Georges Dumezil

Ce rămâne din această legendă osetă la popoarele caucaziene care au împrumutat epopeea nartă? Nimic. Singurul domeniu care ar fi putut furniza o variantă este folclorul cecenilor şi al inguşilor care, ne amintim, în lipsa structurii tripartite a familiilor, dispărută ca peste tot aiurea, a menţinut un antagonism statornic între Orxustoy (AExsaertaegkatae) şi ceilalţi 'Njart26': niciuna din povestirile în care se exprimă acest antagonism nu prezintă nici combinaţia de teme, nici, fie şi izolat, vreuna din temele pe care le-am analizat mai sus.

28 Ve, i _, „. Max sus p. 339_341.

„' epopee Capitolul V CELE TREI SOŢII ALE LUI URYZMAEG

1. SATANA LA OSEŢI.

Un personaj feminin extrem de popular însufleţeşte epopeea nartă: Satana inţesa Satana', sau pur şi simplu 'Prinţesa', cum spun mai degrabă povestii.

Ea este sora vitregă a celor doi eroi seniores ai familiei AExsaertaegkalor. Uryzmaeg şi Xaemyc se născuseră din Aexsaertaeg şi dintr-o fiică a ţiului apelor, Dzerassae. Înainte de naşterea lor, într-o criză de gelozie istificată, AExsaertaeg îşi ucisese fratele geamăn, pe AExsar, apoi se înjunise şi pe sine1. Dzerassae îi adusese mai apoi pe lume printre narţi. T mai târziu, când ea se simţi pe moarte, le ceru celor doi fii ai ei să-i sască mormântul trei nopţi la rând, căci geniul Uastyrji – sfântul Gheorghe; are o urmărise întotdeauna cu stăruinţele sale şi de care ea îşi bătuse nu va pierde prilejul, credea ea, să-şi facă pofta pe cadavrul ei2. Uryzmaeg u de veghe conştiincios în primele două nopţi. În a treia, Xaemyc se lăsă lat de o iluzie, cântecele unui ospăţ auzite în depărtare şi părăsi paza.

El plecă. De abia s-a îndepărtat, că mormântul se luminează. Uastyrji este deja în preajmă!

Loveşte pe Dzerassae cu biciul lui de pâslă şi iat-o de şapte ori mai frumoasă decât era în i. Se apropie de ea. Apoi o loveşte din nou cu biciul său de pâslă şi ea se face iarăşi ceea: a.

După un an, vicleanul Syrdon, bastard al familiei AExsaertaegkatae-lor, înd pe lângă mormânt, auzi plânsetele unui nou-născut. El alergă în piaţa e unde erau adunaţi narţii celor trei familii şi aduse vestea. Uryzmaeg gă la mormânt, îl deschise şi ieşi din el cu o fetiţă, Satana.

Satana se făcu atât de frumoasă şi atât de deşteaptă că simpla ei înfăţişare schimba noaptea ră în zi luminoasă şi cuvântul ei era mai tăios decât sabia, mai pătrunzător decât săgeata.

Această tânără, cinste a familiei celor Puternici, deşi nu avea sângele lui îsaertaeg în vinele ei, se mărită pe urmă cu fratele ei Uryzmaeg în împătri deosebite, pe care le vom studia. De atunci, se poate spune că ea devme etul acestei familii şi, când interesele lor sunt comune, al tuturor familiil°r: e. Frumoasă, deşteaptă, harnică, ea este modelul stăpânelor casei, al goS' inelor caucaziene. Ea prevede şi se îngrijeşte. Într-o zi, o foamete îi aduce

*De ex., LN, nr. 1, p. 20-24; NK, p. 5-16 = LH, p. 24-32. 2 LN, nr. 2, p. 24-25; NK, p. 20-21 = LH, p. 34-35.

Pe narţi la cea mai mare strâmtoare. Soţul ei vine acasă deznădăjduit. Ba îl cercetează3:

— De ce îţi încrunţi arcul sprâncenei? De ce te arunci astfel pe jilţul tău de fildeş, stăpâne al capului meu? Ce ţi s-a întâmplat? Cine te-a jignit? Întrebă Satana.

— Nimeni nu m-a jignit. Dar ce poate fi mai dureros? Din lipsă de hrană, tinerii noştri gâjit în ultimul hal de slăbiciune. Se fac covrig în piaţa mare şi dorm un somn care nu le sade fcine. Căţeaua neruşinată a lui Syrdon dă târcoale printre ei, lingând buzele unuia, rozând încălţările altuia, smulgând cingătoarea unui al treilea. Şi ei nu mai au putere s-o alunge. Ah! Stăpâna noastră, aş da multe zile din viaţa mea ca ei să poată mânca pe săturate, ca sângele lor să-şi regăsească crugul şi inima tăria ei!

— De ce să te mâhneşti? Zise Satana. Mergi, pofteşte-i, eu ţi-i voi ospăta pe toţi ca pe un singur musafir. Vezi, ci-nările noastre sunt pline de tot felul de merinde şi de băuturi.

Şi Satana îl conduse pe Uryzmaeg la prima cămară, care era plină de plăcinte umplute. La a doua: clondire pline se îngrămădeau în ea. La a treia: de sus până jos erau mormane de spete şi de buturi de vite.

— Am pus aici, zise ea, tot ceea ce îmi trimiteau narţii ca părţi de cinste, cu prilejul marilor lor ospeţe.

Faţa lui Uryzmaeg se lumină:

— Dacă aşa este, zise, pregăteşte-te: avem aici mai mult decât vor putea înfuleca narţii într-o săptămână.

El îl chemă pe vestitor, îl puse să mănânce bine şi îi zise:

— Mergi şi strigă în sat: Cine e în stare să umble, să umble şi cine nu e în stare, să fie dus pe sus! Cel care are un copil în leagăn, să aducă leagănul! Uryzmaeg, din familia AExsaertaegkatae-lor, dă un ospăţ şi vă pofteşte „ Vestitorul îşi făcu slujba:

— Narţi, strigă el, cine are puterea de a umbla, să umble şi cine nu are putere, să fie purtat 1 Cel care are un copil în leagăn, să aducă leagănul! Uryzmaeg din familia AExsaertaegkatae-lor dă un ospăţ şi vă pofteşte.

Auzind această chemare, narţii se repeziră şi se adunară, cu mic cu mare, încasa lui Uryzmaeg. Se aduseră mese şi, timp de o săptămână, ei nu se opriră din mlncat.

Ageră la minte, ea este aşa cum trebuie să fii în aceste societăţi, cu aplecare spre vrăjitorie. Când unul din cei apropiaţi, Uryzmaeg sau fiul ei adoptiv Soslan (Sosryko) dă de greu, viaţa fiindu-i ameninţată de un complot, ea este prevenită în chip miraculos şi îl face de îndată să vină pe salvatorul competent, în general, pe nepotul ei Batraz care trăieşte în cer, dar cu care ea comunică pe căi miraculoase4. Chiar şi Dumnezeu are o slăbiciune pentru ea: el îi îndeplineşte regulat rugăminţile, mergând până la a face iarnă în plină vară5.

Învăţaţii sovietici recunosc îndeobşte în personajul şi în activitatea Satanei o urmă epică a fazei matriarhale pe care orice societate trebuie s-o fi străbătut. Eu nu împărtăşesc această opinie. Nu este suficient ca un ansamblu legendar să dea un mare rol unei eroine, pentru a fi în drept să vorbim despre matriarhat. Cu toate însuşirile şi talentele ei, Satana osetă nu se află la conducere. Ea împarte cu dărnicie sfaturi inşilor şi societăţii; rudele ei, narţii, le solicită şi le ascultă pentru că o ştiu extrem de ageră, dar ea nu participă la deliberările publice, expediţiile sunt hotărâte fără ea, prada este împărţită, bătrânii sunt 'lichidaţi' fără avizul ei şi chiar ospeţele particulare care se fac la ea acasă şi pe care ea le pregăteşte sunt poruncite de Uryzmaeg, soţul ei, nu de ea. În plus, oseţii sunt indo-europeni. Or şi repertoriul numelor de rudenie o dovedeşte îndeajuns, indo-europenii, înaintea împrăştierii lor, depăşiră matriarhatul şi trăiau în forme de societate – familie şi grupări mai largi – pe care le dominau bărbaţii. Cele câteva exemple legendare sau istorice de regine scitice sau parascitice de care se face caz nu au nici ele valoare

3 NK, p. 34-35 = LH, p. 44-45

4 Vezi, de ex., mai jos, p. 401.

5 NK, p. 40 = LH, p. 49.

I' nonstrativă: Maria-Tereza, Ecaterina cea Mare, regina Cristina şi regina toria au prezidat societăţi care nu aveau nimic matriarhal şi lunga succesi-: de femei pe tronul Olandei nu semnifică nimic asupra structurii societăţii ndeze.

2. SATANA ÎN AFARA OSETIEI.

Popoarele vecine cu oseţii nu au dispreţuit un personaj atât de seducător: oate că, la ele, amintiri ale unui matriarhat autentic l-au întărit. Cerkezii prin ei, abhazii au împrumutat figura lui Seteney g°$a'a, 'Prinţesa, doamna eney' şi, cu nuanţe proprii fiecărei naţiuni, i-au păstrat rangul, privile- [care face din ea de-a lungul vremurilor modelul ideal al oricărei nobile iei. Cerkezii au dat numele ei celei mai frumoase dintre flori6 şi se întâmplâ i şi azi, în marile familii din emigraţie, ca o fată să-l primească drept preae7. Însă legăturile familiale ale Seteney-ei cerkeze şi ale Sataney-ei (Satag°as'a) abhaze nu mai sunt cele care erau în Osetia. La drept vorbind, se povesteşte nimic despre naşterea sau despre părinţii ei. Pentru cerkezii este pur şi simplu o prinţesă printre celelalte, pe care eroul Werzemeg' a erit-o, uneori cu greutate. Pentru abhazi, ea nu intră în scenă, fără ascenţă cunoscută, decât ca mama comună a celor nouăzeci de narţi şi a fratelor conscriptus [cooptat] Sasr2q°a. Soţul ei Xnss' (adică Xaemyc-ul oset,. U Uryzmaeg, care a dispărut în Abhazia), tatăl narţilor, este abia pomenit: onsiderat, pare-se, ca un bătrân sfârşit. Dar ea însăşi este o mamă minude bine conservată, pe care recitatorii o zugrăvesc în termeni încă şi mai riţioşi decât o fac oseţii şi cerkezii. Iată cum o prezintă culegerea din 28: Sataney g°aă'a era mama a o sută de eroi narţi, al căror tată se numea Xnaă'. Faima ei o şea pe cea a barbarilor. Sfaturilor ei înţelepte li se supuneau nu numai narţii, ci întreg poporul. ru mintea şi frumuseţea ei, era preamărită ca Suverana de Aur.

Fiii ei nu-i ieşeau din cuvânt pentru nimic în lume. Ea era una singură, ei erau o sută şi ei ar fi ridicat vocea, ce ar fi putut ea să facă? Până în ziua de azi, la abhazi, femeia este: tul unei mari cinstiri: este oare de mirare că, în timpurile acelea foarte vechi, Sataney g°as a, umită minţii şi frumuseţii sale, a fost înconjurată cu atât respect?

Deşi adusese pe lume o sută de fii, Sataney g°aă'a avea trupul bine făcut şi alb cum e caşul ipăt. Bărbatul cel mai reţinut în simţirile sale şi cel mi i stăpân pe sine se tulbura dacă ochii urprindeau fără văluri vreo parte a trupului ei. Albeaţa pielii ei era atât de orbitoare, încât ingerea ei pe mare şi, de la mare, pe munţi, abătea adesea corăbiile din drumul lor. Mulţi mariau pierit astfel şi epavele corăbiilor lor se mai văd pe ţărmurile mării noastre.

Pentru plimbările ei, Sataney g°aă'a alegea văile râurilor Bzyp şi Kuban, îndeosebi pe a doua. Alurile acestor râuri îşi spăla rufele. De obicei, pornea prin valea Bzypului, urca până la izvor, în trecătoare ajungea până la Kuban. O vedepi pe urmă şi la gurile râului Kuban. Făcând întoarsă, urca la izvoarele Kubanului, trecea la cele ale Bzypului şi cobora din nou la Marea ră, mergând de-a lungul lacului Rits. La dus şi la întors, îi plăcea să se cufunde în apa rece stui lac. Atunci de la trupul ei îmbăiat şi gol pornea o lumină asemenea celei a soarelui răsădin vreme în vreme, fulgerări de căldură scânteiază pe coastele mării noastre: cei vechi ştiau: i că Sataney g°a§'? Era în apa cristalină a lacului şi că nu va întârzia să apară pe plajă.

Alte daţi, nu arar, plimbându-se în văile Bzypului şi ale Kubanului, Sataney g°a§'a torcea. ru a se distra, se scălda şi în aceste râuri. Ea răspândea atunci aceeaşi lumină peste fire, care de prisos soarele şi luna.

'Cartea citată mai sus (p. 323, n. 29 d) p. 253: 'Spirea (Filipendula), specie de plantă din ia rozelor, cu flori bisexuate, albe, roz sau roşii, se numeşte în adyghe „floarea Setenay * ay-qeyay; şepsughii o numesc c as şi bjedughii xgrk°epan.'

7 Nu cred că este indiscret să spun că D-ra Mufti, fiica directorului Băncii Centrale din Iof' K poartă fără nici o neplăcere acest prenume tradiţional. * Prikljutenya. (vezi, mai sus, p. 323, n. 29e), p. 15-17.

Nu numai o dată, Zartjz. Şi ceilalţi păstori o priveau vrăjiţi şi în vremea aceasta turmele lor se împrăştiau şi ei trudeau din greu ca să le adune la loc.

Astfel era Sataney g'as'a când ieşea. Dar cea mai multă vreme o petrecea în casa ei. Cu pricepere şi hărnicie, ea îşi conducea acolo întinsa gospodărie. Nici dimineaţa, nici la amiazi nici seara mâiuile ei nu se odihneau de treburile casnice.

La ceceni şi inguşi, în schimb, numele de Satana se întâlneşte încă sub forma Satay, însă personajul nu pare să se fi păstrat. O 'soră' a narţilor' – pe care abhazii au folosit-o, de asemenea, mai din plin decât oseţii (frumoasa G°anaa, G°gnda fisdza) – joacă într-adevăr un rol însemnat în mai multe legende şi mai însemnat încă la kumiki şi în Daghestan, însă nici comportarea ei, nici f-hiar locul ei în generaţiile narţilor nu sunt cele ale eroinei osete – la care revenim pentru a observa principala ei ciudăţenie: ea este totodată sora şi soţia lui Uryzmaeg şi această unire anormală este una din împrejurările în care se vădesc structura, valoarea funcţională a celor trei familii narte.

3. TEXT DE REFERINŢĂ (NARTY KADJYTAE) Iată povestirea faptului, redată de culegerea Narty Kadjytae (p. 25-31)9: acolo se vede limpede cum Satana, hotărâtă în orgoliul ei familial să nu ia în căsătorie decât pe unul dintre AExsaertaegkatae şi pe cel mai bun, adică pe fratele ei Uryzmaeg, înlătură pe rând, făcând dovada că este superioară fiecăreia în propria specialitate a acesteia, câte o rivală provenită din familia Alaegatae-lor şi una din familia Boratae-lor.

1. Înlăturarea fetei Alaegatae-lor Când Uryzmaeg atinse vârsta însurătorii, el luă în căsătorie o fată din familia Alaegatae-lor pe frumoasa Elda. La rândul ei. Satana creştea: într-o lună, ea era cât copiii de un an; într-un an, cât copiii de trei. Părul ei era de aur, ochii de cărbuni aprinşi şi nu avea pereche la stat şi la port.

Când sosi vremea să-şi ia un soţ, ea se gândi în sinea ei: 'Fireşte, trebuie să mă mărit, dar nu văd ce logodnic îmi sorteşte Dumnezeu'. Ea cugetă şi găsi că şi chiar printre Duhurile cereşti, nu se afla altul mai viteaz nici mai deştept10 decât Uryzmaeg (qudy kodta aemae zaedty 'xsaen ăaer, Uryzmaegaej qarujyndaer aemae zondjydaer nihaej ardtaj. Ea hotărî deci că ori el va fi soţul ei, ori nimeni.

Şi iată ce făcu. După ce şovăi, neîndrăznind să-i înfăţişeze hotărârea ei, dar nevrând nici să i-o facă cunoscută prin alţii, ea sfârşi prin a se decide: 'Haide, să facem ruşinea noastră să tacă şi să i ne destăinuim'. Şi ea îi zise lui Uryzmaeg:

— Uryzmaeg, nimeni nu dă în dar ceea ce are mai bun. N-ar fi jalnic ca eu să intru în altă familie? Eu nu pot deci să mă mărit decât cu tine.

Urechile lui Uryzmaeg se înroşiră şi i se ridică părul în cap.

— Nici o vorbă mai mult! Este o ruşine! Cu ce faţă m-aş arăta eu narţilor?

Cine poate şti cât timp se scurse? Dar, într-o zi, Uryzmaeg plecă într-o expediţie de un an. El zise soţiei sale Elda:

— Eu plec pentru un an. Înainte de întoarcerea mea, pregăteşte mâncare şi băutură pentru cei care vor veni să mă salute.

Şi plecă.

Când se apropie sorocul anului, soţia lui se apucă de treabă să pregătească băutura cea tare Şi ameţitoare, rong'-u. Ea îl puse să fiarbă bine însă, când adăugă drojdia, el nu fermentă: Satana era aceea – vicleşug al cerului, vrăjitorie a pământului – care prin şiretlic nu-l lăsa deloc sa fiarbă (fycgae jae xorz kodta, faelae jyl aentuan ku nykkodta, uaed nae saenqyztî: umaen Satana – arvy xin, zaexxy kaelaenskldta xin aemae jae aeppyn aenqyzyn nae uayta). Elda îşi pierdu capul, alergând de la căldare la Satana, de la Satana la căldare.

9 NK, p. 25-28 = LH, p. 39-42.

10 Să se ia în treacăt aminte la această anexare a zond-vdui, a inteligenţei, la cel mai de seamă din AExsaertaegkatae: cf. mai sus, p. 349, n. 10.

11 Un fel de hidroinel foarte tare, băutură eroică, deseori menţionată în legendele narte.

I a acestei case, îi zise ea, vremea ruşinii „mele a sosit, ce-i în căldare nu fierbe. Dacă; tău apare pe neaşteptate, mă omoară!

— Ce pot eu face? Răspunse Satana. Nu este treaba mea.

Din ce în ce mai îngrijorată, tânăra femeie alerga la căldare, apoi spre Satana.

— Ce-i de făcut? Sufletul nu-mi atârnă decât de un fir de aţă, sunt pierdută.

Când Satana fu încredinţată despre cumnata ei că era la capătul puterilor, ea îi spuse:

— Frumoasă Elda, vreau să-i joc o feslfi, lui Uryzmaeg: împrumută-mi pentru o noapte veşle tale şi broboada ta de mireasă şi ţl-oi face căldarea să fiarbă.

Rânăra primi târgul. Satana aduse altă drojdie şi rong-ul fermentă. Era şi timpul: Uryzmaeg Se făcu un ospăţ şi narţii băură rong-ul. Seara, după ce comesenii plecaseră la casele lor, a îmbrăcă veşmintele conjugale ale Eldei şi intră în odsia lui Uryzmaeg, care, fără bănuială, drept soţia sa.

— Fiică a Alaegatae-lor, îi zise el, tu te îndeletniceşti mai bine decât în prima noastră îl

— Este un privilegiu al familiei noastre, răspunse ea, ca el să nu aibă bănuială.

În timpul nopţii, prin vrăjitorie. Satana făcu să apară pe tavanul încăperii luna şi stelele. X) iţa, Uryzmaeg îi zise:

— S-a luminat, este timpul să ne sculăm.

— S-a luminat? Priveşte: luna şi stelele sunt încă pe cer!

Slda bătu la uşa odăii, alergă încolo şi încoace şi, cum ei tot nu deschideau uşa, mâhnirea în inimă şi muri (Elda duaerttae xosta, rauajbauaj kodta, aemae jyn duar ku nae kodtoi, naestaej faezaerdaedzaef – amard).

Satana ştiu de îndată că rivala ei murise. Ea făcu să dispară luna şi stelele şi zise lui i? Eg:

— Scoală-te, acum s-a luminat.

— Înd Uryzmaeg o văzu, rămase înmărmurit.

— Dar tu eşti Satana!

— Cu cine crezi tu că ai petrecut toată noaptea? Răspunse ea.

, e mai putea el să facă? Îngropară moarta, dar el rămase deznădăjduit.

I. Căsătoria Satanei

— Mi-ai luat cinstea, Satana I zise Uryzmaeg. Cum vom putea trăi de acum înainte în mijlorţilor? Ce obraz le vom arăta?

— Osânda oamenilor este o treabă de două zile, nu va fi multă ruşine (adaemy fidis – dyuuae birae xudinag naeu). Îţi voi spune cum să facem ca să fie uitată. Încalecă pe dos pe un măi spatele spre capul lui şi treci aşa de trei ori prin piaţa mare. Uită-te bine la oamenii care fie acolo şi vino să-mi spui ce au făcut (xaeraegyl sbad faestaerdaem aemae jyl aertae zdaexty Nyxasy astaeuty. Nyxasy adaemmae kaes, aemae îi kud kaena, uj-iu tnyn radzur). Jryzmaeg încalecă un măgar de-a-ndoaselea şi trecu prin mijlocul narţilor. Aceştia, mari şi ătrâni şi tineri fură zguduiţi de un asemenea hohot de râs că abia puteau să se ţină pe picioare, frecu şi a doua oară. Unii mai râseră, ceilalţi nu. Mulţi nici nu-l priviră, mulţi iarăşi se ă să vadă călăuza şi pilda lor, pe Uryzmaeg lovit de nerozie.

Îl mai trecu o aată. Nu mai râse nimeni. 'Desigur nu fără pricină, ziseră ei, îşi călăreşte el al de-a-ndoaselea; în asta zace cine ştie ce gând cu cap. /'. Lind Uryzmaeg se întoarse acasă, Satana îl întrebă:

— Ei, cum s-au purtat?

— Când am trecut prima dată, s-au cutremurat de un asemenea hohot de râs că abia pui se ţină pe picioare. A doua oară, unii mai râdeau, alţii nu şi mulţi se mâhneau să mă vadă, ie, călăuza lor, lovit de nerozie. A treia oară nu mai râdea nimeni: 'Nu este nebun, ziceau degeaba îşi călăreşte el măgarul de-a-ndoaselea, are el gândul lui_'.

— Ei bine, aşa va fi şi cu treaba noastră, zise Satana. Mai întâi vor râde, apoi nimeni nu mai gândi la asta.

: înd oamenii aflară că Uryzmaeg trăia cu sora lui Satana începură prin a-i lua în râs, pŞ adevărat, nimeni nu se mai gândi la asta. Şi Satana şi Uryzmaeg putură să trăiască mai e ca soţ şi soţie.

S. înlăturarea fetei Boratae-lor mărginesc aici să rezum un text foarte deşănţat) iatana îşi ia de bunăvoie semnele bătrâneţii şi îşi zoreşte soţul, pe Uryzmaeg, să ia o a doua. După o oarecare împotrivire, el cedează şi ia în căsătorie o fată din familia Boratae-lo. N seara nunţii, după plecarea invitaţilor, Satana îşi reia înfăţişarea tânăra şi seducătoare? Aeg nici nu se uită la noua venită.

Îarţii prind de veste despre acest lucru, despre care se vorbeşte mult în piaţa mare. V aart, mai îndrăzneţ decât ceilalţi, vrea să ştie adevărul şi se înfăţişează într-o seară TJryzmaeg. El este bine primit, bine ospătat şi, pentru noapte, în timp ce TJryzmaeg şi Satana se retrag în iatacul lor de sidef, este pus să se culce într-un colţ al odăii comune, în care se culcă, fjx alt colţ şi soţia părăsită. În cursul nopţii, ea vine de trei ori să-şi ofere serviciile tânărului. El nu o respinge decât de două ori. Dimineaţa, când toată lumea se reîntâlneşte după ce s-a spălat şireata Satana propune ca fiecare să-şi povestească visul avut în timpul nopţii. TJryzmaeg declară că a dormit buştean, însă celelalte trei personaje scornesc visuri în care, simbolic şi mai mult sau mai puţin delicat, sânl evocate şi chiar descrise, întâmplările nocturne.

Fata Boratae-lor nu este cea mai puţin şireată: ca pentru a indica simetria dintre înlăturarea tragică a fetei Alaegatae-lor şi propria ei înlăturare, mult mai puţin tragică, ea povesteşte că – în vis – n-a izbutit mai întâi să facă să fermenteze 'căzile de rong' (ronfy yaerztae), că pe urmă a schimbat drojdia şi că atunci fermentarea s-a produs în chip foarte fericit (aenqizyn bajdydtoj). Un este vorba evident de aceeaşi drojdie, nici de acelaşi rong ca în episodul Eldei.

Dimineaţa, tânărul pleacă. În piaţa mare, tineretul nart vine după ştiri:

— Ce se petrece în casa lui TJryzmaeg?

— Satana şi-a reluat înfăţişarea de femeie tinără, iar TJryzmaeg nu se apropie chiar deloc ie fata Boratae-lor.

Povestirea nu spune ce s-a întâmplat în cele din urmă cu această fată a Boratae-lor, dar nu avem de ce să ne neliniştim: repudiată sau păstrată, ea cunoştea arta de a nu-şi irosi noaptea.

4. VARIANTE O SETE.

Până la publicarea Narty Kadjytae-lor, nu se cunoşteau decât variante fragmentare. Povestea cu măgarul, deosebit de populară, se găse? În toate, dar nenorocirea Eldei într-una singură şi niciuna nu conţinea noaptea nebunatică a fetei Boratae-lor. Aşadar, am cerut foarte serviabilului nostru coleg K. E. Gagkaev să-mi spună care este dosarul aventurii în arhivele manuscrise de la Ordjonikidze şi, de asemenea, să verifice apartenenţa celor două femei înlăturate la familiile Alaegatae-lor şi Boratae-lor. Iată ce mi-a răspuns la 4 aprilie 1962: în variantele pe care le-am parcurs, Elda se trage într-adevăr din familia Alaegatae-lor şi cealaltă soţie a lui TJryzmaeg, o creatură fără moralitate, din familia Boratae-lor. Numai uneori, în loc de 'fiică a Alaegatae-lor', Elda este numită în mod mai general 'fiică a narţilor' şi uneor numele ei este Elon.

Astfel întâmplarea se desfăşoară într-adevăr, în majoritatea variantelor manuscrise, ca şi în Narty Kadjytae (iar minoritatea, cu exprimarea ei mai puţin precisă, nu le contrazice), punând în scenă, prin Satana şi cele două rivale, cele trei familii.

Pe cât îmi pot da seama, variantele, pentru fiecare episod, sunt foarte apropiate unele de altele. Iată, de exemplu, privind înlăturarea Eldei, analiza unui text publicat în 1961 de V. I. Abaev în primul tom al culegerii sale Iron adaemy sfaeldystad (Construirea poporului oset), p. 28-29: Când Satana îi zice lui TJryzmaeg că vrea să-l ia de bărbat, el protestează: este deja însurat, CBm ar putea să aibă două soţii?

— Asta e treaba mea, răspunse Satana. Pune la cale un ospăţ pentru o mie de persoane Şi spune-i soţiei tale să pună la fermentat multă băutură.

Elda se puse pe treabă, dar Satana îi făcu farmece şi nimic nu fermentă. Elda se înspăimântă: Dacă se întâmplă această nenorocire, soţul meu mă omoară „. Satana veni la ea şi-i zise:

— Nu-ţi pierde capul. Dă-mi-l pe soţul tău pentru o noapte şi fac să-ţi fermenteze băutura.

— Mi-l ceri pentru o noapte? Răspunse Elda. Să fie al tău un an întreg, numai să nu se întâmpie o asemenea nenorocire!

Satana se întoarse acasă, luă altă drojdie şi făcu să fermenteze băutura, ^n vremea asta, (-”ryzmaeg era în expediţie. Satana îi zise Eldei:

— Când vine acasă soţul tău îi place să bea kvas.

Mm„ ieşi cucigiiiu ţi „; upj. I iii Laya uţn ouau. Ouparata ue tot, ea Dau două înghiţituri de ot mai supărată, iiiaa Dâu mai departe kvas, astfel că se prăbuşi dirtr-odată fără suflare.

„ 1!; IWM i MU.

Structura şi sensul povestiri sunt clare.

Din punctul de vedere al lui Uryzmaeg, istorisirea strane următoarele: erouu. Iiuiuai ia La.„je, xsaertaegK: atae-ior, aeci propria sa sora, îi satistace, wa, Le ljj. Jl viiilcic ^iliiuili,”*-' iiliilC II 7'clbtrtiszâi.

; ae-lor este convinsă de adevărul, de altfel universal recunoscut, că nu

— J_- -jJ- – ~ ~ (tm)-^. _ *„*” „-*. A UV. J. UU V1V. U kJC*, IttOU VJ. J. XX Vd, în tot cazul, s-o ia de soţie pe sora sa. Si. De altfel, el nici nu are nevoie uj-ic, muu. Ueja pu&esorui uupa aatina ai unei iete a Alaegatae-lor. În coniţă, Satana operează în trei timpi. O înlătură pe această rivală deja înscăuilia a 11. I; în-^i i; lace pe.