Horia sima

26. O COMPLICITATE GERMANA

Exista categoria calomniatorilor din oficiu, recrutati atât din lagarul bolsevic cât si din asa zisele medii democratice, care nu vad în Miscare decât o sucursala a hitlerismului. Ori, Miscarea Legionara, prin persoana întemeietorului ei, Corneliu Zelea Codreanu, si-a luat primul ei avânt în anul 1919, când nu exista nici national-socialismul si nici fascismul. Cum a explicat magistral Capitanul, în procesul din Mai 1938, originile Legiunii trebuie cautate în literatura nationalista româna a secolului XIX-lea, în Eminescu, Conta, Alecsandri si alti scriitori si gânditori.

Si atunci acesti calomniatori de profesie, aflati în slujba comunismului si a altor interese nemarturisite, n-au vazut în manifestarile si activitatile miscarii decât un reflex al centralei hitleriste, de la care ar fi primit impulsuri si bani.

Ne-am razboit adeseori cu aceste aberatii istorice, aratând ca ele n-au nimic comun cu realitatea. Legiunea a fost o miscare pur româneasca, iesita din aspiratiile cele mai înalte ale natiunii noastre si totdeauna atenta si hotarâta sa-i apere independenta ei politica. Niciodata n-am acceptat sa primim sugestii de peste hotare, venind chiar de la prieteni, tocmai pentru a nu deveni tributarii unei puteri straine. Daca am aderat la Puterile Axei, aceasta se datoreaza exclusiv pericolului din Rasarit, care nu putea fi îndepartat decât printr-o alianta cu Statele revolutiilor nationale.

Adresându-ne, deci, istoricilor seriosi, le putem dovedi ca n-a existat o complicitate germana în cazul Iorga-Madgearu. Am tratat pe larg aceasta chestiune în brosura cu acest nume. Acuma nu voi face decât sa rezum pe puncte si într-o forma mai sistematica argumentele ce le-am expus în aceasta carte, din care rezulta cu claritate diafana ca ipoteza aceasta, atât de scumpa calomniatorilor de profesie, nu sta în picioare.

I. Germania se afla în culmea puterii când au fost ucisi Iorga si Madgearu. Desi cunoscuti ca adversari ai Reichului, Berlinul nu avea nici un interes sa-i suprime, deoarece nu mai reprezentau nici un obstacol pentru expansiunea germana în sud-estul european.

II. În tara, nici Iorga si nici Madgearu nu mai dispuneau la acea data de putere politica si nici cel putin de o influenta suficienta pentru a modifica orientarea externa a României. Cu proclamarea Statului National-Legionar si cu intrarea trupelor germane în tara noastra, România se încadrase definitiv în sistemul se aliante al Puterilor Axei. Semnarea Pactului Tripartit de catre Antonescu n-avusese decât valoarea unei pure formalitati.

III. Initial, Boeru nu s-a gândit la Iorga si Madgearu, ci a trecut cu echipa lui pe la domiciliul lui Tatarescu si Argetoianu. Acestia scapasera gratie – faptului ca fusesera arestati cu putin înainte si dusi la Prefectura de Politie. Faptul este riguros stabilit.

IV. S-a vânturat prezumtia ca la mijloc ar fi fost o mâna germana în ciocnirea ce-a avut loc între echipa ce l-a ridicat pe Madgearu si Ilie Olteanu, presedintele Institutului National al Cooperatiei. Acesta aflând de planul lor, a cautat sa-i convinga sa nu-l ridice pe Madgearu pâna ce nu vor întreba Secretariatul Miscarii. Dar truda lui a fost zadarnica. Acestia au refuzat cu încapatânare sa-l asculte, s-au despartit de el si au plecat la domiciliul lui Madgearu. Ilie Olteanu n-a putut face altceva decât sa-l anunte pe Petrascu, care, la rândul lui, a venit în graba la mine, la Presedintie ca sa ma informeze.

Cercetarile ulterioare au demonstrat ca refuzul echipei Boeru de a se adresa Centrului se datoreaza temerii lor ca vor fi opriti în actiunea lor de razbunare, ca se va întâmpla cu Iorga si Madgearu exact ceea ce s-a întâmplat dimineata cu lotul celor arestati la Prefectura.

”Daca treceam pe la sediu, spuneau ei, stiam ca vom fi opriti si Madgearu ne scapa din mâini. Legiunea în mod oficial nu putea participa la o actiune de pedepsire în afara legii.”

V. Ca un argument decisiv întrebuintat de acei care sustin teza ca moartea lui Iorga si Madgearu s-ar datora unei instigatii germane, este faptul ca întreaga echipa ce-a operat pe Valea Prahovei si-a gasit azil în Germania dupa evenimentele din Ianuarie. Guvernul Reichului, stiindu-se culpabil, i-ar fi luat sub ocrotirea lui, pentru a evita divulgatii de complicitate în cursul procesului lor.

Este adevarat acest lucru, dar prezenta lor pe teritoriul german are o alta explicatie. Berlinul luase o hotarâre globala. Oricarui refugiat legionar i se acorda azil politic în anumite conditii, nu tocmai avantajoase pentru noi, pentru a nu tulbura bunele raporturi cu Antonescu: domiciliul fortat, interdictia oricarei activitati politice, întreruperea oricarei legaturi cu tara, munca în fabrica etc. Nu se facea nici o discriminare, privind faptele pentru care a fost cineva urmarit în tara. Acolo apartineam unui angrenaj politic, aveam acelasi tratament, motivele pentru care cineva a parasit tara nejucând decât un rol secundar. De altminteri, guvernul Germanici nu putea face vreo exceptie, extradând pe cineva, caci odata principiul calcat, generalul Antonescu ne putea reclama pe toti.

VI. Daca Boeru – caci numai de el e vorba – ar fi fost în slujba Gestapo-ului, s-ar fi bucurat în timpul sederii lui în Germania de anumite favoruri. Dar el a împartasit soarta tuturor celor aflati în prizonieratul german: internarea la Rostock în conditii de semi-libertate si apoi lagarul de concentrare de la Buchenwald. N-am auzit sa fi avut parte de cel mai mic semn de atentie din partea autoritatilor germane.

Când l-am vazut pe Boeru la Viena, în August 1944, dupa iesirea din lagar, mi-a spus cu ciuda:

”Ne-au mâncat rau nemtii acestia.”

Cine cunoaste întreg lantul întâmplarilor, îsi da seama ca uciderea lui Iorga si Madgearu se datoreaza ruperii unor zagazuri sufletesti, exploziei unor zacaminte de durere si revolta în sufletul acestor oameni. Cum spune Capitanul: „Orice organizatie omeneasca, orice grupare politica, sau de orice natura, are oameni cuminti, care trec filosofând peste aceste trecatoare bruscari, ingerinte, provocari, injustitii, dar mai are si nebuni, care nu stiu filosofie si care reactioneaza cum îi taie capul.”

(Comunicatul dat în legatura cu Rectorul Universitatii din Iasi, Traian Bratu.)