Globalizare

: „Discriminări împotriva evreilor“. „Sângeroase pogromuri“; „derivă antisemită a României“ (comparabilă doar cu metodele naziste al celui de-al treilea Reich). Despre Ungaria nici un calificativ la chestiunea evreiască. Etnoreligios: „religia ortodoxă a României se opune înaintării capitalist-democratice.“

D. Dicţionar Webster, „Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language“ 1994, S.U.A.

Definirea Transilvaniei: „fostă provincie“; „în trecut a făcut parte din Ungaria“.

Geopolitica Europei Centrale: În vreme ce regii Ungariei şi evenimentele acestei ţări apar în detaliu, într-un tablou coerent, dând impresia unui popor cu istorie continuă, prima referire cronologică la România apare cu anul 1878. (vezi capitolul: „Chronology of major dates in history“, p. 1665–1697). Pentru perioada împăratului Traian nu se face nici o referire la Campaniile militare din 101–102, 103–106 când Dacia devine provincie romană. Cele două monumente Tropaeum Traiani şi Columna nu există pentru dicţionar.

Portrete robot: Prezentare contrastivă şi discriminatorie; Ungaria – „o republică în centrul Europei“; România – „unul dintre statele balcanice“; Nici un cuvânt despre Evul mediu românesc, antiotoman: „bastion şi apărătură a toată creştinătatea“ , cum zice Mihai Viteazul. Amplă prezentare a perioadei mateiene în Ungaria; 1848: prezentare minuţioasă a zonei. Nici un cuvânt despre aria românilor; ca şi cum ar fi fost un spaţiu încremenit. Nimic despre 1 decembrie 1918, despre perioada interbelică nici un cuvânt.

15 A.D. Smih. op. cit. p. 67.

16 Ibidem.

17 Ibidem. p. 5.

18 Ibidem.

19 Ibidem. p. 6.

20 Ibidem. p. 6.

21 Ibidem. p. 7.

22 A.D. Smith. op. cit. p. 8.

23 Ibidem. p. 8–9.

24 Ibidem. p. 9.

25 Ibidem. p. 10

26 „În ciuda proeminenţei sale, naţionalismul azi este istoriceşte mai puţin important. El nu mai este, cum era, un program politic global, aşa cum trebuie să fi fost în secolul al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea. El este cel mult un factor care complică, ori pur şi simplu, un catalizator al altor dezvoltări“, apud op. cit., p. 10.

27 Vezi nota lui Smith, la p. 162.

28 Cf. cap I în Habsbawm, 1990, apud, op. cit., p. 11.

29 cf. Smith, p. 12.

30 Ibidem. p. 12.

31 Ibidem. p. 12.

32 Ibidem. p. 13.

33 Ibidem. p. 13.

34 Ibidem.

35 Ibidem. p. 14.

36 Ibidem.

37 Ibidem. p. 15.

38 Ibidem. p. 16.

39 Ibidem. p. 16.

40 Ibidem.

41 Ibidem. p. 17.

42 Ibidem. p. 17 (vezi asupra criticii „imperialismului media“ şi al „impactului global“ al acesteia, Schlesinger – 1987).

43 Ibidem.p. 14.

44 Ibidem.

45 Ibidem. p. 18

46 Ibidem.

47 Ibidem. p. 18.

48 Ibidem. p. 17.

49 Ibidem. p. 18.

50 Ibidem. p. 19.

51 Ibidem.p. 21.

52 Ibidem.p. 21.

53 Ibidem.p.21.

54 Ibidem.p. 21.

55 Ibidem.p. 22.

56 Ibidem. p. 22–23.

57 Ibidem. p. 22.

58 Ibidem. p. 24. Asupra conceptului de „tradiţii inventate“, vezi Hobsbawm şi Ranger – 1983; Schlesinger – 1987.

59 A.D. Smith. op. cit. p. 25.

60 Ibidem. p. 26.

61 Ibidem. p. 27.

62 Convenţie ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565/12.10.2002 şi prin Protocoalele adiţionale (primele două).

63 Acord ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 6/ 6.03.2000.

64 Protocol ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 164/ 22.04.2003.

65 Nivelul 1: între 1 şi 3 ani; 2: între 2 şi 5 ani; 3: între 5 şi 10 ani; 4: cel puţin 10 ani.

1 J.J., Van Cuilenburg, O., Scholten, G. W. , Noomen. Ştiinţa comunicării. Ed. Humanitas, Bucureşti, 1988, p. 103–104.

1 Strategia de informare 2002–2003, Delegaţia Comisiei Europene în România – document susţinut la Bucureşti, 19 martie 2002, la întâlnirea multiplicatorilor de informaţie europeană.

2 Managementul Centrelor de informare europeană – sesiune organizată de Global Consulting & Expertize cu sprijinul Centrului de Informare al Comisiei Europene în România, decembrie 2002.

1 Geană, Zenovia-Elena. Surse de informare privind Uniunea Europeană. Institutul European din România, Bucureşti, 2003.

2Ibidem.

3v. Rusu-Păsărin, Gabriela. Comunicare audio-vizuală. Ed. Universitaria, Craiova, 2005.

1 Detalii în Repere şi puncte de vedere referitoare la dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene. Institutul European din România, Colecţia de studii IER, nr. 3, Bucureşti, 2001.

1 Sursa: Spring Eurobarometer 2004 în „Consilier European“, revistă de informare şi analiză pe teme de integrare europeană, realizată de Corpul Consilierilor de Integrare, nr. 1, ianuarie 2005, p. 4.

2 Mircea Vulcănescu. Creştinul în lumea modernă. În „Prodromos“, Paris, nr. 8–9, martie 1968, p. 9.

3 Ibidem.

4 P. Thibaud. Esprit. Paris, 1976, p. 756.

5 D. Zamfirescu. Accente şi profiluri. Ed. „Cartea Românească“, 1983, p. 186; vezi şi la H.-R. Patapievici, Omul recent, Ed. „Humanitas“, Bucureşti, 2001: „Pentru că acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenţa vreunui suflet, nici al lui şi nici al lumii, el nu mai are resursele de a întemeia nici tradiţii şi nici măcar datini. Este omul care, de îndată ce şi-a amputat trecutul pentru a sări mai repede în viitor, descoperă că prezentul nu-l mai poate adăposti, iar viitorul nu există. De ce? Pentru că şi-a pierdut prezenţa … este omul care, dorind să se sature de toate fenomenele lumii – stăpânindu-le, posedându-le, schimbându-le după plac şi pătrunzându-se de toată materialitatea lor – s-a trezit într-o bună zi că nu mai este decât un epifenomen al curgerii, scurgerii şi prelingerii lor.“

6 Michel Dufrenne. Pentru om. Trad. în l. română la Ed. „Politică“, Bucureşti, 1971, p. 22.

7 Ibidem. p. 233.

8 Ioan I. Ică jr. Studiul introductiv. Îndumnezeirea omului, P. Nellas şi conflictul

antropologiilor, la Panayotis Nellas, Omul-animal îndumnezeit, Ed. „Deisis“, Sibiu 1994, p. VI.

9 Ibidem.

10 Francis Fukuyama. Sfârşitul istoriei şi ultimul om. Trad. în l. română de Mihaela Eftimiu, Ed. „Paideia“, Bucureşti, 1994.

11 Claude Carnoouh. Mai există oare Europa? 1993, introducere la volumul de eseuri Adio diferenţei. Eseu asupra modernităţii târzii, Ed „Dacia“, Cluj-Napoca, 1994, p. 7–19.

12 Andrei Pleşu. Europa între două infirmităţi. În Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Ed. „Humanitas“, Bucureşti, p. 238.

13 „Prin opoziţie cu distincţiile operate în Evul Mediu şi în epocile care discutau la nesfârşit cazurile de posesiune, adică ale indivizilor particulari, care se lăsau pradă răului, aş vrea să scriu o carte despre posesiunea diabolică în timpurile moderne şi să arăt cum umanitatea, care se dăruie diavolului în zilele noastre o face în masă. Pentru asta se strâng oamenii în turme, pentru ca isteria naturală şi animală să-i poată cuprinde, pentru ca să se simtă stimulaţi, înflăcăraţi şi scoşi din ei înşişi ... plăcerile demoniace constau în a te pierde pe tine însuţi, a te lăsa să te volatilizezi într-o putere superioară, în care, pierzându-ţi eul nu mai ştii ce eşti pe cale să faci sau să spui, nu mai ştii ce anume vorbeşte prin tine ...“ (Denis de Reugemont. Partea diavolului. Ed. Anastasia, 1994, p. 114).

14 Jean Marie Domenach. Le sauvage et l’ordinateur. Paris, 1976, p. 11.

15 Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ambigua. Trad. în limba română de Preot Dumitru Stăniloae în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, EIBMBOR, Bucureşti, 1983.

16 Preot prof. Dumitru Stăniloae. Introducere la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, p. 29.

17 Însemnări făcute în anul universitar 2005–2006 pe marginea prelegerilor susţinute de Mitrop. Ioannis Zizioulas la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotelio“ din Thessalonic.

18 Ibidem.

19 Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae. Omul şi Dumnezeu. În vol. „Studii de teologie dogmatică ortodoxă“, Craiova, 1991, p. 88.

20 Holbea Gheorghe. Persoană şi comuniune teză de licenţă, Bucureşti, 1988, p. 39.

21 Ibidem. p. 39.

22 Denis de Rougemont. L'aventure occidentale de l'homme. Paris, 1957 p. 55, 85, 161; vezi la Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 33, 34.

23Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 33.

24 Ibidem.

25Ibidem, p. 34.

26 Chantal SAINT-BLANC. Globaliyation, reseau et diaspora dans le champ religieux. Colloque international L'internationalization du religieux: mutation, enjeux, limites, Paris, ASFR, 7–8 février, 2000, p. 5; vezi la lector univ. Laurenţiu Tănase. Secularizarea şi mutaţiile religiosului în modernitatea târzie. „Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă“, Ed. Universitatea Bucureşti, 2002, p. 262.

27 Georgios I. Matzarides. Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr. Ed. „Bizantină“, Bucureşti, 2002, p. 21–23.

28 Arhimandritul Sofronie. Sfântul Siluan Athonitul. Essex, Anglia 1999, p. 40–41; Georgios I. Mantzarides. Ecumenicitatea Părinţilor Bisericii şi ecumenismul contemporan. În „Vestitorul Ortodoxiei“, XIV, nr. 303–304, decembrie 2002, p. 4.

29 Sfântul Grigorie Palama. Către monahia Xenia. PG 150, 1081 AD; Georgios Matzarides, art. cit., p. 4.

30 Georgios Mantzaridis. art. cit. p. 4.

31 Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 41,8, PG 36, 440 B.

32 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistola 12, PG 91, 465 C.

33 Georgios Mantzaridis, art. cit., p. 5.

34 Ioan I. Ică jr. Biserică, societate , gândire în Răsărit, în Occident şi în Europa de azi. În vol. Gândirea socială a Bisericii, Ed. „Deisis“, Sibiu, 2002, p. 19.

35 Ibidem, p. 19–21.

36 Ibidem, p. 21.

37 Charles Hamblett and Jane Deverson. Generation X. Tandem Books, London, 1966, p. 34; Dr. Antonie Plămădeală. Ca toţi să fie una. EIBMBOR, Bucureşti 1979, p. 338.

38„Le moment et la methode: entretien avec Jacques Delors“, Le Débat, nr. 83, jan.–fevr. 1995, p. 22; Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 39.

39 Bela Farago. „L' Europe, empire introuvable?“. Le Débat, nr. 83, jan.–fevr. 1995, p. 42–58; Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 40.

40 Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 43.

41 Violeta Barbu. Bisericile în Europa-un partener social? În volumul Un suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 16, 17.

42 Prof. univ. dr. Konstantinos V. Skouteris. Ortodoxia şi Europa. O critică bazată pe realitate. În vol. „Ortodoxia – parte integrantă din spiritualitatea şi cultura europeană“, Braşov – Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, august 2004, p. 60, 61.

43 Αρχίμ. Πλακίδα Δεσέιλλε. Η πορεία μου προς τηνΟρθοδοξία. Αθήνα, 1986, p. 36–37; Pr. prof. univ. dr. Konstantinos Karaisaridis. Biserica Ortodoxă în cadrul UniuniiEuropene. Abordare a problemelor liturgico-pastorale. În vol. „Ortodoxia – parte integrantă din spiritualitatea şi cultura europeană“. Braşov – Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, august 2004, p. 69.

44 Ibidem.

45 Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilii la statui. 2, 6, PG 49, col. 43; Georgios Mantzaridis. op. cit., p.188.

46 Gh. Iacob. Economia României (1859-1939). Fapte, legi, idei. Iaşi, 1996, p. 141.

47 Ibidem. p. 13.

48 Apud Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până la 1918, Bucureşti, 1983, p. 262.

49 V. Lascăr. Discurs în Senat, 14 ianuarie 1897. În Discursuri politice, I, Bucureşti, 1912, p. 236.

50 PNL – Manifestul-program al partidului, Bucureşti, 1911, p. 10–12.

51 Gh. Iacob. op. cit, p. 16.

52 Ion I.C. Brătianu. Discurs la întrunirea liberală de la Craiova, 24 iunie 1909. În Discursuri politice, III, Bucureşti, 1939, p. 147.

53 Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei. Cum s-a înfăptuit România modernă. O perspectivă asupra strategiei dezvoltării. Iaşi, 1993, passim.

54 Gh. Iacob. op. cit., p. 138.

55 Vintilă I.C. Brătianu (1867–1930), elev al Liceului „Sf. Sava“ din Bucureşti, îşi continuă studiile la Paris, la Liceul „Saint Louis“ şi Şcoala Centrală, obţinând diploma de inginer în anul 1891. La întoarcerea în ţară lucrează ca inginer la construcţia podului de la Cernavodă, a podurilor de pe Siret şi Argeş. Între 1897–1899 este director al Regiei Monopolurilor Statului. În anul 1900 devine director al ziarului „Voinţa Naţională“, oficios al PNL. Deţine numeroase demnităţi publice: parlamentar, primar al capitalei, ministru şi prim-ministru (1927–1928). Are o bogată activitate publicistică şi contribuţii teoretice, fiind unul din principalii promotori ai devizei „Prin noi înşine“.

56 Memoriul D-lui Vintilă I. Brătianu prezentat comitetului central al Partidului Naţional Liberal în şedinţa din 23 septembrie 1930, Bucureşti, 1930, apud Ibidem, p. 344.

57 Ştefan Zeletin (1882–1934) absolvent al Seminarului de la Roman. În 1902 îşi finalizează studiile liceale la Bârlad, este apoi licenţiat în filozofie şi filologie clasică al Facultăţii de litere din cadrul Universităţii din Iaşi. Între anii 1907–1914 studiază în străinătate, trei semestre la Universitatea din Berlin, câte un semestru la cele din Leipzig, Paris (Sorbona), Erlangen, Oxford. În 1914 obţine titlul de „doctor în filosofie” cu o teză susţinută la Universitatea din Erlangen şi publicată la Berlin (1914). După terminarea facultăţii este bibliotecar la Seminarul pedagogic din Iaşi, apoi între 1912–1920 profesor de limba germană la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. Între 1920–1927 funcţionează pe acelaşi post la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, după care ocupă catedra de „Introducere în filozofie şi istoria filozofiei vechi medievale” de la Universitatea din Iaşi. În 1927 devine membru al Partidului Poporului, din partea căruia este ales senator.

58 Ştefan Zeletin. Neoliberalismul, Studii asupra istorie şi politicii burgheziei române. Bucureşti, 1927, p. 71–80, apud Ibidem, p. 368.

59 Ibidem. p. 371.

60 Mitiţă Constantinescu. Politică economică aplicată,.vol. I. Bucureşti, 1943, p. 29–32.

61 Ibidem. p. 65–69.

62 Ibidem. p. 255–258.

63 Directorul Oficiului de studii din Consiliul Superior Economic.

64 În România au fost votate mai multe legi pentru crearea de consilii economice. Prima a fost promulgată în 1907 când s-a creat „Consiliul Superior al Comerţului“. Consiliul Economiei Naţionale a fost creat printr-o lege votată în aprilie 1932, sub guvernarea Nicolae Iorga, lege modificată în aprilie 1936, respectiv iulie 1938.

65 Gh. Iacob. op. cit., p. 590.

66 Ibidem. p. 592.

67 Ibidem. p. 595.

68 John Michael Montias. Economic Development in Communist Rumania. Cambridge, 1967, p. 3–11.

69 Ghiţă Ionescu. Comunismul în România. Bucureşti, 1994, p. 198.

70 George W. Hoffman. Regional development Strategy in Southest Europe. A comparative Analysis of Albania, Bulgaria, Greece, Romania and Yugoslavia. New York, 1972, p. 81.

71 Raportul politic al C.C. la Conferinţa Naţională. În Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvântări, vol. I, ed. a III-a, Bucureşti, 1953, p. 61–62.

72 Ibidem. p. 62.

73 Importanţa politică a industrializării fusese clar subliniată de întemeietorul Uniunii Sovietice şi, ca atare, avea putere de axiomă pentru comuniştii români: „Singura bază reală pentru consolidarea resurselor, pentru crearea societăţii socialiste este marea industrie şi numai aceasta … Fără o mare industrie bine organizată, nici vorbă nu poate fi de socialism în general, şi cu atât mai puţin poate fi vorba de socialism într-o ţară cu caracter ţărănesc“ – V.I. Lenin. Opere, vol. 32. Bucureşti, 1956, p. 411.

74 Industria României, 1944–1964. Bucureşti, 1964, p. 7.

75 V.I. Lenin. Opere, vol. 27. Bucureşti, 1959, p. 241.

76 Stelian Tănase. Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948–1965. Bucureşti, 1998, p. 66.

77 Kenneth Jowitt. Revolutionnary Breakthroughs and National Development. The Case of Romania 1944–1965. University of California Press, 1971, p. 113.

78 Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări, ediţia a IV-a. Bucureşti, 1956, p. 62.

79 Stelian Tănase. op. cit., p. 67.

80 Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări. 1959–1961. Bucureşti, 1961, p. 97.

81 Declaraţie cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al PMR din aprilie 1964. Bucureşti 1964, p. 7–60.

82 Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări. 1959–1961. Bucureşti, 1961, p. 14.

83 Industria României. (1944–1964). Bucureşti, 1964, p. VII.

84 A.N.I.C., fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 2/ 1964, f. 11.

85 Sursele utilizate pentru schiţarea evoluţiei economice, preponderent cele româneşti, elaborate în anii ’60 de colective ale Academiei Române, nu pot fi socotite întotdeauna ca fiind şi în mod necesar corecte. După aprecierile unor cercetători, volumele apărute în ţară, la momentul respectiv, conţin date coerente şi, cel mai important, aproximativ reale asupra evoluţiei economiei româneşti de până la 1965. De altfel şi din confruntarea care poate fi realizată, astăzi, cu datele înaintate de către Comitetul de Stat al Planificării (CSP) membrilor Biroului Politic, rezultă o suprapunere destul de bună cu cifrele publicate în volumele menţionate. În afară de acestea, publicaţiile cu caracter economic ale vremii oferă informaţii interesante, dacă ele sunt debarasate de limbajul tipic perioadei. În acest sens, sunt de un real folos, în special, publicaţiile „Probleme economice“, „Probleme agricole“, „Revista de statistică“, „Viaţa economică“, „Lupta de clasă“, anuarele statistice etc. Un ajutor important în prezentarea tabloului economic al epocii îl oferă şi memorialistica principalilor „baroni“ ai economiei româneşti din partea a doua a regimului Gh. Gheorghiu-Dej, ne referim în special la Alexandru Bârlădeanu, ministru al Comerţului Exterior la începutul anilor ’50, apoi după 1955, vicepremier şi reprezentant al României în CAER, şi Gh. Gaston Marin, preşedinte al CSP, responsabil, în mare măsură, de planificarea şi organizarea activităţii economice româneşti. Informaţiile de ordin general pe care le oferă aceştia pot servi la construirea unei imagini de ansamblu, fie şi destul de rarefiată, care să constituie un punct de pornire pentru un studiu amplu de istorie economică românească.

86 Claudia Rodica Popescu. Industria României în secolul XX. Analiză geografică. Bucureşti, 2000, p. 102.

87 Ibidem. p. 103.

88 Ibidem. p. 104.

89 Dezvoltarea economică a României 1944–1964. Bucureşti, 1964, passim.

90 John Michael Montias. op.cit., p. 201.

91 Constantin Ionete. Criza de sistem a economiei de comandă şi etapa sa explozivă. Bucureşti, 1993, p. 52.

92 Stelian Tănase. op.cit., p. 46.

93 Industria României. (1944-1964). Bucureşti, 1964, p. VII.

94 Gh. Gaston Marin. op. cit., p. 184.

95 Printre ei, Liviu C. Ţîrău. Între Washington şi Moscova: România 1945–1965. Cluj-Napoca, 2005, p. 506.

96 Valentin Cojanu. Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în România. Bucureşti, 1997, p. 79–91.

97 „Experimentul” românesc din agricultură, în perioada postdecembristă, era calificat astfel de cunoscutul fermier american David Garst, preşedintele Corporaţiei agro-industriale americano-române: „Ceea ce aţi făcut dvs. prin divizarea pământului după 1989 este o crimă. O crimă rezultată din sălbăticie, nu din principiile capitalismului … Greşelile pe care le-aţi făcut prin divizarea agriculturii nu ţin de capitalism. Distrugerea capitalului nu poate însemna capitalism … Aţi vrut să eliminaţi comunismul şi aţi instaurat sărăcia“. (Vezi „Opinia Naţională“, nr. 5, aprilie, 1993, p. 3).

98 Vasile V. Ghişa, Ştefan Răgălie, Ion Stoian. Relaţiile economice româno-ruse. Experienţe şi oportunităţi. Bucureşti, 2005, p. 10.

99 Alvin Toffler şi Heidi Toffler, Război şi antirăzboi, Ed. Antet, Bucureşti, 1996.

100 Dumitru Iacob, Meta-războiul şi bătălia pentru integrarea euroatlantică a României. În „Strategii XXI“, nr. 3, Ed. AISM, Bucureşti, 1998.

101 Vezi Ralf Dahrendorf. Conflictul social modern. Ed. Humanitas, 1996, p. 66; Ion Mitran. Politologia în faţa secolului XXI. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1997, p. 154.

102 Hobsbawn, E. J. Naţiuni şi naţionalism din 1870 până în prezent. Ed. ARC, Chişinău, 1997, p. 3.

103 Dungaciu, Dan. Naţiunea şi naţionalismul în dezbaterea europeană (II). În „Noua Revistă Română“, nr. 6–7, p. 128.

104 Bagehot, Walter. Physics and politics. Londra, 1887, p. 20–21.

105 David, Aurel. Sociologia naţiunilor. Ed. Dacoromâna-Tempus, Bucureşti, 2005, p. 25.

106 Idem. Naţiunea, între „starea de securitate“ şi „criza politico-militară“. Ed. Licorna, Bucureşti, 2000, p. 65–68.

107 Culda, Lucian. Dimensiunea epistemologică a interogării existenţei sociale a oamenilor. Bucureşti, Ed. Licorna, 2000, p. 110.

108 Vezi, între altele Sofronie, George. Transformările doctrinare ale conceptului naţiune, Sibiu, 1943; Sava, Ionel Nicu. Geopolitica. Teorii şi paradigme clasice. Şcoala geopolitică germană. Ed. Info-Team, Bucureşti, 1997; Georgiu, Grigore. Naţiune, cultură, identitate. Ed. Diogene, Bucureşti, 1997.

109 Gusti, Dimitrie. Ştiinţa naţiunii. În Sociologia Naţiunii şi Războiului, Ed. Floare Albastră, 1995, p. 1.

110 Rădulescu-Motru, Constantin. Etnicul român. Naţionalismul. Ed. Albatros, Bucureşti, 1996, p. 111.

111 Culda, Lucian. Emergenţa şi reproducerea naţiunilor. Ed. Licorna, Bucureşti, 1999.

112 Bădescu, Ilie. Teoria latenţelor. Ed. ISOGEP-Euxin, Bucureşti, 1997, p. 128–129.

113 Sava, Ionel Nicu. Studii de securitate. Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 17–24.

114 Waltz, Stephen M. The Renaissance of Securities Studies. În International Studies Qurterly, nr. 35, 1991, p. 212.

115 Buzan, Barry; Waever, Ole, .de Wilde, J. Security. A new framework for Analisys, Lynne Rinner Publisher, Boulder, Londra, 1998; Idem. Regions and Powers, The Structure of International Security. Cambridge University Press, 2003.

116 Rae, Heather. Identitatea statelor şi omogenizarea popoarelor. Ed. Epigraf, Chişinău, 2005, p. 31.

117 David, S. Albert şi Czerwinski, Thomas J. Complexity, Global Politics and National Security. National Defence University, Washington D. C., 1997.

118 Apud Guy Hermet. Istoria naţiunilor şi a naţionalismului în Europa. Iaşi, Institutul European, 1997, p.167. Îl citează pe Edgard Morin, Statul – Naţiune .

119 Benedict Anderson. Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism. London, 1991, p. 6 şi Paul James, Nation formation towards a theory of abstract community, London, 1996, p. 5.

120 Paul Cornea. Originile romantismului românesc. Spiritul public, mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840. Bucureşti, Ed. Minerva, 1972, p. 460.

121 Ibidem, p. 461.

122 Lucian Boia. Istorie şi mit în conştiinţa românească. Bucureşti, Ed. Humanitas, 1997, p. 15.

123 Mirela – Luminiţa Murgescu. Între „bunul creştin“ şi „bravul român“. Rolul şcolii primare în construirea identităţii naţionale româneşti (1831-1878). Iaşi, Ed. A 92, 1999, p. 10.

124 Andrei Pippidi. Identitate etnoculturală în spaţiul românesc. Probleme de metodă. În volumul Identitate/ Alteritate în spaţiul cultural românesc, coordonator Al. Zub, Iaşi, Ed. Univ. «Al. Ioan Cuza», 1996, p. 66.

125 Radu Rosetti, Arhiva senatorilor din Chişinău, I, „Analele Academiei Române“, Memoriile Secţiunii Istorice, tom XXXI, 1909, p. 14–15.

126 A.D. Xenopol, Istoria românilor, 1879, p. 12.

127 Am optat pentru modalitatea de scriere a numelui profetului Muhammed după Malek Chebel, Dicţionar de simboluri musulmane. Rituri, mistică şi civilizaţie, traducere de Catrinel Auneanu, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2005.

128 Extrem de sugestivă este imaginea conturată de Umberto Eco, în celebrul său roman Numele trandafirului, unde Jorge din Burgos, unul dintre cei mai vechi călugări ai unei abaţii benedictine, care cunoaşte pe de rost bogata bibliotecă a aşezământului monastic, este capabil să dea foc manuscriselor şi cărţilor vechi numai pentru ca nu cumva să se afle vreodată că Aristotel ar fi privit râsul cu îngăduinţă.

129 Theo van Gogh a fost asasinat, la 2 noiembrie 2004, la Amsterdam, de Mohammed Bouyer, un cetăţean olandez de 26 de ani, născut în Amsterdam, dar provenind dintr-o familie de imigranţi marocani. Polemist redutabil, Theo van Gogh era incendiar în articolele şi editorialele sale, fiind un binecunoscut critic al islamului, mai ales după 11 septembrie 2001, considerând că politica promovată de musulmani, întemeiată exclusiv pe precepte religioase, reprezintă un real pericol la adresa societăţilor liberale occidentale. Era bun prieten cu Pim Fortuyn, politician olandez asasinat în mai 2002, care avea o atitudine similară în privinţa islamului.

130 Muhammeds ansigt. În „Jyllands-Posten“, 30 septembrie 2005.

131 În Danemarca, doar 2% dintre cetăţeni se declară musulmani, în timp ce 84,3% sunt luterani, potrivit datelor publicate în 2003.

132 La 4 februarie 2006, clădirea Ambasadei Norvegiei (care adăpostea şi reprezentanţa diplomatică a Danemarcei) din Damasc a fost incendiată, iar în Beirut, Ambasada Danemarcei a fost, de asemenea, incendiată.

133 Fiul fostului preşedinte sirian Hafez al-Assad, Bashar al-Assad, a fost ales, în 2000, la moartea tatălui său, preşedinte al republicii, chiar dacă pentru aceasta a trebuit amendată Constituţia, astfel încât vârsta acestuia să nu fie un impediment pentru a candida la cea mai înaltă funcţie în stat, competiţie în care, de altfel, nu a avut nici un contracandidat!

134 În favoarea separării Bisericii de stat se pronunţase şi Conciliul Vatican II, în 1965.

135 Au existat obiecţii însă, atunci când reprezentanţii musulmanilor, cetăţeni francezi, au constatat că statul oferă sprijin financiar unor biserici creştine (catolice) de pe teritoriul Franţei. Li s-a explicat că, în pofida principiului enunţat în 1905, potrivit căruia „Republica nu recunoaşte, nu salarizează şi nici nu subvenţionează vreo religie“, statul francez, care a contribuit în mod semnificativ la ridicarea unor biserici catolice – multe dintre ele monumente istorice – continuă să sprijine administrarea acestora, întrucât sunt (şi) bunuri ale sale, ceea ce nu este valabil pentru construcţiile ulterioare anului 1905, care nu se bucură de acelaşi statut.

136 Jean-François Revel. Revirimentul democraţiei. Bucureşti, Ed. Humanitas, 1995, p. 301–311.

137 Constituţia Uniunii Europene, partea I, titlul I, art. I-2, I-3, alin 4, art.I-5, alin 1.

138 Cf. Documentului de poziţie şi Documentului complementar de poziţie ale României privind negocierea Cap. 24 de aderare la UE – J.A.I.

139 Citatele sun preluate din volumul Imperiul fricii – război, terorism şi democraţie, autor Benjamin R. Barber, tradus în limba română şi publicat la Ed. Incitatres, în anul 2005.

140 Titlul original al lucrării este: Fear’s Empire. War, Terrorism, and Democracy, W.W. Norton Company Inc., 2003. Autorul este profesor la Universitatea din Maryland, SUA.

141 Hobbs T