Horia sima

23. CONVENTIA FINALA CU ANTONESCU

Guvernul anuntase aplicarea de sanctiuni legionarilor implicati în actele de la Jilava si în împuscarea lui Iorga si Madgearu. Comunicatul, dat cu aprobarea ministrilor legionari, trebuia onorat.

Îndata dupa serbarea de la 1 Decembrie la Alba Iulia, am avut o întrevedere cu Generalul Antonescu, în care am tratat aceasta chestiune:

” Domnule General, i-am spus, a sosit momentul sa lamurim problema sanctiunilor. Va rog sa nu aveti nici o clipa îndoiala ca as vrea sa-i sustrag justitiei pe legionarii responsabili de aceasta varsare de sânge. Toti se vor preda pâna la unul organelor judiciare, pentru a raspunde de faptele lor. Îi cunosc pe legionari si stiu ca daca le dau acest ordin, se vor prezenta în câteva ore parchetului, pentru a începe cuvenita ancheta, în vederea procesului ce-i asteapta.

Dar problema nu e asa de simpla. Se pot ivi anumite complicatii. D-voastra stiti ca mai sunt câteva sute de persoane în libertate, care n-au fost deranjate pâna acuma, desi au varsat sângele unor oameni nevinovati, din lagare si închisori. Nu au fost arestati, pentru ca am convenit – si aceasta din proprie initiativa – sa nu fie deferiti justitiei decât marii criminali ai erei carliste. Din consideratii de oportunitate politica si de interes national, am renuntat sa tragem la raspundere pe toti vinovatii fostului regim, în numar de aproximativ 500, limitându-ne numai la principalii criminali.

”Mai este o chestiune, Domnule General. Cei împuscati la Jilava nu reprezinta totalitatea marilor criminali. Mai sunt cel putin 40 în aceeasi situatie si care, fie din lipsa de timp fie ca nu s-a dat de urma lor, n-au fost anchetati de Comisia de Ancheta Criminala si nu li s-au emis mandate de arestare. Si atunci am început sa-i însir Generalului pe fiorosii asasini de legionari, din asa-zisa brigada mobila de la Siguranta: Chestorul Georgescu, comisarii Oprea, Manaila, Cristescu, Curelea si altii. Erau cel putin zece. Apoi completul de judecata al Tribunalului Militar al Capitalei, în frunte cu Colonelul Magistrat Constantin Dumitru, plus o serie de ofiteri jandarmi care comandasera executiile de legionari de la Vaslui, Miercurea-Ciuc, Râmnicul Sarat si Brasov.

– Ce facem cu acestia, Domnule General? daca Guvernul tarii, cu aprobarea ministrilor-legionari, hotaraste trimiterea în judecata a legionarilor vinovati de împuscarea detinutilor de la Jilava, nici noi nu mai putem arata aceasta generozitate fata de lotul sutelor de politisti, jandarmi si ofiteri care au varsat sângele unor oameni nevinovati. Ce facem cu ei? Si în special ce facem cu restul de cel putin 40 de mari criminali, arestati sau ascunsi? „Cum ma prezint în fata Legiunii? Pe de-o parte, ordon ca legionarii care au participat la actele de la Jilava si la împuscarea lui Iorga si Madgearu sa se prezinte în fata justitiei, pentru a raspunde de faptele lor, iar de alta parte sutele de agenti ai fortei publice care au savârsit acte ilegale, care au ucis din ordin, fara acoperirea unei instante judiciare, sa continue sa se bucure de protectia guvernului, în virtutea conventiei noastre anterioare? Unde e dreptatea? E vorba mai mult decât de un principiu de justitie, de un principiu moral. Sigur ca toata lumea o sa ne sara în cap, zicând de ce nu loveste guvernul si în sutele de indivizi care au îndoliat harta întregii Romanii? Ce sunt legionarii, un fel de vânat liber, pe care îi poate ucide oricine, fara teama ca vor fi trasi la raspundere pentru crimele lor? Cele doua probleme, Domnule General, se împletesc si trebuie rezolvate împreuna. Actiunea justitiei trebuie sa se proiecteze cu egala energie în ambele directii, daca vrem sa corespunda sentimentului unanim al tarii. Crimele regimului carlist sunt prea proaspete ca sa poata fi uitate.” Deci, înainte de a da ordinul ca legionarii implicati în aceste violente sa se prezinte în fata justitiei, va rog sa-mi precizati, Domnule General, ce se întâmpla cu restul de mari criminali, cei arestati sau cei ascunsi? Va continua urmarirea lor? Ce se întâmpla cu marea masa a agentilor fortei publice, care au ucis pe nedrept câteva sute de legionari, numai pe baza unui ordin, fara a avea o justificare legala? Acestia nu intra în categoria marilor criminali, dar fapta lor criminala exista si nu poate fi ignorata. Daca guvernul cere ca legionarii vinovati de suprimarea detinutilor de la Jilava sa fie deferiti justitiei, atunci nu putem evita sa fie revizuita si situatia primilor, suferind si ei aceeasi soarta.” Ca sef de Miscare, nu pot face abstractie de culpabilitatea acestor jandarmi si comisari, în timp ce se procedeaza cu toata strasnicia contra legionarilor. În consecinta, Domnule General, sunteti dispusi ca odata cu împrocesurarea legionarilor sa-i încredintati justitiei pe toti cei implicati în crimele regimului carlist? Si mai ales sunteti dispusi sa continuati urmarirea si pedepsirea restului de mari criminali, care n-au trecut prin fata Comisiei de Ancheta Criminala?” Generalul era vadit tulburat. Nu-i convenea sa mearga mai departe în sanctionarea uneltelor regimului carlist. A invocat greutatile ce s-ar ivi, nelinistea ce-ar provoca-o în opinia publica extensiunea represaliilor, dupa executia de la Jilava.

” Prevad si eu, i-am raspuns, dificultatile ce se ivesc. Ne aflam prinsi între doua categorii de complicatii. Daca îi vom sanctiona numai pe legionari, se nasc tulburari în miscare; daca fi tragem la raspundere pe cei vinovati de asasinarea legionarilor, între care si multi ofiteri, se vor produce tulburari în sectorul militar si administrativ. Ce este de facut? Avem o alternativa. Sa încheiem acest capitol sângeros în numele intereselor superioare ale tarii. Nici oamenii regimului carlist nu vor mai fi urmariti, aplicându-li-se numai sanctiuni administrative, si nici legionarii culpabili de recentele delicte. Se va da o amnistie generala, care va cuprinde ambele categorii de vinovati.

Domnule General, aveti toata libertatea sa alegeti o cale sau alta. Eu ma supun hotarârii D-voastra. Sanctionarea tuturor sau amnistierea tuturor.”

Generalul a stat un moment, s-a gândit si s-a luminat la fata. Propunerea mea îi surâdea. Fara nici o sovaire, mi-a spus ca opteaza pentru încetarea urmaririi tuturor. El îl va însarcina pe Mihai Antonescu sa-i prezinte textul unei amnistii generale, care sa-i cuprinda atât pe legionari, cât si pe oamenii fostului regim. Cât priveste decretarea pedepsei cu moartea nu o poate desfiinta, dar nu o va aplica decât persoanelor care de acum înainte vor savârsi acte de violenta. Din partea noastra, conventia s-a realizat cu o loialitate desavârsita.

I. I-am dat dispozitii lui Alecu Ghica sa-i elibereze din arestul Sigurantei pe toti fostii comisari si agenti din Brigada Mobila.

II. Am dat dispozitii tuturor comisariatelor din tara sa înceteze orice urmarire contra elementelor carliste, implicate în asasinate contra legionarilor.

III. În urma unei conventii avute cu Mihai Antonescu, i-am cerut acestuia sa suspende activitatea Comisiei de Ancheta Criminala. În 8 Decembrie 1940, a aparut decretul, prin care s-a pus capat activitatii acestei Comisii.

IV. Aflând de la Titi Dumitrescu ca fostul comisar de la Prefectura de Politie, Jean Dumitrescu, s-ar afla internat într-un spital din capitala, grav ranit de pe urma gloantelor ce le primise în noaptea de 26/27 Noiembrie, i-am dat ordin lui Cristescu sa nu se atinga nimeni de el si l-am facut personal responsabil daca i se întâmpla ceva.

Nu tot asa de prompt si constiincios a raspuns Antonescu la obligatiile ce si le luase. Conform conventiei încheiate, trebuia sa întocmeasca un decret de amnistie care sa fie supus M.S. Regelui. Am tot asteptat, am tot asteptat, i-am adus aminte din când în când si decretul nu mai iesea. A tergiversat chestiunea pâna ce au intervenit evenimentele din Ianuarie. Aceasta nu se cheama nici cinste si nici omenie din partea unui General al Armatei Române, care mai e si Sef de Stat. Aceasta se numeste pur si simplu gangsterism politic, caci exploateaza buna noastra credinta, ca sa renuntam la orice urmarire contra asasinilor regimului carlist, iar el îsi rezerva dreptul sa-i urmareasca si sa-i sanctioneze cu moartea pe cei ce i-au sanctionat pe acesti asasini. Caci diferenta dintre o categorie si alta e enorma: detinutii de la Jilava apartineau aparatului de teroare al regimului carlist, care au varsat sângele unor oameni nevinovati si care dupa toate legile din lume trebuiau sa sufere pedeapsa cu moartea, în timp ce legionarii ce i-au împuscat, în împrejurarile pe care le-am înfatisat, n-au facut decât sa anticipeze o sentinta, care si asa trebuia sa se produca. Vinovatia lor e ca n-au asteptat aceasta sentinta, în timp ce ceilalti au ucis oameni nevinovati de nici un delict sau crima, nesupusi nici unei judecati, doar pentru credinta lor legionara.