Georges Dumezil

32 Fiare: Iez., 5: 17, 14: 21; robie: Ier., 15: 2.

33 O excepţie, discutată cel mai recent în Mit şi epopee, II, p. 641-645.

31 Mit şi epopee, I, p. 427-434, având ca punct de plecare E. Benveniste, Journal Asiatique, 230, 1938, p. 544.

36 Plutarh, Coriolan, 13, 1 (Xi|i6ţ, 3ioin6ţ, m5Xe|jto; [foamete, molimă, război]; Titus Livms, 2, 34, 5 plasează altfel pestilentia [molima]; cf. 35, 8; Titus Wvius, 6, 21, 1, după executarea lui Manlius: pesiileniiam inopia frugum, et uolgatam utriusque mali famam anno insequente multiplex bellum excepit. [I/ipsa de roade i-a urmat molimii, iar zvonului lăţit al celor două calamităţi i-a urmat, după un an, multiplul război.]

33 Revue de l'histoire des religions, 152, 1957, p. 13-16; L'ideologie tripartite des Indo-Europiens, 1958, p. 32-33.

Dreoţii şi cu miniştrii (Iran, Irlanda, Scandinavia)37, sau un element 'dent celor trei funcţiuni, având totuşi o afinitate specială cu prima roman şi flamen dialis39 [flaminul lui Iuppiter]). În India, situaţia a ial aceeaşi, dar strânsa legătură a regelui cu clasa războinicilor în sistemul d claselor (vama) (în care râjanya [regesc] este un echivalent sau imsatriya [războinic],) face ca, mai târziu, regele să fi luat uneori chipul -ea unui exemplar eminent al acestei clase. Legile lui Mânu enunţă îndaegelui după cele ale brahmanilor şi în cartea consacrată clasei ksatriya39. E vorba aici de o particularitate, de o evoluţie indiană, abia schiţată da şi care nu trebuie pusă în seama indo-europenilor, nici măcar în cea anienilor. Lucrările mele nu îndreptăţesc deci pe nimeni să facă din rege, tea lui de sef de stat, în palatul lui, neluptând, reprezentantul funcţiunii ce*° în texte ca Pilde, 8: 15'; Ier., 13: 13 şi 52: 13; leg., 1:26-27, -15-21.

Itul textelor trifuncţionale ale lui Brough nu poate fi respins în serie, Cel mult se pot constitui, după artificiile care' le susţin, familii de greqnele dintre aceste texte nu capătă o vagă aparenţă trifuncţională entru că au fost mutilate cu dezinvoltură.

— Ceea ce cred că n-am ciodată. Astfel, în ceea ce el numeşte 'Lam. 2:9-12' Brough ip. 82, 17) sare lungile versete 10 şi 11 ca să poată apropia de regii captivi nea a doua!) şi de profeţii fără harul profeţiei (prima funcţiune) din

9 pe copiii înfometaţi din versetul 12 (funcţiunea a treia); dar cele; rsete intermediare, suprimate, evocă bătrânii şezând în pulbere, fetele î-şi capul şi chiar pe poet, cu ochii înneguraţi de lacrimi, făpturi care pot încadra în niciuna dintre cele trei funcţiuni; deci nu există aici clasificatoare, cum crede Brough. Tot aşa, cititorul este rugat să reciproorocirea lui Varlaam (Num., 24:5-9) fără tăieturile pe care le-a Brough (p. 81, r. 5-10) şi cadrul celor trei funcţiuni se va disloca42.

Evue de l'histoire des religions, 154, 1958, p. 1 – 9 (Reigspula).

Ue rex et Ies flamines maiores': The Royal Kingship (Supplement io Numen, 4, 1959 = f de Rome, 1955), p. 407-417.

Popeea cuprinde multe cazuri în care îndatoririle regelui sint ridicate la maximum, exact *astei ksatriya.

Iagurele două cazuri din Rgveda pentru care am admis că răjan poate reprezenta nivelul sunt: 1) 4, 50, 8 (cel mai recent, Revue des etudes latines, 24, 1956, p. 101, n. 1) unde că reunirea în două versuri a trei cuvinte (vis'ah, brahman, răjan [meseriaşi, brahmani,. Care se vor făuri numele celor 3 vama ărya (3 vaisya, 1 brahmana, 2 râjanya = ksatriya) nnă să recunoaştem aici o aluzie la cele trei funcţiuni (poate că am greşit: oricum, răjan ici un războinic); 2) 6, 15, 13, unde cele trei calificative, grupate, ale lui Agni şi anume pati, răjan [poet, stăpân al casei, rege] mi-au părut o variantă echivalentă a formulei mai kavi, grhdpati (sau vis'pdti), yuvan [tânăr]. Se vede bine că în ambele cazuri există motive ndiene care justifică această interpretare, ezi nota următoare.

'ude, 8: 14-18 deja citat (vezi nota precedentă) în legătură cu interpretarea abuzivă a i războinic, a mai beneficiat, din partea lui Brough (p. 81, r. 15 la 13 de jos) de tăieturi. Textul spune: 'Al meu este sfatul şi buna chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este 15Prin mine împărătesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea. „Prin mine mai-marii i cei de neam ales, toţi judecători ai pământului. 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei iţă mă găsesc.ls Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea. Ească aici tabloul celor trei funcţiuni, Brough izolează începutul versetului 14 (funcţiunea oi uneşte sfârşitul versetului 14 cu începutul celui de al 15-lea ('âmpărătesc împăraţii!: ină funcţiunea războinică, apoi trece sub tăcere partea a doua a v. 15 care, cu decretele iţle, nu ar avea ce căuta în această 'funcţiune a doua'; evident din acelaşi motiv, el omite tul 16; în fine, după ce a sărit şi versetul 17, probabil fiindcă nu se lasă încadrat în acest u trifuncţional, nu păstrează decât începutul versetului 18, care îi furnizează funcţiunea d) în alte texte, una dintre cele trei funcţiuni este prezentă numai în urma atribuirii unui sens greşit. Iov., 5: 20- 21 – a cărui tăiere la acest verset este dealtfel artificială, de vreme ce aici este vorba în mod solidar de şase sau şapte tribulaţii, nu de trei sau patru – este conceput astfel: 'ân timp de foamete, Domnul te va scăpa de la moarte şi în bătălie din primejdia săbiei. Vei îi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni.' 'Biciul bârfelii' e rechiziţionat de Brough ca să figureze prima funcţiune şi e comentat în consecinţă 'magic spells' [descântece] (p. 81, r. 28-29), pe câtă vreme este vorba, clar, de bârfeli, de certuri etc.43. I, a fel, în Psalmul 103: 3-4, citim: 'Pe cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale, pe cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări, pe cel ce umple de bunătăţi bătrâneţea (?) ta, etc.'; segmentul de frază 'pe cel ce izbăveşte din stricăciune (adică din groapă) ' primeşte din partea lui Brough (p. 81, r. 34) greaua sarcină de a reprezenta funcţiunea războinică – cu ajutorul unei interpretări largi a sensului greşit prezent încă din Septuaginta ('who redeemeth thy life from destruction', tov Xutpoii [zevov ex cp&opocv ţwrjv erou44 [care îţi izbăveşte viaţa de surpare], e) în cazul altor texte, Brough, fără a face greşeli categorice, dă unuia sau mai multor cuvinte o orientare arbitrară ca să descopere în ele una dintre cele trei funcţiuni.

— Risc constant, ştiu, dar de care sper că în general am ştiut să mă feresc.

În Ps. 72, versetul 4 se spune despre regele făgăduit: ' Judeca-va pe săracii poporului, va milui pe fiii săracilor (adică pe săraci) şi va umili pe împilator'*. Este vorba aici, clar şi uniform, de apărarea celor amărâţi şi slabi. Totuşi, Brough (p. 81, r. 30-31) vede în aceste trei fraze aluzii la prima, la a treia şi la a doua funcţiune, împilatorul, 'oseq, care nu este, evident, decât împilatorul săracului45, pre^ăcându-se pentru acest prilej în războinic.

În Ier., 19:7-9 (amputat de 8!), care înfăţişează ororile unui război şi unui asediu, alături de ostaşii care cad sub loviturile de spadă ale duşmanilor

| şi pe care Brough binevoieşte să-i lase funcţiunii a doua, canibalismul la care sunt siliţi asediaţii, fiind alimentar, este suficient ca el să-i aşeze pe aceşti nenorociţi în cadrul funcţiunii a treia Cp. 81, r. 4-l de jos).

În Ier., 33: 6-8, care enumera formele milei Domnului faţă de încercatu său popor, funcţiunea războinică trebuie să se descurce cum poate cu segmentul de frază: 'Voi întoarce aici [din robie] pe robii lui Iuda şi pe robii lui Israel (sau: le voi schimba soarta) şi-i voi aşeza ca la început' (p. 82, r. 3-7). În Ier., 50: 35, începutul vestitului 'Blestem al Săbiei', citim: 'Sabie împotriva caldeenilor, zice Domnul şi împotriva locuitorilor Babilonului şi a a treia, cu bogăţiile şi cu. Slava (kăbod şi lasă la o parte sfârşitul care, amintind de dreptate i-ar strica şi mai rău construcţia trifuncţională. Ce text indian sau latin, celtic sau scandinav, am cenzurat eu aşa?

43 P. Dhorme, Le livre de Jab, 1926, 63 – 64: '. Biciul bârfelii sub cel al săbiei, precum hrb wun în inscripţia zisă a lui Hadad. Noi spunem că ascuţişul limbii e mai rău decât cel al săbiei. I, imba rea este principiu de neînţelegere şi de luptă, de aceea este şi calamitatea aceasta menţionată imediat după război.' De comparat cu Ps. 31: 21: Acoperi-i-vei pe ei în cortul tău de împotrivirea limbilor.'

44 Sahaţ 'bici' şi nu un derivat abstract al rădăcinii lui Săltat, perdidit' [a pierdut]. Sahaţ desemnează adesea mormântul (Ps. 16: 10, 36: 10; 49: 10; 55: 24.'.); el desemnează uneori şi o groapă-capcană, dar aici, alături de verbul ga al 'redemit' [a răscumpărat] înţelesul acesta este inacceptabil. Segmentul de frază înseamnă 'care te păzeşte de moarte' şi nu numai şi nu în special de moartea violentă de mina unui duşman.

* Dum6zil interpretează aici diferit de versiunea biblică românească; am urmat interpretarea lui.

45 J. Cales, Le livre des Psaumes, 1936, I, p. 685, r. 3.

Deteniilor lui şi a înţelepţilor lui! Brough (p. 82, r. 8-10) face din 'că-; eniile nobile' (el – săreyhă, hei rouţ [/eyio-Tava?) purtătorii funcţiunii a na şi o lasă pe cea de a treia numelor generice 'caldeeni, locuitori ai Babimlui', care totuşi nu fac decât să anunţe şi să rezume lunga enumerare de abilonieni individuali' care urmează46.

Îs., 45: 1-6 este o profeţie a Domnului pentru persanul-Cirus, desemnat mod expres ca unsul lui Dumnezeu; deşi ne putem aştepta să găsim aici; o aluzie la cele trei funcţiuni ale popoarelor arya, trebuie să refuz propusa lui Brough: Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi netezi, zdrobi-voi porţile cele tramă şi zăvoarele cele de fier le voi sfărâma. Şi îţi voi da ţie vistierii ascunse, bogăţii îngropate lământ'.

Prima frază, 'voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi ezi', care este tot atât de războinică cât şi următoarea, de vreme ce marşul tisiv nu capătă sens decât prin asaltul care îi urmează, reprezintă totuşi, pare, prima funcţiune {Brough, p. 81, r. 12-9 de jos).

În DeuL, 33: 26-28, Dumnezeu este lăudat astfel: Nimeni, o Israele, nu este ca Dumnezeu, care să meargă pe ceruri intru ajutorul tău şi pe întru slava sa. Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul lui cel veşnic el te jină şi din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice, Stârpeşte-i' I Israel locuieşte îndeosebi neprimejduit.

Iul lui Iacov priveşte îmbelşugat de ptine şi de vin şi cerurile lui picură rouă. Ferice de tine,

: le! Cine este asemenea ţie, popor izbăvit de Domnul, scutul şi ajutorul tău, sabia şi slava ta. Brough (p. 81, r. 13-17) suprimă începutul şi sfârşitul şi încredinţează na funcţiune cuvintelor care încep versetul 27: 'Dumnezeu este liman din mi străvechi, căci braţul lui cel veşnic.' – care braţ aparţine totuşi,; ot ce urmează, războiului biruitor47. E clar că autorul nu se gândeşte să dis-; ă, să claseze sacrul, puterea şi belşugul şi că singurul lui gând este ajutorul finului, în defensivă şi în război precum şi în ofensivă.

8. CELE OPT NEAMURI PEDEPSITE.

Unul dintre cele mai remarcabile tratamente l-a rezervat Brough primelor ă capitole din Amos, unde sunt expuse pedepsele care pândesc opt neamuri, întâi şase neamuri idolatre, apoi cele două regate ale evreilor. Iată ce face

46 Mă mir că Brough n-a luat blestemul Săbiei în ansamblul lui (v. 35-38): după menţioi generică a 'caldeilor şi a locuitorilor Babilonului', el cuprinde o analiză a principalelor grusociale care nu acoperă tripartiţia indo-europeană, dar care e interesantă: 1. Nobilii sau căpee şi înţelepţii; 2. Un fel de funcţionari (religioşi), aşa-numiţii badâm, cuvânt discutat, dar care; ă, îmi spune G. Wiiengren, din textele de la Ras Shamra (2 Aqhat, VI, 31 şi urm., Anat şi urm., bd în paralel cu h, a cânta') şi de la Mari (J. Bottero şi A. Pinet, Repertoixe ana-: e, 1954, p. 192, baiiun 'specie de funcţionar'; cf. G. R. Driver, Die Welt des Orients, 1954, – 20) confirmarea acestei valori (până acum, începind cu Haupt, 1900, se corecta de obicei i în barim, după acadianul barU 'preot prezicător' şi după Vulgata, care spune diuinos [pe ţi]); 3. Diferitele categorii militare: oşteni (gibborim), caii şi carele, urmate de cuvintele grele eb aler tftokăh 'adunătura de străini din mijlocul ei'; Gesenius-Bahl face apropierea de arairib 'străin'; C. H. Cornill, Das Buch Jeremia, 1905, p. 448 şi 505, comentează pe bună drepMercenari străini'; că este vorba în orice caz de un fel de ostaşi ('clanuri arameene', ls de H. I/ewy rămâne, în sine, foarte puţin probabil) reiese din blestemul devirilizant care îi; e şi care este de un tip cunaseut şi în Asiria: 'Să fie ca nişte femeii'; 4. Urmează două me privitoare, de data aceasta, nu la elemente sociale, ci la elemente materiale: comorile onului şi apele care îi dau viaţă.

17 Despre valoarea războinică a 'braţului lui Dumnezeu', vezi H. Fredriksson. Jahwe als er, 1945, p. 104.

Brough. Din ele (p. 82, r. 16-7 de jos) în cadrul pe care 11 împrumuta ae mine ('I, II, III' desemnează cele trei funcţiuni): 'Por three transgressions of Damascus, and for four, I will not turn away the punishn thereof; because they have threshed Gilead with threshing instruments of iron (ÎI) ' (There fol similar transgressions of violence în respect of Gaza, Tyrus, Edom, Ammon, and Moab. There lows:) 'For three transgressions of Judah, and for four, I will not turn away the punishment reof; because they have despised the law of the Lord, and have not kept his commandment. For three transgressions of Israel, and for four, I will not turn away the punishment then because they sold the righteous for silver and the poor for a pair of shoes (III) '. ['Pentru păcate ale Damascului, ba pentru patru, nu voi abate pedeapsa pe care o merită, fiindcă e sfărâmat Galaadul cu tăvălugi de fier (ÎI) ' (Urmează păcate violente similare ale Gâzei, Tin Edomului, Amonului şi Moabului. Apoi urmează:) 'Pentru trei păcate ale lui Iuda, ba chiar pei patru, nu voi abate pedeapsa; din pricină că ei au aruncat legea Domnului şi au nesocotit râi ielile lui (I). Pentru trei păcate ale lui Israel, ba chiar pentru patru, nu voi abate pedea fiindcă ei au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel sărac pentru o pereche de încăltărri (IU) '.] Să ne reîntoarcem la amănuntele textului fără amputare. Damascul v pedepsit pentru prădăciurrile sălbatice făcute în Galaad, Gaza şi Tirul, per ruşinoasa lor negustorie de sclavi cu Edomul; Edomul, pentru neiertarea şi pentru furia lui războinică; Amonul, pentru că a spintecat femeile însărcii ale Galaadului; cei din Moab, pentru că au ars oasele regelui Edomului t le-au prefăcut în cenuşă, adică i-au lipsit sufletul de odihnă; Iuda, pentru a nesocotit legea Domnului şi şi-a făcut idoli; în sfârşit, Israel, care are m de cea mai lungă şi cea mai amănunţită diatribă, de vreme ce lui, în mod i cial, i se adresează păstorul prezicător, va ispăşi tot soiul de păcate, înrob unui datornic pentru o pereche de încălţăminte, luarea ca zălog a veşminte şi, în general, zdrobirea sărmanilor, dar şi actul scandalos al fiului şi al tat care merg la aceeaşi femeie. Intenţia lui Amos e limpede: el condamnă î cele şase 'neamuri' şi nu o face în numele faptului că ele nu l-ar cunoaşte adevăratul Dumnezeu, ceea ce n-ar fi o vină, ci în numele încălcărilor, dife de altfel, ale legii naturale; regatele evreieşti de sud şi de nord, dimpotrivă, judecate în raport cu alegerea lor divină: unul este de-a dreptul răzvrătit, c lalt ocoleşte cu viclenie poruncile de dreptate şi de milostenie pe care preti că le păzeşte. Acestea sunt categoriile, singurele categorii ale gândului lui Ai – iar cele trei funcţiuni dispar.

9. FOR THE SNARK WAS A BOOJUM, YOU SEE.

C. [Pentru că, vedeţi dumneavoastră, Snark era un Boojum*] ':; Totuşi am în dosarul meu un text din Ieremia, pe care Brough ni văzut, pe care îl recunosc bucuros ca al meu şi care nu mă încurcă nicidec căci singurul lucru pe care îl dovedeşte este că Israelul nu recunoştea ca sale cele trei funcţiuni. Este vorba de micul ansamblu format din versetele 22 (Sept., 23-24) din cap. 9:

22. Aşa zice Domnul: 'Să nu se laude cel înţelept (hăkăm) cu înţelepciunea sa, să nu se cel puternic (gibbor) cu puterea sa, nici cel bogat (ăgâr) să nu se laude cu bogăţia sa'.

23. 'Ci să se laude cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe şi mă cunoaşte (v3yâdoa' otî), că eu sunt Domnul cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci aceasta-i plăcut înaintea mea'.

* Citat din I, ewis Caroll.

Este oare aici o simplă reflecţie morală, valabilă pentru un spirit religios. N orice loc şi din orice timp? Nu. Pentru a înţelege tâlcul acestei 'proorociri lui Dumnezeu', trebuie să nu o despărţim de îndemnurile din care ea constituie jar un aspect şi care umple toate capitolele de la începutul cărţii. Ieremia luptă. Î află în plină actualitate. Ţintele lui sunt cele două forme, una materială alaltă intelectuală, ale aceleiaşi greşeli: idolii, înrobirea faţă de moduri de ndire străine. Într-adevăr, în faţa primejdiei babiloniene, israeliţii nu mai au: hi decât pentru marile puteri de la care aşteaptă ajutor, mai ales pentru Egipt, renunţă uşor la adevărata lor putere, la tradiţia lor proprie, monoteistă: Şi acum, pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă dia Nil? Şi pentru ce ţi-ai luai. Imul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei? Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutate, te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău gj au mai avea nici o teamă de mine! (2: 18-19).

(Ai grijă!) Dar ea a răspuns. Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi merg după (2: 25). De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată în Egipt, cum ai fost ruşinată în iria. Pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu avea izbândă! (2: 36-37).

Nu deprindeţi căile neamurilor. (10:2) Tot acest context dovedeşte că este tot 'o cale străină', derek^ haggoyhn, eastă triadă de orgolii, de morale separate, care n-a mai apărut înainte în blie şi pe care aici versetul 22 n-o menţionează decât ca să o condamne cum condamnat puţin mai sus idolii. Ce 'cale', ce străini (goyâm)? I, a sfârşitul estui secol al şaptelea, ipotezele plauzibile nu lipsesc, începând din Asia Mică de Silenul l-a învăţat deja pe Mias, unde curând Solon şi Cirus îl vor înţa pe Cresus48 zădărnicia 'orgoliilor funcţionale' şi până în Egipt, marea ţie împărţită în caste care, de vreme ce a adoptat, întărindu-le, împărţirile nale ale popoarelor arya, cunoaşte probabil foarte bine jocul conceptelorespunzătoare şi care dealtfel îşi umple acum ostile cu lidieni şi cu ionieni din ia Mică (chiar Ieremia pomeneşte de Ludlm ca auxiliari ai trupelor faraonului), te oare temerar să credem că ceea ce denunţă profetul anti-egiptean, opunân- -i doctrina naţională: 'Domnul, numai Domnul, izvor de bine şi de putere', e o concepţie venită din Egipt sau prin Egipt?

Între alte provocări, Brough si-a încheiat colecţia biblică cu aceasta (p. -83): How are we to explain all this typically Indo-European ideology among the ancient Hebrews? Can, of course, dismiss the whole thing as a mere burlesque, a caricature of Professor Dumezil's hods: though I protest that I have tried not to caricature, and have done my best to deal î the material în the same manner as he dealt with the Indo-European material. The reader ree to judge whether or not my treatment is a burlesque.

Or we can seek to explain at each and every point why my interpretations are wrong; for t must all, without exception, be wrong: 11 n'y a pas d'exceptions'; on ne Ies retrouve dans în texte [.] biblique'; 'Dans la Bible, dans ces textes charges d'une reflexion profonde et mvelee sur la vie so-iale et sur Ies rythmes des mondes, on chercherait vainement, semble-t-il, expression dialectique ou imagee du systeme des trois fonctions, soit du point de vue de Dieu, du point de vue des homtnes '. [L'heritage indo-europeen ă Rome, p. 240]. It will be interesting ee whether the Biblical position can be re-established without at the same time undermining foundations of the Indo-European construction. [Cum putem explica toată această ideologie: indo-europeană la vechii evrei? Fără îndoială putem să trecem cu vederea întreaga poveste ca 1 o simplă parodie, o caricatură a metodelor profesorului Dumezil: şi totuşi declar sus şi tare ca, m încercat să caricaturizez nimic, că m-am străduit din răsputeri să tratez materialul în acelaşi

48 Despre structura trifuncţională a acestor două tradiţii, vezi articolul meu citat mai sus, 166, n. 27.

Fel în care s-a ocupat şi el de materialul indo-european. Cititorul este liber să judece dacă felul l-am tratat eu este sau nu o parodie.

Sau putem căuta să explicăm punct cu punct de ce interpretările mele sunt greşite; căci fără excepţie trebuie să fie greşite: 'Nu există excepţii'; 'Nu le regăsim în nici un text biblic'; în Biblie, îti aceste texte încărcate de reflecţii profunde şi repetate asupra vieţii s şi asupra ritmurilor lumilor, s-ar părea că am căuta degeaba o expresie dialectică sau imas a sistemului celor trei funcţiuni, fie din punctul de vedere al lui Dumnezeu, fie din punci vedere al oamenilor'. (L'heritage Indo-Europeen ă Rome, p. 240j. Va fi interesant de văzut punctul da vedere biblic poate fi restaurat fără a se submina totodată temeliile construcţiei europene.] Această legitimă curiozitate a fost, sper, satisfăcută49: totala nereuşi lui Brough rămâne fără efect asupra analizelor mele, pentru simplul moţi procedeele lui nu sunt şi ale mele; cititorii vor distinge uşor diferenţele d metodele noastre confruntând fiecare dintre analizele lui trifuncţionale cu sau cele, dintre ale mele de la care i s-a părut că se poate autoriza şi, de menea, cu cele prezentate în partea a treia a prezentei cărţi53.

49 Ar mai fi de rectificat multe alte detalii, de exemplu următorul: în afară de fa; depunerea legală şi darul nu mi se par foarte caracteristice funcţiunii întâi, comparaţia pe care Brough (p. 83, r. 25-27) între anumite opţiuni triple din dreptul roman (Iy. Gerschel) şi şi trei moduri – care sunt de fapt patru, dacă nu chiar cinci: auto-publicare, de exemplu, a gului I – în care poate intra o carte în British Museum (depunere legală, dar, pradă de cumpărare) este lipsită de temei: ca obligaţie, născută din 'natura lucrurilor îi silea pe să prevadă, de pildă, trei moduri echivalente de testament, unul în faţa comiţiilor religii doilea pe câmpul de luptă, al treilea în formă de vânzare fictivă?

— Despre supravieţuiri sau descenţe (Brough, p. 84, r. 10 – 6 de jos) trifuncţionale în Europa medievală şi modernă (pe germanică sau celtică?), după E. Benveniste, 'Symbolisme social dans Ies cultes greco-ita Revue de l'histoire des religions, 129, 1945, p. 16, n. 1 şi după mine, 'Metiers et classes fc nelles chez divers peuples indo-europeens': Annales, Economies, Societes, Civilisations, 1958, n. 1, vezi J. Batany, 'Des trois fonctions aux trois etats, ibid., 1963, p. 933 – 938; J. 1 'Note sur la societe tripartie, ideologie monarchique et renouveau economique dans la eh du IX „au XII' siecle', L'Europe aux IX'-IX' sttcles, 1968, p. 63-74; mulţi savanţi fa cercetări importante în această problemă.

50 Vezi, de ex., mai sus, p. 883, sub 2 şi p. 894.

NOTE DIN 1978 În unele publicaţii posterioare anului 1973 am completat, câteodată chiar modificat, dteva ze cuprinse în cartea de faţă.

Este vorba, în special, despre partea a doua, 'Anotimpul Aurorei'. Cea de a opta dintre cele Probleme romane reunite cu Fetes romaines d'eie et d'automne [Sărbători romane de vară şi imnă] (p. 255-270), scrisă în urma unui important schimb de scrisori cu Dl. Jacques Poucet, tează anumite teze (corectările au fost reproduse aici), le confirmă pe altele şi discută ciudaelaţii dintre Camillus şi Iuppiter şi, de asemenea, unele acţiuni civile ale acestui erou care, în a de faţă, este privit numai sub raportul carierei sale militare (vezi, mai sus, p. 833, n. 12). De a noua dintre aceleaşi Probleme romane (p. 271 – 283) rezumă şi comentează un articol ematic al Domnului Paul Drossart, Nonae Caprotiane: la fausse capture des Aurores' [Nonae Dtinae: falsa capturare a Zorilor] (Revue de l'histoire des religions, 1974, p. 129-139) care duce departe şi întăreşte interpretarea solară dată de mine sărbătorilor din iunie: la Nonele lui primele după solstiţiul de vară, ritualul şi legenda de întemeiere atestă existenţa unei vechi; îi lunare.