Gheorghe Virgiliu

Cum intervine televizorul în această gramatică a folosirii privirii pe care o învaţă creştinismul, societatea tradiţională sau conştiinţa omului'.' iritatul la televizor presupune un compromis: telespectatorul aflat în v.v.y. ecranului este un hot care fură vederi, fără să răspundă, să se ruşi: ti'ze de faţa celui căruia i a violat intimitatea, de oamenii intre care trăieşte. Ecranul televizorului se interpune intre actori şi telespectatori, astfel că unii se eschivează fără ruşine, iar ceilalţi – mulţimea – se uită, în condiţiile în care tehnologia, le oferă nenumărate justificări^-

În socie'. Aiea tradiţională nu nuni:!] privirea trebuia păzită, ci şi comportamentul gesturile e; c. ele trebuind să ascundă cumva intimitatea în faţa celorlalţi, deoarece o poartă nu numai cel care priveşte cu. Necuviinţă, ci mai ales cel tare se abşează cu neruşinare şi care. Prin aceasta, devine cauza sau justificare;! Princip, ăâ a alunecării celuilalt. 2 1. Ruşinea şi toate celelalte ce ţin de relaţia personală cu un om viu care se află în lata noastră nu se manifestă (ca nejustificată) în faţa televizorului – o maşină producătoare de imagini.

2. Cei de pe micul ecran joacă într-un film, sunt chiar actori, iar vieţile intime la care avem acces sunt doar ale unor personaje imaginare.

Televiziunea profită de posibilitatea pe care o are, prin mişcare' camerei sau prin alte efecte tehnice, de a manipula privirea şi, implici simţurile telespectatorilor. Uitându-ne la televizor, ne punem privire^ în mâinile celor care stau în spatele aparatului de filmat pe care îi deâ* legăm prin aceasta să ne guverneze atitudinile faţă de oameni şi lume/sentimentele şi emoţiile personale. Obiectivul camerei de luat vederi/aflat în prelungirea ochilor noştri, cel prin care vedem lumea de la te-' levizor, pătrunde în cele mai ascunse şi intime locuri ale feţei, trupului* şi vieţii oamenilor de pe micul ecran. Lucru! Nu se rezuma numai la oameni. Camera priveşte de aproape lucrurile (mai cu seamă în clipurile publicitare, unde acestea sunt sexualizatej, se plimbă pe supiafata lor, sugerând atingerea, mângâierea. Există o adevărata sintaxă a atingerii, prin care tehnica video creează telespectatorului obişnuinţa dea-pricu neruşinare, cu obrăznicie, de a căuta cu insistentă ia tot ceea, ce poate stârni pofta.

Pe micul ecran, feţele şi trupurile oamenilor sunt văzute de' aproape. Iputem uita fix la ele cu obrăznicie şi plăcere (o plăcere interzisă, căci, în realitate, nimeni nu ar accepta, în condiţii normale, să fie privit ca un obiect), în timp ce comentariul sau contextul situaţiei respective, cadrul, muzica, subiectul sugerează pofta pe care trebuie să, o stârnească aceste realităţi cu care ne înfruptăm prin vedere.

Prin urmare, exerciţiul fundamenta! Pe care ni-1 propune relevi-!„ ziunea sau obiectivul aparatului de filmat este de a ne educa ochiul să”; se uite cu necuviinţă, cu neruşinare şi chia; eu desfrânate la fete şi laC trupuri, să pătrundă în intimitatea vieţii personale a altor oameni Televiziunea ne determină, ne condiţionează să legăm vederea de poftă, -¦” ne învaţă să privim cu desfrânare, să ne hrănim cu poftă prin vedere din fot ceea ce poate face obiect al dorinţei noastre. Legarea vederii de poftă, de dorinţă, este ea însăşi început sau condiţie a unei star

3, Vinovaţii sunt cei care fac programele sau care apar pe micul ecran. Suni vinuva pentru că ne seduc atenţia şi ne incită simţurile. Noi nu facem decât să ne uităm î ceea ce ei sunt dispuşi să ne arate.

4. Alezaţi în faia televizorului, ţinem doar ochii deschişi şi privim la ecran. N căutam ceva anume, ci vedem ceea ce ne arată obiectivul camerei de filmat.

[pătimaşe. Adică omul ajunge dependent de a judeca ceea ce vede în funcţie de dorinţele pe care le stârnesc lucrurile respective-1”.

Omul desfrânat e recunoscut după cum priveşte la oameni sau la lucruri. Pofta se poate citi uşor în privire, în neruşinarea pe care aceasta o afişează. Astfel că televizorul, exersând o vedere desfrânată a luntrilor, nu face decât să cultive im comportament pătimaş. Acesta este _': iar scopul declarat al publicităţii care ne determină să alegem şi să, uiupărăni nu prin informare, ci prin cultivarea poftei, prin creşterea tensiunii dorinţei.

Pofta este termenul lipsă din ecuaţia văz-tacni. Ultima treaptă a, a unei vederi pătimaşe (in caic înţelesurile lucrurilor sunt legate direct, prin însăşi constiuirca situaţiilor, de o poftă anume), stăpânite de fantasma dorinţei care se întrupează în minte, este atingerea, făptuirea fizică a lucrului dorit.

De ce subliniază McLuhan caracterul tactil şi senzorial al experienţei vizionării TV? Pentru capacitatea deosebită pe care o dovedeşte kVcvizorul în a ne induce pofta; pentru abilitatea pe care o arată în avisrruirea unor scenarii fantastice ele satisfacere a plăcerii, în inducere: în minte a unor fantasme capabile să preia iniţiativa şi să ducă aiaginaţia până la nivelul senzaţiei de atingere, de făptuire reală a htcrului sugerat imagini. Iată cum desene F. Brune acest mecanism aplicat în cazul acţiunii publicitare de eroriznre a lumii obiectelor sau a universului uman:

Erotizarea universului publicitar nu se limitează, evident, la sexealizarea lucrurilor, ci speculează felul nostru de a le privi, de a le v'sa. De a le dori. Dezirabilitatea indistinctă a produselor şi a fantasme-'or cu care acestea sunt legate prin scenariul publicitar, ne este indusă ptiu ir-o întreagă muncă cie punere în scenă, de medalizare muzicală snu vizuală a propriilor pulsiuni ale cumpărătorului. Obiectele se mişcă Pentru a ne mişca. Se mişcă ritmat şi dansează în capetele noastre; un soi de neîncetată trepidaţie libidinală pare să conducă orice compor-

3 Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos spune: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 28).

„&iktament de cumpărare. Rolul esenţial e jucat de cameră: înveţi să di reşti învăţând să vezi. Relaţia cu imaginea pregăteşte relaţia cu obiect, tul şi consumarea imaginilor de dragoste pregăteşte apropierea partejl nerului sexual ca apropiere a unui simplu obiect, în vrac sau cu bucata. Fi1

Deplasările camerei sunt ipso Jacto conducătoare ale propriilor noastie?” priviri, prim-planurile ne fac să atingem (cu ochii, cu degetele) obiec-1?

Tele, zoom urile studiate ne precipită curiozitatea, înaintările obicctif iui pe corpul dezirabii induc doi inia Jusăşi, înfăţişând mângâieri.

Yerismul insinua prin atâtea identificări conduce la starea de pnvaţiune. la nerăbdarea de a apuca, a cărei singură calmare constă, provi zoriu, în faptul de a devora din ochi. In realitatea vieţii sexuale rămânurgenta de a consuma dragoste, obiceiul dragostei ca dragoste-obiect, '/; faiuasma obiectului iubirii.” -' ^

Legătura dintre vedere şi dorinţă. Între apariţia fantasmelor ŞJ ur-i* marea lor este atât de puternică la noile generaţii crescute la relev tzor. S încât specialiştii în educaţie observă cu îngrijorare că aceşti copii nu-şifif mai por controla comportamentul şi dorinţele. Orice văd le şi stârneşte” dorinţa, vor să obţină pe loc, fără nici o amânare. Vor să atingă, săH apuce, să aibă sau să guste ceva anume, şi pentru aceasta încep sa pmj testeze, să strige, ajungând în anumite cazuri până Ia adevărate cuze de isterie. Nici adolescenţii nu sunt departe: stăpâniţi de dorinţă sau d plăcere nu mai pot face nici uri exerciţiu de înhanare şi planificare a activităţii şi a comportamentului. Ori sunt relaxaţi şi euforici atunci când gustă plăcerile dorite, ori irascibili şi violenţi când nu pot obţine; lucrul dorit.

Tinerii care alternează privitul Ia televizor cu jocurile pe calcula toicu Internetul, cu muzica ascultată la căşti sau cu zgomotul locur lor de distracţie nu mai au când să deprindă exerciţiul reflecţiei, să detaşeze de realitatea înconjurătoare, pentru a o putea înţelege, pent a-şi da seama ce se întâmplă cu ei. Pur şi simplu trăiesc cu intensita clipa, ritmul, acţiunea, senzaţia sau plăcerea pe care acestea le-o pi furniza, căci asta au învăţat în urma celei mai frecvente, intense şi

414 Francois Brune, Fericirea ca obligaţie, Editura Trei, Bucureşti, 1993, p. 221. 266 ducătoare experienţe trăite în viaţa lor – privitul la televizor (jocurile la calculator şi Internetul, înrudite ca efect cu televizorul, se arată mult niai captivante şi mai distructive).

Sensibilitatea tactilă despre care vorbeşte McLuhan nu este una rială. Atingerea ca mângâiere csic atingere: volupn; erotica.

Ftor sau de a îi a; ebuaua lucrurile spi c un iolos anume, ci este i,. Ată prioritar spre dobândire;! Plăcerii. In contextul unei perspee, piedominant senzitive şi senzuale (simţuale), a unei imaginaţii i'e cu fantasmele satisfacerii poftei, imaginile lucrurilor sunt le „ tmidiat de dorinţa de a obţine o plăcere prin atingere, gustate, u scai posedare. Aceasta este de fapt obişnuinţa pe care o creeaaedtul TV. de a lega sau asocia permanent la nivel perceptiv lucru-'i MU oamenii întâlniţi de împlinirea unei plăceri sau a unui interes i, u ' iia! Lumea ajunge să fie privită din unghiul satisfacerii poltei sau, latul spus, al distracţiei-'.

Pi! JtV AFF. CTARFA CORTEXULUI '.'RLTRONTAL, VIZIONAREA TV 1 GAfE DETERMINA EXACERBAREA COMPORTAMENTULUI SEXUAL.

Afecţiunea cortexului prefrontal produsă ca urmare a vi

— Csive, clr zionarn clar şi ca efect al culturii nihiliste promovate prin mediul poate constitui o cauză importantă a apariţiei unoi dezechilibi e uavciul percepţiei şi al comportamentului sexual. Studiile aiată că persoanele care suferă de afecţiuni ale ariilor prefrontale se

41

3 Industria publicitară are o contribuţie substanţială în acest sens. Aceasta, prin in-lerniediul televiziunii, acţionează în mod expres în sensul crotizării universului produselor de consum, operând, desigur la nivelul imaginaţiei indivizilor, pentru ca acestea să fie dorite şi cumpărate de telespectatorii fideli.

Manifestă un comportamentul instinctiv exacerbatr bulimie şi pulsiurfj sexuale.”' ind si; i: (ipcrsumuhne jtiwf. _; (L: c 1 ise preîromale, poate genei.

Faptul este firesc, deoarece atunci când centrii de control ai cortexului prcfrontal nu mai asigură controlul emoţiilor şi ai impulsurilor instinctuale, acestea se pot manifesta în mod haotic, mai cu scama în urmare, însuşi privitul la televizor, ca -pc-r*;: it; /v; V;: dezvoltarea ii funcţionarea aiiilo: sensibilitaie sexualii anormală. Pornind de la câteva studii de specialitate, vom încerca. În paginile următoare, să conturăm o imagine de ansamblu asupra repercusiunilor pe care era tismul promovat prin televiziune le are asupra întregii populaţii şi a tinerilor în special „.

INFLUENŢEAZĂ TV ATITUDINILE ŞI COMPORTAMENTUL SEXUAL AL TINERILOR?

Sexuale a unuia cu celălalt”'8. Ce defineşte această atitudine vom vedea în continuare, nu înainte de a răspunde la întrebarea:

CARE SUNT TRĂSĂTURILE GENERALE ALE MESAJELOR EROTICE CONŢINUTE ÎN PROGRAMELE TV?

Fi osul este văzut drept centru obseslonal al existentei.

— _ginitcitca, abstinenta şi riscul bolilor eu transmitere sexuală 'H '.5.1 sunt prezentate ea anacronice, rare sau nesemnificative.

Relaţiile sexuale pe nucul ecran se manifestă preponderent intre persoane necăsătorite.

— Relaţia de dragoste este foarte puţin personală şi este redusa îndeosebi la actul sexual.

Două studi; realizate intre anii 1983 1987 pun în evidenţă făptui că., televiziunea ofciă adolescenţilor lecţiile de bază sau seenaiiile comportamentelor sexuale pe care aceşti;! Trebuie să şi Ie însuşească Şi în afara cărora aceştia devin incapabili să mai vadă altceva (…) „. Intr-Q altă cercetare, „adolescenţii spun că televiziunea i-a încurajat tot atât de mult sau chiar mai mult decât cei mai buni prieteni în experienţa” erotică. Institutul Naţional de Sănătate Mentală al SUA raportează. Îlf-1982, că aspectul ce! Mai semnificativ pe care copiii şi tinerii îl înv de la televizor despre sex este setul de mesaje privind caracteristicii să le aibă în jelanii atitudine;) pe care băi bătu! Şi femeia trebuit.

În America, copiii sati tinerii văd anual la televizor în jur de 14000 de referinţe la sex – aluzii sau comportamente'„ şi mai puţin Jc 150 de referinţe privind tratarea pozitivă a abstinentei şi virginităţii, a: îscului contaminării cu o boală cu transmitere sexuală (BTS) sau a responsabilităţii ce o presupune relaţia sexuală. (Harrys & Associates, Hiog y. >r (- j Jn cazu] telenovelelor, relaţiile sexuale între persoane necăsătorite sunt de 24 de ori mai frecvente decât cele între soţi iLowry şi Towies, 1989) (…) ¦ In 75% din videoclipurile prezentate pe -' ITV sunt prezente imagini erotice, în mai mult de jumătate, violenţă şi m 80% din timp pot fi întâlnite amândouă genurile combinate: erotic şi '¦'i'ienţa împotriva femeilor (Sherman&Dominik, 1086).

Ară, Bucure

— Organice, Editura Miiit,

416 Ioan Constantin Stamatoiu, Sindroame psiho-i 1992, p. 37.

417 Majoritatea studiilor au fost preluate din cartea Adolescent* and the media, o Iu de sinteză a lui Victor Strasburger.

'S Victor C. Strasburger, Adolescerus and the media, Sage Publications, 1995, p. 45.

'„ 14 000 de referinţe în cel mai fericit caz. Dacă se ia în considerare faptul că tinerii preferă filmele şi divertismentuiul – programe care conţin numărul maxim de refe-linţe la sex – atunci numărul aceastora poate să fie mult mai mare. 0 I'eşi nu vor fi introduse în bibliografie sursele citate de Strasburger, pentru a exista un minim indiciu al acestora au fost păstrate trimiterile făcute de autorul în cauză.

Cei mai mulţi cercetători consideră că telenovelele reprezintă ce} mai senzaţional, cel mai inexact (fals) şi generator de dependenţă pro-gram, prin referinţele lui la sexualitate. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt portretizate a fi de 8 ori mai obişnuite decât cele între sori. 94° () din întâmplările erotice înfăţişate în tclenovele se desfăşoară între persoane care nu sunt căsătorite (Greenberg, Abelman şi Ncucndorf 19S1) (…). Eroul este frecvent portretizat ca fiind impersonal, emoţional, exploatator, faţă de peisoana partenerului sau femeia în general (Sprafkin şi Silverman, 1982) (…). Aproape niciodată personajele implicate în relaţii sexuale pe micul ecran nu se îmbolnăvesc de vreo boală cu transmisie sexuală, cu toate că în realitate una din şase persoane riscă să contacteze o astfel de boală (Greenberg. Abelman şi Neuen-dorf, 1981) „'-'.

Exemplele por continua, însă credem că este destul de limpede atmosfera generală în care este tratată sexualitatea pe micul ecran. Cele 14 000 de referinţe la sexualitate – aluzii sau comportamente sexuale – desemnează erosul drept centru obsesional al existentei. In comparaţie, cele 150 de referinţe la virginitate, la abstinentă, la res” ponsabilitatea unei vieţi sexuale şi la riscul unei boli cu transmiteţi sexuală generează mentalitatea că fecioria sau abstinenta sunt extre^ de rare în zilele noastre si. Prin urmare, demodate, relaţiile sexuale nŞ implică o responsabilitate deosebită în afara satisfacerii plăcerii, i$J riscul contaminării eu o boală cu transmisiune sexuală este aptoa inexistent. De asemenea, faptul că erosul la televizor este de 24 de mai probabil să se manifeste între persoane necăsătorite decât în soţi ne sugerează că relaţiile sexuale între persoanele necăsătorite s cele mai frecvente şi. Prin minare, cele mai obişnuite astăzi.

În general, tot ce apare pe micul ecran legat de sexualitate îmbrăcat în haina senzaţionalului, a emoţionalului sentimentalism î totodată este foarte puţin personal, reducându-se mai mult la satisf rea unei dorinţe sexuale decât la o relaţie profundă. Exploatarea c lalt ca obiect sexual, ca instrument pentru obţinerea plăcerii, este fapt curent în lumea TV. Dincolo de mişcătoarele sentimente afişate, ca pretext, se ascunde doar dorinţa de plăcere sexuală, pofta pe care lumea televizualului o cultivă în mod obsesiv.

CUM ESTE PERCEPUTĂ SEXUALITATEA DE CĂTRE PUBLIC, PRIN INTERMEDIUL LUMII TV?

— Ponderea violurilor, divorţurilor, copiilor nelegitimi şt a cazurilor tle prostituţie sunt supraestimate, fată de pe caic o au în lealitate, de către cei cure siuită mm mult la televizor. Tinerii, nun ales. Işi formează impresia că toată lumea este iircocupală pană la obsesie de problema sexualităţii şi că toii. Iu afiră de ei întreţin o viaţă sexindci.

„Cei care se uită la televizor cred că relaţiile sexuale înaintea sau în afara căsătoriei, violul şi prostituţia sunt mult mai frecvente sau comune decât sunt ele în realitate. (Greenberg, 1994) (…) In urma Czionării TV tinerii supraestimează numărul celor de vârsta lor care întreţin deja relaţii sexuale (Zobin, Hirsch, Smilli şi Hardy, 1984) (…). Vizionarea TV accentuează tinerilor sentimentul că „roată lumeţi a incut-o„, adică are o viaţă sexuală, iar aceasta a contribuit, în ultimii 20 ele ani la o scădere gradată, dar constantă, ti vârstei la care băieţii şi letele au primul act sexual (Braverman şi Strasburgcr, 1993). Inir-un nit studiu se arată că tinerii de liceu care urmăresc intensiv telenovelele estimează ca fiind mult mai mare numărul persoanelor divorţate sau a celor care au copil nelegitim în lumea reală, decât estimează cei care se uită mai puţin la TV (Buerkel, Rothfuss şi Mayer, 1981; Carveih şi Aiexander, 1985)”'-

Ştiind că, potrivit studiilor referitoare la efectul de spirală, oamenii au tendinţa de a se alinia la opinia publică, la modă, la comportamentul considerat dezirabil în societate la un moment dat, ne putem

421 Victor C. Strasburgcr, Adolescenţi…, p. 48.

'+22 ihidcm, p. 44.

Da seama care va fi efectul acestei false viziuni asupra realităţii pe care„, televiziunea o formează în minţile tinerilor şi ale adulţilor. În colectivei le tinerilor de astăzi (şcoli, licee etc), s-a ajuns ca ruşinea (de a nu fr precum ceilalţi – în rândul lumii) să-i determine pe fete şi pe băieţi sa' afirme mai curând că nu sunt virgini, chiar dacă adevărul este altul. * Astfel că ruşinea de ceilalţi, de lume, care înainte ii oprea pe tineri să; adopte comportamente imorale, a ajuns în zilele noastre, prin” intervenţia TV, să devină piedică în afirmarea curăţiei şi chiar instrument persuasiv al implicării celorlalţi în discuţii şi chiar în relaţii erotice. Lumea TV ajunge, astfel, prin întrepătrunderea ei cu realitatea, să reconfigureze valorile societăţii, să redelinenscă o nouă „normalitnte”.

Relaţiile sexuale înaintea căsătoriei, dar şi în afara acesteia (adulterul), divorţul, copiii nelegitimi sunt văzute, prin intermediul televiziunii, drept comportamente sau realităţi dezirabilc, respectiv normale şi. ca atare, acestea devin astfel repere sau modele de comportament” pentru noile generaţii.

CARE SUNT CONSECINŢELE IDENTIFICĂRII TELESPECTATORILOR CU PERSONAJELE DE PE MICUL ECRAN?

— Compai'ându-se cu cei de pe nucul ecran, tinerii se simt frustraţi ca sunt virgiM sau nu sunt tot atât de… Peiioiiuanli” în înfăţişare şi în viaţa sexuală. Se naşte nemulţumirea fata de prieten sau prietenă, sol sau solie, pentru că nu sunt ase menea celor de la lelevi: or. Frustrările venerează tensiune, conflicte, despărţiri, în venerai fac imposibilă atingerea fericirii într-o relaţie de iubire dominată de?

Fantasmele unei plăceri niciodată satisfăcută pe deplin. ^ „Când elevii de colegiu au fost puşi să identifice câteva persoal pe care ei le consideră model pentru comportamentul personal. Ei| selectat în primul rând personaje din lumea TV, care s-ati evident printr-o atitudine sexuală extrem de permisivă şi cu o foarte mare frecvenţă a relaţiilor sexuale (Fabes şi Strausse, 1987)”'.

Aceasta se întâmplă pentru că astfel de personaje sunt puse întotdeauna într-o lumină pozitivă pe micul ecran, iar tinerii, în fond, nu lac decât să-şi însuşească modelele care li se propun.

„Adolescenţii care se identifică îndeaproape cu personaje de la televizor mărturisesc că se simt nesatisfăcuţi de faptul că sun: virgini sau de experienţa sexuală pe care au avut-o (în cazul în care întreţin deja ndaţii sexuale) (Baron, 1976a, 1977b; Courir. Ght şi P.aran, 1980). Expunerea regulată la mesajele erotice ale micului enan alertează ima-y, Miea tinerilor despre ei înşişi. Aceştia nu mai sunt satisfăcuţi de viaţa lor sexuală sau au aşteptări prea mari de la actualii sau potenţialii lor parteneri. (Greenberg. 1994) '.

Frustrările legate de viaţa sexuală şi nu numai, ca iod al conllictu-iui dintre aşteptările formate prin prisma televizorului şi reabtate, stau ia baza numeroaselor afecţiuni psihice ale noilor genera:!'. Lumea TV es: e una a viselor frumoase sau a coşmarurilor. In cea ma ni a re parte a lianelor şi emisiunilor, lumea reală, cu urcuşurile şi coboiâşuiilc ei, cu bucuriile şi durerile inerente, nu apare pe micul ecran, neliind senzaţională, ci, dimpotrivă, fiind prea discretă sau prea nuanţată ca să poată fi redată la televizor.

Exotismul 'IV este definit în termenii acestei lumi idealizate în care domină happy end-ul, în care plăcerea biruie până la urmă, uncie consecinţele libertinajului sexual sau ale iresponsabllfăţii nu există. O lume cu parteneri ideali, puternici, cu un fizic atrăgător, plini de Vum şi totdeauna siguri pe ei, lipsiţi de bolile, de neputinţele, de slăbiciunile sau de imperfecţiunile unui om obişnuit. In acest context, telespectatorii, atunci când se vor întoarce din lumea TV la viaţa obişnuită, rămânând conectaţi la acea atmosferă ideală, paradisiacă sau afrodisiacă, se vor simţi frustraţi că partenerul lor cie viaţă sau dragostea lor nu este perfectă sau nu corespunde aşteptărilor.

'12:! Ibidem, p. 44. *'24 Ibidem, p. 44.

Cei mai mulţi americani, în special femeile, se simt frustraţi

Chiar dacă ar avea intenţia televiziunea, nu-i poate învăţa pe tineri cum să dobândească acea dragoste care să-i facă fericiţi, deoarece 4$ este incapabilă să transmită sau să redea lucruri ce ţin de viaţa interioară a oamenilor, de relaţia sufletească, personală dintre aceştia 4 resursele principale ale oricărei iubiri adevărate. Conţinutul sau pi„GK funzimea unei adevărate relaţii de dragoste, care prin firea sa nu a” vizibilitate, dinamism şi senzaţional nu poate fi reprodus pe mu ecran. În acelaşi timp, aspectul exterior, trupesc, incitam pentru s ţuri al relaţiei sexuale, ideal pentru a fi reprezentat la televizor – e caţia sexuală realizată de acest mediu – nu reprezintă autentica iub” mai cu seamă când aceasta este redusă doar la atât.

Permanenta frustrare pe care o creează televiziunea în sufletul' lespectatorilor nu va putea fi înlăturată atâta timp cât nu va în hrănirea imaginaţiei cu fantasmele televizualului, cât nu vor fi căutate în viaţa reală modelele şi resursele dobândirii împlinirii sufleteşti, a fericirii în ultimă instanţă. Ea va deveni o sursă permanentă de tensiune şi de nemulţumire faţă de persoana celuilalt sau faţă de propria persoană. Adulterul, divorţul, perversiunile sexuale sau unele afecţiuni psihice vor deveni tot mai probabile.