Horia sima

10. MARTORII IN LAGAR

Corneliu Codreanu a facut apel pentru sustinerea apararii lui la doua categorii de martori: martorii din afara, adica acele persoane neîncadrate ce îl cunosteau ca sef al Legiunii. Aceste persoane puteau fi chemate în fata Tribunalului ca sa-si exprime opiniile lor asupra miscarii si asupra celui acuzat. Dar exista si a doua categorie de martori, mult mai importanti, martorii de fapt, adica oamenii cu care a lucrat Capitanul, pe care i-a avut lânga el zi de zi si-i cunosteau de-aproape gândurile si actiunile lui. De marturia acestora nu se putea lipsi, pentru a respinge acuzatiile grave ce i se aduceau.

Când în prima zi a dezbaterilor, Luni 23 Mai, s-a facut apelul martorilor, din 117 martori propusi de aparare erau prezenti numai 27! Ce se întâmplase? Majoritatea martorilor faceau parte din categoria martorilor de fapt si acestia nu puteau veni, nu puteau raspunde la apel, pentru ca fusesera ridicati de la casele lor odata cu arestarea Capitanului si li se fixase domiciliul fortat la Miercurea Ciuc. Ca sa citam câteva nume:

Profesor Ion Zelea Codreanu – absent

Avocat Mihail Polihroniade – absent

Avocat Alexandru Tell – absent

Profesor Ion Dobre – absent

Colonel Stefan Zavoianu – absent

Traian Cotiga – absent

Profesor Dragos Protopopescu – absent

Profesor Vasile Christescu – absent

Nicolae Totu – absent

Ilie Gârneata – absent

Ion Banea – absent

Profesor Nae Ionescu – absent

Preot Grigore Cristescu – absent

Vasile Iasinschi – absent

Gheorghe Furdui – absent

Radu Gyr – absent

Profesor Sima Simulescu – absent

Inginer Eugen Ionica – absent

Banica Dobre – absent.

Citind aceasta lista de martori, oricine îsi da seama ca depozitia lor era indispensabila pentru apararea Capitanului, dar si pentru lamurirea Tribunalului. Cum putea sa judece instanta militara în deplina cunostinta de cauza, daca nu-i ascultau pe acei care au trait aproape de Capitan si i-au înfaptuit directivele lui?

Horia Cosmovici a ridicat incidentul martorilor în prima zi a dezbaterilor, dimineata, explicând de ce aducerea lor în fata Tribunalului este neaparat necesara pentru aparare:

”Ei bine, acest inculpat de astazi, Corneliu Zelea Codreanu, daca ar fi fost singur, n-ar fi ajuns aici. A fost seful unui partid si al unei miscari. Ei bine, oricum am face, cei care au fost lânga el, cei care l-au ajutat si l-au înteles, cei care au executat ceea ce el a crezut si a formulat, vrem sa fie aici. Este legitim.

Aceasta categorie de martori se numeste categoria martorilor de fapt, a martorilor care stiu lucruri pe care cei din afara nu le pot sti.

Prin urmare asupra acestui prim punct conchid în felul urmator: ma judecati pentru o activitate politica pe care singur n-am putut-o face. Cum am facut-o, cum am executat-o, cum am infiltrat-o în sufletele acelora care m-au aprobat, aceasta trebuie sa v-o spuna ei. Sunt martorii de fapt. De acestia nu ma pot priva. Si cred ca D-voastra veti întelege rostul acestei argumentari a noastre”.

Dar acesti martori de fapt, constata avocatul Cosmovici în continuare nu pot veni, nu pot fi prezenti, deoarece au domiciliul fortat, impus de puterea executiva, la Miercurea Ciuc. Apararea nu poate fi acuzata de neglijenta, deoarece odata cu lista martorilor, a înaintat si adresele lor: Miercurea Ciuc. Acesti martori fiind indispensabili pentru aparare, în conformitate cu dispozitiile Codului Militar, Cosmovici cere amânarea procesului, pâna ce Tribunalul, prin mijloacele ce-i stau la dispozitie, îi va putea aduce în capitala.

Pledoaria lui Horia Cosmovici era irefutabila, bazându-se pe textele Codului de Justitie Militara. Si totusi Tribunalul, dupa ce s-a retras în deliberare, a respins cererea ca „neoportuna”, în flagranta nesocotire a dreptului de aparare.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. S-au facut puternice presiuni si asupra martorilor propusi de aparare din afara miscarii, pentru a-i înfricosa si a-i determina sa nu apara în proces. Asa se explica absenta lui Vaida-Voievod, a lui Constantin Argetoianu, a Generalului Artur Vaitoianu, a lui Vintila Dongoroz, a lui Ion Gigurtu, Simion Mehedinti, C. Giurescu si altii.

11. DECIMAREA APARARII

Expresia e riguros exacta. Din 228 de avocati înscrisi în lista aparatorilor, abia a zecea parte a putut sa strabata în sala de sedinte. Avem marturia avocatului Ranetescu din ziarul Buna Vestire:

”Am lista aparatorilor înscrisi... Sunt 228. Imensa majoritate au lipsit, fiind opriti de a parasi localitatile lor. Cei mai multi n-au putut razbi în sala din cauza vigilentei comisarilor si a domnilor agenti.

Daca ar fi fost sa intre toti, sala ar fi devenit neîncapatoare. Fapt sigur este ca apararea s-a redus la „noi cei 7” si la cei 20-25 de tineri avocati, cu drept numai de a asista în sala, dar care, chiar de a doua zi, au fost sistematic opriti la poarta”.

S-au întreprins mai multe operatiuni de politie pentru a-i împiedica pe avocatii înscrisi în apararea lui Corneliu Codreanu sa ajunga în fata Tribunalului. Prigoana contra lor a început din provincie. Multi avocati din orasele de provincie, legionari sau prieteni ai miscarii, au cerut telegrafic sa fie înscrisi printre aparatori. Contra acestora s-a dezlantuit o crâncena teroare. Numele lor au fost transmise imediat organelor locale de politie, care au început „cercetarile”.

”Avocatilor din provincie, noteaza Capitanul în însemnarile sale din închisoare, care s-au înscris telegrafic, li s-au facut noaptea perchezitii în casa si li s-a pus în vedere ca daca vor parasi orasul, vor fi arestati si vor fi trimisi în lagar”.

Ca urmare a acestor metode de intimidare, o parte din avocatii înscrisi la proces au fost blocati în localitatile lor, iar celor recalcitranti, celor ce n-au vrut sa asculte de avertismentul autoritatilor, li s-a aplicat masura anuntata: au fost ridicati, fie de acasa, fie de pe drum si internati în lagar.

La intrarea în cazarma Malmaison, unde-si tinea sedintele Tribunalul Militar, severe masuri de paza îi împiedicau pe avocatii apararii care nu figurau pe listele celor acceptati de politie, sa patrunda în sala. Corneliu Georgescu, care se sustrasese vigilentei agentilor de la Sibiu si venise cu trenul la Bucuresti, n-a facut nici doi pasi la Malmaison caci desi înscris ca aparator în proces, a fost arestat chiar la poarta si, fara prea multe explicatii, transportat în lagarul de la Miercurea Ciuc. El nu-si facea nici o iluzie ca nu va fi arestat si internat în lagar, chiar de la plecare, dar nu putea lipsi de la îndatorirea lui de avocat sa-l apere pe Capitan.

Cinismul guvernului a mers atât de departe încât nu s-a dat înapoi sa ordone arestarea unor avocati, în plina sedinta, de pe banca apararii, cu toate ca în acel moment, cum observa Capitanul, erau asimilati magistratilor. Asa s-a întâmplat cu avocatii Colonel Radulescu si Vlasto.

Este adevarat ca, în prima sedinta a Tribunalului, Luni, 23 Mai 1938, în afara de cei „7” prevazuti sa pledeze, se mai gasea un grup de 20-25 de avocati tineri din capitala. Acestia au fost de nepretuit ajutor Capitanului în acele trei zile premergatoare, când i s-a dat voie sa studieze dosarele. Dar nici numarul acestora n-a fost respectat. Prezentându-se în zilele urmatoare, au fost „triati” succesiv, au fost sistematic opriti de la poarta sa intre, încât când au început pledoariile apararii, sala era goala. „În afara de cei sapte avocati hotarâti sa vorbeasca, restul n-au mai putut intra”, noteaza Capitanul.

Teroarea autoritatilor s-a resimtit si în cercul marilor avocati din tara, care, alta data, cum a fost în 1934 si în alte procese, l-au asistat pe Corneliu Codreanu. De asta data, marii avocati ai tarii au stralucit prin absenta.

”Avocatii mari, constata cu amaraciune Capitanul, au refuzat toti sa ma apere. Radu Rosetti, Vasiliu-Cluj, Paul Iliescu, Mora, pâna si Nelu Ionescu, Petrache, Ionel Teodoreanu, de teama sa nu fie dusi în lagare. Teama si lasitate”.

Mai mult l-a durut pe Capitan refuzul lui Nelu Ionescu de la Iasi de a se prezenta în apararea lui. Nelu Ionescu prieten cu el de pe bancile Universitatii, care n-a lipsit pâna atunci de la nici un proces al sau!

Cu atât mai mult îsi îndreapta recunostinta sa catre avocatii care n-au cedat amenintarilor guvernului.

”De aceea, toata admiratia mea pentru avocatii: Hentescu, Radovici, Ranetescu, Paul Iacobescu, Lizeta Gheorghiu, Caracas, Horia Cosmovici, Zamfirescu, Coltescu-Cluj... si pentru tot acest tineret eroic, care nu s-a plecat în fata nici unei amenintari, care a riscat, care a înfruntat furtuna”.