care îl va duce pe îi din ei, potrivit povestirii obişnuite, în fundul mării; acolo va lua de sope fiica Stăpânului Apelor, care îi va naşte pe Uryzmaeg şi pe Xaemyc, adică işteptarea lui Soslan şi a lui Batraz, pe cei mai străluciţi eroi.

Amestecarea celor două familii a lăsat aici ceva mai multe urme ale vechilor valori funcţionale decât le păstrează legendele din sud: există o adevărată taţie între generaţiile lui Baerae şi Uaerxaeg, pe de o parte (ei nu facexliţii şi duc o viaţă liniştită) şi cea a lui AExsnart şi AExsnaertaeg, pe de altă te (aceştia, după ce au încercat munca paşnică a agriculturii, se avântă în; nturi). Şi dacă Baerae şi Uaerxaeg sunt înfăţişaţi aici ca fiind 'săraci', acterul obişnuit al celui de-al doilea este tocmai contrariul: 'Jumătate din a ce aveau narţii ca bogăţii şi oameni aparţineau lui Uaerxaeg, spune un: t40 şi se pare 'ântr-adevăr că numele său derivă de la uaeraex (digor urux) rg' (avestică vouru, sanscrită uru, greacă eupuţ etc.)41. S-a putut remarca, asemenea, că în acelaşi timp în care, în persoana lui 'Baerae', Boratae găsesc identificaţi cu AExsaertaegkatae, sau cel puţin cu cei^care sunt aiueponimi AExsaertaegkatae-lor, 'Buron', adică Buraefaemyg, calificat pe ă drept 'bogătan', este despărţit de ei; el încetează să fie cel mai de vază ître Boratae şi îşi împrumută numele proprietarului, în altă parte anonim42, grădinii în care, în fiecare an, mărul de aur dispare în mod misterios, pripentru prima ispravă a lui AExsart şi a lui AExsaertaeg.

Pentru a încheia cu alterările osete ale structurii obişnuite, să amintim aici rele variante – pe care le vom studia mai târziu într-un dosar important43 în care cele două familii, Boratae şi AExsaertaegkatae, subzistă, cu antagosmele lor, dar intervertesc caracterele lor funcţionale şi starea civilă a manilor lor: Uryzmaeg, Xaemyc, Batraz etc, păstrându-şi valoarea războinică, it acolo Boratae, duşmani ai AExsaertaegkatae-lor, care preiau acolo tipul curent Boratae-lor. Eroarea povestitorilor este aici evidentă şi nu impune comenta-: în acelaşi fel, în lupta Horaţiilor cu Curiaţii, anumiţi analişti romani se înau şi făceau din Curiaţi eroii Romei şi din Horaţii pe cei ai Albei.

6. STRUCTURA NARŢILOR LA CERKEZI.

La cerkezi, atât la cei orientali cât şi la cei occidentali, structura celor ţre* tnilii a dispărut în întregime. Narţii sunt în mod uniform eroi luptători ş miliile lor nu au importanţă. Numele de AExsaertaegkatae nici măcar n-a f°s

* A ui = sat (în Caucaz).

40 Pamjatniki fiarodnogo tvoriestva Osetin, II, 1927, p. 70: Narti aembes xai mulkaei daer M amaei daer adtaencae Uaerxaegi. I”.

41 V. I. Abaev, Oselinskij jazyh i fol'hlor, I, 1949, p. 187, preferă să explice numele prin *”' îp'.

42 De ex., NK, p. 5-7 = LH, p. 24-26.

43 Vezi, mai jos, p. 356-385.

Împ rumutat: Wez^rmes (-meg'), Xsmss', Peterez, Sawsprsq°e (osetă Uryzmaeg, Xaemyc, Batraz, Soslan), deşi îşi păstrează gradele de rudenie, nu au 'nume de familie'.

Numele Boratae-lor, sau cel puţin eponimul lor Borae, subzistă, dar Bore-'z-vl cerkez, 'bătrânul Bore', nu mai este un nart, deşi legenda sa mişcătoare provine din ciclul oset al lui Uryzmaeg44. În cursul unui ospăţ, Uryzmaeg pricinuise fără voia lui moartea unui băieţaş pe care nu-l cunoştea şi care era chiar fiul său. Când îşi află nenorocirea, el deznădăjdui şi se retrase în stepă. Însă acolo întâlni pe cineva care îi povesti nenorocirile sale, nenorociri mult mai mari decât ale lui (şapte fii mâncaţi de un Polifem) şi care încheie: 'Nu deznădăjdui, Uryzmaeg, un alt fiu ţi se va naşte.'. Şi Uryzmaeg îşi reluă locul în societatea narţilor.

Îu povestirea şi în cântecul de jale cerkez – căci totul e în versuri şi se cântă

— Personajul este 'bătrânul Bore45'.

Provocat la luptă de un necunoscut, el cere sfatul celor două soţii ale sale, una bătrână şi una tânără sau, în alte variarte, una nobilă şi alta, ne-nobilă'. Bătrâna (sau cea nobilă) îl sfătuieşte să nu se ducă la întllnire, tânăra (sau cea ne-nobilă) îi cere dimpotrivă să se ducă. El merge şi ucide pe necunoscut: era fiul său. El se mâhneşte atât de adânc, încât, în unele variante, se închide în casă fără să mănânce, aşteptându-şi moartea. O bătrână se apropie şi, prin uşă, îi povesteşte propriile ei nenorociri: soţul, copiii ucişi, incest involuntar cu propriul ei fiu supravieţuitor. 'Totuşi, încheie ea, trăiesc, iar tu, din pricina acestui unic accident, n-ai mai vrea să trăieşti 1' Borez, înduplecat, reia o viaţă normală.

Povestirea cerkeză derivă evident din cea osetă, dar nu se poate stabili de ce Uryzmaeg, căruia îi corespunde, de altfel, un erou cerkez Wezprmes (sau Werzemeg'.46) se ascunde peste tot în acest unic episod sau perifrază 'bătrânul Bore' (uneori Bore-q°e, 'fiu al lui Bore, membru al familiei Bore'). Faptul cel mai important este că nu rămâne nimic din valoarea funcţională a Boratae-lor: Borez nu este un 'bogat', noţiune care, de altfel, n-ar avea nici un loc în morala cerkeză. Totuşi o opoziţie de 'clasă socială', în lipsa unei 'familii funcţionale', domină povestirea: toată nenorocirea vine din faptul că Borez a ascultat-o pe soţia sa 'ne-nobilă' şi nu pe cea 'nobilă'. În cântecul de jale, el însuşi trage învăţătura greşelii sale şi dă acest sfat bărbaţilor din viitor: Nu respinge pe fiica din casele cele vechi [= nobile] spunând: este urâtă 1 Nu lua de soţie pe fiica din casele cele noi [= parvenite] spunând: este frumoasă' 1 Poate că avem aici o urmă, deformată după sistemul social în vigoare la cerkezi, a conflictului care la oseţi opune, în chip funcţional, spiţa Boratae, famiba a treia, 'eroilor' celei de a doua? Chiar şi în acest caz, deformarea ar ' eliminat ceea ce formează aici obiectul cercetării noastre.

'_ Doar familia Alaegatae-lor a păstrat la cerkezi funcţiunea pe care o exerltă între narţii din Osetia, ba chiar sub o formă mai arhaică, mai completă.

„De ex., LA? Nr. 5, p. 32-34; NK, p. 34-46 = LH, p. 44-55. ^ 45 Kube Şaban (K°'abe g'eban), Adgjâe weredazyer, Damasc, 1954, p. 21 – 22. Variantă cerkeză cerby! *ă în ale mele Etudes oubykh, 1959, p. 60 -64, cu analiza textului lui Kube Şaban şi variantă keză în turcă, notată în 1930; cerkez -i, ubyh -i°, 'bătrân'. Oa.', 9 Parte din dialecte, atât în cerkeză orientală cât şi în cea occidentală, pronunţă k', k', g' c, 6, t'.

' Versurile 59-60: Wanezame ya – psase aye p'„ew xemdn, wanst eme ya-psase daxe p' „ew qanwS!

Mai întâi, tot la Aleg'xer (cerkeza occidentală; ye sufix al pluralului), Jgg'har (cerkeza orientală; ha sufix al pluralului)48 au loc chefurile colecale narţilor. Ei întreţin pentru aceasta o casă mare, a cărei descriere este îotipă. 'Cum voi recunoaşte casa Aleg'-ilor?', întreabă un personaj. Iată unsul (poem kemirgoy}19.

Casa cea veche mulţi stâlpi o susţin.

Stâlpii care o susţin opt boi cu trudă i-au tras.

Cerdacul care este dinainte-i este la înălţimea pieptului unui cal etc.

În ea se mănâncă şi se dansează. Eroul S'e-Batanaq°'e (într-un poem Kaiin), o slujitoare îi face elogiul ei50: f Aceasta este casa Allag'-ilor. Plină de vin alb este cupa lor, bou îngrăşat este hrana lor, o oaie grisă a fost înjughiată. Cu nobile şi frumoase fete te vom lăsa să dansezi. Fete frumoase sunt din belşug, „ intră, dragă băiete!

Dacă nu se spune că Aleg'-ii sunt aceia care păstrează echivalentul osetunart-amongae, cupa magică de vin alb (sene-f-k'ade) care se revarsă când; va se laudă lângă ea cu o ispravă adevărată şi seacă atunci când se laudă cu spravă mincinoasă, este remarcabil faptul că, în poemul despre Peterez osetă Batraz), primul numit dintre narţii mincinoşi (ceilalţi fiind principele rzemeg', principele Asren şi chiar SawS3rxi°e) este 'principele Aleg'„61: Bătrânii [= vitejii] narţi vorbesc cupei de vin alb, principele Aleg' povesteşte acolo multe uri de necrezut. Însă cerkezii, îndeosebi cei occidentali, ştiu în afară de aceasta despre g'-i sau despre eponimul lor alte lucruri care corespund foarte bine 'funciii' Alaegatae-lor oseţi şi care, la aceştia, s-au estompat sau chiar au dispărut.

Mai întâi, în privinţa nobleţei, în privinţa spiţei, Aleg' este cel mai distins tre narţi. O povestire notată de Kube Şaban dă mărturie despre aceasta63: Theyeleg', Geniul recoltelor, când îmbătrâni, adună pe narţi şi le zise: 'Am ajuns bătrân. Vă Iau deci acum sămânţa meiului. Păstraţi-o cum veţi vrea'.

Ei se certară: în ce loc să facă hambarul de aramă în care vor păstra sămânţa? Unii ziceau: Aleg'!', ceilalţi: 'I, a G'alaxstenl' Partizanii lui Aleg' ziceau: 'De unde a ieşit G'alaxsten? Şit dintr-o peşteră de munte 1, Partizanii lui G'alaxsten răspundeau: 'Bine I Şi^ principele Aleg are vorbiţi voi, de unde a ieşit? După cât se spune el se trage din Awă'eg' (zera °ek' e Awi eg '

48 Sau, fireşte (v. penultima notă) Alef'xer, Al (gJ har. ' Kube Şaban, op. Cât. (p. 335, n. 45); cf. 'casa Satanei' în NK, p. 286 =. LH, p. 253', 60 Iv. Iyopatinskij, Kabardinskije teksty', Sbornik Materialov. (Vezi, mai sus p. 333, n. 39J.: 1981, 1, 2, p. 25 (rezumat LN, nr. 23, p. 86); cf. NKE, p. 163, 169. „Kube Şaban, op. Cât. (p. 335, n. 45), p. 16: Nart9Zxer sene-f-k adem q [epsaf_, pf 9 Alei'3 rtiax°3nd-be q^'ye'l'ate. Traduc ma-xen (textual: 'ceea ce nu va fi, nu poate fi') prin 'n; verosimilitate'; sensul o1?: este, necuviinţă'. ^'1

52 Kube Şaban mi-a comunicat în manuscris acest text şi cele ce urmează; el le notase m ^^ cele trei sate cerkeze din Iordania. În cerkeza occidentală, Awi'eg sau Awi eg eg: în ka i Avui'9o e.

Î tyek' ay'. Cum să_1 compari pe G'glaxsten cu principele provenit din AwS'eg'?', ripostarS ăilalţi- 'AwS'eg' este qan-ul [= fiul adoptiv al societăţii, termen de respect afectuos] nostru a tuturora.

Cine este Aws'eg'? Acum un secol şi jumătate, Sora Nogmov susţinea că este profetul Isa, Iisus, însă Kube Şaban spune că este mult mai vechi, atât de vechi, jacât nu mai este decât un nume venerat. Aleg' este deci fără rival în privinţa vechimii stirpei sale. El este cu adevărat pS'g-ul [principele] narţii or.

Apoi, narţii se adună la Aleg' nu numai pentru chefurile de sărbători, ci şi pentru consfătuirile de interes obştesc. Stă mărturie acea tradiţie, notată tot de Kube Şaban, privitoare la ceremoniile de pomenire a morţilor. În afară de acele kade-'0as ('âmbucături pentru leş') regulate, care se făceau în fiecare iarnă şi nu puneau probleme, cerkezii practicau uneori o formă extraordinară.

Atunci, Când narţii voiau să facă un hede 'ss-qesey, adunarea (xase-nl) se reunea mai întâi la Ale' şi dezbătea: (Aleg' adeZ'S'gzefestey wanas'e H'as'as'tgy) se cuvenea sau nu să facă hede'3s-qesey-u'i Cum să-l facă şi cu ce carne? Btc.

Yase-ul este adunarea suverană: totodată parlament şi tribunal. Legenda vrea să fi existat odinioară la Aleg' nişte exxX) o-iaLouo-ai*, adunări de femei. O povestire bzeday° pe care A. M. Gadagatl' mi-a comunicat-o din arhivele folclorice de la Maykop le atribuie chiar o pondere considerabilă: Se povesteşte că, la învoirea şi cu participarea soţiei lui Aleg' în vechea casă a lui Aleg femeile narte ţineau odinioară 'adunarea mamelor', ns-xase. Bătrânii noştri povesteau că în acest m-xass se vorbea despre ce li se va întâmpla oamenilor în viitor, se determinau evenimentele care trebuiau să se petreacă.

Rezumând toate tradiţiile, Gadagatl' a putut să scrie: 'ân casa lui Aleg* îşi rezolvă narţii treburile, îşi duc dezbaterile şi aduc cinstire narţilor curajoşi şi mărinimoşi prin hotărâri fără apel'53.

În acest context, rolul pe care îl joacă Alaegatae, întrevăzut la oseţi, în procedura de exterminare a bătrânilor se precizează. Cerkezii fac, de altfel, din ea un oficiu regulat al lui Aleg'. Mai multe scenete comice în versuri descriu strângerea de inimă a bătrânilor în faţa execuţiei care îi aşteaptă84.

Narţii avea acest obicei: pe cel care ajungea foarte bătrân ei îl legau într-un leagăn ca pe un prunc şi, pentru a-l adormi, îi cântau cântecul de leagăn: Nora, către socru: Dormi, dormi, prinţe tată, dormi, dormi, micuţul meu tătic.

Narţii au plecat în expediţie.

Când se vor întoarce, îţi vor da să mănânci (din vânatul lor).

Dar dacă nu dormi, micul meu tătic, îi voi pune să te ducă la Aleg'-i (Aleg' ades' wgyazyehm)