hemoragie internă (cănd sângele se varsă într-o cavitate peritoneu, pericard, pleură, articulaţii);
hemoragie externă (cănd sângele se varsă în afara organismului);
hemoragie interstiţială (hematomul);
hemoragie exteriorizată (cănd sângerarea se produce într-un organ cavitar–stomac sau intestin-şi se exteriorizează după un timp prin hematemeză şi/sau melenă, epistaxis, hemoptizie);
În funcţie de cantitatea sângelui pierdut:
În funcţie de cantitatea sângelui pierdut:
HEMORAGIE MICĂ: aproximativ 400-500 ml sânge; - 8-10% din volemie; 0,5-1% din greutatea corporală;
HEMORAGIE MEDIE: aproximativ 500-1500 ml sânge; 20% din volemie;- 1,5-2,5% din greutatea corporală;
HEMORAGIE MARE: aproximativ 1 500-2 000 ml sânge - 30% din volemie; > 2,5% din greutateacorporală;
HEMORAGIE GRAVĂ: > 30% din volemie.
În funcţie de viteza de sângerare (este important când o hemoragie, unică dar rapidă, poate fi letală);
În funcţie de momentul apariţiei:
hemoragii primitive (când apar imediat după rănire);
peste 300-500 ml sânge pierdut intraoperator = şoc operator.
Estimarea cantităţii de sânge pierdut după tensiunea sistolică
Estimarea cantităţii de sânge pierdut după tensiunea sistolică
la 100 mmHg avem 70% din volemie;
la 80 mmHg s-au pierdut 1500 ml;
la 60 mmHg s-a pierdut 1/2 din volemie.
Tensiunea arterială nu indică evoluţia leziunii.
Wollfson susţine că: „prea mulţi bolnavi au fost pierduţi bazăndu-se doar pe evaluarea tensiunii sistolice", iar semnele clinice„riscă întotdeauna sa ducă la subevaluări".
Metode de determinare a cantităţii de sânge pierdut intraoperator:
Cântărire înainte şi după operaţie (ţinând cont de piesele extirpate);