Ghid metodologic pentru servicii de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă

Diferente in asistenta copilului fata de cea a adultului
Practica asistentei sociale a copilului difera de cea a adultului sub cateva aspecte importante. Arareori masura de protectie este solicitata de copil. El este adus de adulti care considera ca un anumit aspect al vietii, securitatii si dezvoltarii copilului este sau merge inspre anormalitate si / sau patologie. Foarte multe lucruri depind de atitudinile si toleranta adultilor si de felul in care ei percep comportamentul copilului. Un factor corelat este dat de faptul ca cel mai adesea problema unui copil este o reactie la tulburarile din cadrul familiei. O alta diferenta fata de protectia adultului consta in faptul ca atunci cand hotaram ce este normal si ce este anormal trebuie acordat o mai mare atentie stadiului de dezvoltare a copilului (adolescentului, tanarului) si duratei, decat problemei in sine. Ca exemplu, urinatul in pat poate si considerat normal la un copil de 3-4 ani, dar indica o serioasa problema la un tanar de 18 ani. Interventia se realizeaza punand accentul mai ales pe atitudinea profesionistilor, pe incurajarea si cresterea stimei de sine, cat si pe coordonarea resurselor (persoane de sprijin, cadru, abilitati si competente personale ale clientului).
Cu grupe de vîrstă diferite trebuie abordate şi teme diferite. De exemplu formarea deprinderii de a completa un formular de angajare nu va putea fi în mod normal abordată înainte de vîrsta de 15 ani a copilului. La fel interpretarea informaţiilor privind valoarea nutritivă a alimentelor care apar pe diferitele etichete ale produselor alimentare.In schimb problema riscului de a consuma anumite alimente, în anumite condiţii de igienă sau cu o anumită frecvenţă poate fi discutată de la vîrste mai fragede : 10 - 11 ani.
Pentru diferitele grupe de vârstă vor fi utilizate şi metode de formare diferite, adaptate caracteristicilor psihosociale specifice.

Va trebui să se lucreze cu grupuri de adolescenţi având nivel de vârstă şi cunoştinţe apropiate. E bine să fie despărţiţi cei mici de cei mari pentru a-i elibera de orice inhibiţie pe cei dintâi şi a-i face mai responsabili pe cei din urmă.

Caracteristici ale potentialilor clienti ai serviciilor de formare de deprinderi de viata Recomandari.

1. Clientii care fac solicitari si cereri de ajutor chiar au nevoie de ajutor. Chiar daca sunt manipulativi nu inseamna ca nu sunt in suferinta si chiar pericol. Este de aceea nejustificat sa fie intampinati cu agresivitate sau indiferenta. Trebuie multa rabdare. Desigur ca este foarte posibil ca motivul pentru care se solicita ajutorul sa fie neintemeiat.

2. Este lipsit de realism sa te astepti din partea clientilor la un comportament normal si sanatos. Aceasta nu inseamna ca toti sunt bolnavi, ci doar ca toti au trecut prin evenimente si perioade dificile exact in cele mai vulnerabile momente ale lor: in copilarie. Efectele institutionalizarii trec in timp si pentru aceasta este nevoie de rabdare si de efortul sustinut al profesionistilor si a retelei de suport.

3. Indiferent de efortul depus pentru verificari, evaluari si studiul dosarului in faza initiala nu poti vedea decat varful icebergului. Este de aceea necesara o permanenta conlucrare intre institutii, referenti, asistenti sociali, psihologi si chiar apartinatori (fie ca sunt membrii ai familiea extinse sau educatori care i-au avut in agrija). Aceasta pentru a folosi resursele si intregul potential al clientului dar si pentru o permanenta reajustare a portretului acestuia si a demersurilor astfel incat sa fie adaptate situatiei din prezent – clientul se maturizeaza adeseori sub ochii profesionistilor fara ca acestia sa observe si sa-si ajusteze. Desigur ca acelasi lucru se poate intampla si cu o patologie.

4. Este o greseala profesionala sa tratezi clientii (adolescenti, tineri) ca pe niste copii chiar daca uneori par a cere acest lucru si chiar se comporta copilareste. A imbraca un rol de copil (cuminte sau rebel) este un mod de adaptare la situatie comun multor oameni care duc o viata normala. Si rolul matur se invata iar agresivitatea sau ignorarea nu contribuie la aceasta.

5. Priza la realitate a clientilor este relativ slaba iar viziunea lor asupra lumii pare (uneori este) foarte diferita de a omului normal atunci cand ajung in S.D.V.I. Cu toate acestea ei incearca si reusesc o ajustare si o adaptare fara ca cineva sa le impuna acest lucru. Este de aceea necesara multa rabdare cu ei, si sa nu le cerem prea mult dintr-o data; oricum se vor maturiza. Depinde de profesionistii care lucreaza cu ei daca maturizarea si trecerea la o viata independenta se va face in salturi si dureros sau adaptat si progresiv – aceasta ar trebui sa fie principiul calauzitor.

6. Nevoile clientilor sunt adesea diferite de cele pe care le exprima. Adesea profesionistii sunt asaltati de clienti cu cereri materiale. La o prima vedere acestea par indreptatite intrucat putini dintre ei se pot lauda cu un o acumulare materiala de vreun fel. Sta in capacitatile profesionistilor sa inteleaga ca, clientii au nevoie si de altceva dacat de ceea ce afiseaza si adesea revendica. De ce altceva oare banii si hainele cerute cu insistenta si obtinute cu greu se “topesc” misterios? In acest sens este necesar sa fie discutata problema fiecaruia sub toate aspectele si pe parcursul a mai multe intervale de timp. Aceasta se poate intampla cel mai bine si organizat in timpul reuniunilor de echipa care totusi nu trebuie sa se margineasca doar la acest rol. Adaptarea continua la realitate trebuie sa se oglindeasca in P.P.I. si sa fie unul dintre scopurile acestuia.

7. Sunt necesare studii longitudinale cu privire la evolutia pe termen lung a fostilor clienti. Adesea profesionistii considera un caz rezolvat si chiar un model de buna practica ceea ce in timp se poate dovedi un fiasco. Este de aceea necesara o monitorizare pentru o perioada de minim 6 luni. Recomandabil si frumos ar fi 2 ani.

8. Foarte putini clientii isi planifica si realizeaza o activitate din timp si in amanunt (de exemplu facutul temelor, invatatul pt. scoala). Adevarata problema este nerecunosterea adevaratelor nevoi ale copilului, adolescentului si tanarului, dintre care face parte si libertatea. A manca bine sau rau, a invata bine sau nu, a se imbraca corecect sau nu, trezit si culcat la ora reglementata, relatiile din institutii se invart in jurul acestui gen de lucruri. Pentru adolescenti si tineri este important sa fie autonomi cat mai devreme posibil. Au nevoie sa se simta iubiti si sa devina siguri pe ei in spatiu, sa castige progresiv o anumita libertate de miscare. Pot fi lasati in voia nevoii lor de experienta personala, de relatie, profesionistul se poate multumii sa asiste si sa fie la indemana clientului. Spatiul si timpul in care se pot comporta liber, frecventarea altora asemeni lui, autonomie in ceea ce priveste ritmul nevoilor sale, aceasta educa respectul limitelor de spatiu si timp. Daca este respectat acest principiu, planificarea, organizarea si punerea in ordine a timpului si in final a vietii va deveni de la sine o deprindere.
9. Stima de sine, reguli.

Interdependenta intre oameni este normala (afectiva, intelectuala sau spirituala) dar interdependenta exprimata prin amenintari si santaj distruge increderea in autoritate care reprezinta si inlocuieste parintii, dar si increderea in sine. A educa este egal cu a-l face sa devina autonom. Nu este pedagogic ca copiilor sa le impui multe dintre dorintele si regulile tale (ma refer la profesionisti, instructori, referenti de caz etc.) fara nici o valoare formatoare din punct de vedere moral. Bine si frumos ar fi ca, copilul si mai apoi adolescentul si tanarul sa aiba doar un cadru de reguli indispensabile pentru siguranta lui si experienta il va invata atunci cand va incerca sa le incalce ca sunt indispensabile si ca regulile nu sunt puse doar pentru a-l bate la cap. Trebuie totusi fermitate in a interzice ceea ce este periculos dar cu respect fata de adultul in devenire. Desigur, importanta este si interdictia sexuala intre copii si adulti, pe care copiii ar trebui sa o cunoasca, intrucat deseori ajung prada celor mari.

10. Dezvoltare fizica.

Cand copilul a crescut si a juns in adolescenta, trebuie lasat sa-si antreneze corpul. In privinta miscarii si a foamei, clientul se autoregleaza. Nu trebuie sa ne alarmam ca initial frigiderul este gol. Daca il lasam sa faca singur experiente, va invata sa fie prudent. Daca, dimpotriva., nu-l lasam sa incerce usoare si progresive esecuri, clientul va fi nepregatit pentru experiente dificile.

De asemenea nu trebuie sa ne alarmam daca clientul strica diferitele obiecte pe care le foloseste pentru prima data “liber” sau se ingrijeste mai putin de aspectul lui si al spatiului lui.

Taci, nu atinge, stai nemiscat, aia nu ai voie si altele sunt interdictii ce stau la baza cladirii unor personalitati nevrotice. Asa a crescut in institutie. Copilul inabusa inlautrul lui dorinta, placere si durere. Devine pasiv si timid, adica “cuminte” sau “copil bun”. Adolescent fiind, barierele se rup sau el “se rupe”. La baza acestei conditii sta nevoia unei parti a personalului din institutii de a avea rezultate bune, adica “copii buni”, “cuminti”. In timp conduita clientului se va rega si adapta noului statut

11. Scoala

Este exagerata importanta acordata reusitei scolare. Scoala este un loc privilegiat de intalnire cu ceilalti, dar strada , televiziunea si calculatorul sunt mediatori moderni ai cunoasterii. Cand copilul are un esec scolar, este un semn ca altceva nu merge de fapt. Caracterul, inteligenta si inserarea in social sunt indispensabile vietii, mult mai importante decat notele si aceste elemente trebuiesc urmarite si intarite (desigur preocuparea aceasta trebuie sa aiba ecou si in PPI).

12. Legile si regulile

Copiii ar putea fi, foarte devreme, pusi la curent cu adevaratele legi. Cand copilul are de luptat cu legile unui grup, ale unei institutii, ale societatii, nu va amestecati si nu comentati “moraliceste ca ceea ce s-a intamplat a fost bine sau rau, totusi, regulile trebuie modificate pe masura ce copilul inainteaza in varsta, dar in nici un caz, pe cele legate de infractiuni si de Codul Penal. Adesea, in institutii, toti sunt tratati la fel sau asa este anuntat ca intentie. Nu conteaza cat de mare, inteligent, silitor, “ascultator” sau de dezvoltat este copilul si mai apoi adolescentul client al S.D.V.I., el trebuie sa se supuna aceluiasi regulament si acelorasi proceduri ca si cei mai mici, slabi la invatatura, “handicapati” sau rai. Dezvoltarea unui adolescent se poate intarzia in acest fel de asteptarea dezvoltarii colegului care are alt potential sau pur si simplu alt ritm. Tratati-l pe fiecare asa cum trebuie, fara a ceda revendicarilor rezultate din comparatii. Asumati-va raspunderea de a fi “nedrepti”.

13. Anxietatea la clienti
Adolescentii au in mod normal un anumit grad de anxietate. Castigati-le increderea, dati-le senzatia de siguranta, in primul rand, in dumneavoastra ca persoane si profesionisti apoi pe realitatea inconjuratoare si apoi pe ei ca principale resurse si factori de schimbare. Folositi simtul umorului din plin. Atentie, radeti cu ei, nu de ei, nu-i ironizati. De exemplu incercati sa elaborati impreuna cu ei consecintele cele mai rele ale intorsaturilor de situatie si relativizati-le apoi prin umor.

Nu va lasati atrasi in “delirul” lor, nu trebuie sa impartasiti viziunea lor asupra lumii, aratati-le ca exista si alte posibilitati. In nici un caz, insa, nu-i impartasiti propriile dvs. nelinisti si frici, are el suficiente, iar daca nu viata ii va oferi suficiente.

Rezistati tentatiei de a-i surprinde, de a-i speria. Evitati sa-l puneti in dificultate.
14. Revendicativitatea
In mod firesc clientii proveniti din institutii dau dovada de neincredere, suspiciozitate si prudenta. Nu este ceva patologic, nu trebuie confundat acest lucru cu o tulburare paranoida de personalitate. Ei au fost abandonati in realitate o data ( la momentul institutionalizarii) si mai apoi real sau simbolic ori de cate ori altcineva disparea din viata lor ( de exemplu la schimbarea referentului, la trecerea dintr-o institutie in alta, la plecarea unui coleg – cu atat mai mult cu cat acesta a fost adoptat si respectivul nu) Explicati-va clar intentiile si conduita. Nu ii evitati. Explicati-le ca cunoasteti regulile jocului. Evitati sa le atacati stima de sine. Evitati sa le ajungeti datori, sa ii recomandati “sa se caute la mansarda”, sa-i barfiti. Purtati-va cu tact si prudenta..
15. Impetuozitatea solicitarii , a revendicarii.
Cererea, solicitarea, revendicarea, “trebuie” satisfacuta imediat, pentru ca are nevoie. Daca nu se poate cel putin sa i se spuna imediat pentru ca nu cumva sa ii incurce cineva treburile. Ori in cel mai rau caz sa i se dea ceva ca sa nu fi batut drumul degeaba sau ca demersul sa nu fie zadarnic. Acest lucru face parte cel mai adesea dintr-o strategie generala: “Daca demonstrez ca problema mea este foarte acuta atunci poate se pun lucrurile in miscare mai repede si fara prea multe “probleme”. Acest gen de energie trebuie canalizata in directia rezolvarii personale a problemelor ce va inlocui treptat rezolvarea insotita si mai apoi rezolvarea asistata. Este desigur si mult infantilism afectiv aici: “Problema mea este cea mai grava! Eu am cea mai mare nevoie de ajutor! Problema mea nu sufera amanare! Eu merit !” Este o conduita foarte asemanatoare cu aceea a unui copil care nu poate inca intelege ca nu intreaga lume se invarte injurul lui. De aceea este necesar un cadru, se impun limite, se stabileste o relatie contractuala. Nu trebuie in nici un caz acuzat clientul de egocentrism. Preocuparea pentru propria-i bunastare este o resursa ce poate fi folosita. Oricum odata cu cresterea afectiva si cu trecerea treptata la o viata independenta acest gen de conduita va deveni (cu atat mai repede cu cat resursele interioare devin mai consistente) insignifiant si va disparea.

16. Gandirea magica.
Unii clienti cred ca situatia lor se va rezolva in mod miraculos. Cineva sau ceva va interveni pe langa Bunul Dumnezeu si nu vor ramane fara noroc. O atare forma de miracol o reprezinta si ajutorul din afara care vine fara nici un fel de efort. Un astfel de miracol este spre exemplu primirea S.D.V.I . imediat cum a aparut nevoia si a fost facuta solicitarea (un bun motiv pentru care primirea trebuie temporizata).
17. Distorsiuni de gandire.
Acestea par a face parte tot din categoria gandirii magice. Astfel exista credinta ca le pot fi citite nevoile (slujba preferata, timp liber, felul de mancare preferat, etc.) sau gandurile. Acest lucru pare benefic la inceput – cand toata lumea pare a le vrea binele, dar se poate transforma intr-o piedica putin mai apoi, cand trebuiesc impuse respectarile regulilor si limitelor.
18. Durata sprijinului
O mare parte dintre clienti cer sprijin pe o perioada nedefinita (“Ca pana la urma s-o intampla ceva, si m-oi descurca eu”) - asta ca nu zic infinita - (“pana ma cheama fratele meu cu care nu am mai discutat de 8 ani peste granita”, “pana aranjez sa-mi donez un rinichi”, “pana gasesc o solutie ”, pana ma impac cu mama” etc.) Nu trebuie sa mai explic folosirea mecanismelor “foot in the door” si “door in the face”, dar trebuie sa precizez ca rareori este vorba despre o strategie in sensul tare – adica constienta si exersata cu buna stiinta. Cel mai adesea este vorba despre o miscare inconstienta si care se inscrie intr-o tendinta profund umana - de a mana pana la momentul dezvoltarii suficiente. Nu trebuie sa ridiculizam acest demers, trebuie doar lucrat pentru constientizarea limitei de timp si a inevitabilitatii parasirii sistemului. Gradarea, limitele si pasii din PPI sunt instrumente in acest sens.
19.Deresponsabilizarea.
“Daca mi se intampla ceva rau profesionistii sunt de vina!” Cu alte cuvinte: ”Daca m-ati luat, atunci sa si aveti grija de mine”. Astfel ajung in rolurile unor copii (ascultatori sau nu) si ca orice copii au “probleme” de dependenta. Este necesara neaparat responsabilizarea clientilor si trecerea haturilor vietii de la institutie (reprezentata prin profesionisti) in mainile clientilor. Nu doar simbolic ci si fizic: la inceput demersurile (de ex. pt. obtinerea de acte de identitate) se fac impreuna a profesionistii pentru ca mai apoi sa fie doar indrumate si asistate de profesionisti.
20. Dependenta.
La inceput pare normal si in limita unor asteptari firesti ca cineva (S.D.V.I.) sa aiba grija de destinul lor, sa le gaseasca un serviciu, o casa, sa le faca existenta cat mai usoara. Este ceea ce patim si noi oamenii “normali” atunci cand suntem “la doctor” si cand asteptam asistenta si indicatii si pentru a lua o aspirina. Cu alte cuvinte nu este ceva grav, daca profesionistul poate face deosebirea si se poate comporta nuantat.
21. Proba muncii
In tot domeniul social este greu sa probezi faptul ca ai muncit, ca ai si succese, ca se schimba ceva prin munca ta. Prezentatul clientului la diferite concursuri, prezentari de caz, sarbatoriri are astfel un rol de proba: “Uite, de cand a venit in S.D.V.I. cat de bine crescut a devenit!” In subsidiar”De cand ma ocup eu de el uite cat de bine ii merge ! Si eu am un rol important in asta.” Cu alte cuvinte “Nu doar norocul, Dumnezeu, si natura mama fac cate ceva. Cate ceva mai fac si eu!” Iata de ce este nevoie de recunoastere profesionala, de o fina analiza a muncii, si nu doar de tabeluri in care se bifeaza activitati. Munca cu oamenii nu poate fi cuantificata prin numar de “reintegrari, reinsertii, si clienti preveniti”. O monitorizare a vietii ulterioare da o adevarata masura a muncii de calitate.
22. Infantilismul.
Institutionalizarea prin ceea ce este si prin ceea ce face (ingrijire in afara familiei, ruperea relatiilor de atasament normale, duce persoanele gazduite la infantilizare. Acest lucru se intampla oricui este gazduit intr-o institutie din afara casei personale – spre exemplu la spital. Trebuie facuta deosebirea inca de la inceput intre conduita infantila cu care intra in sistemul de protectie (si care este datorata varstei) si cea pe care o dobandeste aici. Unii dintre clientii protejatii incearca sa paraseasca sistemul pe portita din spate (fuga, sarcina “nedorita”, excludere, etc.) in dorinta de a fi recunoscute ca persoane adulte. Atentie, multi dintre acesti clienti sunt in risc de exploatare (lucru la negru, trafic, etc.) Este deci bine si frumos ca in nici un caz infantilizarea sa fie incurajata si orice progres si apropiere de maturitate sa fie marcate (unul din rolurile PPI). Nu inseamna ca tentatia nu este mare. Un beneficiar infantilizat, iti pune mai putine probleme, protesteaza mai putin, s.a.m.d. Astfel ai senzatia ca – profesionist - ca lucrezi mai usor, mai bine. De aceea (pentru constientizare si ajustare) sunt necesare reuniunile de echipa, supervizarile, analiza muncii, P.P.I. – ul, etc.
23. Slujbele si maturizarea
Impresia ca sunt necesari foarte multi bani pentru o viata independenta. Este de fapt vorba despre a spune in alte cuvinte ca nu se cred in stare de a avea grija in acest moment singuri de ei. Desigur ca daca ar avea un salariu mai bun (mult mai mult decat este necesar decat se poate pe moment, lucrurile ar sta altfel.) Pare firesc deci sa ramana sub protectia sistemului pana cand vor fi in stare sa castige acei bani. Iata un minunat prilej de a cauta la nesfarsit un serviciu si de a-si-l parasi cand se apropie de desprinderea de sistem. De aici si urmatoarea idee: toate problemele se pot solutiona cu bani. Clientii se simt indreptatiti sa ramana dependenti pentru ca nu au bani. De aici porneste si dezechilibrul flagrant intre calificarea pe care o au si slujba pe care o cauta. Este nevoie de multa rabdare si de fermitate pe pozitii pentru a pregati desprinderea de sistem si de mult profesionalism pentru a o face cu adevarat posibila. Este sortit esecului orice fel “intarcare” fortata desi exista termene si resurse limitate care preseaza partasirea sistemului.
24. Mirajul plecarii in strainatate.
Plecarea “dincolo” pare ca ar rezolva toate problemele. Acolo, in imparatia cainilor cu covrigi in coada, se pot castiga foarte rapid si usor bani. In plus, ar putea pleca departe tot si toate (daca au fost raniti au scapat si sunt in siguranta daca au fost sustinuti, continuti si ocrotiti demonstreaza ca reusind departe cat de independenti si maturi sunt). Este un fel de nou start, si deci o potentiala noua sansa. Trebuie avuta multa grija si mult tact caci ceea ce vad ei cel mai des sunt exemplele de succes. Iata de ce este necesara o buna informare asupra fenomenului de trafic de persoane, asupra legislatiei in domeniul muncii, asupra realitatilor conditiilor din afara tarii. In nici un caz nu vor functiona abordarile moraliste si brutale. Trebuiesc avute in vedere exemplele concrete, informarile pertinente, cifrele exacte si pericolele reale. Desigur ca este necesar ca profesionistii din S.D.V.I. sa aiba un minimum de cunostiinte in acest e domenii si trebuie sa-si actualizeze periodic cunostiintele – rolul formarilor si ale schimburilor de experienta.
25. Punerea in discutie a rolului p[rofesionistilort de catre clienti
Atunci cand vorbesc despre ceea ce au facut profesionistii pentru cresterea si dezvoltarea lor se intampla ca, clientii sa uite munca profesionistilor. Uneori personalul este topit in totalitate intr-un singur mare personaj – Statul - care nu satisface asteptarile – adica nu este un bun parinte de substitutie - (“Daca nu-mi aduc aminte de voi si nu va individualizez este pentru ca nu ati fost ati fost tot ceea ce am avut nevoie.”) Desigur ca au dreptate. Nici un profesionist indiferent cat de bine calificat ar fi nu poate inlocui total o familie buna. Si nici nu poate fi perfect. Este destul sa fie doar suficient de bun pentru conditiile date. La fel sunt si parintii. Un parinte impune reguli, pune limite si iubeste (este suficient de bun, niciodata fiinta perfecta, intotdeauna oam care poate deci sa si greasca). Unui profesionist nu i se poate cere sa iubeasca clientii (nici nu este un lucru sanatos). Acesta nu trebuie sa devina un factor de descurajare sau de scadere a implicarii in educatia si cresterea aptitudinilor si deprinderilor clientilor. Trebuie doar constientizata aceasta tendinta inconstienta si deloc rauvoitoare. Odata ce clientul s-a maturizat si a devenit independent va recunoaste valoarea celor care l-au ajutat sa devina un bun adult. Insasi faptul ca poate infrunta singur viata este un indicator al unei munci de calitate.

Nu trebuie sa uitam ca cea mai mare parte din meritul maturizarii si trecerii la o viata independenta revine clientului (singurul fara de care nu se poate construi nici un fel de plan sau PPI).

26. Sarcina ca simptom
O sarcina nedorita mai ales la o varsta frageda, dezechilibreaza situatia din institutia in care se afla clienta (sau clientul in cazul tatalui adolescent). Este foarte posibil ca aceasta sa fie una dintre semnificatiile simbolice.

In subsidiar se afla nevoia de independenta. Asta inseamna ca, copilul ei este declaratia ei de independenta in fata profesionistilor, a parintilor, a concubinului, a anturajului, etc. A schimba statutul de persoana asistat cu unul de mama pare o evolutie catre independenta.Femeia care a ramas insarcinata are nevoie de cineva care sa o iubeasca. Un copil - poarta cel putin virtual – promisiunea de iubire neconditionata si eventual de reparatie a trecutului ce i-a fost refuzat mamei. Prin ingrijirea adecvata a copilului se ingrijeste pe sine si arata celor din trecutul ei cum ar fi trebuit ea ingrijita. Mecanismul este asemanator si in situatia in care i-a murit o ruda apropiata sau copilul anterior

Se mai intampla ca, tanara mama (sau potentiala mama) sa aiba nevoie nevoie de ceva doar al ei cum ar fi un copil pe care sa nu-l imparta cu nimeni. Nu este asadar de mirare de ce uneori nu se mai intereseraza de soarta tatalui copilului, sau mai degraba de ce isi aleg drept concubin o persoana care nu sa nu se mai intereseze de copil.

Drogurile si mituri asociate conduitei dependente care circula printre clienti:

- Folosirea ocazionala a drogurilor nu poate face rau.

- Marihuana este la fel ca alcoolul sau ca tutunul.

- Doar cei slabi devin toxicomani.

- Toata lumea se drogheaza din cand in cand.

- Drogurile nu afecteaza decat drogatii.

- Este treaba fiecaruia daca se drogheaza sau nu.

- Drogurile nu “prind” la romani.

Este nevoie de un training specific pentru a combate aceste mituri / prejudecati si de aceea este neaparat necesara cooperarea cu Centrele de Prevenire si Consiliere Antidrog si consultarea legislatiei in vigoare ( 143 / 2000).