Gheorghe Virgiliu

CARE SUNT MODIFICĂRILE DE ATITUDINE PRIVIND SEXUALITATEA, GENERATE DE TELEVIZIUNE?

— Acceptarea ca „fireşti” a infidelităţii sexuale, a promiscuităţii ii a relaţiilor.”¦-xuale de dinaintea căsătoriei.

— Nemulţumirea fată de soţ, respectiv. Soţie, privind Împlinirea obligaţiilor conjugale.

— Descreşterea vârstei prinţului act sexual, proporţional cu timpul alocat vizionării.

— Creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale.

„Elevii de liceu cărora li s-au proiectat filme cu conţinut sexual explicit acceptă cu o mai mare uşurinţă infidelitatea sexuală şi promiscuitatea decât grupul de control (grup format din tineri provenind din acelaşi mediu, cărora nu li s-au proiectat filmele respective) (Zilhnan, 1994). Adolescenţii care au vizionat doar 10 videoclipuri au devenit mult mai deschişi în a privi ca acceptabile relaţiile sexuale înainte de căsătorie (…). De asemenea, se arată că expunerea intensă a tinerilor la materialele ce vizează relaţiile sexuale dinaintea sau în afara căsăto-nci îi desensibilizează, determinându-i să le considere normale (Bryant Şi Rockwell, 1994).

În alte două studii, elevii de liceu care dezaprobau violul şi-au schimbat atitudinea, devenind mai deschişi în a accepta acest comportament, după numai 9 minute de vizionare zilnică, pe o perioadă de 6 săptămâni, a unor filme notate cu R-rated sau după vizionarea a 5 ore de filme cu conţinut explicit sexual (Brown, Childers, Waszak, 1990^ (…). Băieţii şi fetele unui colegiu după ce au vizionat zilnic timp de oţj oră, pe o perioada a 6 săptămâni un film cu subiect erotic (un lottg. Nouviolcni' x rarccl videos) au mărturisit că se simt mai puţin satisfăcuţi de cei cu care întreţin o relaţie intimă decât înainte de experiment (Zillman şi Bryant, 1982). Un studiu făcut pe 391 de elevi ai unui liceu din Carolina de Nord a găsit că pentru aceia care au vizionat în moci selectiv mai multă sexualitate la televizor începerea vieţii sexuale în anul respectiv a devenit mult mai probabilă (Brown şi Newcomer, 1991) „.' '

Studiul evidenţiază o relaţie de proporţionalitate între probabilitatea ca un tânăr să înceapă viaţa sexuală şi cantitatea de programe cu conţinut sexual vizionate la televizor.

„Datele provenite de ia National Surveys of Children pun în evidenţă faptul că bărbaţii care dedică cel mai mai mult timp televiziunii au cea mai marc prevalentă a relaţiilor sexuale, iar tinerii care se uită la televizor separat de familia lor (având propria cameră) au o iată a relaţiilor sexuale de 3 până la 6 ori mai mare decât aceia care se uită la televizor împreună cu părinţii”.”1-'

Televiziunea creşte efectiv activitatea sexuală la tineri şi la copifa' Studiile arată, totodată, o semnificativă descreştere a vârstei primului contact sexual. Posibilitatea ca primul act sexual să aibă loc la o vârstj^ mai timpurie, crescând proporţional cu numărul orelor de vizionar* TV.

! N acelaşi timp s-a observat că acei copii care discută împreună cţ părinţii materialele cu conţinut sexual văzute la televizor încep viaţş sexuală mai târziu decât cei care le interpretează singuri (J. L. Pete” son, K. A. Moon şi F. F. Furstenberg, 1991),: v. Cercetările efectuate* Weaver au arătat că pornografia creşte comportamentul sexual durţj

425 Ibidem, p. 50.

426 Ibidem. P. 49.

427 ViclorC. Slrn. Sburger, Adolescents… P. 49.

Femeile (Weaver, 1994) ', A, i Această duritate include agresivitate crescu-: ă asupra femeilor, ca şi o insensibilizare la rănile pe care violenţa şi atacurile sexuale le provoacă.

DEPENDENŢA DE PORNOGRAFIE

— Pornografia sau mesajele erotice. În general, creează dependentă, adică necesită un consuni sporit însoţit de toate simptomelc ce definesc dependenta. Infectele viziottârii pornografiei sunt: a. scade fidelitatea pilă de soţ sau solie; b. reduce dorinţa tinerilor de a-şi mai întemeia o familie fi de a avea copii; c. persoanele expuse la aceste mesaje acceptă mai uşor promiscuitatea sexuală, precum şi posibilitatea întreţinerii de relaţii sexuale în afara vieţii conjugale.

Debutul vieţii sexuale la o vârstă timpurie, frustrările şi eşecurile determinate de o viaţă sexuală desfăşurată după modelul promovat de. E'leviziune sau o imaginaţie extrem de erolizată prin vizionarea TV duc adesea la vizionarea materialelor pornografice. De altminteri. În ultimii ani, scenele pornografice au început să capete un accent de normalitate, fiind introduse tot mai des în filmele care nu au acest speciile. Cauza se găseşte şi în faptul că sexualitatea impersonală pe care o promovează televiziunea – sex pentru plăcerea în sine – are drept consecinţă logică pornografia. Apariţia şi dezvoltarea acestui gen în mass-media contemporană, mai cu seamă în televiziune, a atras atenţia cercetătorilor datorită efectelor semnificative pe care materialele pornografice s-a dovedit că le au asupra psihicului uman.

Larry Hoo din Hong Kong analizează în anul 1986 rezultatele a 35 de cercetări privind efectele expunerii la pornografie. „Din aceste studii, 20 arată că pornografia măreşte agresivitatea; în 4 din ele s-a gâsir că există o legătură între expunerea la pornografie şi cazurile de viol, lai” în 11 s-a scos în evidenţă faptul că bărbaţii care vizionează porno-grnfie acceptă mai uşor violenţa îndreptată împotriva femeilor şi ', 2” Ihidem.

Batjocorirea acestora„-129. După 1990, cazuistica prilejuită de exploz' pornografiei TV, video şi Internet a făcut astfel încât' cercetătorii să-diversifice obiectivele. Unul dintre cele mai grave lucruri descoperi” este faptul că vizionarea de pornografie creează dependenţă.

Dr. psihiatru Reed formulează câteva criterii care în opinia sa aft indica dependenţa de pornografie. El arată că parafilii (deviaţi sexual cu sau fără manifestări violente) utilizează şi colectează în mod freiş| vent materiale pornografice'!„. El prezintă 13 cazuri de parafili şi aratj” ce legătură au aceştia cu utilizarea pornografiei. „Vaste colecţii private de materiale pornografice sunt găsite de autorităţi în locuinţele per soanelor arestate pentru crime sexuale, în special pedofili. Există, di”, asemenea, dovezi că violatorii şi molestatorii de copii utilizează mate„/riale pornografice explicite atât înainte cât şi în timpul unor atacuri cu caracter sexual”'„. Toate acestea sugerează, observă Kubey, existent^- unei legături între utilizarea frecventă a pornografiei şi dereglările c$ caracter sexual”. '„

Zilman şi Bryant (1998) demonstrează experimental faptul că e$. Punerea prelungită la pornografie duce la scăderea nivelului satisface„ rii sexuale între parteneri (în viaţa lor intimă). -”' „Dar nesatisfacere sexuală, arată Zillmann, conduce la o nouă expunerea la pornografi (…), deoarece consumatorii compară ceea ce au, din punct de vedef al intimităţii sexuale, cu ceea ce pornografia Ie spune că ar putea trebuie să aibă”'. Astfel se poate constata apariţia unui adevărat ceti vicios. Vizionarea materialelor pornografice nu numai că determini creşterea dorinţei sexuale, dar face ca nemulţumirea privind partener.

Insatisfacţia sexuală să se adâncească atât de mult, încât persoana este nevoită să recurgă la un consum sporit de pornografie.

Cu toate că fenomenul dependenţei se manifestă mult mai pregnant în cazul materialelor pornografice, Kubey şi Bryant nu demonstrat că şi materialele „foarte romantice şi stimulative sexual”, prin intermediul aceluiaşi mecanism, pot genera o anumită legătură de dependenţă. Aceste materiale „prezentate la televiziune sau oriunde în mass-media contemporană pot alimenta nemulţumiri şi o înclinaţie spre comparaţii individuale la un spectru mult mai larg de populaţie decât era cazul înainte”! 1'- Prin urmare, vizionarea regulată a unei „nevinovate” tele-novele cu conţinut erotic conduce în timp la un anumit tip de dependenţă de emisiuni de acest tip. Legătura este cu atât mai puternică cu cat vizionarea este mai frecventă şi cu cât gradul de erotism al programelor vizionate este mai ridicat.

Plecând de la efectul de dependenţă, Dr. Cline, tratând sute de persoane cu dereglări sexuale, prezintă un proces în patru paşi al implicării în consumul de materiale sexuale, în special de pornografie. „Primul este ¦ efectul de dependenţă”, în care persoana revine în mod repetat după mai mult material deoarece acesta îi furnizează un foarte puternic stimulent sexual, având un efect airodisiac (…) Cline continuă cu descrierea unui efect de creştere„, în care este resimţită „o nevoie crescută de mai mult stimulent pentru a obţine acelaşi efect„. În al treilea stadiu, apare „desensibilizarea„. Lucrurile care odată păreau şocante sunt din ce în ce mai puţin şocante şi, prin urmare, devin legitime cu timpul. In al patrulea stadiu, Cline constată că există „o tendinţă crescândă de a pune în practică comportamentul văzut în materialele pornografice.„1”'

429 l'avlu Simisi. Svnandisi psyhiatrikis kai/lislis, lid. I, ici in, Tessalonic, 2002, p. 05.

430 M. U. Rccd. Pornography addiclionand compukivc sexual hehavior, apuci D. Zillma J. Biynnt & A. C. Huston, Media, children, and thc fwnily: Social siicntt: psychodynaniic. Anii clinical perspectivei. MiâI. SdaJe, 1994, p. 249-269.

431 Kubey R., Tuning In… P. 7.!

432 Ibidcm.]

433 D. Zillmann, J. Bryant & A. C. Huston, Media, children…, p. 150.

434 Ibidem.

'¦ ia Bryant & Rockwell, Efjects of massive exfmsnre Io sexnally oiientecl piime-tinie iclcvision progrnnnning on adolescent moral judgincnt. În D. Zillmann, J. Bryant & A. C. Huston, Media, children, and thc family: Social identific, psychodynaniic, and clinical perspectives, Hillsclalc, 1994, p. 249-269.

1. I () V. B. Cline, pornography efecls: Empirica and clinicalcvidence. In D. Zillmann, J. Bryant & A. C. Huston, Media, children, and thc family: Social scientific, psychoilynamic, and clinical perspectives, Hillsdale, 1994, p. 229-247.

Cauzele psihologice şi fiziologice ale dependenţei de materiale cu conţinut erotic.

Cercetătorii sunt de acord cu faptul că eroticul constituie „un pu re mic factor de amplificare”, mai cu seamă când el se rezumă doar 1$| satisfacerea plăcerii sexuale sau la incitarea imaginară a dorinţei. CţJJ alte cuvinte, materialele erotice, concomitent cu satisfacţia sexua (|

(produsă în planul imaginativ), conduc nu la o stingere, ci la o amplific care a dorinţei. Cline adaugă faptul că, datorită emoţiei puternice p$ care o generează materialele erotice, aceste experienţe se fixează ct| putere în memorie şi astfel oamenii învaţă cu uşurinţă sau se obişnu* iese cu un asemenea comportament, cu experienţa erotică pe care § vor simţi tot mai necesară. Dr. Reccl arată că procesul învăţării, ca bazf a fenomenului de dependenţă, poate avea ca teniei faptul că „neuroţ transmiţătorii activaţi de pornografie activează căi neurale similare, precum heroina şi cocaina”'„. J i Vizionarea materialelor erotice subminează fidelitatea în căsnicie, dorinţa de a întemeia o familie şi de a avea copii.

Primele efecte ale vizionării pornografiei, asupra cărora s-au oprât cercetătorii de-a lungul vremii – violenta şi deviaţiile sexuale grave-> deşi apar ca foarte puternice şi deosebit de grave, afectează un grup mai restrâns de indivizi, pe cei care ajung la un consum obsesiv d^ pornografie şi care trăiesc într-un mediu ce favorizează comportament tele amintite. Efectul de dependentă constituie un stadiu intermediar?

Ana de manifestare a acestuia este una semnificativă şi este considerai de către cercetători drept un efect puternic al vizionării materialelor erotice şi pornografice. În afara acestora, mai există o seamă de aJJK consecinţe, ale vizionării materialelor cu conţinut erotic şi pornografi” (tm)

Acestea, deşi par a fi cu mult mai slabe, mai puţin sesizabile pe termj

437 M. D. Keed, Ponwgraphy addiainnand cnnipulsivc sexual bcltavior, apuci D. Zillma J. Hiyanl & A. C. Iluslon, Media, chihiivn… P. 249-269.

Scurt, marchează cu putere viaţa şi mentalitatea omului modej|

Proporţional cu gradul de expunere la mesajele erotice ale mass-media este afectată întreaga populaţie, generânclu-se, în timp, o nouă percepţie, o nouă atitudine privind sexualitatea şi viaţa de familie.

Nu trebuie să ajungi dependent de pornografic sau de un material cu conţinut sentimental-erotic, aşa cum sunt tclcnovelele, pentru ca mentalitatea sau percepţia privind sexualitatea să se modifice, ci este suficient ca de mic copil, dc-a lungul anilor, să fi fost expus la astfel de mesaje. Pentru că este dificilă cercetarea modificărilor de mentalitate produse printr-un efect cumulativ pe o perioadă de câteva zeci de ani, cercetătorii au preferat să investigheze fenomenul prin expuneri scurte, dar intense, pe perioada câtorva săptămâni, la materiale care au un grad ridicat de erotism, ce merge până la pornografie, fată care au fost, în lectura lui Kubcy, concluziile unui astfel de experiment.

„Zillmann şi Bryant sunt interesaţi de gradul în care „valorile familiale” sunt în contradicţie cu pornografi;! Şi ne oferă din nou dovezi experimentale. In aceste studii un grup experimental de adulţi este;'la materiale video pornografice pe o perioadă de câteva săptămâni (de obicei fi). La o săptămână după expunere, răspunsurile grupului la întrebările de urmărire sunt comparate cu cele ale unui grup de control care nu a fost expus.

Studiile arată că expunerea prelungită la pornografie, realizată experimental, duce la o mai mare acceptare a promiscuităţii al ni ia bărbaţi, cât şi la femei, iar pe măsură ce promiscuitatea este considerată a fi normală, fidelitatea faţă de partenerii de viaţă sexuală se diminuează mult faţă de cazul adulţilor din grupul martor (de control). Subiecţii participanţi raportează, de asemenea, că ar accepta mult mai uşor o intimitate sexuală neexclusivă pentru ei înşişi, respectiv relaţii sexuale în afara vieţii conjugale.

În acelaşi studiu, la întrebarea: „Credeţi că instituţia căsătoriei este esenţială pentru buna funcţionare a societăţii?”, 60% din persoanele din grupul de control au răspuns afirmativ, comparativ cu 38,8% în cazul persoanelor expuse la pornografie. Zillmann şi Bryant au arătat că expunerea la pornografie reduce dorinţa participanţilor la studiu – bărbaţi sau femei, studenţi şi nestudenţi – de a avea copii. Zillmann apreciază că această descoperire poate susţine ideea: consumul prelungit de pornografie face ca faptul de a avea copii şi a întemeia & familie să apară drept inconveniente care nu sunt necesare pentru obţinerea plăcerii. Aceasta deoarece pornografia înlesneşte accesul facil la satisfacţii sexuale „superlative”, satisfacţii care sunt disponibile fără investiţii emoţionale, fără îngrădire socială, fără obligaţii economice, fără sacrificarea timpului şi a efortului. Din această perspectivă, satisfacţia imediată pe care televiziunea comercială o oferă şi o promovează atât de frecvent poate fi, în însăşi esenţa ei, în conflict cti valorile de stabilitate şi angajament atât de necesare funcţionării sănătoase a vierii de familie.1'1'„ Magia eroticului.

Studiile legate de influenţa pe care magicul o poate avea asupra minţii umane ne oferă una din cele mai pertinente explicaţii privind înmulţirea continuă a materialelor erotice şi pornografice în mass-media contemporană. Tehnicile magice, se arată în aceste cercetări, „prezintă o tendinţă marcată de a se întemeia pe pulsiuni sexuale, deoarece Ii se recunoaşte, probabil, acestora puterea proprie şi importanţa deosebită, dar şi pentru că ele sunt, într-adevăr, mai strâns legare de imaginaţie decât oricare apetit natural. Tratatele de vrăjitorie deveniseră (în Renaştere) un gen aproape pornografic; iar Giordano Bruno a făcut o tentativă remarcabilă de a desprinde o tehnică de control emoţional global, care este explicit întemeiată pe atracţia sexuală.”4”'

Având în vedere aceste constatări, este lesne de înţeles abundenţa eroticului în cultura contemporană. Într-o societate care este guvernată.„ de bani, în care nu mai există principii morale, ci doar ideologii hrănite „ de interesul material, eroticul – mijloc magic de seducţie a indivizilor- * nu poate decât să prolifereze. Ca mijloace prin excelenţă magice, materialele erotice şi pornografia devin în acelaşi timp mijloace de persuasiune şi factori de putere. În societatea de consum, în care banul guvernează, iar principiile morale nu mai au nici o relevanţă, proliferare;

438 KubcyR., Tuning In…, p. 7.

4.39 tonn Petru Culinnu, Eroi fi magie…, p. 154. ' genului erotic este nu numai explicabilă, ci anticipabilă şi chiar programatică. Aceasta mai cu seamă în condiţiile în care puterea, în societatea modernă, acţionează nu atât prin mijloace constrângătoare, prin forţă, ca în dictaturile clasice, cât şi prin mijloace blânde, seductive, de tip magic.

În acest context, creatorii programelor de televiziune, fie că şi-au însuşit în mod conştient sau inconştient tehnicile magice de manipulare a maselor prin intermediul erosului, fie că au ajuns singuri, prin experienţă sau „inspiraţie” la acest rezultat, folosind sexul ca momeală: n „vânarea” atenţiei generale a publicului, nu fac decât să exercite, o acţiune magică asupra minţii umane. Odată provocată imaginaţia -fantasmele sexuale – aceasta va cere tot mai mult eros pentru a-şi satisface nevoile din ce în ce mai mari, luând naştere astfel fenomenul de dependenţă cu toate consecinţele sale. Fenomenul, în Biserică satt în conştiinţa omului de rând, este numit împătimite. Împătimitul nu-şi mai găseşte liniştea, fie că patima sa este băutura, banii sati desfrâna-rea etc, el liniştindu-se întrucâtva numai în timpul făptuirii comportamentului la care îl cheamă patima respectivă.

CONCLUZII.

Dacă după numai câteva săptămâni de vizionare a unor materiale cu conţinut sexual sau pornografic se pot observa modificări vizibile de atitudine, e limpede care sunt dimensiunile efectului de influenţă al televiziunii în formarea atitudinilor, în modelarea comportamentului sexual al omului contemporan.

Expus la mesajul preponderent erotic al TV sau pur şi simplu trăind în mijlocul unei lumi care-şi modelează sistemul de valori şi atitudini după cel al lumii micului ecran, omul modern nu se mai poate i'aporta la relaţia de dragoste sau la tema sexualităţii ca acela de dinainte de era televizorului. Sexualitatea devine importantă pentru că industria de consum are nevoie de ea, nihilismul o promovează, iar mesajul erotic însuşi este foarte bine adaptat mediului TV, un mediu care, ca şi eroticul, are capacitatea de a inhiba reflexia raţională şi de a mo dela o percepţie senzitivă (simţuală), senzuală şi, în ultimă instanţă erotică a realităţii.

Chiar dacă ne considerăm infailibili prin educaţia, inteligenţa saii discernământul nostru, indiferent de vârstă, stare socială sau spiri tuală, elevi, studenţi, muncitori, intelectuali sau clerici, în funcţie de frecvenţa şi de timpul acordat vizionării TV, vom deveni tot mai liber tini în concepţiile noastre privind relaţiile dintre bărbat şi femeie, tot mai îngăduitori faţă de un comportament sexual nepotrivit unei vârste anume, din ce în ce mai deschişi în a purta o discuţie cu caracter erotic fele la aluzii până la afirmarea explicită) şi chiar în a ne lăsa prinşi într-o relaţie sexuală oarecare. Ne vom simţi tot mai puţin legali de familie sau de ieleea de a întemeia o familie, tot mai puţin dispuşi să avem un copil sau mai mulţi (dat fiind faptul că, proporţional cu numărul copiilor, se micşorează posibilitatea dobândirii plăcerilor, crescând responsabilităţile), toi mai puţin atenţi cu soţul, soţia sau pri etenii, toi mai nemulţumiţi de ei, mai nervoşi, mai arţăgoşi. Atâta timp cât nu putem obţine uşor plăcerile dorite. Toate acestea se vor întâm pla, chiar dacă aşteptările, tendinţele şi frustrările noastre nu exprimate la nivelul conştiinţei, ci vor rămâne ascunse undeva în zone-: le de adâncime şi de mare intimitate ale sufletului. *

Mintea telespectatorilor, hrănită cu fantasmele dorinţei, compri-* mate mai mult sau mai puţin subtil în tot ceea ce înseamnă publicitate^ în filme, divertisment etc. A devenit foarte sensibilă la momeala plăcerii, deoarece ea o caută în mod inconştient, are nevoie sau estej dependentă de această hrană cu care a crescut de-a lungul anilor prirjj miile de ore de vizionare 'IV, cu care s-a îndulcit şi s-a obişnuit. În feluri acesta omul modern, cu toate că este mai şcolit decât cel din tiecuta este mult mai uşor de influenţat, de manipulat sau de destabilizat di|H aşezarea pe care o are, mai frustrat, mai nemulţumit de ceilalţi şt de jH însuşi, mai singur şi mai nefericit. Spunem singur şi nefericit, pentru aM în lumea în care s-a născut televiziunea (lumea occidentală) peste 70|M dintre căsnicii eşuează în divorţ. Şi să nu uităm că tot mai mulţi n^| măcar nu se mai căsătoresc, trăind într-o perpetuă „căsătorie de probă” (concubinaj)!

În condiţiile în care mijloacele video îşi vor continua şi intensifica tirul mesajelor erotice, în care oamenii nu voi' înţelege gravitatea acestui fenomen pentru a nu se mai expune bombardamentului cotidian (măcar cât te stă în putinţă), atunci familia va deveni cu adevărat o raritate în următorii 20 de ani, iar sexualitatea va tinde într-o măsură tot mai mare să se rezume cloar la satisfacerea mecanică a plăcerii sexuale – după cum observa Mcl. Uhan încă clin perioada anilor '70”.

În discuţiile privitoare la televiziune este criticată îndeosebi natura mesajelor acestuia – caracterul erotic, violent, comercial – fără a se lua în seamă posibilitatea că însuşi mediul „l'V să predispună, prin natura sa. Către transmiterea în mod prioritar a unor mesaje de un anumit tip. Se ignoră cu totul faptul că televiziunea creează în masa publicului un fniul perceptiv care-l predispune la primirea unui mesaj cu potenţial erotic, prin a cărui vizionare repetată, telespectatorii vor fi tot mai pu-ternic atraşi de programele cu conţinut sexual. Chiar dacă un canal TV nu transmite deloc erotism, aceasta nu înseamnă că experienţa vi/ionării acelor programe nu-l va face pe telespectator să aibă o deschidere tot mai mare către o experienţă senzuală de tip vitalist sau. Toarte probabil, una de tip erotic. Aceasta mai cu seamă în condiţiile în curo televiziunea, prin afectarea cortexului prelrontal, favorizează o hipertrofiere a comportamentului instinctual, a pulsiunilor sexuale.

Ne veci cm copleşiţi ca toţii de un val ui taş tic atenţie acord ni a sexului. Oepai le de a eiibeta libidoul, a. scmenca alacuii mnsjve pai lotuşi să li inclus atitudini de mdileienţâ şi un soi du Wellschmerz psihosexuul. Sensibilitatea reacţiei senzuale nu poale supravieţui unui asemenea asall, care stimulează punctul de vedete mecanic asupra corpului ca instrument capabil să experimenteze liori specifici, dai nu şi implicare sau transcendenţă sexual-emojionnlă totală. Aceasta contribuie la schisma dintre plăcerea sexuală şi reproducere, atât ele răspândită, venind, de asemenea. În sprijinul homosexualităţii. Proiectând în viitor tendinţele actuale, maşina de tăcut dtagoste va părea curând o etapă normală – şi nu este voi ba doar de programul computerizat de găsite a unui partener, ci de o maştnăiie prin intermediul căreia orgasmul suprem se obţine prin stimularea mecanică directă a circuitelor specifice plăcerii clin creier” – Marshall Mcl. Uhan, Mass-media…, p. 245.

Televiziunea este, înainte de tonte, o şcoală a plăcerii, iar da erotismul este foarte bine adaptat acestui tip de educaţie, atunci acest va domina din ce în ce mai mult programele TV, independent de inte resele ideologice sau economice de a transmite sau nu programe cu. Conţinut sexual. Erotismul TV este o consecinţă ce decurge logic difl natura mediului televizual şi, prin urmare, atunci când ne uităm la televizor trebuie dintru început să ne asumăm cu bună ştiinţă posibilii tea ca acesta să ne influenţeze, fără ca noi să ne dăm seama, modul în care ne raportăm la realitate. Pentru copii lucrurile sunt mult mai grave căci, prin vizionare, li se poate modela o sensibilitate sexuală anormală care să-i marcheze toată viaţa.

Prin intermediul fantasmelor inoculate de televiziune sau de cultura de consum, eroticul ajunge să deţină un anumit monopol asupra orizontului de conştiinţă uman. De la vestimentaţie – care indică ce parte din trup să fie acoperită, şi care dezgolită – gesturi, priviri şi comportament, toate ajung să fie imprimate de tot mai mult erotism. F. Brune, J. Baudriard şi D. Kelner sau toţi marii comentatori ai fenomenului cultural contemporan sesizează această hipertrofiere a erotismului în imaginarul colectiv, în modul de viaţă al oamenilor. Apare un cerc vicios sau o spirală a erotizării lumii aflate în raza televiziunii sau a mass-mediei.